Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10

Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10

postat la data 14.01.2012, ora 11:45
categorie: Ficțiune

Share | |


 

PARTEA A PATRA - CEI MAI IUBITI DINTRE PAMANTENI

 

Conferinta de presa

Dupa plecarea definitiva a musafirilor in lumea lor, Nicolas statu cateva clipe pe ganduri. Avea acolo un refugiu bun si, daca ar fi dorit, oricand l-ar fi putut folosi pentru o disparitie ... aranjata. Nu trebuia decat sa isi asigure cele necesare traiului pentru o perioada. Dar se punea problema transportului si masina nu se cadea sa o parcheze in pestera, din respect pentru ... zei. Si mai exista si riscul descoperirii secretului.

Dar nu avea nevoie de nici un refugiu. De cine si de ce sa se ascunda ? Avea o misiune de indeplinit si era hotarat sa o indeplineasca ...

Se intoarse in pestera, atent sa nu fie descoperit de cineva cand trecea pragul invizibil. Dar nu era nimeni acolo, era singurul care se refugiase in pestera aceea de ploaie. Restul fie stateau ascunsi prin masini, fie filmau de zor scenele care urmau sa le serveasca ulterior de fundal pentru reconstituire.

Se duse usor spre iesire, uitandu-se atent la cine si ce face. Dar nu vedea mare lucru din cauza geamurilor infoliate, si majoritatea erau ascunsi prin masini, asteptand sa se opreasca ploaia.

Ceea ce se si intampla imediat. Iar norii se destramau vizibil, hotarati sa dispara pentru o buna bucata de vreme din peisaj. Isi facusera si de aceasta data datoria, ca intotdeauna.

Inca era lumina afara si aveau de filmat scena descoperirii oaspetilor. Profesorul iesi hotarat si se indrepta spre autocar, de unde, impreuna cu regizorii, mersesera sa stabileasca scenele si locul fiecarui protagonist. Comisarul si agentul serviciilor speciale se plimbau tantosi pe langa ei, in asteptarea momentului in care aveau sa fie eroi principali ai transmisiei.

-   Sa luam loc in poiana, domnilor, si sa incepem. Totul este pregatit, asa cum am hotarat.

Se asezara la locurile lor. Incepea spectacolul.

-   Domnilor si doamnelor, transmitem in direct din poiana de la Piatra arsa, locul unde timpul modern si cu cel arhaic isi dau mana, facand schimb de reprezentanti. In urma cu patru zile se pare ca aici au aterizat, ca sa spunem asa, pe cai necunoscute inca, trei oaspeti veniti din vremuri stravechi. Doi adulti si un copil au venit din lumea lor dacica in lumea noastra moderna, pentru a cere ajutorul zeilor in rezolvarea unui conflict local. Vom revedea imediat scena acestei intrepatrunderi intre civilizatii, reconstituita chiar de catre eroii principali, cei trei oaspeti extra...temporali, ca sa le zicem asa, si agentii fortelor noastre speciale, ai serviciilor secrete, care i-au reperat cu mijloacele specifice activitatii lor de contraspionaj. Dar mai intai sa-l intrebam pe domnul comisar cum a reusit sa identifice niste calatori in timp. Domnule comisar, ce ne puteti spune despre descoperirea si identificarea acestora ?

-   Buna seara, agentii nostri au detectat o anomalie in acesta zona si, cand au venit sa vada ce anume o produce, au descoperit trei persoane care stateau aici, in aceasta poiana. Au incercat sa ii identifice si nu au reusit, deoarece nu puteau vorbi din cauza socului suferit. Probabil ca nu mai stiau cine sunt si ce cauta aici. Intamplator, domnul profesor era intr-o vizita turistica aici si a recunoscut portul dacilor liberi de altadata, pe care dumnealui ii studiaza dintotdeauna, si a vorbit in limba lor, pe care o preda unei grupe restranse de studenti de la istorie si arheologie din universitatea noastra. Acesta a fost momentul in care oaspetii si-au revenit si au inceput sa isi spuna pasurile, si anume ca au venit intr-o calatorie in timp pentru a cere ajutorul zeilor in rezolvarea unui conflict de importanta locala. Domnul profesor va va da mai multe amanunte. Eu pot doar sa va spun ca noi ne-am implicat in transportul, cazarea, paza si securitatea acestora, la standardele necesare pentru niste ambasadori ai unei alte lumi.

-   Domnule profesor, ce doreau acei oaspeti, ce v-au spus ?

-   Au fost trimisi de preotii si vracii lor aici pentru a solicita ajutor divin. Pentru ei, noi, cu tehnologia si cunostintele noastre, suntem ca si zeii. Au vazut armele noastre si au considerat ca stapanim fulgerele si tunetele, ne-au vazut sistemele de iluminat pe care le-au confundat cu stelele, cu luna sau chiar cu soarele, ne-au vazut automobilele si cateva utilaje pe care le-au confundat cu balaurii din povesti, ne-au vazut si avioanele si le-au confundat cu niste pasari uriase, elicopterele cu niste barzauni demonici, au mai vazut cateva din realizarile noastre si au considerat ca, negresit, aceasta lume a noastra nu poate fi decat o lume a zeilor. Eu sunt profesor de istorie in primul rand, si nu doar de filologie arhaica, si cunosc istoria acestor locuri dragi mie foarte bine, de aceea i-am asigurat ca vor invinge in acel conflict. E vorba de un conflict minor, nu stiu amanunte despre el, stiu doar ca zona nu a fost cucerita si deci era cert ca victoria nu putea apartine decat localnicilor. Mi-au spus ca sunt multumiti de asigurarea data de mine si probabil ca au luat-o ca pe o asigurare divina.

-   Si v-au spus si cum au ajuns aici, prin ce vraji, prin ce mijloace, prin ce fel de magie - alba, neagra, colorata sau cum ?

-   Nu, din pacate pentru mine nu mi-au spus nimic, nu isi mai amintesc decat de plecare si de scopul vizitei. Nu stiu nici macar daca se vor mai intoarce vreodata acasa, pentru ca din lumea zeilor nu s-a mai intors inca nimeni la ei. Dar ii puteti intreba direct pe ei, eu voi fi translatorul dumneavoastra si al lor.

-   Unde se afla acum ?

-   Sunt aici langa noi, asteapta sa fie chemati pentru reconstituire.

-  Inainte de a face reconstituirea descoperirii lor, mai avem o intrebare pentru dumneavoastra. Ni s-a spus la un moment dat ca si dumneavoastra ati fi disparut in acesta zona, si dupa o vreme ca ati aparut din nou. Ati fost cautat timp de o zi de forte impresionante, inclusiv de o adevarata flotila de avioane. unde ati fost in acest timp, le-ati intors vizita ?

-   Eu nu stiu sa fi plecat nicaieri de aici, dar asa mi s-a spus si mie. Eu stiu doar ca am atipit pe undeva pe aici prin poiana, dupa masa, ca erau multe forte stiintifice si legale implicate in cautarea urmelor lasate de sosirea oaspetilor, iar cand m-am trezit era noapte si mai erau in plus si acei oaspeti, care m-au trezit. De la cei prezenti aici am aflat ca intre timp a trecut o zi si o noapte, dar nu imi aduc aminte ce am trait sau ce am visat in acel timp. Asa ca nu va pot da explicatii despre unde am fost si prin ce am trecut, dar cred si acum ca de fapt am dormit acolo, insa nu stiu de ce atat de mult.

-   Credeti ca nici acei musafiri nu vor mai sti nimic dupa ce se vor intoarce acasa la ei ?

-   Nu stiu ce sa cred, poate ca nici nu se vor mai intoarce vreodata. In orice caz, nu o vor face cu aportul zeilor, adica al nostru, care zei habar nu au cum au ajuns aici si cum se pot intoarce inapoi. Iar daca se vor mai intoarce, poate ca si ei se vor trezi tot in poiana aceasta, dar a lor, acolo, gandindu-se ca uite, am dormit in loc sa ne implinim solia ...

-   Va multumim, sa vedem acum reconstituirea scenei descoperirii si apoi sa vorbim si cu ceilalti protagonisti ai acestor intamplari incredibile, veniti din lumea lor super-eco, pe cai nestiute, in lumea noastra poluata si totodata minunata, lumea zeilor lor incredibili, care, asa cum ne-a spus domnul profesor, nu stiu nici cum au venit oaspetii lor si nici daca vor mai pleca vreodata inapoi. Ii vom intreba apoi despre magia cu care samanii si preotii lor reusesc sa faca minuni autentice, si nu doar simulate, cum fac samanii si preotii lumii noastre, a zeilor moderni, si sa trimita calatori in timp, iar dupa aceea ii vom intreba despre regasirea profesorului, pentru ca acesta este meritul lor recunoscut. Sa urmarim acum insa scena reconstituirii descoperirii lor de catre agentii fortelor speciale. acestia se pregatesc, se pregatesc si acei musafiri, inca nu ii vedem dar asteptam sa apara din clipa in clipa ...

 

Disparitia

Reporterul continua sa-si ameteasca spectatorii cu o avalansa de cuvinte, pentru a acoperi golul creat de organizatori. Musafirii nu mai apareau, jandarmii stateau si ei undeva mai jos asteptand semnalul de plecare, intr-o masina imprumutata de la cei veniti sa filmeze, si organizatorii se agitau prin zona.

-   Ce facem, nu mai vin odata oaspetii nostri ? - intreba cineva.

-   Poate au adormit pe acolo, sa intre cineva sa ii cheme.

Comisarul isi trimise unul din agenti. Acesta se intoarse insa dezamagit:

-   Nu sunt acolo, au iesit, dar unde or fi disparut ?

-   Uitati-va prin poiana, pe dupa masini, trebuie sa fie aici undeva, replica profesorul.

Dupa o vreme, incepu agitatia. Toti agentii cautau de zor prin toata poiana. Oaspetii de peste vremuri insa nu erau nicaieri, parca intrasera in pamant. Se raporta si zvonul se raspandi imediat, generand o miscare browniana printre cei prezenti. Fiecare cauta dupa cum il indemna constiinta si instinctele lui, cu multa speranta in norocul sau.

Intr-un tarziu, se constata cu certitudine ca nu mai erau. Disparusera si ei, ca si Nicolas cu doua zile inainte, fara nici o urma. Cei prezenti aveau sa dea socoteala.

Se lasa intunericul. Proiectoarele se aprinsera si responsabilii actiunii au fost chemati sa ia loc la masa. Trebuiau sa continue conferinta de presa, fara reconstituirea promisa, pentru care venisera atata drum si comandasera si meniuri grase la cateringul recomandat, dupa modelul binecunoscut al coruptiei traditionale. Frustrarile incepura sa dea pe dinafara incet-incet, mai intai in culise si apoi pe post.

-   Domnilor si doamnelor, ne pare rau sa va dezamagim, dar asistati in direct la cea mai mare cacialma de presa din ultima perioada. Au fost anuntati calatori in timp, musafiri veniti din vremuri uitate, care de cateva zile ne sunt oaspeti in oras. Prima intalnire cu ei a fost ratata pentru ca s-a anuntat imbolnavirea unui copil si s-a decretat situatie de urgenta. I-am crezut pe cuvant pe acesti vajnici aparatori ai ordinii de drept din stat si ne-am retras, urmand sa revenim a doua zi. Dar a doua zi au anuntat altceva, si anume ca a disparut distinsul profesor aici de fata, si l-am cautat toti cu disperare, inclusiv participantii la mitingul aerian, fara sa dam de nici un indiciu macar. Iar dumnealui ne-a confirmat ca nu a fost nicaieri. Ne-au aratat o poiana din padure si o pestera proaspat renovata, pregatita pentru cine stie ce eveniment care nu a mai putut avea loc. Probabil s-au pregatit sa ne ofere un spectacol prin care sa arate importanta serviciilor secrete, dar schimbarea din varful puterii le-a stricat planurile. Ieri au anuntat ca domnul profesor a revenit, si acesta cred ca este singurul lucru care se poate adeveri, pentru ca este aici in fata noastra, dar numai daca se va putea dovedi ca intr-adevar a fost disparut. Pentru astazi ne-au anuntat reconstituiri si un spectacol, o nunta intre acei domni din alte vremuri si niste doamne din alte tinuturi, si dupa cum vedeti pregatirile sunt in toi, dar la nunta vor participa doar nasii. Nasii lor, nasii nostri, nu stim inca, dar ne asteptam ca maine sa ne anunte ca i-au regasit si ca suntem din nou invitati la ceva in care noi sa avem de pierdut si ei sa aiba de castigat. Aceasta a fost transmisia noastra in direct de la un eveniment care nu a mai avut loc. Va multumim pentru atentia acordata si ne vom stradui sa nu se mai repete.

A doua zi, scandalul avea sa se mute la un nivel mai inalt, dar cei din frunte aveau sa se dea la fund. Ei nu au stiut nimic, nu au fost implicati, doar responsabilii locali pot sti ce a fost cu certitudine acolo ...

Dar legal si juridic nimeni nu suporta consecinte, pentru ca nu pot fi dati disparuti oficial, nefiind inregistrati ca cetateni. Este considerat insa ca fiind un esec al serviciilor secrete si atrage destituiri si reforme. Presa isi sustine ipoteza ca serviciile au facut o cacialma ca sa isi poata arata importanta, dar au dovedit ca sunt incapabile sa isi sustina o actiune si de aceea urmeaza a fi reformate.

De fapt, in febra schimbarilor ce acum incepeau sa se manifeste, nimeni nu mai avea timp de investigat nereguli minore pe plan local. Oricum trebuia schimbat totul, de la baza la varf.

 

*  *  *

 

Intr-un tarziu, spectacolul s-a terminat, masa a fost servita, chiar daca nasii erau cam suparati de disparitia mirilor si toata lumea s-a retras spre oras. Primul a plecat autocarul cu cei cativa reprezentanti ai autoritatii, care uitasera de misiunea lor de a-si pazi oaspetele european. Sau poate ca il parasisera de ciuda, pentru ca doar el i-a bagat in toata treaba asta cu miros de penalizari si pierderi de functii.

Dar profesorul nu era catusi de putin deranjat de asta. Se urca in masina doctorului, prietenul sau de ceva vreme, si asteptara sa plece toata acea lume preocupata de noutate si senzational.

 

Trecerea

-   Si cum ai reusit sa te faci disparut ?

-   Atunci, acolo, la universitate, printul mi-a spus secretul pesterii. Mi-a explicat cum se intra, cum se procedeaza - tot ce stia el. Si am devenit nerabdator sa verific daca lucrurile stau asa. De fapt nu ca nu as fi avut incredere, ci pentru ca, ma gandeam eu, poate ca lui i-au scapat amanunte pe care doar o persoana instruita le intelege. Instructiuni, semne, dispozitive ... ma rog, din astea, pentru ca se stie, prin lumea stiintei, sintagma conform careia multi vad, dar putini pricep.

M-am interesat mai intai cine conduce operatiunile si am aflat de comisarul acela. L-am contactat prin agentul meu de insotire si l-am rugat sa ma ia cu el acolo, ca sa vad si eu ce si cum, poate gasesc ceva. Si m-a luat. Dar am fost destul de circumspect, pentru ca acel comisar imi tot propunea ca, daca descoperim taina calatoriei in timp, sa o monopolizam si sa o folosim ca sa dam atacuri cu tehnica moderna ca sa furam bogatii ale vechilor civilizatii locale. I-am promis ca asa voi face, dar am cautat toate mijloacele sa-i derutez si am reusit. Au vrut povesti si le-am spus povesti. Le-am dat ca sigura poiana ca suport al calatoriei si am vizitat impreuna cu ei pestera, ca sa vada ca e goala, simpla si nu are nici o importanta.

-   Pai si la stiri se spusese ca in poiana au fost gasiti acei vizitatori.

-   Asa e, ei apucasera sa iasa, noi am ajuns acolo mai tarziu, daca printul nu mi-ar fi povestit ce si cum nici eu nu stiam cum au venit incoace. Asa ca toata lumea stia doar de poiana. Doar eu banuiam ceva despre pestera, pentru ca stiam legendele incomplete mostenite de familia mea, dar nici eu nu as fi descoperit secretul niciodata fara indrumarea printului. Asa ca a meritat tot efortul ca sa il ajut sa se reintoarca, si sper sa fi ajuns deja la ei acolo, si totul sa le fie bine. Iar pe cand ei instalau aparatele si faceau masuratori pe acolo, eu, profitand de ploaia care s-a abatut ca de obicei in zona, m-am strecurat in pestera ca sa ma pun la adapost. De fapt voiam sa profit, stiind ca din cauza ploii nu vine nimeni dupa mine, si sa verific daca ce mi-a povestit printul se confirma.

-   Si s-a confirmat, se pare.

-   Intocmai, pentru ca am intrat si am urcat pana la capatul pesterii. Cand am ajuns la capat, am vazut peretele de piatra si m-am gandit ca totul e o farsa, nu are cum sa fie o trecere in monolitul acela de stanca. Am aruncat o privire in spate si am fost atent la orice miscare, sa vad daca nu ma urmareste cineva. Am luminat stanca aceea de la capatul pesterii cu lanterna mea breloc, pregatita special pentru asta, sa vad daca nu se remarca vreo trecere, si nu era niciuna. Dar am stins-o apoi si am urcat totusi putin, cu grija, asa cum imi spusese printul ca au facut si ei, atent sa nu imi sparg capul in piatra din fata. Nu era greu, panta era mai mica decat parea, totul era o imensa iluzie optica in lumina lanternei. Si indata am simtit ca urcusul se termina, am facut un pas la acelasi nivel si apoi am inceput sa cobor. M-am oprit derutat si am mai aruncat o privire in urma, dupa eventuali urmaritori, dar nu am vazut nimic. Era intuneric, dar ma bazam pe faptul ca un intrus ar fi avut lumina in spate si l-as fi putut vedea ca exista. Am mai facut cate un pas mic, si altul, si coboram mereu si accentuat, apoi am dat de piatra. Am aprins lanterna scurt si am vazut drumul printre stanci catre o intrare destul de inalta, asa ca am luat-o intr-acolo. Imediat am ajuns la ceva  mai luminos, ca o umbra, si iarasi am aprins lanterna.

Atunci am recunoscut sala aceea de care spunea printul. Era exact asa cum o descrisese el, si din momentul acela am avut deplina incredere in tot ce mi-a spus. Am scos cutitul cu buton pe care il cumparasem special pentru asta si l-am armat, lipindu-l de stanca de magnetit, dar neintelegandu-i rostul si nestiind exact unde sa il pun. L-am pus acolo unde mi s-a parut mie ca ar conduce eventual fluxul electric catre paraul acela, pentru ca alta explicatie nu vedeam in rostul lui. M-am invartit prin sala, cautand indicii sau obiecte, semne sau inscriptii, ceva pe intelesul meu de om civilizat si a multe cunoscator, dar nu era absolut nimic. Am vazut scaunele acelea de piatra si m-am asezat, gandindu-ma sa vad cum se vede de acolo, pentru ca lanterna putea sa ma lase si atunci trebuia sa ies afara pe intuneric. M-am uitat si nu am vazut nimic care sa imi atraga atentia, si am remarcat si ca era destul de comod, si ca nu avea raceala aceea specifica a pietrei. Si atunci am inceput sa rememorez tot ce imi spusese printul. A intrat, si-a pus bagajele, armele, s-a asezat si ...

Atunci a trasnit infiorator, m-a luat pe nepregatite si m-a asurzit si orbit instantaneu, si in clipa urmatoare mi-am pierdut cunostinta. Nu mai stiu decat ca totul s-a umplut parca de fum si praf si apoi m-am trezit parca intr-o alta pestera, ca si aceea, dar mai curata, mai luminoasa si mai cocheta. Paraiasul pe care il vazusem la baza stancii de magnetit era acoperit cu o cupola din sticla sau plastic transparent, iar in albia lui se invartea zglobiu un microgenerator electric, pentru care magnetitul era statorul. Toata sala era iluminata de proiectoare mici, cu lumina intoarsa spre perete, care o reflecta. Erau alimentate probabil de acea instalatie din parau. Stancile erau tot acolo si tot asa cum le stiam, dar cutitul meu lipsea. Dar tronurile acelea sculptate in piatra erau mai reliefate, mai comode si erau tapitate cu o tesatura moale, care drapa si peretele in zona si acoperea si pardoseala. 

-   Interesant, deci fenomenul e acelasi, s-a intamplat asa cum ti-au spus ei ca se va intampla.

-   Da, asa e, dar eu nici nu m-am gandit ca mi s-ar putea intampla mie asa ceva, chiar daca stiam de la ei ca asa s-au petrecut lucrurile. Ma asezasem acolo doar asa, ca sa ma gandesc oare cum o fi fost si sa observ lucruri pe care poate ca ei le-au ignorat. Verificasem inainte ca cele doua stanci sunt din magnetit, vazusem ca incretirea scoartei a cauzat ruperea in doua a acelei stanci si formarea celor doua varfuri adiacente, apoi m-am asezat sa ma uit in jur, si nu am apucat sa vad decat ca povestea lui se confirma, dar pe pielea mea, cum se spune, si nu imi venea sa cred ca tocmai eu am putut face greseala sa ma expun fara nici o masura de siguranta, fara ca macar sa spun cuiva ce fac si sa-mi aduc vreun martor acolo. Dar adevarul e ca nu dorisem sa se afle ca eu vreau sa-i ajut sa plece si nici cum se face, ca sa nu mai plece cumva si vreun intrus. Dar o facusem si gata, faptul era consumat, asa ca m-am ridicat, si am vrut sa ma curat de praful care credeam ca s-a depus pe hainele mele dupa explozia fulgerului, dar am constatat ca sunt curat si proaspat ca si atunci cand m-am asezat. M-am ridicat si am pornit spre iesire Trecerea aceea ingusta era insa imbracata intr-o constructie parca din metal, un fel de tunel tehnologic, intesat de tot felul de luminite si dispozitive ciudate. Am trecut spre iesire, si atunci am vazut ca tunelul are usi la capete, care se inchid automat si un curent de aer m-a lovit, falfaindu-mi hainele, in timp ce simteam vibratii ciudate in corp si auzeam parca si niste sunete de inalta frecventa. Dar totul a tinut doar cateva secunde, dupa care usile s-au deschis si am trecut stanca inclinata spre pestera mare.

 

Lumea de maine

Cand am ajuns sus, am ramas putin perplex. Pestera era toata luminata cu reflectoare din acelea mititele, intoarse spre perete, si langa stanca era ceva ca un fotoliu tapitat, pe care sedea cineva. S-a ridicat imediat, m-a privit putin si atunci am vazit ca era o domnisoara tinerica si subtirica, care mi s-a parut a fi tare firava, dar se purta energic si hotarat, care m-a intampinat.

-   Bine ai venit in lumea zeilor, domnule profesor. Te astept de multa vreme si te rog sa accepti sa fii oaspetele meu. Ai trecut prin tunelul de decontaminare si imunizare, nu te asteapta nici un pericol medical aici si nici riscul de a imbolnavi pe cineva nu exista.

Nu era prea frumoasa, dar parea simpatica si binevoitoare. Avea niste ochi mari, de copil, si un chip ce parea vesel. Era imbracata in haine argintii, mulate pe trupul ei firav, dar nu vedeai nimic provocator sau nelalocul lui in tinuta ei. Parca era un combinezon, adica o tinuta de cosmonaut, nu de ghid turistic. Avea si o centura cu tot felul de accesorii, cate o bratara la fiecare mana, dar care pareau a fi accesorii tehnice si nicidecum ceva estetic, de dama, si o casca subtire, cu viziera ridicata si data peste cap. Putea fi si o tinuta de trupe speciale. Dar m-am gandit si ca s-ar putea sa fiu victima unei farse cu camera ascunsa si de aceea am fost foarte prudent. Desi nu am vazut nici o camera aflata la vedere, ma gandeam ca ar putea fi pitite printre stanci. Eram neincrezator ca tocmai mie mi se poate intampla asa ceva, sa ajung musafir intr-o alta lume - si nu m-as fi mirat asa de tare daca ma trezeam in lumea printului, dar dupa circumstante paream a fi intr-o lume viitoare. Totodata, ma gandeam si ca oaspetii nostri ma asteapta acolo sa-i ajut, iar eu ratacesc pe cine stie ce coclauri, poate ca la fel de disperat si fara posibilitatea de a mai reveni ca si ei. Si m-a cuprins parca o tristete in care am recunoscut imediat tristetea si neputinta printului acela si a insotitorilor lui. Si am decis sa intreb, totusi, desi poate as fi parut ridicol, dar cel putin din raspuns as fi reusit sa deduc daca e vreo farsa ori nu.

-   Si unde ma aflu ? De unde ma cunosti ?

-   Ai fost identificat ca fiind profesorul Nicolas, autorul mai multor lucrari scrise atat la sfarsitul epocii trecute, dar si incepand din anul zero al erei noastre. Pe unele le-ai publicat in timpul vietii, dar unele au fost publicate postum. Poti sa-mi confirmi daca nu m-am inselat ?

-   Da, eu sunt Nicolas, dar eu traiesc in secolul XXI, cum sa scriu in anul zero ...

-   A, stai putin, ca nu ne intelegem. Secolul vostru XXI a insemnat un sfarsit pentru o epoca si un inceput pentru o alta, dar fireste ca tu nu ai de unde sa cunosti viitorul. O sa ti-l spun eu imediat, pe scurt, si vom intra in amanunte mai tarziu, dupa ce te voi invita sa stam de vorba in casa mea. Iar lucrarile tale, e drept, le vei scrie in marea lor majoritate dupa acesta calatorie, deci inca nu stii de ele, dar acestea au avut o influenta majora in evolutia lumii si a societatii umane de la inceputul acestei ere.

-   Si in ce viitor pe care nu il cunosc ma aflu acum ?

-   Ne aflam in anul 2012, dar dupa calendarul nostru. Dupa al vostru ar fi trebuit sa fie 4024, dar calendarul s-a schimbat de doua milenii. Tu esti o personalitate cunoscuta si pentru studiile facute si publicate, si pentru eruditia deosebita, dar mai ales pentru ca ai trait 110 ani, fiind activ pana in ultima clipa, ceea ce a constituit un eveniment pentru acea epoca. Dar manualele de istorie te considera a fi autorul moral al reformei care avea sa schimbe lumea pentru urmatoarele milenii, si a schimbat-o in bine. Iar oamenii care au implementat-o si au experimentat-o, in ciuda opozitiei si dusmaniei capilor politici de atunci, riscand totul pentru un viitor mai bun, au castigat recunostinta urmasilor. Astazi, oamenii care pe atunci erau numiti cetateni romani sunt considerati ca fiind cei mai iubiti si mai respectati dintre pamanteni.

-   Nu am scris nici o lucrare care sa poata duce la reforma societatii, cat despre schimbare ... am deja 81 de ani si, la cat e de inraita omenirea asta, nu cred ca o schimbare mai e posibila. In bine, evident, ca in rau ... Si ma mir ca nu se stie ca eu nu sunt roman. Dar cum ma pot intoarce inapoi acasa, ca sunt asteptat si am multa treaba, stii cumva ?

-   Da, stiu si cum te vei intoarce si stiu si ca te vei intoarce, si mai stiu si ca nu erai cetatean roman, dar mai stiu si ca originile tale sunt aceleasi cu ale lor, pentru ca va trageti din acelasi stramos comun si stiu si ca il vei ajuta pe acel print sa se reintoarca la ai lui ...

-   De unde stiti de un print ?

-   Din moment ce ti-am citit lucrarile, sigur ca stiu, dar de fapt eu stiu toata istoria zonei, asa cum si tu o stiai atunci cand i-ai spus printului ce viitor ii este sortit tarii sale si l-ai sfatuit sa plece. Dar asupra acelei parti in care tu ai fost implicat stiu si amanunte, pentru ca stiam ca intr-o zi ne vei vizita si te asteptam. Atata doar ca nu stiam exact cand, si eu personal te astept de peste o suta de ani.

-   O suta ? Tu ? Dar cati ani ai tu ?

-   Eu am deja 322, si de peste 100 de ani, de cand am studiat lucrarea ta si istoria schimbarii, am dorit sa vad daca nu ne putem intalni si in realitate, adica daca acea lucrare este reala sau doar fantezie. Noi traim 1000 - 1200 de ani, deci nu e chiar asa de mult, desi pentru voi pare poate enorm. Am asteptat la deschiderea precedenta si aveam in plan sa mai astept la inca una, daca nu ai fi venit acum.

Am ramas perplex. Eram convins ca nu poate fi o farsa, pentru ca ceea ce discutasem eu cu printul nu avea cum sa fie cunoscut si de altcineva, si mai ales de ziaristii de televiziune, care sa mai aiba si suficient timp sa-mi faca vreo farsa, cand de pestera aceea nu aflasera inca nici macar procurorii. Eu le spusesem povesti cu poiana, ei s-au uitat si in pestera doar pentru siguranta, au vazut ca e goala si mica si simpla si au ignorat-o dupa aceea. Si-au instalat aparatura de depistare a campurilor electromagnetice si a nu stiu caror interferente acolo, la baza muntelui, in poiana.

Deci am avut atunci convingerea ca era real, am calatorit si eu in timp, si acum incepeam sa inteleg ce stres trebuia sa fi suportat acei oaspeti ai nostri, si mai ales acel copil. Si il admiram cat de bine rezista acestui stres, fara sa cedeze nervos, cu atat mai mult cu cat se si imbolnavise, si isi pierduse si mama pe deasupra, mai devreme, in imprejurari tragice. E drept ca fusese educat intr-o lume dura, cu totul altfel decat a noastra, care li se parea lor ca ar fi o lume a zeilor, dar ...

Fata continua:

-   Eu mi-am propus sa cercetez acest lucru vreo trei sute de ani, ca sa ma incadrez in perioada probabila a vizitei tale. Iar la noi aici fiecare face doar ceea ce doreste si ii place, pentru eficienta, deci am pregatit aceasta pestera si zona adiacenta, dar uite ca nu am avut de asteptat chiar asa de mult si presupunerea mea s-a adeverit, ceea ce ma face sa ma bucur nespus. Dar, nu ai vrea sa iesim, sa mergem la mine ? Vom sta mai comod si vom putea vorbi in liniste.

-   Desigur, de ce nu, desi si aici este liniste. Dar parca nu as vrea sa pierd timpul, pentru ca printul ma asteapta sa il ajut sa se reintoarca la ai lui, si este foarte stresat si nerabdator ...

-   Uite doua cuvinte care nu isi au locul in vocabularul nostru ... Apropo, vorbesc corect ? Pentru ca am invatat aceasta limba tocmai ca sa putem comunica facil.

-   Da, chiar foarte bine, nici nu m-am gandit ca s-ar putea sa folosesti si o alta limba.

Mergeam agale spre iesirea din pestera, ascultand explicatiile tinerei de trei sute si ceva de ani si cred ca m-am oprit o clipa in loc. Oare de ce atat de mult ? Oare de ce musafirii nostri au calatorit si ei vreo 2000 de ani in timp ? Care o fi semnificatia acestei perioade de 2000 de ani, plus-minus ceva ? Si ca sa vezi coincidenta, in 2012 se zvonea ca va fi sfarsitul lumii, iar acesti oameni din viitor chiar au sfarsit-o, numai ca doar din punct de vedere al sistemului, punand ca an intai al noului sistem postreformist chiar urmatorul an, 2013. Si am intrebat-o atunci pe gazda mea:

-   Stii cumva de ce perioada de transfer este in jur de 2000 de ani ?

-   Am studiat aceasta trecere o vreme si inca nu i-am gasit nici logica, nici rolul sau rostul, si nici vreo structura care sa o explice si sa ii explice mecanismul de functionare. Nu este nimic ascuns in munte, nici o energie sesizabila prin apropiere, nimic palpabil. Pentru noi este o ciudatenie, la fel de mare cum era si pentru voi. O ciudatenie, pentru ca perioadele in care se mai credea in miracole, vraji, zei  si alte misticisme a trecut de aproape doua milenii.

Comparand cu ceea ce spui tu in acea lucrare despre lumea noastra, vazuta din perspectiva ta, cred ca si oaspetii vostri vedeau lumea voastra la fel, ca pe o ciudatenie nesfarsita. De aceea cred - dar cred, si inca nu am o convingere certa despre asta - ca aceasta ciudatenie ar putea fi opera unei civilizatii viitoare, de peste alte doua, zece sau o suta de mii de ani, pe care noi inca nu o putem nici descifra, nici intelege azi. Iar emisarii lor fie ca nu au venit inca pe la noi sau pe la voi, fie ca nu suntem noi capabili de a-i recunoaste. Dar e foarte posibil sa nu fi venit, poate ca stiu deja totul despre noi din alte surse, iar ciudatenia aceasta are un cu totul alt rol, pe care noi inca nu-l putem descifra sau intelege.

Este la fel de posibil ca rolul ei sa fie cu totul altul decat teleportarea unor oameni, si acestea sa fie doar rolul intamplarii, tinand de coincidenta. Ceea ce este cert astazi este doar periodicitatea si ciclicitatea deschiderii pentru un sens si altul. Acestea ar putea avea insa o semnificatie anume pentru acea civilizatie viitoare, de exemplu realizarea unor teste sau actiuni banale de-ale lor. Oricum, chiar daca nu stim inca mai nimic despre ea, nu disperam, pentru ca fiecare generatie va avea ceva de descoperit, ceva de cercetat sau ceva de inventat, si va fi cu ceva mai superioara celei de dinaintea ei.

Este drept ca, fata de voi, ritmul vietii s-a diminuat foarte mult, de cand a crescut durata de viata, si odata cu acesta s-a diminuat si ritmul aparitiei noutatilor, dar in schimb s-a accentuat profunzimea cercetarilor, aplicatiilor, experimentarilor si observatiilor, crescand astfel calitatea actiunii in sine, si asta din cauza ca nu ne mai preseaza timpul, ca pe voi.

Poate ca viitorul este al unor generatii care traiesc si mai mult ori sunt nemuritoare, pentru care perioada de 2000 de ani este un an, cea de 100 de ani o zi, iar durata de 5 zile doar vreun minut de-al nostru. Dar nu cred ca are rost sa mai speculam noi acum degeaba si sa pierdem timpul, viitorul poate ca va descifra si acest lucru pentru cei care vor veni dupa noi. Avand in vedere ca doar acum e prima data cand se fac cercetari serioase aici, poate ca o voi afla in viitor, mai am timp. Si poate ca voi afla si semnificatia ei.

In orice caz, sistemul pare ca a fost gandit astfel incat la primul impuls se pleaca in viitor, iar la al doilea se revine, deci probabil a fost conceput pentru a merge in viitor. Daca pierzi controlul, ramai pe loc si vei reveni acasa automat. Daca nu il pierzi poti sta o zi, doua, maxim patru. Poate ca se poate merge pe serii si reveni pe rand, ca in tabara, dar o tabara foarte scurta. Poate ca, alternativ, merg unii in viitor si altii in trecut, sau poate ca sunt rampe de trecut in etape, cate o etapa de doua mii de ani de cinci ori cu revenire dupa o suta de ani, poate ca se face la fel si cu trecutul, doar periodicitatea de doua mii de ani ne poate duce cu gandul ca cei care l-au creat au aceasta durata la dispozitie pentru cercetari diverse. Poate ca se poate calatori si simultan cu cate doua echipe, una care sa plece si alta care sa vina deodata, adica unul dispare si altul apare in locul sau, in acelasi loc. Speculatii se pot face multe, inclusiv ca folosesc aparate si nu oameni, dar acele scaune sculptate destul de rudimentar pe care le-am gasit ma fac sa cred ca ...

-   Si daca nu le-au sculptat ei, ci niste salbatici din trecut ?

-   Uite o ipoteza, nu m-am gandit la ea, cei care folosesc instalatia poate habar nu au ca sunt acolo pentru ca ei nu intra ... mai stii ? Trimit doar niste masinarii. Sau doar semnale.

Am ajuns la iesire. Atunci am avut adevarata convingere ca nu era nici o farsa, pentru ca peisajul era cu totul altul. Soseaua forestiera pe care venisem nu mai era. Nici poiana si nici investigatorii din ea. Padurea era deasa, ca o jungla. In fata se vedea ceva ca o constructie masiva, poate casa ei, m-am gandit. Nu vedeam detalii, dar era cam mare pentru o casa in padure. Fata s-a oprit si a ciripit ceva repezit. Imediat, de la acea casa a iesit un podet telescopic din perete, care s-a oprit la picioarele noastre. Ne-am urcat pe el si acesta a inceput sa se retraga lin, ducandu-ne acolo.

Dar ceea ce, pe dupa copaci, parea a fi o banala constructie s-a dovedit a fi ceva urias. Din gura pesterii, prin padurea virgina, vedeam doar unul din pilonii uriasi pe care se sprijinea. Si erau patru, arcuiti ca niste bolte, pana deasupra padurii, iar pe acestia se sprijinea o cladire colosala, cu fundul semisferic si cu multe terase si ferestre, iar in varf cu un turn foarte inalt. Am patruns in interior pe o usa de la primul nivel. M-a dus pe un coridor larg, gol, luminat natural, pana la o usa care s-a deschis automat si am intrat intr-un lift care parea destul de banal, si care ne-a dus alene in sus. Cand am iesit din lift, dupa destul de mult timp, panorama era deosebita. Nu se vedea decat padure in jur, nici o localitate, nici o activitate.

-   Ce e aici, centrul vostru de cercetare ?

-   Nu, aici e casa noastra, dar poti sa ii spui si asa, pentru ca la noi nu mai sunt diferente intre casa de locuit si centrul de activitate, ca la voi, aici ne desfasuram toata activitatea. Este ca o reintoarcere in trecut, pentru ca si cei care au venit la voi faceau la fel, casa lor le era centrul de activitate. Dar de fapt e o reintoarcere la normal, pentru ca doar voi, cei din epoca industriala intensiva ati separat viata productiva de cea casnica. Iar ca sa intelegi, o sa-ti spun pe scurt ce s-a schimbat in acesti doua mii de ani.

De la reforma de la inceputul mileniului trei al calendarului vostru, cand au inceput schimbarile calitative ale societatii, noul consiliu de atunci a hotarat schimbarea calendarului universal, si anul zero a fost desemnat acel an in care societatea civila a socotit ca trebuie sa faca ceva si a intrat cu forta in campania de reformare a societatii umane, care avea sa o aduca la putere dupa patru ani si sa poata pune in practica acea reforma. Era anul 2012 al vostru, an in care aceasta hotarare a pus bazele noii societati post apocaliptice, asimilata cumva acelei noi imparatii idealiste prevazute de ganditorii antici si catalogata drept profetie in scrierile vremurilor lor. De aceea, acesta a fost socotit ca fiind noul an zero.

Atunci s-au pus deci bazele reformei radicale pasnice si a implementarii noii ordini mondiale. Acela a fost inceputul si, o suta de ani mai tarziu, umanitatea avea sa-si inceapa noua ei existenta. Acum, acestei epoci i se spune epoca tineretii, care va fi urmata de cea a maturitatii si asa mai departe, dupa cum cele de dinainte sunt cele ale copilariei si adolescentei. Iar tu esti initiatorul ei moral, pentru ca nu doar ca ai mobilizat acea miscare si ai sustinut-o moral si financiar, dar ai si scris lucrarea care avea sa stea la baza gandirii si filozofiei reformiste. Si ai ramas in constiinta urmasilor si fiindca ai dat denumiri termenilor si epocilor trecute si viitoare, care uite ca se folosesc si astazi.

Am ramas din nou stupefiat. Ca eu voi fi noul Cristos al lumii postreformiste, nici prin cap nu imi trecea si parca nici acum nu imi vine sa cred. Ca o sa traiesc 110 ani si o sa scriu o multime de opere, la fel de incredibil mi se pare. Dar oare chiar asa sa fie ? - ma gandeam in sinea mea. Si lucrarile mele se vor studia si peste 2000 de ani, precum biblia evreiasca ?

*  *  *

 

-   Ei, vezi, si eu o sa fiu o personalitate, profesore, pentru ca doar si apostolii sunt pomeniti de biblie, iar eu se pare ca imi incep acum ucenicia intr-ale apostolatului, nu-i asa ?

-   Pai daca te pomenesc eu in scrierile mele, nu ai cum sa ratezi, ca doar ai auzit ce ti-am spus ca mi-a prezis domnita aceea. Nici nu stiu cum sa-i spun, doamna sau domnisoara, ca nu m-am gandit atunci sa intreb despre asa ceva.

-   Si de mine chiar nu ti-a zis nimic ?

-   Nu am discutat pe teme medicale, ca nu e domeniul meu si se pare ca nici al ei nu era. Dar zau daca nu ar fi fost bine sa fi venit cu mine, pentru ca aveai ce vedea si poate ca si ce afla.

-   Si dupa ce pleaca astia, imi arati si mie pestera ?

-   Evident, pentru ca daca voiam sa tin secretul nici nu iti pomeneam de ea. Dar pana pleaca ei haide sa-ti spun cum a mai fost. Pentru ca dupa aceea mi-a facut o comparatie intre om, ca fiinta fizica, si umanitate, ca si fiinta sa zicem spirituala. si mi-a spus ca si omenirea se dezvolta ca un organism, si are etape de dezvoltare si manifestare asemanatoare.

-   Ca un musuroi de furnici adica ?

-   Da, sau ca un roi de albine, dar haide sa-ti spun cum a fost.

 

*  *  *

Deci, fata aceea continua cam asa:

-   In lucrarea ta despre om si umanitate expui o paralela intre cele doua, fiinta versus comunitate. Acolo arati ca umanitatea s-a dezvoltat ca o fiinta umana, plecand de la stadiul de conceptie, continuand cu cel de incepator in ale vietii si continuand apoi cu cel de copil si adolescent. Le explici pe toate si presupui ca vor urma si celelalte, adica tineretea, maturitatea, batranetea si senectutea, iar despre moarte presupui ca e o transformare, pentru ca orice moarte e de fapt o transformare. Noi am preluat conceptele si le-am confirmat in teorie, apoi le-am transpus cat am reusit in practica, si probabil ca asta va continua. Asa ca acum suntem in epoca tineretii, la inceputul ei. E o epoca mai lunga decat celelalte, dupa care va urma maturitatea, cea mai lunga si mai prolifica dintre ele. Dar lungimea epocilor se pare ca va depinde si de speranta de viata a componentilor organismului acesta pluriuman. Se pare, inca nu stim nici noi prea bine. Dar tu ai facut primul pas in aceasta directie, si acesta va continua.

-   Inca nu m-am gandit la asta, dar daca tot mi-ai dat ideea ... am raspuns eu, surprins de o asa comparatie. O sa ma straduiesc sa o dezvolt.

-   Nu e ideea mea, e ideea ta din carte. Iar o alta lucrare prezinta liniile directoare ale reformei, comparand societatea cu o familie, cu parinti si copii, cu rude si asa mai departe. Si a fost si aceasta preluata si adoptata, chiar daca in timp familia a disparut de la noi, dar familia comuna a ramas, si chiar pe aceleasi principii functioneaza. Si functioneaza bine.

-   Cum adica a disparut familia ? - am intrebat eu, destul de perplex.

-   Noi nu mai traim in familii, cum traiati voi, ci in comunitati de idealuri si de preocupari. Dar haide sa o luam incet, ca sa intelegi. Uite, mai intai sa-ti prezint casa si comunitatea si apoi intram in detalii.

Fata a continuat, netulburata de perplexitatea mea, de parca ar fi povestit o poezie.

-   Constructia aceasta e din piatra si metal, totul e eco, rezista la orice cutremure si inundatii, nu poate fi accesata de plante si animalele padurii din cauza materialului si a inaltimii, asa ca nu influenteaza mediul decat prin faptul ca exista, si poate ca il influenteaza pozitiv, in sensul ca e un reper pentru fauna zonei. Nu toate constructiile noastre sunt identice, dar seamana ca si conceptie. Astazi nu mai avem orase, ca pe vremea voastra, sau localitati, populatia este foarte redusa si este formata din elite si din cativa executanti specializati in anumite activitati, care locuiesc in astfel de centre sociale, cum e acesta. Astfel, mediul este protejat, pentru ca oamenii traiesc in afara lui, si pentru deplasare au aparate de zbor electrice, nu sunt drumuri de loc. Dar mai avem populatie si la munca in strainatate, pe alte planete sau in explorari cosmice.

Ocupatiile celor care gandesc sunt cercetare, proiectare, management, design si arte, iar a celor care muncesc sunt debarasare, aprovizionare, intretinere cladiri si masini diverse, intretinere si asigurare utilitati, inmormantari, servicii diverse care nu se pot face automat. Munca noastra nu este retribuita, este benevola si chiar daca nu facem prea multa gimnastica si suntem poate firavi fata de voi, totusi suntem vigurosi si sanatosi. Oamenii nu mai au caracteristici animale, nu mai vaneaza si culeg nimic din mediu.

Separarea dintre om si animal este foarte clara, aceste doua regnuri nu se mai amesteca si nu mai interactioneaza mai deloc. Nu mai exista animale domestice, captive sau de companie. Animalele sunt toate libere, salbatice, in mediul lor natural si nu interactioneaza cu omul, care le urmareste doar prin camerele video instalate in diverse locuri, camere automate si independente. Nu mai exista insa nici animale cu chip de om, ca pe vremea voastra, si din aceasta cauza populatia a scazut la numai  unu la mie din cea de atunci si se simte foarte bine asa. In loc sa fie zece miliarde, sunt doar zece milioane de oameni pe tot globul, dar traiesc cel putin o mie de ani fiecare si mor inca activi.

Decesul oamenilor este o reciclare, sunt dusi in natura si inmormantati la doi - trei metri in sol, ca pe vremuri, dar fara semne distinctive, deoarece nu mai este necesara o recunoastere a mormantului pentru o eventuala analiza genetica viitoare, asa cum s-a mostenit prin traditia ancestrala, ramasa de la cine stie ce vizitatori necunoscuti, poate calatori in timp prin acesta poarta pe care ai folosit-o si tu acum.

-   Deci voi nu mai cresteti animale ?

-   A, nu, de foarta multa vreme s-a renuntat la aceasta practica, este considerata primitiva si barbara. Animalele s-au reintors in natura, sunt absolut libere. Exista, intr-adevar, o baza de date genetica pentru orice eventualitate sau pentru a fi utilizata in colonizarile planetare din viitor, si atat. De altfel, s-a stabilit inca din timpul cercetarilor din primele decenii ale reformei voastre ca toti acei oameni care cresteau animale de companie, care nu le erau deci necesare pentru hrana, adica pentru subzistenta, o faceau cu un scop pervers, chiar daca in majoritatea cazurilor inconstient. Fie la exploatau in diverse moduri, fie le foloseau pentru a le agresa si umili, pentru a se simti ei stapani, profitand de faptul ca animalele nici nu reclama, nici nu depun marturie, si in plus raman in continuare umile si supuse, daca asa au fost dresate de mici. Asa ca, la un moment dat acesta a fost un criteriu brut de selectie a caracterelor neconforme cu idealul uman si moda a disparut repede, cam intr-un deceniu. Asa ca animale de companie nu se mai cresc de aproape 2000 de ani, si asta este bine, pentru ca erau oricum doar niste fiinte abuzate, sclavi de lux uneori, dar totusi sclavi.

Iar in ceea ce priveste animalele de sacrificiu, cele necesare alimentatiei, au mai fost crescute o vreme, poate vreo suta si ceva de ani, pana cand tehnologia a permis cresterea tesuturilor necesare alimentatiei umane direct in fermele de tesuturi. Investitia e mai mica, bolile au disparut, contaminarea de orice fel e exclusa, calitatea este maxima, se cultiva doar ceea ce se consuma si nu se creeaza reziduuri, nu se ucid si deci nu se agreseaza vieti, deci avantajele sunt foarte multe iar dezavantaje nu sunt de loc. Acum se studiaza producerea de alimente direct in corpul omului, prin conversii multiple de energie la nivel molecular si celular, si nu va trece chiar asa de mult timp pana cand locul sistemului digestiv va fi luat de o ferma particulara de tesuturi transformabile in energie.

Nu e usor, dar ceea ce e greu nu e imposibil, si expresia asta am luat-o din scrierile tale. Eu personal am convingerea ca intr-o zi se va reusi si aceasta, cum au reusit atatea alte experimente prin care s-au separat cele doua lumi. Pentru ca, asa cum iti spuneam, acum lumea pamanteana este separata in doua lumi paralele, care nu se intrepatrund. Una este cea naturala, a plantelor si animalelor, care isi continua evolutia prin selectie naturala. Aceasta lume este monitorizata, dar nu este de loc influentata de om. Iar cea de-a doua este cea artificiala, a omului si a masinilor sale, care a rupt in cea mai mare parte contactul cu natura in sensul exploatarii ei. Acest contact mai este pastrat doar exploatand minerale, consumand energie, circuland prin mediu si inspirandu-se din realizarile naturii.

-   Si energia, de unde o luati, mai exploatati petrolul ? - am intrebat eu, curios.

-   Nu, acesta a disparut de pe vremea voastra, nu fizic, ci ca si utilizare, fiind inlocuit din ratiuni politice si economice, pentru a elimina dependenta fata de el pe de-o parte si pentru a elimina rautatea, pe care o alimenta cu resurse. Energia solara si eoliana sunt aproape exclusive, dar se mai folosesc ocazional, acolo unde este posibil, si energie hidrotermala sau mareica. Procesele industriale sunt foarte lente aici la noi fata de ale voastre, dar noi traim destul si avem timp.

Exploatam de vreo mie de ani gena lui Adam, care ne ajuta sa traim circa o mie pana la o mie doua sute de ani, dar si pe cele care asigura imunitate la orice boala, dar totusi ne ferim, pe cat se poate, de contaminari din alte lumi, terestre sau extraterestre. Avem roboti pentru paza, ordine, armata, munci grele, murdare sau periculoase ori repetitive. Daca e cazul, desi de regula nu e, plantele, pasarile, insectele si animalele care ne invadeaza habitatul sunt fie alungate si respinse, fie ucise de acestia, pentru a nu se crea specii invadatoare si a nu ne mai influenta viata reciproc.

-   Si cati sunteti intr-un centru social din acesta ?

-   Aici suntem doar doisprezece oameni, dar sunt multe centre cu sute de oameni, depinde de ceea ce fac ei acolo. Aici eu ma ocup de cercetarea acestei pesteri si mai am o colega care se ocupa de ecosistem, iar restul e personalul de intretinere. De regula, toti muncesc acolo unde locuiesc, unde au asigurat tot ce le trebuie si sunt multumiti.

-   Si nu aveti familie, prieteni, viata sociala ?

-   Nu, si nici nu ne trebuie, pentru ca acest tip de viata era evoluat din animal si facea omul dependent de niste droguri naturale, care aveau rolul de a asigura in primul rand perpetuarea speciei si in al doilea rand apararea indivizilor, adica alfel spus erau produsul adaptarilor la mediu. Astazi reproducerea este asistata, controlata, artificiala, pentru ca instinctul programat genetic al reproducerii a fost inlocuit cu cel al creatiei, la elite, si cu cel al realizarii sarcinilor, la executanti, care s-au transformat in droguri ale satisfactiei muncii implinite. Orice concepere a unui embrion nou este conditionata de un deces, fiinta care se va naste fiind programata sa indeplineasca misiunea defunctului si astfel populatia ramane constanta. Educatia e permanenta, copiii cresc in crese speciale, cu parinti profesionisti, nimeni nu stie cine sunt cei naturali si nici nu e nevoie. Conceptul nostru de viata este sa primim de la societate, in mod automat, tot ce avem nevoie pentru o viata decenta si sa oferim societatii tot ce realizam, pentru a fi inserat in viata tuturor. Rasplata este psihologica, prin drogul cunoasterii si creatiei, respectiv morala, prin publicitatea in media, in care se mentioneaza fiecare realizare, autorul si valoarea ei. Asa ca aici nu mai avem familii, ci doar grupuri de interese, care au inclinatii si idealuri comune in munca si activitatea lor.

Priveam acea intindere salbatica nesfarsita si ma gandeam la ce imi spusese tanara aceea. Ne plimbam alene pe un hol nesfarsit si deodata am vazut, de sus, muntele si norii adunati in inel deasupra piscului sau. Era la doi pasi sub noi, cerul era aproape senin si doar acolo se adunasera nori negri, grosi, care se roteau in jurul acelui munte.

-   Uite, norii sunt acolo, nu ar trebui sa plec inapoi ?

-   Ba da, dar mai ai timp. Daca pleci maine seara, ajungi tocmai la timp sa pregatesti plecarea oaspetilor vostri, si nu cred ca e cazul sa te grabesti. Este destul timp pentru pregatire, cred eu, pentru ca voi comunicati destul de eficient. Dar nu trebuie sa iti faci nici un fel de probleme, pentru ca eu iti garantez ca nu poti schimba mersul evenimentelor si cele deja petrecute si consemnate spun ca vei ajunge la timp, si vor pleca si ei la timp. Macar o zi ar trebui sa stai si aici, ca sa-ti povestesc cel putin despre o parte din lumea noastra, nu ai vrea ? Oaspetii aceia ai tai au stat acolo la voi patru zile si patru nopti, si au rezistat, desi erau supusi la un stres considerabil superior acestuia al tau, pentru ca nu intelegeau mai nimic din lumea voastra si in plus au mai fost si agresati, intr-un fel sau altul. Si nici macar nu aveau certitudinea reintoarcerii, pe cand tu o ai.

-   M-am straduit sa ii ajut sa plece inapoi si am incercat sa ii conving ca totul va fi bine, dar adevarul este ca nu puteam sa certific ceva despre care n-aveam nici o idee cum functioneaza. Le-am spus doar ce stiam eu din istorie, ca nu vor fi cuceriti, dar alte amanunte nu aveam.

-   Asa e, ei nu aveau obiceiul sa consemneze, ca sa nu stie si altii ce stiu ei. Transmiteau informatia din generatie in generatie, oral, si acest sistem avea avantajele si dezavantajele lui, ca oricare altul. Daca ar fi dat amanunte, puteai sa le prevezi viitorul. Daca nici tu nu ai fi lasat nici un mesaj, erai pierdut acum, pentru ca nu te astepta nimeni si uite ce lume ostila gaseai aici. Se pare ca voi, generatia de mijloc a civilizatiei, sunteti cea mai accesibila. Si inaintea voastra, si dupa voi un vizitator neavizat va gasi o lume salbatica si neprimitoare. Daca nu e pregatit sa supravietuiasca in conditii extreme, nu are nici o sansa.

-   Asa se pare, pentru ca la civilizatia voastra nu este acces decat daca voi va sesizati ca cineva ar avea nevoie de ajutor, si asta depinde de circumstante. Iar la cele de dinainte accesul era asemanator cu cel dintr-o haita, depindea de niste colti si gheare mai mari si mai active, deci ... Noi am putea fi cei mai deschisi ? Oare de ce, cum se explica ?

-   Prin tranzitie. Treceti de la societatea salbatica, dar naturala, la cea civilizata, dar artificiala, si va aflati in perioada cand deschiderea e naturala iar comportamentul artificial, adica altfel spus controlat. De aceea sunteti asa. Cand veti incepe sa va protejati habitatul de imixtiuni si sa va izolati, izolati si accesul oaspetilor de orice fel. Nu stiu ce metode de contact si intruziune vor avea societatile viitoare, in cazul in care vor fi interesate de contactul cu noi, dar din trecut nu ne poate contacta cam nimeni in mod direct, si cred ca va trebui sa cautam o metoda de intermediere pentru viitor. Cel putin pentru zona aceasta, pentru ca niciodata nu se stie ce vizite mai putem primi.

-   Deci plec maine, in ultimul moment ?

-   Da si nu, e ultimul moment doar ca sa ai timp sa le pregatesti si lor plecarea si vei avea inca o zi la dispozitie. Daca nu ai avea necesitatea asta, ai putea sa mai stai o zi in plus, pentru ca mai ai doua deschideri spre trecut. Plus cea de acum, dar e pacat sa pleci asa de repede. Uite, mai bine ne uitam cum functioneaza poarta, de sus se vede bine.

-   Ai mai vazut-o ?

-   Direct nu, pentru ca am asteptat intotdeauna acolo jos sa vii, dar am inregistrari. Dar acum o vom vedea impreuna, e spectaculos. Se insereaza si se vede mai clar contrastul luminii pe fondul norilor. Nu am vazut nici o diferenta intre deschiderea catre trecut si cea catre viitor, dar poate ca nu sesizez eu detaliile. Sau poate ca nu stiu ce si unde sa caut. Dar cercetarea mai dureaza, si mai e vreme de cautat.

-   Uite, parca se mai coaguleaza inelul.

-   Da, asa incepe. Curentul de aer rotativ coaguleaza inelul si il incarca electric. Nu am sesizat sursa energiei care il declanseaza si il intretine insa. Iar dupa ce se descarca, energia se disipa si totul se opreste pentru o vreme. Nu exista insa o periodicitate naturala, ceea ce ma face sa cred ca e comandata de undeva si de aceea am presupus ca e opera unei civilizatii locale, viitoare.

-   Nu ar putea fi a uneia externe ?

-   Ba ar putea fi, dar ma indoiesc din cauza manifestarii, teleportarea se face in acelasi spatiu si doar timpul este diferit. Daca era externa si actuala s-ar fi facut in acelasi timp si in spatii diferite eventual, asa cred eu. Ar fi avut vreo legatura cu exteriorul.

-   Da, e logic. A luat viteza, se vede cum se invarte. Inauntru, in munte, sunt doua stanci din magnetit care s-au fracturat si formeaza un camp magnetic. Nu stapanesc eu domeniul asta prea bine, dar invartirea in camp magnetic creeaza electricitate.

-   Da, se pare ca se creeaza doua campuri electrice, unul prin frecare, la partea de sus, si altul prin rotatie, la partea de jos. Nu stiu ce rol are cel de sus, poate de semnalizare sau poate e doar un efect complementar si colateral neinteresant, dar mai intai se declanseaza o descarcare verticala inspre ionosfera, si abia apoi cea determinanta spre pamant. Uite ca incepe imediat.

Se inserase destul de bine, dar inca era lumina si se vedea totul clar. Inelul de nori prinsese viteza si isi schimbase culoarea in cenusiu intunecat. Avea o forma toroidala proeminenta, dar nu regulata. Era putin ascutit la partea superioara, dar pe cea inferioara nu o vedeam. Deodata, din nor  a tasnit un fulger spre inalt, un fulger lung si destul de liniar. Nu stiu cat de sus a urcat, nu am vazut. Tunetul a izbucnit instantaneu, pentru ca eram foarte aproape, dar lumina n-a fost chiar asa orbitoare cum ma asteptam. Era un fulger subtire de tot, filiform. Rotatia norului nu a parut sa scada insa. La scurt timp, padurea de sub noi s-a luminat si o explozie violenta s-a auzit in jur. Era descarcarea asteptata, pentru ca indata dupa aceea inelul a inceput sa se destrame si sa-si reduca viteza de rotatie. Pe fondul intunecat al serii ce se lasa peste padure, se vedeau norii gri spre alburiu care parca ieseau de sub invelisul intunecat de dinainte. De fapt cred ca se destramau si se subtiau, dar e doar o impresie si nu pot confirma ca asa era. Se intuneca tot mai tare si vizibilitatea era tot mai scazuta.

M-am intors spre tanara aceea si atunci am vazut ca in holul acela ca o terasa se aprinsese o lumina discreta. Nu sesizasem asta inainte, geamurile nu straluceau ca ale noastre, dar probabil ca plecase si cu stralucirea de la zero si deci nu a existat un soc luminos pe care sa il sesizez. Lumina venea de la niste lampi mascate deasupra geamurilor, invizibile aproape.

-   Ma gandesc daca nu cumva incarcarea sistemului se face prin fulgerul acela initial.

-   Si asta se poate, daca nu incarcarea cel putin saturarea sau completarea. Dar ramane de vazut.

-  Acum nu a fost nimeni inauntru, oare o fi plecat vreun volum de aer spre trecut ? Oare se face schimb de bacterii pe acolo ? Vin si din trecut si din viitor, pleaca spre trecut si viitor, pot crea epidemii cu cauze si origini necunoscute?

-   Multumesc pentru idei, voi avea obiective de cercetare pentru viitor. Voi solicita niste automate de supraveghere si analiza a mediului.

-   Numai sa nu le asezi in zona zero si sa dispara.

-   Zona zero am delimitat-o deja empiric inca de data trecuta, si am vazut ca orice lucru lipit ramane pe loc, doar cele cu coeziune redusa dispar. Asa mi-a venit ideea sa o marchez vizibil.

-   Cum ai vazut asta, ti-ai lasat matura pe acolo si ai trimis-o pe undeva ?

-   Nu, intamplator. Am amenajat perimetrul, am montat generatorul si iluminatul ambiental si apoi am finisat putin interiorul. De aceea am acoperit paraiasul, dar ulterior l-am lasat asa, pentru ca am considerat ca nu e nimic rau in asta. Cand am ajustat scaunele, am sesizat ca intr-un anume perimetru nu mai era praf. Cum era in perioada de activitate, am facut legatura. Am marcat  zona activa tapitand-o. Nu stiam unde am trimis praful, ori in trecut ori in viitor, poate la initiatorii experimentului, dar cand mi-a venit inapoi, la urmatoarea deschidere, am inteles mecanismul. Atunci am dedus ca odata se duce si apoi revine. Nu stiam daca in trecut sau viitor, dar asta am dedus din scrieri, comparand perioadele. Am mai repetat, tot cu praf, si am stabilit ciclul.

-   Mare noroc ai avut ca nu te-ai asezat sa te odihnesti pe scaunul acela, ca mine ...

-   Nu noroc, ci prevedere. Nu am lucrat in perioada activa.

-   Dar de unde stiai de perioada activa ?

-   Dintr-o lucrare a unui urmas de al tau. Stiu de la el ca tu nu ai lasat nici un indiciu despre secretul pesterii, dar ai lasat informatii orale nepotului, care a facut la fel. Iar acesta din urma le-a facut publice dupa ce a trecut testul de competenta care ii dadea dreptul sa isi transmita caracterele, adica a dovedit ca face parte din elita. El a considerat, la batranete, ca si asa nu va mai avea urmasi directi din cauza reformarii procreatiei, si a considerat ca e momentul sa faca publica informatia. Oricum, dupa aceea nu ar mai fi existat pericolul invaziei cu oportunisti, pentru ca nu mai existau. Informatia exista deci acum, cu oarecari detalii, dar nu intereseaza deocamdata pe nimeni. Eu am considerat ca ar fi bine sa cercetez fenomenul, dar experimentarea practica inca nu ma tenteaza din motive de securitate. Coroborand ce a lasat el cu ce ai spus tu despre vizita, am extras perioada aproximativa a vizitei, si uite ca am intuit bine, pentru ca ne-am intalnit.

-   Stii ce ma gandesc ? Pentru o mie de ani, sau mai mult, nu ajungi sa te saturi de viata ? Nu e plictisitor sa traiesti atat de mult ?

-   Doar in masura in care si tu te plictisesti in raport cu o vietuitoare care traieste doar zece ani. O problema poate fi eventual dorinta de nemurire, dar si aceea e atenuata de problemele batranetii. Cand esti tanar sau matur ai vrea sa traiesti vesnic, dar cand imbatranesti si te confrunti cu degenerarea drogul se atenueaza si dorinta dispare. Tine de evolutie. Este influenta naturalului in artificialul selectiei.

-   Ce sa mai intreb ? Ce mai poti sa imi spui despre lumea voastra ?

-   In principiu, eu iti pot prezenta lumea noastra, in mare. Desi pamantul a ramas la fel de mare si populatia este de numai zece la suta fata de perioada antereformista, lumea noastra este prea vasta ca sa o poti cunoaste in profunzimea ei, iti trebuie poate toata viata pentru asta. Cateva repere insa iti pot da.

 -   De acord, cu ce incepem ?

-   Cu acest centru social al nostru. De fapt al nostru e impropriu spus, pentru ca noi nu mai avem proprietati materiale ca pe vremea voastra, dar a ramas inca acest cuvant in terminologie. Aici ne aflam in cupola sa superioara, deasupra noastra mai sunt doar sistemele energetice si de comunicatie si platforma de zbor. La baza, in emisfera inferioara, se afla rezervorul de apa, care da greutate si stabilitate suplimentara pentru intregul sistem, dar si partea de epurare, cu acelasi rol. Intre cele doua se afla centrul social propriu-zis, in care ne ducem noi viata si in care ne desfasuram activitatea. Sa intram, daca esti de acord.

-   Desigur, de ce nu ?

Usa de care ne apropiasem se deschise automat. Probabil avea senzori, dar totusi la trecerea anterioara nu se deschisese nici o usa, desi trecuseram pe langa destule.

-   Cum comandati deschiderea usilor ?

-   A, da, uitasem, avem senzori implantati cu care comandam ce avem nevoie. Dar e vorba de comenzi facute doar la distante mici, de cativa metri, pentru distante mai mari avem telecomenzi, adica amplificatoare de comunicatie cu care interconectam acei senzori cu receptorul selectat. Astfel, cu aceeasi comanda deschizi si usa, chemi si scara pentru mediu si confirmi si prezenta la o teleinstruire. E ca si la voi, care cu aceeasi miscare din mana sau din deget puteti face mai multe lucruri, depinde doar pe ce puneti mana sau degetul. Noi nu mai punem mana, ne punem doar gandul si atat.

Am patruns intr-o sala uriasa, inalta, pardosita cu acelasi material ca si peretii exteriori, dar cu pereti albi, lucitori. Pareau a fi din altceva decat faianta noastra, si cand am privit mai atent am vazut ca este piatra slefuita, piatra de gresie probabil, la cat ma pricep eu la geologie, iar pe aceasta piatra se vad modelele fosilelor stravechi de plante si animale, scoici, melci, frunze.

-   Acesta este compartimentul meu, si mai sunt inca doua. Unul e acelei colege de care iti spuneam ca se ocupa de ecosistem, iar unul e al personalului de intretinere, sunt zece barbati care se ocupa de sisteme si instalatii. Ei au nevoie de spatii mai reduse, nu au laboratoare, ci doar ateliere. Haide sa luam loc aici.

-   Multumesc. Si luati masa impreuna ?

-   Nu, nu ne intalnim, doar daca e neaparat nevoie sau intamplator, dar nici nu e necesar.

-   Pai ... si nu va plictisiti singuri ?

-   Nu, fiecare are activitatea lui si nu are grija celorlalti. Nici nu este necesar, daca ai nevoie de ceva comanzi si primesti iar daca ai excedent il pui pe rampa, anunti si se debaraseaza. De aceea avem servicii.

-   De socializare nu ati auzit ?

-   De auzit am auzit, dar nu practicam. Exista insa un centru social dedicat pentru cei care au ca obiect de studiu acest aspect. Trebuie insa sa te nasti cu acest dar ca sa simti nevoia sa il cercetezi si sa il aprofundezi.

-   Eu credeam ca ceea ce facem noi acum, aici, asta este, socializare.

-   Nu, sau cel putin eu cred ca e informare intr-un mod neconform, arhaic, pentru care m-am specializat prin repetitie si m-am documentat temeinic. Cred ca sunt singura capabila sa fac asa ceva si am facut-o pentru aceasta intalnire. Nu puteam lasa un musafir atat de important sa plece nemultumit si cu o impresie gresita despre viitor, cand stiam ca el s-a straduit sa le ofere musafirilor lui convingerea ca viitorul este bun si nu rau in raport cu prezentul lor, chiar daca pe ei ii ingrozea orice vedeau. Sincer, daca tu ai sti cu un an inainte ca te va vizita Moise, sau Cristos, care si ei au fost niste reformatori ai lumii lor, i-ai lasa sa se sperie de ceea ce vad si aud acolo la voi, si sa moara de frica a doua oara, sau te-ai pregati sa ii intampini cu o atmosfera care sa le fie familiara si sa ii ajute sa inteleaga ca viitorul e progres, chiar daca nu e asa cum il vedeau ei ?

-   Da, desigur, ai dreptate ca m-as pregati pentru o atmosfera nesocanta si pentru o prezentare adecvata a realitatilor. Nu stiu insa, sincer sa fiu, cat de usor si de impacati ar primi ei aceste adevaruri ...

-   Fiecare le accepta sau nu ca fiind corecte dupa cum il indeamna constiinta. Dar una este sa le apreciezi si alta sa le intelegi fara a te speria de ele. Eu la asta ma refeream. Daca eu nu te asteptam si nu ma pregateam pentru asta, gandeste-te ca ajungeai intr-o lume ostila. Si chiar daca ai fi ajuns sa ne intalnesti, ceea ce eu cred ca e exclus, te-ai fi intalnit cu niste fiinte care te ignorau, pentru ca nu faci parte din preocuparile lor cotidiene. Nu te-ai fi speriat, neintelegind de ce ?

-   Sau le-as fi atacat, eu fiind mai salbatic decat ele.

-   Asta e exclus, noi circulam in exterior exclusiv in costume de protectie pentru a ne apara de agresivitatea mediului natural, si atacul este inutil si periculos pentru atacator. Costumul ma protejeaza, e impenetrabil, dar sesizeaza si agresiunea si reactioneaza, socurile electrice indepartand un atac concertat iar avertizarea aducand imediat fortele de interventie robotizate, care captureaza sau chiar ucid atacatorul, functie de caracteristici si periculozitate. Costumul meu imi mai asigura si climatizarea, si comunicarea, si igiena periodica. Tot el ma supravegheaza medical si fiziologic, cerand hrana sau apa.

-   Si eu, care nu am costum, nu primesc nici hrana si nici apa ?

-   Din pacate nu am reusit sa rezolv problema asta, si imi pare rau ca am ignorat, dar am pregatit un inhibator care iti va bloca senzatia de foame si de sete pentru o zi. Nu te ajuta la supravietuire, ci doar la evitarea stresului si disconfortului provocat de lipsa lor.

-   O, nu e necesar, rezist eu o zi si fara inhibatorul acela, la urma urmei si noi am avut scapari, oamenii tot oameni sunt si mai si gresesc. Cand o sa ma intorc o sa plang de foame si cei din jurul meu ma vor auzi si imi vor da de mancare.

-   Aici, la noi, fiecare este independent si nu da socoteala si nici nu cere nimanui. Doua mii de ani in evolutia omului sunt insesizabili, dar in evolutia umanitatii inseamna foarte mult. Anatomic si functional, intre organismul unui om salbatic, al cavernelor, si unul din vremurile voastre, sau din ziua de astazi, nu exista diferente, cu exceptia modificarilor facute voit, adica artificial. Comportamental, insa, diferentele sunt uriase. Motivul il constituie modificarea educativa, adica si daca avem acelasi caracter, educatia fiind alta, baza de date accesata in desfasurarea activitatilor automate de catre creier va fi si ea alta si efectul va fi clar diferit. Astfel, esentiala in diferentierea dintre fiintele umane a doua lumi temporal diferite este conditia umana, chiar daca natura umana e aceeasi. Sensul existentei individului si al comunitatii din care el face parte depinde deci de conditia umana, care implica educatia, si nu de natura umana, care implica doar caracterul. Aceste lucruri au fost confirmate deja, practic, de multa vreme.

Ascultam, dar si priveam si procesam in acelasi timp. Stateam pe ceva ca o canapea, comoda, dar destul de asemanatoare cu ale noastre. Cred ca servea si de pat, pentru ca nu am vazut nici paturi, nici fotolii si nici masute. Incaperea era mare, dar avea tot felul de mobile si instalatii pe margini si pe mijloc. Nu am inteles chiar nimic din ce am vazut acolo si m-am gandit ca poate o sa cer explicatii mai tarziu. Era iluminata de niste lampi ascunse in pereti, care erau stralucitori in zona inalta.

Incepuse insa sa ma chinuie foamea si setea, si eram pe punctul de a ma razgandi si de a cere inhibatorul. Eram oarecum mirat de o asemenea neglijenta, daca spunea ca s-a pregatit intens, dar adevarul era ca si noi am facut cateva greseli elementare fata de musafirii nostri. Intr-adevar, natura umana e aceeasi.

 

*  *  *

 

-   Si pe mine de aceea m-ai expediat atunci sa ma ocup de o nunta fara miri ? De aceea ai comandat o masa grandioasa, desi stiai ca musafirii plecasera ?

-   Nu, aia a fost pentru derutarea adversarului. Nu ma puteau banui de complicitate daca am investit atata in distractia care trebuia sa ii aiba in centru pe ei. De foame scapasem inca de dimineata, inainte de a veni voi, cu niste hamburgeri comandati la acelasi catering. Ca asa mi-a venit ideea, oamenii ma cunosteau deja, au primit un bacsis bun, cunosteau si locatia, le era usor sa repete operatia la o scara mai mare. Adresa mi-au dat-o cei care au fost pe santierul autostrazii, iar comanda am facut-o prin curier, ca acolo nu aveam semnal la telefon. Le-am promis ca le platesc la destinatie, si bacsisul a fost pe masura increderii si a riscului pe care si l-au asumat. Si m-am gandit ca le fac si publicitate asa, cu toata media langa ei. Se mai punea si problema ca ziaristii aia au venit pentru o ora-doua si aveau sa astepte mult si bine o minune, pana sa constate ca le-a trecut vremea, si o masa copioasa le mai atenua din frustrari. si am avut dreptate, pentru ca ai vazut ca s-au calmat rapid cu burta plina si cu lautarii la ureche. Iar pe tine te-am expediat pentru ca sa te protejez de ceea ce urma. Nu am vrut sa te implic, nu stiam inca ce consecinte poate avea totul, eu aveam imunitate si mai ma puteam retrage si in tara mea, dar tu ... Si mai aveam nevoie si de cineva care sa garanteze plata ulterioara. Deci au fost mai multe motive.

-   Adica m-ai folosit, cum se spune. Si cum a fost, ai cerut pana la urma pastila ?

-   Nu, am preferat sa rabd de foame pentru ca m-am gandit la efecte secundare. Ei nu au serviciu de urgenta ca noi, au alta organizare si alt sistem de monitorizare, control, interventie. Nu se imbolnavesc. Eu aveam un medic aici care sa ma ajute, dar nu stiam daca mai apuc sa ajung la el, fiind izolat acolo, in pestera aceea. Si am preferat sa rabd, ca era mai sigur.

-   Si mai departe ?

-   Am mai discutat. Zicea de independenta si am cerut detalii, lipsa de socializare mi s-a parut a fi o exagerare, o salbaticire a individului. Asa ca am intrebat:

 

*  *  *

 

-   Si cum e sa fiti independenti, si fiecare sa faca ce vrea, nu va afectati reciproc ?

-   Nu, pentru ca fiecare face ce vrea, dar suporta consecintele faptelor sale. Si, daca vrei sa fii protejat in anumite actiuni ale tale, este bine sa te consulti si cu altii, si mai ales cu elitele, cu cei care s-au nascut pentru a gandi si decide. Orice nesiguranta si nelamurire poate fi lamurita de ei. In orice domeniu de activitate sunt oameni specializati. Apelezi la ei si e ca si cum ai fi tu specialistul.

Pentru tine poate ca este greu de inteles si te inteleg. E greu sa cunosti intreaga noastra lume si filozofie de viata, este imposibil, ti-ar trebui cel putin o viata pentru asta, o viata de o mie de ani. Ceea ce auzi sau vezi acum este superficial, doar cateva aspecte mai frapante. Dar sa nu crezi ca musafirii vostri au o alta perspectiva. Si pentru ei, lumea voastra este o lume a zeilor, asa cum este si pentru tine lumea noastra, doar ca tu ai o alta pregatire, o alta baza de date pe care o accesezi si deci dai o alta interpretare acelorasi lucruri si fenomene. Tu intelegi ca nu despre zei este vorba, ci despre oameni mai evoluati educational si moral, pe cand ei sunt captivii educatiei lor divinizante. Si pentru ei, lumea voastra este ciudata, neinteleasa, magica, ilogica, in aceeasi masura in care ar fi si a noastra pentru tine, daca ai accesa-o. Doar ca tu nu ai timp acum sa o accesezi, si de aceea iti fac eu o prezentare a ei in ansamblu.

-   Si nici tu nu trebuie sa mananci ?

-  Nu, eu am luat acel inhibator, ca sa pot sta cu tine pana cand pleci. Daca eu as manca acum, nu cred ca ar fi ceva prea placut pentru tine, pentru ca mancarea noastra nu este compatibila cu standardele voastre. Iar ca sa te las singur nu ar fi bine, pentru ca te poti expune unor riscuri.

-   Cand l-ai luat, inainte de a veni eu ?

-   Nu, mai devreme, cand ti-am oferit si tie. Dar mie mi l-a administrat costumul, era deja pregatit si doar i-am confirmat eliberarea in sange.

-   Se pare ca intr-adevar, diferentele intre noi sunt foarte mari. Despre oaspetii nostri, ma gandeam ca, daca nu ne intalneam absolut intamplator acolo, poate ca ar fi avut soarta celorlalti, pentru ca legendele locului povestesc despre straini gasiti morti sau conflicte intre straini si localnici, si multe alte violente, care au facut ca locul sa fie considerat blestemat, bantuit, in orice caz periculos si sa nu fie prea frecventat. Cand esti strain intr-o lume straina esti ca si blestemat, si doar un noroc deosebit poate face sa fii sprijinit si indrumat.

-   Asa este, si cred ca atat ei cat si tu ati avut acel noroc deosebit care uite ca a permis intalnirea, chiar daca indirecta, a trei lumi. Nu stiu ce inteleg ei, si cu ce invataminte vor reveni la ei acasa, fata de ceea ce stiau deja si fata de ce au vazut la voi. Am convingerea insa ca educatia ta diferita si faptul ca ai vazut atat exponentii unei lumi trecute, cat si pe cei ai unei lumi viitoare, te vor face sa interpretezi corect lucrurile. De fapt convingerea mea vine din studierea operelor tale de dupa acesta vizita, pe care spuneam ca le cunosc. .

-   Da, ai dreptate, pentru ca nu degeaba oaspetii nostri ne-au confundat cu niste zei. Iar daca eu nu eram asteptat aici special, cine stie ce as fi patit, in lumea aceasta naturala si salbatica a voastra, cu toata pregatirea mea. Si ajutor nu aveam cum primi de la voi, care sunteti ferecati in aceste adaposturi fara acces pentru straini. Asa ca o societate viitoare, oricat de dezvoltata si civilizata, nu poate fi o garantie pentru contact si sprijin. De altfel, nici una din trecut, pentru un cetatean din viitor. Se pare ca fiecare epoca asigura supravietuirea doar pentru cei educati in spiritul ei. Sa fie asta rezultatul evolutiei, al adaptarii ?

-   Incontestabil, oricat de mult ne-am conserva fizic, moral tot evoluam. Iar asta implica atitudini diferite fata de stimuli identici. Si de aici inadaptari intre generatii si mai ales intre civilizatii. Se aplica si la umanitate, ca si la om, principiul conflictului intre generatii, vezi ? O intalnire extraterestra de gradul trei poate ca implica aceleasi probleme, de neintelegere a atitudinilor, de confundare a stimulilor, de neadaptare la mediul celuilalt. De aceea noi ii judecam astazi, de exemplu, pe cei de demult numindu-i salbatici si violenti, cand de fapt ei erau convinsi ca sunt civilizati si corecti moral.

Era destul de tarziu probabil, si cum imi era si foame, am inceput sa casc. Mi-era jena ca dadeam impresia de plictiseala, dar reflexul e reflex si nu mi-l puteam retine. Ea sesiza si interveni:

-   Este vremea sa ne odihnim, peste noapte ne vom revigora si maine vom continua discutiile. Ramai aici, activez inhibatorul de activitate.

De deasupra noastra se roti ceva ca o hota mare, fara nimic vizibil pe ea, si ne veni ca un tavan peste canapeaua aceea. Am simtit imediat o moleseala placuta, am pierdut contactul cu realitatea si mai stiu doar ca m-am trezit tot asa, dar fara acoperis, fara senzatia de foame si de sete si fara sa fiu amortit sau ametit, cum mi se intampla alta data, cand mai atipeam pe vreun fotoliu.

Eram exact in aceeasi pozitie amandoi, eram lucid, proaspat, gata de activitate, dar foarte derutat de ce s-a intamplat.

-   Gata, asta a fost tot ?

-   E dimineata, ne-am trezit, putem continua.

-   Asa va odihniti voi aici ?

-   Da, peste noapte are loc o activitate de stimulare a celulelor, sunt stimulate in sensul detoxifierii prin vibratii de rezonanta, personalizate pentru fiecare tip in parte, dar si prin deconectarea senzorilor constiintei, pentru a permite sistemelor automate din organism sa se autotesteze si autoregleze. In felul acesta, ele isi fac inventarul si se optimizeaza la situatia de moment, economisind resurse prin reglarea fina a parametrilor de functionare. Dar rezonanta le scutura si de reziduurile care au aderat accidental, si de organismele parazite care eventual le acceseaza. Pe ansamblu, are loc o revitalizare.

-   Adica mi s-a facut o revizie si o curatenie generala interna ?

-  Nu cunosc exact termenul, dar nici fenomenele nu le stiu decat la modul general, dar stiu ca e unul din motivele pentru care desfasuram o activitate sustinuta pana la sfarsitul vietii. Asta pentru ca fenomenul se repeta mereu, nu stiu daca asupra ta va avea vreun efect afara de cel de moment.

-   Revizie inseamna verificare.

-   Atunci e corect, ti-ai facut o verificare interna si probabil si o curatenie, dar despre eficienta nu stiu sa iti spun nimic.

-   Nu mai stiu exact despre ce discutam aseara, cred ca despre ce se intampla cand se intalnesc civilizatii diferite. Poate ca mi s-au scuturat si neuronii, si a cazut din ei ceva informatie.

-   Cand ti se scutura neuronii, informatia se aseaza in ei mai comod si nu se scutura. Discutam despre incompatibilitatea dintre civilizatii. Adica despre faptul ca nu se pot adapta unii la standardul si educatia celorlalti.

-   Asa e, poate ca se inteleg si se accepta reciproc, dar nu se adapteaza, nu se pot interschimba. Asta e din cauza reflexelor create in acea perioada a vietii care e pentru invatare. Se mai poate invata ceva si mai tarziu, dar reflexele de baza se formeaza in primii sapte ani. Si ramai prizonierul lor toata viata. La voi e la fel ?

-   Da, dar inmultesti totul cu zece. Inclusiv cantitatea de informatii asimilata.

-   Inseamna ca sunteti enciclopedii, stiti tot ce s-a petrecut in lume de la formarea ei.

-   In general da, fiecare in domeniul lui de activitate. Daca nu te intereseaza un domeniu, nu il inveti pentru ca nu ai afinitate si nu se asimileaza.

-   Voi, care traiti destul ca sa prindeti mai multe deschideri ale trecerii, oare nu ati putea sa va pregatiti si sa va echipati corespunzator, si dupa aceea sa mergeti in trecut, unde sa interveniti pentru a elimina acea perioada istorica mizerabila, care a a dus atatea suferinte societatii omenesti ? Aveti si roboti pentru operatii periculoase sau neplacute, aveti si cunostinte suficiente ca sa distingeti binele de rau ...

-   Nu avem nici voie, dar nu avem nici nevoie sa intervenim in vreun fel. Nu cred ca cineva s-a gandit vreodata sa intervina pentru ca un copil sa aiba discernamantul si capacitatile unui adult inca de la nastere, pentru a evita anumite neplaceri ale copilariei. Daca am face asa ceva, omul ar fi ca o insecta, s-ar naste direct adult si farmecul copilariei sale ar disparea. Asa e si cu umanitatea, de ce sa ii rapim farmecul de a trece prin fazele copilariei sale si ale invatarii din propriile greseli ? Esentialul este ca invata. Daca nu ar invata, ar fi grav, dar daca invata e bine, pentru ca la un moment dat iese din faza copilariei, trece prin cea a adolescentei si ajunge la tinerete, care trebuie sa recunoastem cu totii ca e cea mai frumoasa si cea mai prolifica dintre toate. Doar aici eventual sa intervenim, ca sa o prelungim cat mai mult, poate chiar spre infinit, dar altfel ... Chiar daca aparitia dintilor, invatatul mersului, invatatul rostului lucrurilor pot fi uneori traumatizante sau dureroase, frustrante chiar, si chiar daca si educarea este neplacuta, ca si imunizarea sau alte activitati, ele au rostul lor benefic. Noi nu credem ca trebuie sa sarim aceste etape si sa le implementam artificial. Poate generatiile care vin, daca vor considera oportun, o vor face, dar noi nu.

E drept ca noi am stabilit niste criterii de selectie a embrionilor, dar sa stii ca si aici, la noi, etapele vietii le-am pastrat la fel de primitive in succesiunea lor ca si la omul cavernelor, considerandu-le inca necesare in evolutia fiintei umane. doar educatia e alta, dupa cum spuneam. De altfel, daca te gandesti poate la voi si la necazurile voastre de zi cu zi, derivate din mostenirea acelor vremuri violente, sa stii ca problema minoritatilor agresive se va rezolva foarte repede, doar intr-o generatie, imediat ce se instituie scutirea de orice obligatii a omului si eliminarea oricaror drepturi pentru autoritati, respectiv deservirea exclusiv benevola cu servicii sociale de orice fel. Cei cu apucaturi animalice vor fi eliminati din viata sociala activa prin obligatia statului de a interveni, iar obligatia de a elimina cauzele conflictelor si ale manifestarilor antisociale ii va determina sa ii izoleze, individ cu individ, in rezervatii. In plus, daca ei, prin atitudinea specifica, refuza efectuarea unor activitati sociale aducatoare de beneficii vor refuza si contractarea oricarui serviciu preplatit si astfel se vor exclude singuri din comunitatea umana, disparand ca entitati. Pentru ca procreerea se va face, in faza de tranzitie de la societatea voastra la a noastra, doar dependent de asigurarea unui minim decent de viata viitorului nascut, si cel incapabil sau care nu vrea sa o faca nu va mai avea dreptul la procreere.

-   Din punctul acesta de vedere, daca facem comparatie intre om si umanitate, atunci inseamna ca nu vom scapa de unele tare in vecii vecilor. Daca e adevarat ca reflexele se creeaza in primii ani si ca omenirea a trecut prin acea faza deja, atunci inseamna ca tot asa ar trebui sa ramana, cum era cu cateva mii de ani in urma. Dar, din moment ce totusi evolueaza, ceva nu e logic aici.

-   Ba este, depinde ce intelegi prin reflexe.

-   Ma gandeam la modul de gestionare a resurselor de exemplu, unde cel mai tare ia totul, la ierarhizarea societatii, in care forta si violenta dicteaza pozitia sociala, la organizarea pe criterii de apartenenta la un anume grup, care a plecat de la familie si a ajuns la etnie, dar mai sunt si altele. Astea cred ca sunt reflexe, stau la baza managementului in orice stat si reglementeaza si relatiile dintre state.

-   Reflexele acestea exista si se manifesta, dar sunt caracteristice lumii animale si nu celei umane, iar aplicarea lor in societatea umana se datoreaza impunerii lor cu forta de catre acea minoritate violenta, sustinuta prin pasivitate de catre majoritatea manipulabila. Dar in momentul in care cei care sunt eminamente pasnici imprumuta forta de la cei care o folosesc in mod curent si o combina cu ratiunea, indreptand-o spre promotorii traditionali ai violentei si eliminandu-i, majoritatea va sustine ceea ce ramane, adica umanismul. Umanismul si ratiunea caracterizeaza omul adevarat, cel care se comporta ca un om, si nu violenta sau spiritul de turma. Reflexele animale vor disparea din societate odata cu cei care le promoveaza.

-   Si asta asa, pur si simplu ?

-   Ei, nu chiar simplu, parca a vana un pradator periculos era simplu pe vremea voastra ? Dar era posibil, si planificarea atenta a vanatorii asigura succesul ei incontestabil.

-   Suna cumva ciudat asta, sa faci vanatoare de oameni ...

-   Da, si cei care prin asta isi aparau statutul de om, desi prin activitate il tradau continuu, au folosit permanent aceasta sintagma pentru a convinge majoritatea manipulabila ca si ei trebuie sa ramana in societate. Dar cand s-a pus in fata majoritatii dovada ca acestia vanau si ucideau mai multi oameni decat numarul lor, si ca cei vanati si ucisi de ei mai erau si din categoria celor care fac bine comunitatii, pe cand vanatorii erau doar ucigasi sau consumatori de resurse si nu aduceau oricum nici un beneficiu celor in mijlocul carora traiau, soarta le-a fost pecetluita. Pentru ca s-a facut  dovada ca nu era vorba de o vanatoare de oameni, ci o vanatoare de vanatori de oameni, ceea este exact pe dos. Si asta a dus la eliminarea unei categorii de paraziti, care a eliberat resurse uriase, ce au permis dublarea veniturilor populatiei ramase an de an, pentru ca nu doar ca nu se mai consuma degeaba, dar se eliminau si pierderile cu paza, securitatea, justitia, administrarea, iar motivarea si lipsa stresului au valorificat resurse intelectuale care la voi se pierdeau prin ignorare sau asuprire.

Esti istoric, poti sa faci comparatie intre societatea umana de dinainte de renasterea italiana si cea de dupa. Compara dezvoltarea societatilor eliberate de povara atribuirii intregilor lor venituri catre biserica si dezvoltarea celor inca tributare vechilor reguli. Mai tarziu, in perioada voastra, compara dezvoltarea societatilor in care initiativa privata este libera si motivata material si moral, si cea a societatilor in care doar initiativa unor anumite categorii sociale este acceptata, indiferent de directia acesteia. Si vei vedea diferente colosale. Asa se va intampla si la voi dupa declansarea reformei. Imediat dupa eliminarea parazitismului si epurarea societatii dezvoltarea va fi extrem de accelerata, ceea ce va stimula populatia altor state sa ceara aplicarea acestor masuri si la ei, iar dupa o generatie lumea va fi de nerecunoscut atat ca si stare de spirit cat si ca bunastare materiala. Pentru ca intr-o padure fara pradatori animalele sunt mult mai prietenoase, dar si mai grase decat in cea in care toata ziua alearga sa isi scape pielea.

-   Da ... si nu se imbolnavesc ?

-   De aceea exista medicina, dar daca le selectezi dupa rezistenta naturala la boli se imbolnavesc mai rar si mai greu. Daca evolueaza in conditii naturale, exista dezavantaje cand pradatorii lipsesc, dar artificial acestea pot fi canalizate in avantaje.

Stateam acolo de atata vreme si discutam intre noi, in timp ce colocatarii acelui centru social ne ignorau complet, poate ca nici nu sesizau ca un strain vorbeste acolo intr-o alta limba si ca ar putea fi interesant sa il intrebe cate ceva. Lipsa aceea de socializare ma frapa, si incercam sa inteleg daca trebuie sa o apreciez, sa o ignor sau sa o condamn. Dar aproape instantaneu am realizat ca ceea ce vad eu in lumea lor e una, si ceea ce vad ei e alta. Desi amandoi privim acelasi aspect si in acelasi timp, educatia ne deformeaza realitatea si vedem fiecare altceva. Din punct de vedere moral, desigur, Eu vedeam anormalul, pe cand ea vedea normalul in aceeasi manifestare. Dar am lasat discutia inchisa, pentru ca mi-am adus aminte de altceva.

-   De unde stiti daca un individ este sau nu corespunzator inainte de nastere, cum verificati ?

-   Eu nu ma ocup de asta si cunosc acest aspect doar superficial. Stiu ca genomul uman e o insiruire de instructiuni de baza si o alta de comanda si control. De aceea, sistemele de calcul pot citi orice genom care s-a constituit deja in embrionul acela microscopic si simuleaza rezultatul. Intr-o singura zi, prin simulare, ai un adult virtual activ, caruia ii dai sarcini si il supui la factori de mediu si ii afli reactiile. Dar sa nu crezi ca stau acolo oameni si studiaza comportamente. Nu, sunt tot masini, care testeaza mii de embrioni si dau doar verdicte. Unul e apt pentru ceva, altul pentru altceva, altul e rebut. Si care e apt pentru ceva anume se conserva si asteapta sa ii vina randul, iar care nu este indepartat, la urma urmei e doar o celula oarecare, ceva mai marisoara.

Astfel de combinatii se fac permanent in centrele acelea de creatie si simulare, din componente create in laborator dupa modele selectate in anii de inceput ai selectiilor, cand s-a creat baza de date. Desigur ca exista ideal si aici, dar oricand in procesul de combinare pot sa apara mutatii si sistemul le testeaza, ca sa poata selecta erorile negative si sa poata promova erorile pozitive, astfel existand si evolutie naturala, dar selectata artificial, functie de necesarul societatii.

Decat sa lasi sa se nasca constiinte care ulterior vor fi chinuite de acel vesnic "de ce tocmai eu ?", mai bine le elimini inca dinainte de a avea posibilitatea sa se dezvolte. Un om care nu s-a nascut nu e totuna cu un om mort, si cu atat mai putin cu unul care traieste sub tortura foamei, a bolilor, a lipsei resurselor.

-   Cred ca aici ati actionat corect, sunt de acord.

-   Si in alte parti am actionat corect, dar din punctul nostru de vedere, dupa morala noastra. Daca aveai educatia mea, presupun ca si tu gandeai la fel.

-   Da, sau sistemul ma elimina.

-   Teoretic. Practic, daca ne uitam la ceea ce ai lasat in urma ta, erai promovat.

-   Puteti simula, adica sa ghiciti dinainte daca cineva va scrie o carte, si ce va contine ea ?

-   Sa nu exageram, simularea determina doar abilitatile si competentele posibile si nu cele reale, care vor exista. Reactia la mediu, capacitatea de reactie la anumiti stimuli, memoria si asa mai departe. De exemplu modul de a interpreta un anume stimul, adica caracterul celui care se naste. Restul se implementeaza prin educatie. De fapt, la baza sistemului acesta sta o aplicatie de divertisment.

-   Cum adica ?

-   Initial s-au construit sisteme virtuale care sa tina locul artistilor de teatru si film. Sistemele creau actori la care li se programa comportamentul, adica caracteristicile, functie de rol - om rau, bun, nepasator si asa mai departe - si li se dadeau roluri, pe care le transpuneau fidel functie de program. Dupa ce s-au perfectionat si s-au creat personaje virtuale cu toate tipurile de comportament considerate posibile, cineva a avut ideea sa compare programul de baza cu analiza genomului copilului sau, ca sa prezica ce caracter va avea. S-a adeverit si, dupa o generatie, sistemul era omologat si implementat iar legislatia nu mai permitea nasterea decat a celor anterior selectati. Au existat proteste si atunci s-a luat masura dezactivarii genei drogului sexual, care a fost inlocuit cu cel creativ sau executiv. Si intr-o alta generatie s-a reformat sistemul complet, dupa care a inceput selectia dupa necesitati, s-a redus populatia drastic de la generatie la generatie si dupa aceea s-a activat si gena celor o mie de ani, dezactivandu-i inhibitorul.

Nu mai exista pericolul potential al suprapopularii prin inmultire necontrolata. Si astfel avem societatea de azi. Nu sustinem ca e perfecta, se va mai perfectiona, dar deocamdata pare a fi cea mai buna din cele de pana acum. Si aceasta este in evolutie, ca si cele de dinaintea ei, doar ca intr-un ritm mai lent, din cauza unei durate de viata mai lungi.

-   Sunt destul de stupefiat de conceptii si schimbari, si doar aud despre ele, cred ca daca le-as si vedea as ramane perplex sau poate as vrea sa fug acasa. Acum ii inteleg si mai bine pe musafirii aceia ai mei din trecut, trebuie ca au suferit mult in aceste cateva zile, psihic vorbind.

-   Asa cum spuneam, fiecare individ e adaptat societatii timpului sau. Dar sunt anuntata ca timpul a trecut. A venit vremea sa te intorci la cei care te asteapta. Cam intr-o ora se va deschide calea. Mergem ?

-   Desigur, abia astept.

Ne-am ridicat si apoi am iesit din acea incapere imensa pe care nu am vazut-o, situata in acel centru social care era ignorant cu vizitatorii, pregatindu-ma sa parasesc acea lume nesociabila pentru mine si atat de perfecta pentru ei. La urma urmei, lumea e a celor care traiesc in ea, care o compun, lor trebuie sa le placa ceea ce simt si ceea ce vad. Conditia umana e determinata pozitiv de cat mai putine idealuri neimplinite, si de multumirea generala a membrilor comunitatii fata de viata lor. Daca lor le place ceea ce au, atunci au o conditie umana perfecta.

Am mai privit o data salbaticia naturii, lasata de capul ei, de la inaltimea civilizatiei umane perfecte. Din lumea zeilor moderni, acesta se vede doar pe deasupra, superficial, generalizat. Poate ca mai exista si monitorizare mai amanuntita pe sub acoperisul acela impenetrabil, daca asa spun ei, dar pentru mine salbaticia, conflictele si in general evolutia si adaptarea speciilor din acel ecosistem puteau fi cel mult banuite, ca de altfel si civilizatia, linistea si siguranta si in general creatia planificata rational din lumea celor de deasupra lor, din lumea zeilor lor si poate si a zeilor nostri.

Si m-am gandit la oaspetii nostri veniti din trecutul salbatic si neprimitor, care abia asteptau sa se intoarca in lumea aceea violenta si salbatica a lor, in padurea civilizatiei umane, care le place mai mult decat linistea civilizatiei noastre, chiar daca asta pentru ei este echivalentul lumii zeilor lor. Si apoi la intoarcerea mea, care prefer dependenta de societatea aceea imperfecta si relativ violenta a noastra in detrimentul celei atent selectionate si deplin securizate a gazdei mele. Si apoi la ea, pentru care lipsa de socializare si de parteneri insemna normalitatea, iar nevoia de munca si de realizari este motorul vietii.

Am coborat impreuna cu liftul acela lent si am iesit in holul de la intrare, dupa care podul mobil al cetatii aceleia moderne si impenetrabile ne-a dus pana la gura pesterii arhaice din mijlocul salbaticiei. Abia atunci am remarcat ca pestera era la fel de goala si nepopulata ca si pe vremea noastra si a printului, semn ca mai exista lucruri neschimbate pe planeta asta si pe care viata naturala le evita.

-   Iti doresc calatorie placuta, si transmite-le salutarile unei lumi viitoare oaspetilor tai. Alte urari nu iti mai fac, pentru ca stiu ca vei trai mult si vei avea satisfactii profesionale foarte mari, stiu ca vei fi sanatos si activ, si mai stiu si ca vei ramane in constiinta urmasilor tai ca reformator.

-   Multumesc, am ajuns aici din intamplare si plec in mod voit. Nu imi place lumea voastra, dar sunt convins ca e mai buna decat a noastra, asa cum si a noastra e mai buna decat a lor, dar e greu de digerat de cineva neobisnuit cu gustul ei. Eu iti doresc mult succes in cercetarile pe care le faci si o viata plina de satisfactii. Sper ca pana la final sa poti descifra secretul acestei treceri si sa il folosesti pentru binele tuturor.

-   Asa va fi. Du-te, sistemul te asteapta, drum bun.

-   Ramai cu bine.

Fata s-a retras cu podul ei mobil inapoi in cladirea aceea enorma. Poate ca ii era foame si sete, pentru ca a tinut post in timpul intrevederii noastre. Si mie incepusera sa imi revina senzatiile de foame si sete care se atenuasera peste noapte, probabil scuturate bine de acea instalatie de revigorat celular. Am luat-o deci hotarat spre trecerea de la capatul ascuns al pesterii, prin lumina reflectoarelor acelei lumi. Am vazut acea canapea pe care fata o lasase acolo, si care semana bine cu cea dinauntru. Nici acum nu am reusit sa sesizez trecerea aceea secreta de dupa stanci, desi acolo exista implantata o instalatie de decontaminare si imunizare.

Am trecut pragul si am trecut din nou prin acea instalatie automata, care si-a facut din nou datoria si m-a desprafuit si devirusat, cu acelasi ritual ca si la venire. Dupa care am intrat in sala aceea alba si m-am dus direct la tronul tapitat. In fata lui, mi-am adus aminte ca am trecut pe holul acela din cerul padurii si nu m-am mai uitat la inelul de nori, dar nici cand am coborat nu m-am uitat la cer, ca sa apreciez cam cat am de asteptat. Ma bazam doar pe ce mi-a spus fata - ca e vremea - si pe faptul ca parca se inserase deja.

M-am asezat pe scaun, ca sa fiu sigur ca la momentul potrivit voi fi la locul potrivit, si am asteptat minunea. Gandurile alergau nestingherite prin neuronii mei scuturati de praf si de depuneri, alimentati de energie proaspata, care circula pe cai decolmatate peste noapte. Ma simteam proaspat, desi nu mancasem din vremuri de care parca nici nu imi mai aduceam aminte.

Toti suntem oameni, ma gandeam, si diferentele fizice dintre noi sunt date doar de micile accidente sau interventii genetice, fiind in esenta lor total nesemnificative. Dar diferentele educative sunt atat de frapante, incat face ca doua entitati identice, dar educate diferit sa fie incompatibile social, ca si cum ar fi doua specii diferite. Ca si cum ar fi extraterestri. Si atunci cum ar putea sa se realizeze un contact intre doua civilizatii diferite, in care sunt si diferente de ordin constructiv, si cultural, si educativ, si emotional, si ...

Imposibil, ma gandeam eu, deocamdata. Trebuie sa mai evoluam ceva pana cand sa ajungem la faza compatibilitatii universale. Cateva mii de ani. Si poate ca odata, atunci cand taina de azi a pesterii va fi o realitate banala, vom fi si noi, specia umana, asa cum va arata ea atunci, capabila de intalniri de gradul trei. Ca de gradul doi si jumatate am avut eu doua, si doar norocul si intamplarea a facut sa fie amandoua posibile si pozitive.

Cu aceste ganduri in minte, trasnetul salvator m-a trecut pragul timpului, afectandu-mi pentru o vreme simturile si constiinta. Si m-am trezit ametit si de zgomot, si de lumina, si de tranzitie, dar si de foame, visand ca ma asteapta cei trei musafiri abandonati din greseala intr-o lume pe care probabil ca o detestau si o venerau in acelasi timp, lumea zeilor lor.

De fapt nu visam. Era realitate. Dar oare ce cautau ei acolo ?

 

*  *  *

 

Asta m-am intrebat imediat ce am inteles ca nu e un vis si ca intr-adevar m-am intors. Si mi-au povestit ca se pregateau sa evadeze, nestiuti, in speranta ca vor da de mine pe undeva si ne vom sprijini reciproc. Atunci i-am lamurit sa mai stea putin si le-am garantat reintoarcerea, pentru ca acum aveam si eu certitudinea ca asa va fi. Si am pus la cale toate farsele acelea la care ai fost partial martor.

-   Interesant, foarte interesant. Dar uite ca au plecat toti, e liniste si pace. Mergem ?

-   Da, haide sa mergem. Dar cu atentie si nu discutam in gura mare, ca niciodata nu se stie.

Si i-a aratat totul amanuntit, in miez de noapte, fara nici o teama ca un trasnet neasteptat i-ar putea teleporta intr-o lume de mistere si pericole, fie din salbaticia naturala a trecutului, fie din salbaticia artificiala a viitorului. Urma un secol de liniste.

-   Acum, doar tu mai cunosti secretul pesterii aceleia. Si trebuie sa te pun sa juri ca nu o sa-l spui decat urmasilor tai, dar si acelora, numai daca sunt de incredere si merita.

-   O sa-l spun nepotului meu, inainte de a muri. Sau stranepotului, daca traiesc ceva mai multisor ...

-   Iar mie imi ramane sa mai descopar doar ce scria pe acel petec de hartie pe care mi l-a dat printul. Trebuie sa fie un mesaj catre cineva de prin lumea noastra. Dar colaborarea cu serviciile de pe aici a cazut definitiv, mai ramane doar sa gasesc vreun specialist in strainatate.

-   Crezi ca mai are rost sa cauti ? Doar s-au intors si asa inapoi.

-   Rost are, dar urgent nu mai este. Dar am timp destul, nu e nici o problema ...

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

0 comentarii pentru Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10

Fii primul care adauga un comentariu!


Spune-ti parerea despre Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR