Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11

Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11

postat la data 15.01.2012, ora 18:36
categorie: Ficțiune

Share | |


 

PARTEA A PATRA - CEI MAI IUBITI DINTRE PAMANTENI - continuare

 

Zeita mama

-   Si tu cum ai reusit sa rezolvi problema asta cu mama copilului, atat de perfect si atat de repede ?

-   E vorba si de mult noroc, dar si de intamplare. Cand copilul a fost adus la noi, am vazut la gatul lui un medalion. In acesta era incrustat chipul unei femei frumoase si, stiind ca face parte din inalta societate, m-am gandit imediat ca ar putea fi o zeita protectoare. Dar mi se parea ca o cunosc de undeva pe acea femeie si am rugat-o pe sora sefa, care e mai tanara si cu mai mare apetit pentru domeniul acesta, sa o caute prin arhiva de fotografii de pe calculator. A gasit-o, dar era vorba de o fata dintr-o dinastie conducatoare a unui trib alb, trib indepartat si destul de salbatic. Traind intr-o societate primitiva, ma gandeam ca am putea-o aduce incoace pentru cateva zile, ca sa le organizam o intalnire cu zeita lor protectoare, ca sa le ridicam moralul. Credeam ca se vor bucura mult si ma gandeam ca, neintelegandu-se direct, am putea aranja cu niste actori si un text regizat ca, indiferent ce spun ei, noi sa le oferim un dialog dinainte gandit, astfel ca fiecare sa creada ca e cu totul altceva.

-   Ingenios, bine gandit, ar fi fost ceva aparte pentru ambele parti. Eu insa ma gandesc acum ca tot ce s-a intamplat in ultimele zile e o inlantuire de intamplari cu efecte pozitive. Faptul ca eu m-am dus la pestera chiar atunci cand au venit ei incoace, si le-am facilitat integrarea in lumea nostra, faptul ca eram asteptat dincolo de o persoana calificata si pregatita sa ma informeze si sa ma expedieze inapoi, faptul ca tu ai recunoscut acea femeie si ai cautat-o si asa mai departe. Daca nu se imbolnavea copilul, nu mai avea parte de mama, de exemplu.

-   Da, asa este, si nu doar astea, dar cam toate intamplarile s-au succedat pozitiv, chiar daca pareau la un moment dat dezastre, cum a fost disparitia ta. Dar sa-ti spun mai departe cum a fost. Deci, indata am luat legatura cu agentul nostru din zona, prin Crucea Rosie Internationala, ca sa vedem daca o poate contacta si cam ce motiv sa inventam pentru a o aduce incoace. Si acesta mi-a spus ca misticismul lor e atat de ridicat, incat poate motiva absolut orice, daca spune ca e vointa zeilor si daca plateste destul. Practic, o poate cumpara oricand de la parinti, fiind de vanzare, pentru ca sotul ei a murit si e disponibila. Atata doar ca e nedespartita de slujnica ei, o orfana cu cativa ani mai tanara si inca nemaritata, care a crescut la casa lor de mica. Doar ca, a precizat acela, conditiile lor de viata sunt atat de primitive, incat e cam greu sa o adaptezi la viata de la noi si ar fi mai curand destinata unei vieti in jungla, in salbaticie.

L-am rugat sa se intereseze de pret si de conditiile de transport, dupa care sa vina cu idei care sa motiveze aducerea ei pentru cateva zile pana la noi. Dar, intre timp, afland ca in medalion este mama copilului, care a murit cu un an inainte, am corelat asta cu credinta lor ca aceasta se afla in lumea zeilor, adica la noi, si atunci m-am gandit ca poate ar fi bine sa inventez altceva. Si l-am rugat pe agentul nostru sa ii spuna doamnei ca a aflat o poveste incredibila, cum ca ea ar fi reincarnarea unei sotii de print, care a venit acum din timpul lui cel trecut dupa ea, impreuna cu copilul ei de atunci. Ar fi credibil, mi-a raspuns acesta, si poate i-ar si place, pentru ca ea nu are copii, dar nu stim daca din cauza ei sau a lui. Iar faptul ca vorbeste o alta limba nu e un handicap, pentru ca poate invata alta si pentru ca se poate motiva ca a uitat-o pe cea veche cand a renascut. Iar pretul, in marfuri si animale, se poate negocia.

L-am rugat atunci sa o cumpere, cu tot cu slujnica, si i-am trimis bani prin Crucea Rosie, sa cumpere ce trebuie si sa le dea alor ei, dupa traditia locurilor, si sa motiveze ca acelea sunt darurile de la printul care a venit din alta lume sa o recheme la el, pentru ca zeii s-au milostivit de el. E o poveste care tine in asemenea medii, si astfel le facem bine tuturor, pentru ca atat ea cat si printul si copilul lui se vor bucura nespus. Si am avut dreptate, dar a fost si mai mult, pentru ca si pajul s-a lipit imediat de slujnica ei, iar ea l-a placut din prima, asa ca am mai facut inca un bine la doua fiinte. Si i-am mai trimis si bani pentru transport, ca sa vina si el cu ele, ca translator, si sa ii ramana si lui ceva, ca sa fie motivat sa ne ajute.

-   Dar te-a costat ceva, deci nu a fost doar efort moral, si daca nu te superi o sa contribui si eu la cheltuiala asta, ca am de unde si chiar cred ca a meritat. Ce zici, accepti ?

-   Nu am avut in plan nici o recuperare de cheltuieli, dar o asemenea oferta e tentanta si nu se refuza. Dar si tu ai cheltuit destul cu mesele si cu organizarea nuntii fara miri ... Dar nu m-am oprit aici, ci pentru cei doi, printul si printesa lui, am comandat intre timp si doua verighete oarecum personalizate, care au costat si ele ceva, dar am zis ca merita. Pentru ceilalti doi nu m-am gandit decat mai tarziu ca s-ar putea si ei insoti si nu am mai avut timp, asa ca am cumparat doua de la amanet, mai ieftine, dar nici acelea chiar de aruncat. Am vrut sa iau si rochii de mireasa, dar nu stiam daca merg la vremea aceea, si nici nu ma pricep prea bine la asa ceva si, ca sa nu le creez vreun necaz, am renuntat. Ca dar de nunta m-am gandit la ceva universal, dar nu mi-a venit nici o idee mai ieftina si deja ma cam gandeam la vantul care avea sa-mi bata o vreme prin buzunare. Asa ca le-am cumparat repede zece spray-uri deodorante, ca nu sunt chiar asa de periculoase si sunt usor de folosit, si apoi mai creeaza si atmosfera. M-am gandit sa aiba mai multa vreme din ele, precis ca doamnele or sa abuzeze.

-   Daca ma contactai, te ajutam si eu cu vreo idee si cu fonduri, dar daca ai vrut sa fii doar tu galantul ...

-   Nu cred ca-ti ardea tie de galanterie atunci, ca erai prin alte lumi din ce mi-ai povestit, si aveai alte griji, printre care sa mananci ceva bun. Cand am auzit ca ai disparut nu mi-a fost totuna, dar ma gandeam ca cel putin le asigur naufragiatilor cate o familie care sa le mai atenueze din soc si sa-i mai motiveze sa traiasca. Drept sa-ti spun, deja ma gandeam la variante de cazare si intretinere. Iar cand am auzit ca te-ai intors nu stiam cum esti si in ce stare, mai repede ma asteptam sa te aduca SMURD-ul la mine la spital decat sa te contactez pentru asa ceva.

-   Ia te uita, chiar asa ?

-   Pai, scuze, dar nu aveam de unde sti nici unde ai fost, nici prin ce ai trecut si nici in ce stare te-ai intors. Sigur ca toti spuneau ca esti intreg si pari a fi in regula, dar o rezerva tot aveau si ei. Si cum nu aveai nici semnal la telefon, am imbarcat doamnele si le-am adus la locul faptei, ghidat de studentul tau. Norocul meu ca l-am gasit prin agentii aia, ca nici nu stiam de unde sa va iau atunci si ma gandeam ca am ratat toata actiunea si ma fac de ras, ca raman pe cap cu fetele. Si, la urma urmei, daca ai fi nimerit in trecut, in mainile unor salbatici, neinarmat si fara sa le cunosti limba, cum te-ai fi intors, daca te-ai mai fi intors ? Nu cel putin zdruncinat, daca nu afectat ?

-   Da, ai dreptate, si bine ca nu a fost asa. Cum spuneam mai inainte, a fost un concurs de imprejurari cu efecte exclusiv pozitive. Dar nu ti-ai pus problema ca, si daca se plac acum, poate vor avea probleme de adaptare in viitor ? Ma refer la adaptarea dintre doua lumi diferite, care ai vazut ce probleme poate crea.

-   Problema adaptarii la conditiile de viata din acea perioada nu se pune, pentru ca doamnele traiau la ele acasa poate mai primitiv decat la un palat dac, iar educatia de tip sclavagist si salbaticia fac parte din viata lor cotidiana, practic din conditia lor. Mai ramasese de rezolvat eventual problema casatoriei, sau mai bine spus a binecuvantarii celor doua perechi, pentru ca fiecare din ei sa poata fi convins ca este sotul celuilalt si ca totul e moral, corect si in regula. Si  m-am gandit ca, daca tot inca mai sunt in lumea zeilor, cel mai bine ar fi sa le dam binecuvantarea noi doi, in cadrul restrans al locurilor, conform cu miorita noastra. Iar la nunta mea a mai rasarit o stea ... Ce zici, prietene, m-am gandit bine ? Tu, mare zeu ... !

-   A, da, da, da, desigur ... Si tu nu mare ? Tu zeu mai mic ?

Rasera amandoi, veseli si bucurosi ca au reusit sa faca inca un bine sau mai multe cuiva.

-   Stii, cand am vazut atatia oameni fericiti, si mai ales copilul acela, tare m-am mai bucurat si nici acum nu-mi pare rau ca am cheltuit atata cu ei.

-   Si ce fericiti or fi acum, acolo la ei, ca s-au reintors, si ce fericiti vor fi si ai lor, si poporul acela care acum e convins ca zeii ii vor ajuta si le poarta de grija ... Zau daca nu a meritat, prietene ...

-   Chiar daca vor mai exista si vreo cativa tare nefericiti, dar vor fi cei rai, desigur. Asta e viata, si daca tot suntem zei, macar sa facem dreptate. Sau, mai bine zis, sa facem dreptate macar atunci cand ni se cere si avem posibilitatea.

-   Iar zeii ne-au ajutat sa reusim. Zeii nostri, nu ai lor, fireste ...

Rasera din nou, bucurosi si amuzati.

-   Dar sa nu uitam ca asta a fost candva demult, acum vreo doua mii de ani, nu ?

-   Da, e drept, tare de mult, dar parca a fost ieri, mie asa mi se parea.

-   Asa e, prietene, parca a fost ieri, dar de fapt au cam trecut vreo doua milenii de atunci. Asa e viata.

-   Asa e viata si asa sunt oamenii.

-   Tu esti doctor de trupuri, eu ma cred doctor de suflete. Chiar daca nu am atestate si diplome care sa o confirme oficial, asa cum ai tu in stiinta ta, la cati oameni am intalnit si la cati am studiat cred ca ma pricep destul de bine ... Iar dupa toti anii acestia cat i-am studiat si am incercat sa-i inteleg pe fiecare dintre ei, si mai ales dupa aceste intamplari din aceste cateva zile, am concluzionat ca oamenii au fost, sunt si vor fi la fel si acum 5000 de ani, si acum 2000, si azi, si peste 2000.

 

Oameni vechi si noi

Din Cartea lui Iov, un capitol al vechiului testament al bibliei crestine, se poate vedea ca oamenii se purtau, dar si gandeau si acum vreo 5000 de ani exact ca si astazi, chiar daca stiinta lor era foarte primitiva si conditiile de viata salbatice. Poate ca nu erau atatia rationali printre ei din cauza ca filozofia nu tine de foame iar salbaticia si lipsurile duc la impunerea fortei in relatiile din colectivitate, si cei buni se dau la o parte cand e vorba de violenta si rautate. Dar in mod sigur ca erau si rationali, si constiinciosi, si salbatici, la fel ca azi. De acolo se poate vedea ca si atunci existau oameni care gandeau logic, oameni care munceau constiincios sau care incercau sa supravietuiasca in orice conditii, dar erau si lepre, banditi fara scrupule, ori chiar nepesatori care traiau doar ca sa traiasca, fara vreun scop in viata.

Am vorbit acum si cu oaspetii nostri de acum 2000 de ani si am constatat ca si in societatea lor oamenii sunt la fel. Am vorbit si cu cei care vor veni peste inca 2000 de ani si am vazut acelasi lucru, cu exceptia salbaticilor, exclusi fortat din societatea lor. Asa ca pentru mine e clar, oamenii sunt aceeasi azi cu cei de ieri si cu cei de maine, si evolutia ii va putea schimba semnificativ doar peste vreun milion de ani, sau poate doar peste vreo suta de milioane, in mod natural. O schimbare accentuata in sens pozitiv se poate face doar prin manipulare genetica controlata, adica artificial. Oricum, ceea ce e sigur e ca in cei 9000 de ani pe care i-am avut in obiectivul meu nu s-a schimbat nimic in felul lor de a fi, adica in natura umana, ci doar in conditia umana si in sensul existentei au aparut diferente, pozitive evident. Iar lucrurile acestea mi-au fost confirmate si de catre acea gazda binevoitoare a mea din lumea viitorului. Doar doua lucruri ii pot face diferiti, morala si cunostintele la care au acces. Adica educatia. Morala este ceea ce asteapta omul de la aproapele sau, ceea ce isi doreste el ca si satisfactie psihologica in viata. Iar cunostintele sunt reprezentate de baza de date pe care o poate accesa atunci cand isi stabileste reperele existentei sale - conditia umana si sensul existentei.

-   Ai dreptate aici. Orice om se naste cu un program implementat deja genetic, exact asa cum un calculator iese din fabrica avand un BIOS propriu implementat, care ramane acolo toata existenta sa si nu se poate sterge sau modifica. E vorba de un sistem de operare de baza, care sa-i permita sa inteleaga celalalt sistem de operare, oarecum universal, care se instaleaza ulterior.

Acest BIOS uman se numeste caracter si defineste modul in care va reactiona individul la stimulii din mediu, modul in care isi va ordona prioritatile, in care va da valori de adevar variabilelor din mediul sau. El defineste daca cel nascut este salbatic, domestic ori rational, dar acest lucru nu stiu inca daca poate fi detectat inainte de nastere sau in copilaria mica, nu stiu inca.

Acum sa nu crezi ca vreau sa spun ca un om e un calculator. Nu, omul e mult mai mult decat un calculator, e o adevarata uzina, dar calculatorul e cel care o coordoneaza si stabileste ce fel de productie va face - de razboi, de supravietuire sau de progres.

Un alt sistem de operare spuneam ca i se implementeaza omului ulterior, asa cum calculatorului i se incarca un sistem de operare din exterior care asigura interfata dintre masina si utilizator. La calculator asa se numeste, sistem de operare, iar la om se numeste educatie, si este formata din reguli, instructiuni, exemple. Se instaleaza cam in primii trei ani de viata, inainte de activarea constiintei de sine si a constiintei existentei. Dupa aceasta faza, calculatorul primeste utilitarele, adica programele care ii permit sa indeplineasca sarcini suplimentare, cum ar fi autogestiunea, recunoasterea anumitor tipuri de instructiuni, interpretarea unor date si asa mai departe. La om, aceasta este educatia prescolara. Iar dupa aceea urmeaza aplicatiile atat la calculator cat si la om, deoarece ambele primesc sarcini pe care trebuie sa le execute folosind programele deja implementate anterior si isi completeaza si actualizeaza bazele de date cu rezultatele variabilelor rezultate din actiunile intreprinse. Chiar daca unele din aceste sarcini implica invatarea, sunt sarcini care cer efort de calcul si exersare si nu creeaza reflexe imediate si permanente, ca educatia initiala. Iar ceea ce rezulta este experienta.

Problema fiecarui sistem, daca e o problema, este ca aceste aplicatii vor fi analizate, procesate si implementate in functie de caracter, adica de ceea ce a scris constructorul in BIOS-ul acela care nu se schimba si nu se sterge niciodata, apoi in functie de educatie, adica de cat de grozav e sistemul de operare implementat si utilitarele lui atasate, dar si in functie de ratiunea individului, adica de capacitatea lui de a prelucra datele, de viteza de calcul si procesare, de accesul rapid la memorie, de scaparile si erorile care pot sa apara in sistemele sale de prelucrare de date.

Ca sa recapitulam, calculatorul are un sistem de operare integrat din fabrica, minimal dar foarte esential, inca un sistem de operare introdus de utilizator dupa dorinta si nevoile sale, apoi utilitare si aplicatii, fiind ales in functie de capacitate de calcul, viteza de operare si memoria disponibila. Comparat cu acesta, omul are caracterul cu care se naste, educatia pe care o primeste de la societate in functie de morala vremurilor si o oarecare calificare plus experienta dobandite prin actiune in timp, un om fiind ales in functie de ratiune, inteligenta si capacitate de memorare.

-   Asa este, iar de-a lungul timpurilor, doar morala si nivelul de cunoastere s-au schimbat. Daca, de exemplu, in vechime un barbat era stapanul casei, al femeilor, copiilor si robilor lui, al animalelor si obiectelor din gospodaria sa, care aveau statutul moral de bunuri personale ale acestuia, in prezent barbatul, femeia, copiii sai si in general toti oamenii sunt egali, iar omul mai este stapan doar peste animale si bunuri materiale. In viitor, si animalele vor avea statut de egalitate cu omul, iar acesta nu va mai avea nevoie sa fie stapan peste ceva, multumindu-se cu stapanirea propriei vieti si a propriei constiinte.

In ceea ce priveste cunostintele, in vechime se puneau fenomenele fizice si chimice in seama puterilor divine, la fel si tot ce tinea de manifestarile naturale - genetica, noroc, ghinion, clima. Astazi se cunosc foarte multe fenomene in profunzimea lor, iar maine se vor cunoaste si mai multe, prin progresul continuu al cunoasterii. Pe seama divinitatilor se mai pun doar fenomenele metafizice, extraterestrii si in general cam tot ceea ce omul inca nu a descifrat si nu a inteles cum functioneaza si cum se controleaza. Sau ceea ce este inca intangibil la momentul actual ca si cunoastere, control, influentare, exploatare. Adica exact ca si in trecut. In viitor, pe masura ce nu vor mai ramane necunoscute, divinul va deveni tot mai transparent, pana cand se va dilua si nu va mai putea fi invocat din lipsa de necesitate. Aceasta este evolutia naturala a legaturii dintre cunoastere si explicatie.

Asta e omul, asta a fost si tot asta va fi si pe mai departe. In general, cei educati in spirit de sacrificiu, in daruire de sine, in cultul comunitatii, se vor stradui sa le arate celor din jur ca ei sunt demni de acest titlu. Dar nu oricine se sacrifica pentru interesele colective ale comunitatii, ci doar cei constiinciosi si elitele. Adica cei domestici si cei rationali. Salbaticii nu o vor face niciodata, ei nu se sacrifica nici pentru interesele lor macar, vor prefera sa caute intotdeauna ori fraieri, ori dependenti, ori copii neajutorati care sa o faca. De aceea, educatia in aceasta directie este buna pentru colectivitate, dar trebuie neaparat completata cu o corectie sau selectie artificiala prin care toti cei care se manifesta negativ sa fie eliminati din colectiv. Altfel, exista riscul ca, in timp, procentul celor rai din colectivitate sa creasca accentuat prin conservarea si pepetuarea lor, ponderea acestora crescand mereu din cauza sacrificarii, voluntare sau ordonate, a celor constiinciosi. Si daca majoritatea celor sacrificati face parte din elita, e cu atat mai grav, pentru ca scade calitatea actului decizional, scade inteligenta si procentul de rational al comunitatii. Cred ca de aceea cei din viitor au luat aceasta hotarare si au aplicat metoda selectiei artificiale, calitatea fiind principala lor tendinta in tot ceea ce vor intreprinde.

-   Vezi ? Spuneai ca nu iti vine sa crezi ca ai fi in stare sa scrii lucrarile acelea de care spunea domnita aceea. Dar ideile le ai deja cristalizate si trebuie doar dezvoltate si mentionate undeva. Si te mai ajut si eu daca vrei, in domeniul pe care il mai stapanesc macar cat de cat.

-   Ideea e buna in principiu, doar ca eu trebuie sa plec inapoi maine, pentru ca vacanta mi s-a terminat. Trebuie sa ma prezint la post. O sa am o zi grea, poate o saptamana chiar, pentru ca va trebui sa dau socoteala de pozitia fata de reforma voastra. Dar daca am rezistat dincolo, voi rezista si aici la noi, ca sunt adaptat doar, nu ? Dar o sa te caut imediat ce trece valul, sa mai discutam si sa mai colaboram. Apropo, mai ai mult pana la pensie ?

-   Noi, medicii, ne pensionam cand nu ne mai putem misca. Varsta o am, dar cred ca mai e nevoie de mine si de experienta mea pe aici, mai ales ca se preconizeaza o restructurare in sistem si, de regula, cei care trag consecintele restructurarilor sunt pacientii comuni.

-   E bine daca te gandesti mereu la altii si faci ce poti sa ii ajuti. Pari ca te tragi din traci sau din daci. Herodot spunea ca dacii ar fi cei mai viteji si mai drepti dintre traci. Eu cred ca si ei erau oameni ca oricare altii, dar poate ca o comunitate de elite, secondata de o alta de muncitori, ambele constiincioase, s-a coalizat in jurul unui conducator inteligent. Poate fi o explicatie, avand in vedere intelepciunea cu care analizau lucrurile, pana si copilul acela fiind foarte cumpatat in ceea ce spunea. Erau membrii unei dinastii rationale, care adunase in jurul sau elite si constiinciosi, si poate ca daca nu ar fi fost cuceriti si indepartati in mod violent de la conducere, fiind inlocuiti cu elemente mai putin dotate sau chiar salbatice si violente, soarta acestei zone ar fi fost astazi cu totul alta. Dar e posibil si ca ei sa fi aplicat un sistem propriu de selectie a valorilor prin eliminarea celor negative - de exemplu sacrificandu-i ordonat, in razboaie, pe salbaticii lor sau pedepsind cu moartea orice banuiala sau actiune concreta de nesupunere civica ori morala. Cu moartea intregii familii, eliminand astfel, involuntar ori chiar voit, perpetuarea genelor si deci a caracterelor care transmit insusiri negative. Nu am avut timp sa discutam toate amanuntele vietii lor, poate nici nu am fi reusit, eu spuneam ca ei nu au timp sa vada lumea noastra nici macar superficial, dar e valabil si pentru noi, poate ca ne-ar trebui o viata de om ca sa intelegem si sa invatam toate perceptele si credintele lor si sa le accesam toata baza de date pe care acestea se sprijina, apoi sa le interpretam si sa le confirmam sau infirmam.

-   Ceea ce a fost a fost, ceea ce va fi va fi, cred ca este datoria noastra sa ne traim viata asa cum este ea acum si sa ne straduim sa ne aducem contributia cat mai bine si cat mai pozitiv la bunastarea colectivitatii si la progres. Ceea ce e cert acum e ca tot ceea ce intreprindem e in sens pozitiv, daca viitorul a dovedit ca reforma va da roade si ca urmasii nostri vor fi multumiti de viata pe care o duc, mult mai multumiti decat suntem noi de a noastra. Ce zici, plecam si noi ?

-   Plecam.

-   Te duc la hotel si ma duc si eu pe la spital, sa vad ce e nou pe acolo. Si mai vedem dupa aceea ...

-   Da, multumesc. Stii, daca ma gandesc bine, cred ca esenta intalnirii dintre doua lumi e cam asa. Cand se intalnesc doua lumi diferite, comunicarea este cel mai dificil lucru, iar microorganismele sunt cel mai periculos aspect. Parca ar fi extraterestri unii pentru altii. Noi, cei de azi, aflati in perioada de tranzitie dintre lumea veche si cea noua, am avut norocul sau poate avantajul de a reusi sa ne descurcam si cu unii si cu altii, dar asta intamplator. Daca se intalneau cele doua lumi din trecut si  viitor, nu s-ar fi inteles si atunci poate ca disparitiile celor care au participat la astfel de intalniri sunt explicabile ...

-   O alta problema e imunitatea. Copiii se imbolnavesc primii si mai sever, apoi adultii si poate mai usor, de aceea poate nu au scapat niciodata cei care veneau in contact cu ingerii si nu apucau sa povesteasca si altora ce au vazut si auzit, pentru ca s-au stins prea repede.

-   Iar zeii nu au grija muritorilor nici azi, nu au avut-o nici ieri, istoria se repeta, dar inca nu se pune la modul serios problema daca mai exista zei sau totul e doar o iluzie. Din asta se poate desprinde o filozofie - cea a neinterventiei sau cea a existentei ancestrale urmata de abandon. Iar in viitor oamenii sunt structurati in doua caste - conducatori si condusi. Executantii condusi au tot ce le trebuie pentru a fi multumiti si fericiti. Doar dreptul de a conduce, hotari sau decide nu il au. Conducatorii sunt stapanii a tot ce exista, inclusiv a celor condusi, dar nu-i terorizeaza din acest motiv, ci doar se asigura sa fie ocupati mereu si multumiti de ceea ce fac. Ei traiesc foarte mult, de zece ori mai mult decat noi, invata foarte multe, creeaza toata viata si sunt in final mult mai fericiti decat oamenii de azi.

-   Asa cum si cei de azi sunt mult mai fericiti decat cei de ieri. Dar oare nu e doar o iluzie de-a noastra ? Chiar asa sunt si in perceptia lor ?

-   Ma mai gandesc. Am inca un sfert de secol la dispozitie, iti vine sa crezi ?

-  Fericitule !

-   Dar intr-o zi tot o sa mor, chiar daca mai tarziu. Asta insa nici nu conteaza, daca am apucat sa las ceva in urma mea, ceva care sa influenteze soarta umanitatii ca si cum as fi inca in mijlocul ei. Pentru ca asta e nemurirea de fapt, capacitatea de a influenta vesnic, din umbra nefiintei, soarta celor care inca mai traiesc. Iar daca o influentezi pozitiv, e ideal.

 

Glasul sangelui

Reintors la biroul sau european, Nicolas gaseste o atmosfera ostila. I se cere sa-si depuna demisia din motive personale, ca sa evite scandalul generat de pozitia sa radicala impotriva politicii comune a celor care l-au delegat sa reprezinta uniunea in Romania. I s-a sugerat ca ar putea fi acuzat de instigare la revolte si nesupunere civica si totodata de incalcarea codului etic, deoarece a exprimat public pozitii contrare celor cu care a fost insarcinat la delegare.

Accepta sa demisioneze si sa plece. Chiar avea nevoie de timp liber pentru a medita la cele cinci zile de vacanta, la ziua excursiei in lumea celorlalti zei si la cei aproape treizeci de ani care i-au fost prescrisi de tanara aceea de peste trei sute de ani. Se simtea parca mai tanar si mai in forma decat inainte, si nici nu stia daca sa puna asta pe seama noptii aceleia de revizie si desprafuire interna, pe seama implinirilor si satisfactiilor aduse de descoperirea secretului familiei lor, pe seama satisfactiei ca a reusit sa ajute un copil, o familie si un popor sa fie fericiti pentru o intreaga viata sau pe seama perspectivei de a mai trai inca o viata de satisfactii si impliniri acum, la varsta senectutii. Sau poate pe toate impreuna, pentru ca atatea bucurii si satisfactii deodata nu isi aducea aminte sa mai fi avut decat in tinerete, cand si-a intemeiat propriul camin.

Si oare omenirea tot asa de fericita va fi atunci cand isi va intemeia un camin al ei undeva ? Dar oare unde o va face ? Gazda sa de dincolo nu i-a spus decat ca au personal plecat la munca in exterior, deci tineretea societatii era abia la inceput acolo la ei, avea sa mai dureze inca ceva pana sa-si gaseasca locatia si partenera, planeta ideala, si sa isi implementeze acolo urmasi ...

Isi aduna lucrurile si pleca in aceeasi zi. Dar nu pleca acasa, in insorita si linistita lui Macedonie, ci reveni in tinutul care i-a fost atat de apropiat in anii in care isi cautase originile familiei si ale legendelor mostenite. Reveni nu ca sa il mai viziteze odata, ci pentru a-l invita pe doctor, noul sau prieten, la el acasa, ca sa discute despre trecut si viitor, despre planuri si perspective.

A doua zi, in linistea palatului familiei sale, ii povesti despre un trecut incert, dar foarte indepartat al lor, despre traditia celor vechi de a transmite totul oral, despre copilaria sa. Scoase mai intai albumul de fotografii mostenite de la batranii sai, ca sa caute repere mai indepartate. Il deschise si il intinse musafirului

-   Uite, aici erau bunicul si tata ...

-   Copilul asta, nu ti se pare ca seamana cu cel al printului ?

-   Poate ca toti copiii seamana intre ei la o anumita varsta.

-   Nu, nu, seamana destul de bine. Eu sunt medic, sunt mai atent la detalii fizionomice si nu sunt derutat de imbracaminte si accesorii. Haide sa mai vedem si altele. Uite aici, asta, ce zici ?

-   Da, dar asta e tatal meu, cand era copil. Intr-adevar, aduce bine cu cel mic.

-   Si asta, uite, nu seamana cu printul ?

-   Asta e bunicul meu.

-   Hai sa mai vedem ... Uite, alt copil aici ...

-   Asta sunt eu la scoala.

-   Domnule, dar ce bine semanati, parca ati fi frati. Uite si asta.

-   Asta e copilul meu.

-   Si tatal lui ?

-   Da, eu sunt acolo.

-   Si nu observi ce bine seamana cu printul ?

-   Eu nu vad, aici am plete mari, asa era moda vremii, iar el era tuns, nu prea vad asemanari decat poate la varsta sau...

-   Stii ceva ? Ai un calculator ?

Si au scanat zeci de fotografii din albumele vechii familii, insirandu-le una dupa alta pe un disc. Apoi le-au dus la un fotograf in oras, sa le prelucreze. I-au cerut sa le faca, pentru fiecare fotografie, cate un set de variante in care sa aiba sau nu plete, par mai lung sau mai scurt si respectiv barba, pentru adulti.

A doua zi, cand le-au fost aduse, au avut ce compara. Aproape ca nu existau diferente intre bunic, tata si el cand erau in aceeasi postura. Si toate semanau cu printul si copilul sau, de parca ar fi fost ale lor.

-   Ei, ce zici ? Nu ti-am spus eu ?

-   Ai dreptate, ochiul profesionistului nu se inseala. Si parca nici nu imi vine sa cred, dar acum se leaga toate. Si satisfactia mea cea mai mare stii care e ?

-   Ca s-ar putea sa fii urmasul lor direct.

-   Nu, asta rezulta de aici, intr-adevar, si din legenda, si din intamplari ... Satisfactia mea cea mai mare este ca acum am aflat ca au reusit si ca au facut asa cum am zis eu, adica au emigrat.

-   Emigrat ?

-   Da, eu le-am sugerat sa coboare cu familia in sud ...

Si ii povesti discutia cu printul, din universitate, in dupa-masa imbolnavirii copilului sau.

-   Se pare ca a actionat glasul sangelui aici, profesore. Le-ai dat exact sfaturile care v-au permis sa supravietuiti peste milenii, ca familie.

-   Se leaga toate. Acum as putea sa scriu istoria completa a familiei, dar numai de la ei incoace. Se stia ca ne tragem din zona aceea, si ca stramosii nostri s-au intalnit cu zeii la Piatra arsa, la pestera aceea.

-   Si asta poti garanta, nu ?

-   Acum, da. Acum am inteles. Si se stia si ca la sfatul lor am coborat in sud.

-   Si asta se confirma acum.

-   Asa e. Eu sunt cel care i-a sfatuit asta. Sau sa fie doar o coincidenta ?

-   Prea multe coincidente, nu ? Dar fotografiile sunt edificatoare, sunt cele mai bune probe, zic eu.

-   Deci eu m-am intalnit cu stramosii mei si nici nu am banuit macar. Iar ei si-au intalnit urmasii de peste milenii si la fel, nici nu au banuit, confundandu-i cu zeii.

-   Ca sa vezi ce progres enorm a fost facut in ultimii ani ... Ca daca se intalnea cu cei de acum doua-trei sute de ani, aproape ca semanau.

-   Da, da ... Stii ? Doar asta, si mi-ar ajunge sa mor fericit si satisfacut de viata mea si de ce am realizat. Dar se pare ca mai am multe de facut. Ce zici, ne apucam sa facem niste proiecte ?

-   Pe ce tema ai vrea ?

-   Pai pe tema zeilor si a religiilor ar putea fi unul, pe tema comparatiei omului cu umanitatea ar fi altul, pe tema necesitatii reformei in stat ar fi urmatorul ... si ar mai fi cateva. La educatie cred ca ne pricepem amandoi, iar la politica se pricepe oricine, asta e stiut.

-   Si de istoria familiei si secretul calatoriei in timp nu te apuci, sa le completezi ?

-   De asta inca nu. Am jurat ca nu le fac publice decat in mare si asa voi face. Secretul pesterii il voi spune doar copilului sau poate doar nepotului meu, ceva mai incolo. Si tu ai jurat ca il pastrezi, asa ca ar fi bine sa nu uiti asta.

-   Nici o grija, nu am nici un interes. Alte proiecte ?

-   Acum imediat inca nu ... poate mai incolo. Ma gandeam sa ii ofer o bursa acelui student al meu, ar putea deveni un cercetator apreciat in viitor. O bursa privata, acolo, la universitatea aceea, sa ramana acasa si sa mai cerceteze originile si evolutia poporului sau. E un student bun si sarguincios, chiar daca nu s-a nascut cu posibilitati. Eu cu ai mei am reusit sa le dau de capat si cred ca renunt la cercetari, ma retrag la pensie.

-   Eu inca nu ma retrag, o sa ma intorc acolo, sunt multi cei care abia asteapta sa le vin in ajutor.

-   De acord, o sa te ajut daca ai nevoie, ce ai zice de un spital privat, al tau ?

-   Pentru mine desigur ca ar fi o realizare, dar majoritatea pacientilor mei nu isi permit inca sa apeleze la un spital privat si prefera o calitate mai redusa a serviciilor, pe cheltuiala comuna a statului. Ei inca sunt afectati de saracia mostenita de la parintii lor.

-   Asa e, trebuie sa facem cumva sa ajutam omenirea sa scape de flagelul acesta al saraciei, care ca afectat-o de cand se stie. Am niste idei, trebuie dezvoltate. Dar un spital privat tot as putea sa iti asigur, si daca il asociem cu o fundatie umanitara poate ca asiguram si multe facilitati. Am putea colabora, ce zici ?

-   Pai acum chiar asta facem, colaboram. Hai sa insiram si sa dezvoltam ideile tale, mai pun si eu de la mine, poate iese ceva. Iar dupa ce le dam o forma asimilabila eu o sa ma intorc la pacientii mei si mai tinem legatura pe telefon.

-   De acord. Sa incepem. Uite, incepem cu temele mai intai, sa avem o baza de plecare ...

 

*  *  *

 

Dupa un an, cele doua proiecte erau terminate. Doctorul incepea constructia spitalului sau privat, care in noile conditii de dupa tranzitia la noul sistem avea parte de sustinere din partea statului si mergea pe repede inainte. Iar profesorul se apucase de redactarea lucrarilor sale de referinta.

Inaugurarea spitalului avea sa se faca dupa inca un an cu mare fast si cu servicii gratuite catre cetateni. Atat statul reformator, cat si fundatia umanitara aditionala spitalului asigurau fonduri nerambursabile pentru sanatate.

Si publicarea primei lucrari a profesorului se facu la fel, cu fast si cu multa publicitate. Printre invitati nu putea lipsi prietenul sau, doctorul.

-   Stii ce idee mi-a venit ? Avem posibilitatea acum sa facem teste genetice aici. Ce zici, nu ai vrea sa comparam genele tale cu cele ale musafirilor de acum doi ani ? Am cateva fire de par pastrate inca de atunci, de cand au trecut pe la mine prin cabinet. Aveam atunci in intentie sa o fac, dar nu aveam nici unde si nici pentru ce. Acum insa, testele comparative cred ca ar fi relevante si ai avea o dovada in plus ca sunteti sau nu rude de sange.

-   Fa cum vrei, eu sunt deja convins ca suntem. Dar, asa cum zici, o dovada in plus nu strica.

-   Si daca ies negative ?

-   Atunci e instalatia defecta. Nu au cum sa iasa negative, pentru mine e clar deja.

Dupa o saptamana, rezultatele confirmau ca profesorul nu se inselase.

-   Stii ce idee mi-a venit mie ? Sa incercam sa citim hartia aceea a mea, mesajul acela adus de print si spalat la cazarma, cu tomograful tau. Trebuie sa apara acolo niste urme lasate de scris, chiar daca a fost spalat in instalatiile alea industriale.

-   Incercam, nu e mare lucru. Facem o inregistrare si dupa aceea o analizam noi pe indelete.

Zis si facut. Iar cand se uitara la mesaj, acesta aparea foarte clar, dar intr-o grafie si limba necunoscute.

-   Stii unde am vazut eu semne din acestea? Acolo la ei, in lumea aceea a zeilor pe care am vizitat-o atunci. Eu le-am luat drept niste desene abstracte, dar se vede ca e un alfabet necunoscut. Se pare ca nu engleza va fi limba viitorului totusi, ci japoneza sau chineza. Dar si astea modificate si stilizate, dupa cum se vede. Asa ca nu putem trage decat o concluzie, si anume ca acela era un om din vremea aceea. Iar ca sa trimitem mesajul pana acolo nu avem decat o singura varianta.

-   Da, sa il ducem pe scaun si sa il uitam acolo. Iar cand se deschide calea, va ajunge la ei.

-   Si dupa cateva ore se va intoarce. Ca sa nu se intoarca, ar trebui sa gasim o metoda de a-l face sa sara de pe scaun dupa ce ajunge, dar numai dupa ce ajunge, si destul de departe.

-   Exista mai multe metode, dar cea mai buna este sa o duca un om si apoi sa se intoarca. Ce zici, sa le lasam nepotilor sarcina asta ?

-   E cam periculos sa iti trimiti un apropiat acolo, pentru ca nu stii ce il asteapta. Dar le putem lasa sarcina asta, pentru ca ei ar putea gasi un automat care sa faca treaba in locul lor, si apoi sa se intoarca sau nu, dupa caz. Oricum, noi ne-am facut datoria. Si ne-o vom mai face si pe mai departe.

-   Niciodata nu e prea mult daca vrei sa faci un bine si sa iti ajuti un semen, chiar daca acela e la niste mii de ani departare, nu-i asa ?

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

0 comentarii pentru Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11

Fii primul care adauga un comentariu!


Spune-ti parerea despre Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR