Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2

Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2

postat la data 06.01.2012, ora 13:52
categorie: Ficțiune

Share | |


 

 

PARTEA A DOUA - DUPA DOUA MII DE ANI

 

Cadrul

Suntem in Romania inceputului de mileniu III. Au trecut mai bine de doua mii de ani de la acele evenimente tulburi, dar pentru cetatenii republicii de astazi, raportat la pretentiile vremurilor contemporane lor, lucrurile stau la fel de rau, daca nu cumva chiar si mai rau. Parca timpul ar fi trecut degeaba, fara sa lase vreo urma in moralitatea celor care vor astazi sa fie stapanii locurilor cu orice pret, chiar si cu pretul tradarii poporului care ii hraneste si ii imbraca, in schimbul minciunilor si promisiunilor fara acoperire pe care le fac din patru in patru ani. Si acestia au ajuns la putere tot prin abuz de incredere, ca si predecesorii lor din nestiut. Si ei se mentin acolo abuzand de permisivitatea din legislatie si limitand drepturile celor merituosi, pe care ii indeparteaza de zona puterii si deciziei, prin ignorare sau prin intimidare. Si ei invoca divinitatile in apararea abuzurilor lor, si o fac la modul oficial. Si ei si-au tocmit o armata profesionista, pe care o platesc cu ce au jecmanit de la cei care produc, dar aceasta se numeste acum altfel - lumea interlopa.

Populatia s-a cam saturat de ei, de cardasiile lor si de uraciunea pe care o imprastie pe unde calca si ar vrea altceva, mai bun, care sa le dea o oarecare speranta intr-un viitor. Dar nu stiu ce sa faca si nici cum, pentru ca a alege nu este o optiune atunci cand ti se ofera la alegere aceeasi marfa stricata pe toate tarabele. Nu poti nici sa alegi raul cel mai mic dintre doua rele, dupa ce odata ai facut-o si raul cel mic s-a dovedit la fel de otravit ca si cel mare. De aceea, atunci cand societatea civila s-a urnit, alene, din imobilismul ei, trecand la actiune, si a inlocuit vorbele cu faptele, mobilizand toate elitele romanesti din tara si din lumea intreaga si atragandu-si sprijinul multor alte elite ale lumii stiintifice si culturale, oamenii au incercat sa vada in acesta miscare o noua speranta.

 Acum, tara e in fierbere. Fierbere politica, fireste, caci altfel e o apatie generalizata, o lehamite de existenta si de trai. A fost un an electoral, la mijlocul caruia cetatenii au fost chemati sa hotarasca viitorul lor si mai ales al politicienilor pentru urmatorii patru ani. De regula, alegerile se tineau la sfarsit de an, dar acum, la presiunea si cu mijloacele multor minti luminate ale lumii, le-au devansat, in speranta ca pana la sfarsitul anului se mai pot rezolva cateva probleme, mai ales cele sociale, acumulate in timp.

Criza prelungita, economica, dar mai ales morala, care parca nu se mai termina de atatia ani, desi a fost marcata la un moment dat de ceea ce a parut a fi o revolutie, a spulberat increderea cetatenilor in orice partid si in orice politician, de orice culoare ar fi fost el. Oamenii par apatici si nepasatori, dar in sufletul lor sunt incordati si gata de actiune. Si nu doar cei care inteleg cat de cat situatia si cauzele ei, si care mai incearca sa gaseasca solutii, ci si cei care doar traiesc ceea ce se intampla, si vad cum le mor sperantele de mai bine si increderea in semeni.

In urma cu cativa ani, pentru ca a trecut deja termenul limita, preconizat dupa revolutie, pentru schimbarea in bine a societatii, dar nici un semn de schimbare nu se intrevede inca - din punct de vedere politic si comportamental, fireste - societatea civila a intervenit. Dupa alegerile trecute, cand s-a accentuat dezastrul printr-o reforma teoretic necesara, dar aplicata prost, de jos in sus si nu de sus in jos cum ar fi fost corect si logic, de niste politicieni interesati de nevoile lor imediate mai mult decat de cele viitoare ale natiunii, si care au blocat reforma declansata anterior tot de ei prin masuri protectioniste pentru ei si ai lor, societatea civila, prin personalitatile ei marcante - inventatori, premianti, manageri in strainatate, savanti si cercetatori evidentiati in occident, adica o conglomerare de valori certificate international - a intervenit printr-o campanie mediatica intensa, sprijinita de occidentul nemultumit de starea natiunii romane prin investirea intr-o Noua Europa Libera RTV, cu difuzare nationala si independenta de orice influenta politica, interna si externa, alcatuita pe baza articolului 19 al Cartei Drepturilor Omului, pentru a aplica articolul 21.

Dupa trei ani de prezentare intensiva a personalitatilor care chiar au realizat ceva in viata lor si au ajutat, dezinteresat si din placere, natiunea sa mai progreseze nitel, din punct de vedere al cunoasterii si realizarilor, in paralel cu critica agresiva a intregului spectru politic corupt si duplicitar, precum si a asocierii de tip cardasie dintre politicieni, clerici si interlopi, si dupa apelurile permanente catre cetateni de a se prezenta la vot, societatea civila, intens sprijinita prin campanii de presa si injectii de fonduri nerambursabile de catre europenii moderati, a reusit incredibilul, adica sa aduca la vot aproape 75 la suta din populatie si sa obtina un succes fulminant, surclasand partidele si spulberandu-le sondajele partinitoare, promitand ca isi vor impune personalitatile in conducere si sustinand o reforma radicala prin inlocuirea tuturor politrucilor din orice pozitie din stat si din administratia publica, printr-o evaluare computerizata a educatorilor, prin asigurarea de locuinte si locuri de munca, prin desfiintarea inchisorilor si a pedepselor, dar si a obligatiilor cetatenilor, prin desfiintarea drepturilor statului si multe altele, unele poate neintelese suficient, altele poate supraapreciate, dar toate acceptate de o populatie dispusa sa incerce orice altceva in locul vesnicei masinarii de inselat in serie, devenita tot mai agresiva si mai hrapareata, pe care au mostenit-o din batrani.

Anul acesta, alegerile desfiinteaza deci o intreaga clasa politica si sparge coalitia, considerata indestructibila, in care politicienii, clericii si mafia interlopa si-au dat mana pentru sustinerea reciproca, spoliind populatia si creind artificial o criza economica intr-o tara prospera, cu oameni muncitori, cu resurse considerabile si cu minti stralucite, care insa au fost obligate fie sa se plafoneze si sa se ascunda, fie sa emigreze si sa aduca astfel profit altora. Acest eveniment crucial in evolutia politica a tarii a determinat organizarea unei adunari oarecum triumfaliste, dupa obiceiul vremurilor si locurilor, la care au fost invitate sa participe numeroase personalitati. Dupa defilarea organizatorilor si a oaspetilor lor pe la tribuna, discursurile sunt incheiate de reprezentantul societatii civile, ca initiator, si de invitatul sau, o distinsa personalitate culturala si filologica, de origine sud-europeana, dar profesor de istorie, limba si cultura veche in tara de mai multi ani, care detine actualmente o functie de seama in cabinetul european.

 

Discursul

Ia cuvantul deci organizatorul.

-   Am reusit, am invins !

Aplauze

-   Eram convinsi ca o vom face intr-o zi, dar nu ne-am inchipuit de fel ca aceasta zi va fi atat de curand. Nu am crezut nici o clipa, atunci cand am inceput aceasta campanie, ca vom reusi din prima. Iata dovada ca oamenii s-au saturat sa tot fie mintiti odata cu fiecare campanie electorala de acei inselatori de profesie care sunt politicienii.

Aplauze

-   Asa cum de-acum stiti si dumneavoastra prea-bine, acum patru ani, cand am vazut ca toate reformele anuntate cu surle si trambite de politicieni se fac doar la baza societatii, si lovesc doar in cei fara aparare, care nu au puterea politica si financiara de a se opune, in timp ce la varf si in structurile care sustin puterea se practica in continuare coruptia, nepotismul, dosariada de partid, am decis sa actionam. Ne-am contactat prietenii si cunostintele, reprezentanti ai diasporei romanesti, oameni cu bani si cu multe premii, diplome si medalii castigate la prestigioase concursuri internationale, carora nimeni nu le putea reprosa nimic, nici profesional si nici moral, si i-am convins sa se coalizeze, pentru a scoate tara din aceasta criza care o macina din interior de la revolutie incoace. Am reusit apoi, prin vocile celor contactati, sa convingem Europa rationala ca fara sprijinul ei lucrurile nu vor putea fi indreptate, si am obtinut finantarea pentru acest demers, creindu-se astfel, cu aportul tuturor partilor, acest post de radio si televiziune nationala care ne-a permis sa fim independenti in prezentarea faptelor si realitatilor actuale,  Noua Europa Libera.

Aplauze

-   Asa s-a creat aceasta structura, la care in acesti ani au aderat cei mai de seama cetateni, atat romani cat si europeni, si care a reusit sa adune si fonduri, si sustinere in media, si care a reusit sa faca cel mai realist si cel mai promitator program politic, dovedind totodata si verticalitate, si profesionalism, si corectitudine, pentru ca toti cei care au aderat la organizatia noastra s-au ridicat si s-au afirmat exclusiv prin propriile forte si nu prin ereditarism, coruptie si nepotism, cum se procedeaza in politica.

Aplauze

-  Niciodata violenta nu a reusit sa supuna inteligenta. Violenta a ucis de multe ori inteligenta, dar nu a supus-o niciodata. Poate a folosit-o, dar nu a supus-o. Adevarul a ramas adevar, ratiunea a ramas ratiune, chiar daca au fost nevoite sa stea ascunse chiar secole intregi in tainitele totalitarismului si absolutismului salbatic. Violenta poate castiga o lupta, doua, trei, dar nu va putea niciodata castiga razboiul, a carui victorie finala apartine de drept superioritatii rasei umane adevarate. Binele invinge intotdeauna, la final.

Aplauze

-   Pentru ca, orice ati face, nu va puteti sustrage ordinii impuse de creator. Dumnezeu, cand a facut omul, l-a facut atat dupa chipul cat si dupa asemanarea sa. Cel care are doar chip de om si asemanare de animal sau diavol nu este om, este doar un surogat, creat de diavol, care s-a combinat cu animalele pentru a imita oamenii, cu gandul pervers de a-i inlocui pe cei creati de divinitate si a stapani apoi lumea sa.

Aplauze

-   Numai diavolul si pradatorii folositi de el pentru imitarea oamenilor folosesc violenta in a-si atinge scopurile, dar dorinta lor, oricat de aprinsa ar fi, si puterea lor, oricat de apasatoare ar fi, nu pot nici macar ajunge si egala, dar mai sa depaseasca puterea divina a creatorului acestei lumi. De aceea, voi, uneltele diavolului, cu toata salbaticia si marsavia voastra, nu veti putea invinge niciodata cu adevarat, aceasta lume fiind destinata sa apartina omului real, autentic, omului creat. Lui, acestui om adevarat, i-a dat creatorul dreptul de a stapani peste pamant, si nu celor care il imita luandu-i chipul.

Aplauze

-   Partidele nu pot numi in functii sau repartiza pe posturi decat idioti, lichele sau ticalosi. Oamenii seriosi, demni, profesionistii, umanistii, prefera sa ramana independenti, ei nu adera la turme, ei nu cauta functii si posturi, ei nu au nevoie de puterea conferita de acestea. Pentru ca ei detin puterea cunoasterii, a stiintei, a aplicarii acestei stiinte si cunoasteri. Ei au puterea mintii lor si de aceea, cand aceasta le este ignorata sau interzisa, fie pleaca in alte locuri mai prielnice, fie asteapta vremuri mai bune, fie renunta la viata, si fac asta cu o usurinta uimitoare pentru cei care trag cat pot de la acesta viata, chiar daca nici viata nu ii ajuta pe ei cu nimic in plus sa devina oameni si nici ei nu pot ajuta viata sa devina mai frumoasa, nefiind capabili de asa ceva.

Aplauze

-   Insasi ideea de apartenenta la un partid politic e o actiune specifica spiritelor inferioare, care cauta adapostul turmei si oportunitatile acesteia. Intr-o turma te pierzi usor printre ceilalti, te poti confunda cu ceilalti cand e vorba de merite necuvenite tie si te poti fofila si disocia cand e vorba de vinovatii, care sunt nerecunoscute. Pe cand atunci cand esti singur trebuie sa raspunzi pentru tot ceea ce faci, iar spiritele mari, superioare, prefera sa fie singure, sa aleaga calea dreapta si sa raspunda, barbateste, de orice, frica nefiind un atribut al lor.

Aplauze

-   Dar este cunoscut ca, pe de-o parte, cea mai buna aparare e atacul, iar cele mai bune arme sunt cele ale adversarului, folosite inteligent. De aceea, chiar daca nu face parte din stilul nostru consacrat, chiar daca ne este incomod si chiar neplacut, va trebui sa stam o vreme asociati intr-un partid politic, al nostru, un partid umanist al societatii civile, cu o ideologie si filozofie de viata specifica, cu idealuri autentice, inspirate atat din dorintele stramosilor cat si din posibilitatile noastre. Dupa care, o data intrati in administratia statului, ne vom forma o armata de activisti, bine inarmata cu argumente si explicatii bazate pe istorie si realitate, armata care trebuie sa atace, nu atat violent cat masiv si sustinut, toate teoriile compromise ale politicului si religiosului actual, pentru a invinge monstruoasa coalitie dintre politicieni, clerici si mafioti, trei clase parazite care au falimentat societatea prin voracitatea cu care isi insusesc toate veniturile comunitatii fara a face nimic concret in afara stabilirii taxelor de protectie care sa le umple buzunarele, a regulilor care sa-i protejeze de orice si a amenintarilor care sa-i apere de noi.

Aplauze si huiduieli

-   Stim ca va fi greu, dar ceea ce e greu nu e imposibil si, daca vom fi hotarati si eficienti, nu va dura de loc mult, in cel mult o generatie putand rezolva toate problemele acute sau cronice ale societatii si comunitatii. Iar finalul va fi generos, din aceasta actiune rezultand in cele din urma o apocalipsa de catifea care sa inlocuiasca, dar intr-un mod pasnic si nonviolent, o oranduire care de multe milenii se bazeaza pe violenta si nu realizeaza mai nimic, cu una moderna, bazata pe ratiune si care in nici un secol va realiza totul. Astfel vom demonstra ca avea dreptate cel care a spus ca doar acela foloseste violenta, care este incapabil in a-si folosi inteligenta.

Aplauze

-   Noi, societatea civila, ca reprezentanti ai cetatenilor inca neimplicati politic, a oamenilor care au realizat ceva in viata lor si nu s-au limitat doar la a face promisiuni electorale neonorate niciodata, ca membrii partidelor si cei ai cultelor religioase, noi, cei care nu ne-am limitat la vorbe, promisiuni, inselaciuni, furturi, deturnari de fonduri publice si incasari de taxe de protectie, amenintari si violente, am dovedit celor care ne-au creditat cu votul lor ca suntem in stare sa si facem ceva, nu doar sa vorbim degeaba. Si am facut inca inainte de a candida, inainte de a ne hotara sa militam politic pentru binele comunitatii umane, asa cum vom face si dupa aceea. Pe cand ceilalti, niste netrebnici mincinosi, nu au facut nimic, fiind clar ca nici de-acum incolo nu vor fi capabili sa faca nimic in afara de promisiuni fara acoperire. Care nici de aceasta data nu se vor implini, pentru ca doar de peste doua mii de ani tot promit bunastare si fericire si aduc doar razboaie, asuprire, taxe si saracie.

Aplauze

-   Pe cand noi nu am promis nimic niciodata, ci doar am realizat mereu cate ceva si doar datorita noua omenirea are astazi televizoare si radiouri, calculatoare si telefoane, masini si avioane, sosele si poduri, vapoare si submarine, sateliti si rachete. Datorita noua aveti masini care usureaza munca oamenilor si a animalelor, datorita noua nu va mai imbolnaviti sau va faceti bine dupa boala, prelungindu-va viata la maxim. Datorita noua aveti electricitate, caldura iarna si racoare vara, umbrele cand ploua si tot datorita noua stiti cum va fi vremea cu cel putin trei zile inainte. Si tot de la noi diavolii violenti au furat tehnologia care le-a permis sa faca arme de distrugere in masa, bombe nucleare si cate alte mijloace de a ucide eficient. Distrugatorilor !

Aplauze

-   Programul nostru e simplu. Vom considera aceasta comunitate, tara noastra, ca fiind o familie, in care noi, autoritatile, vom fi adultii, iar voi, cetatenii, veti fi copiii. Pentru copiii lor isi traiesc parintii viata, pentru copiii lor cei cuminti si ascultatori. Copiii rai vor fi izolati si tratati de medici buni, iar parintii denaturati, care-si inseala si exploateaza copiii vor fi decazuti din drepturi, nemaiavand dreptul sa dirijeze destinele nimanui, poate ca nici macar pe ale lor daca sar calul. Judecand in felul acesta, societatea nu va mai putea fi condusa decat de parinti iubitori, care o apara si ii sustin interesele, si nu de brute care o exploateaza si o dusmanesc, de parca ar fi niste animale sau niste straini rautaciosi.

Aplauze

-   Ne bucuram ca am reusit, in sfarsit, sa-i convingem pe cei care nu iubesc puterea si functiile sa le accepte totusi pentru o vreme, pentru binele comunitatii, pentru binele si viitorul copiilor lor. Stim prea bine ca lor le place sa gandeasca, sa munceasca, sa organizeze procese tehnologice, sa caute solutii si sa rezolve probleme, si nicidecum sa se lupte ca sa conduca, tiganindu-se cu altii. Da, am zis tiganindu-se si nu romindu-se, ati auzit bine.

Rasete si aplauze

-   De aceea, a fost foarte greu sa-i convingem sa accepte sa militeze pentru cateva idei indraznete, si s-au lasat induplecati doar dupa ce le-am promis ca le vom da teme de cercetat, probleme de rezolvat, idei de dezbatut, respectiv ca toata aceasta stare de fapt va dura doar un mandat. E drept ca nu le-am spus cat va fi el de lung, dar asta depinde si de ei, de cat de repede vor reusi sa rezolve totul.

Rasete si aplauze

-   Conducatorii unei natii trebuie sa fie ca si parintii unei familii. Daca parintii sunt buni si educati, intelepti si simtiti, familia va fi prospera, bine vazuta, multumita. Daca sunt muncitori si cu bun simt, familia va fi poate si prospera, dar in orice caz apreciata. Daca insa sunt rai, chiar daca vor prospera prin violenta, va fi o familie urata de toti, atat de vecini cat si de propriii lor copii. De ce natia nostra, cu atatea bogatii naturale date de la Dumnezeu, si cu atatia oameni de mare valoare, apreciati in Occidentul acela extrem de pretentios, este respinsa in exterior si greu de suportat in interior ? Pentru ca la conducerea ei au ajuns niste exemplare detestabile ale rasei umane. Fiecare dintre dumneavoastra ati avut ocazia sa intalniti familii din acelea la care casa sta sa cada - daca este casa, si nu e doar o cocioaba din cartoane si plastic - iar copiii cersesc, goi si desculti, de mancare prin vecini, plangand, in timp ce parintii stau la terasa din sat, cu telefonul la ureche si masina la scaun, etalandu-si lantul de aur cu o cruce masiva la gat si ghiulul de la mana. Exact asa parinti am ajuns sa avem si noi, ca natiune, si de aceea ne merge atat de bine. Ei considera ca au doar drepturi, iar pentru noi au prevazut doar obligatii. Pentru noi e criza, pentru ei e doar un motiv in plus de prosperitate din banii publici. Fara constiinta, fara bun simt, fara responsabilitate, fara nici cea mai mica grija pentru viitorul natiei, acesti subdezvoltati ai speciei umane care sunt politicienii s-au coalizat cu altii la fel de cuminti si de dotati ca si ei, clerul bisericesc, impreuna sustinand din umbra mafia, care ii apara in schimbul acordarii de facilitati si a scutirii de raspundere pentru faptele lor violente.

Huiduieli

-   De aceea e criza la noi, o criza morala care depaseste, ca si consecinte, de cateva ori criza aceasta materiala din Occident. Dar nu va mai fi. Pentru ca, asa cum am promis, primul lucru pe care il vom face va fi sa cerem celor care au averi sa le dovedeasca provenienta, si daca nu o pot face sa le doneze natiunii de la care le-au furat, ca sa nu ajunga la inchisoare. Al doilea lucru va fi sa cerem fiecarui cetatean sa-si declare sursa de venit din care traieste, pentru ca cel care nu are venit nu ar trebui sa fie in viata. Si, in functie de venitul real, cel care il are peste o anumita limita sa contribuie la bunastarea natiunii, iar cel care il are sub acea limita sa fie sustinut de natiune. Iar al treilea lucru, in aceasta ordine, va fi sa inventariem fiecare teren si fiecare casuta, sa vedem a cui este si de unde le are si, daca sunt libere, sa le dam celor care nu le au. Pentru ca multa lume a condamnat comunismul, in loc sa condamne totalitarismul care i-a folosit numele, dar comunismul a fost cel care a asigurat cetatenilor case si locuri de munca, iar acest lucru va trebui sa se repete si pe mai departe, fiind unul dintre cele mai bune lucruri care se pot intampla intr-o viata de om muncitor si dezinteresat de avere si putere. Casa si serviciul !

Aplauze

-   Tara are resurse suficiente pentru a face fata acestei crize, iar viermii si parazitii care i le sug trebuie starpiti. De aceea, reforma trebuie inceputa de sus, de la varful piramidei, si nu de la baza ei. Este adevarat ca vorba aceea veche din batrani spune ca pestele de la cap se impute si de la coada se curata, dar noi vrem acum sa aruncam pestele imputit si sa ne pescuim un altul, proaspat si gustos.

Aplauze

-   Sa trecem deci la treaba, ca vremea discursurilor a cam trecut odata cu incheierea campaniei electorale. Noi ne vom mobiliza toate eforturile pentru a reforma din temelii aceasta societate si pentru a redresa economic si politic, in cel mult patru ani, intreaga societate, pe toate planurile. Dumneavoastra nu va cerem decat sa aveti incredere ca, impreuna, vom reusi. Curand.

Aplauze

-   Sa va aducem aminte, in incheiere, cateva din actiunile esentiale pe care le vom promova. Primul pas va fi recenzia cetatenilor si a veniturilor si averilor fiecaruia, a provenientei lor, a averilor tarii si a averilor abandonate, ca sa stim pe ce ne bazam. Al doilea pas va fi reforma administrativa, a organizarii statului ca o familie, cu parinti, copii, bunici, unchi si matusi. Al treilea pas va fi reforma justitiei, care trebuie sa fie un serviciu si nu un deserviciu adus cetateanului. Al patrulea va fi introducerea examenului de aptitudini si competente, dar acest pas se va desfasura in paralel cu reforma statului. Urmatorul pas va fi reforma educationala, prin care noilor generatii sa li se prezinte exclusiv adevaruri garantate si cunostinte necesare in viata lor de zi cu zi. Urmeaza, apoi, pe rand, desfiintarea oricaror obligatii pentru persoane fizice, care astfel vor avea doar drepturi, in paralel cu instituirea desfiintarii drepturilor statului si autoritatilor sale, care vor avea doar obligatii, si desfiintarea oricaror pedepse, in paralel cu responsabilizarea functie de actiune a fiecarui cetatean. Inclusiv desfiintarea detentiei, adica a puscariilor, unde pe banii cetatenilor cinstiti se creste, conserva si educa o fauna agresiva si foarte periculoasa, careia i se asigura conditii pe care astazi multi oameni cinstiti, muncitori si corecti nu le au acasa la ei.

Aplauze si huiduieli

-   Avem in vedere asigurarea, asa cum spuneam, a locuintelor si a locurilor de munca pentru orice cetatean, cel care refuza sa munceasca avand de ales intre emigrare si cusca de la zoo, unde ar putea primi de mancare de la vizitatori daca isi expune ce doresc ei sa vada.

Rasete si aplauze

-   Dar sa nu uitam niciodata ca si munca intelectuala este munca, si de cele mai multe ori este mai benefica decat cea fizica, si ca datorita acestei munci intelectuale avem noi astazi atatea minuni tehnologice care ne usureaza munca fizica si viata in general, si care ne permit sa ne relaxam dupa orele de munca. Cum spuneau inaintasii nostri, uneori e mai bine sa gandesti cinci minute decat sa muncesti de pomana cinci ore !

Aplauze

-   Vom reglementa relatiile intre angajat si angajator in asa fel incat amandoi sa aiba de castigat daca sunt cinstiti si de pierdut daca inseala. Vom permite ca in politica sa activeze doar acele persoane care pot dovedi ca au realizat cinstit ceva pentru ei si mai ales pentru comunitate, inainte de a candida la vreo functie sau demnitate, iar in religie sa activeze doar cei care fac dovada ca Dumnezeu ii asculta si le implineste cererile fara a le cere nici un fel de valori materiale in schimb, adica a celor care accepta sa fie reprezentanti ai comunitatii in fata divinitatii si nicidecum reprezentanti ai divinitatii in fata comunitatii, cum fac azi.

Aplauze

-   Vom da poporului dreptul de a judeca anual tot ce au facut politicienii si clericii, sanctionandu-i, pentru ca acel vechi dicton latin care spunea ca vocea poporului este vocea lui Dumnezeu sa se implineasca, in sfarsit, si la noi.

Aplauze

-   De mii de ani ne straduim sa obligam o majoritate umana sa respecte niste reguli care nu li se potrivesc. Si tot de atatea mii de ani acestia le aproba, dar se straduiesc sa ascunda ca le incalca. Ei le aproba pentru ca li se par bune si drepte, adica le-ar place daca ceilalti le-ar respecta, dar le incalca pentru ca nu se potrivesc cu caracterul si cu idealurile lor, pentru ca ei isi doresc doar drepturi pentru ei si doar obligatii pentru ceilalti. Egalitatea este buna pentru ei doar daca au ajuns la stramtoare, si numai pana scapa de acolo. Si daca e asa, de ce sa ne mai chinuim noi sa le redactam si sa le impunem, iar ei sa le incalce si sa ascunda asta ? Nu e mai bine sa le dam libertate totala ?

Aplauze

-   Sa le dam libertatea pe care si-o doresc si sa nu mai irosim timp si resurse degeaba, intr-o batalie cu morile de vant. Si sa ii selectam mai apoi dupa ceea ce fac si nu dupa ceea ce spun, si sa spunem ca uite, acestia sunt si raman oameni, iar acestia inca nu. Poate ca nu va trebui sa facem cum a cerut Eminescu totusi, dar ceva trebuie sa facem pentru a separa graul de neghina.

Aplauze

-   Vom desfiinta toate acele demnitati publice care doar sifoneaza din banii dumneavoastra fara a va ajuta cu nimic, care folosesc functiile primite pentru a insela, profita, fura si alte asemenea. Acest lucru este foarte usor de facut, se putea face demult dar politicienii aveau interesul sa fure si sa insele si nu sa va ajute pe dumneavoastra, cei care i-ati votat, pe cand noi nu avem decat interesul de a ajuta, fiindca ne-am facut un renume si o stare materiala prospera inca inainte de a administra comunitatea. Vom reforma si administratia locala, simplificand accesul cetateanului de rand la autoritatea statului si la obtinerea pe loc a actelor, autorizatiilor si aprobarilor necesare desfasurarii activitatii sale zilnice. Si, mai ales, va vom informa pe larg si cu detalii atat asupra a celor propuse a fi facute, cat si asupra realizarilor, pentru a ne putea critica in voie, fara nici o retinere. Dar in mod sigur ca ati citit deja programul de reforma pe care ni l-am propus, din moment ce ne-ati votat intr-o proportie atat de mare, si va rugam sa-l imbunatatiti cu ideile dumneavoastra.

Aplauze

-   Deci, la munca. Multumim pentru ca ne-ati ascultat si ne-ati inteles, multumim pentru ca ati venit intr-un numar atat de mare si ca ne-ati votat pe noi si nu pe mincinosii aceia, multumim pentru increderea pe care ne-ati acordat-o, noi vom merge acum sa ne facem treaba si asteptam cu interes ca si dumneavoastra sa v-o faceti, cu aceeasi constiinciozitate. Va dorim toate cele bune.

Acum va lua cuvantul si invitatul meu de seama, reprezentantul cultural al Europei, profesorul emerit Nicolas, pentru a sublinia pozitia sa si a Uniunii fata de planurile noastre.

Aplauze

-   Stimati prieteni, stimati cetateni, nu voi vorbi prea mult si nu voi vorbi nici in numele Europei, care nu agreeaza, prin reprezentantii ei politici, reforme atat de radicale cum v-ati propus voi sa faceti aici, si nu le agreeaza nu pentru ca nu ar fi corecte, sanatoase si rationale, ci pentru ca si ei sunt politicieni si se simt amenintati. Daca si cetatenii lor ar solicita implementarea unor asemenea reforme, toti si-ar pierde posturile bine platite si pozitiile de autoritate si nu ar fi capabili, majoritatea dintre ei, sa activeze in alte directii, dupa ce s-au invatat sa faca bani doar din vorbe goale si masinatiuni ascunse. Nici capetelor incoronate, chiar daca in principiu sunt bine intentionate, nu le-ar place sa dea examene de competenta, din punctul lor de vedere ereditatea fiind o conditie necesara si suficienta pentru a fi deasupra tuturor, fara nici un merit personal. De aceea, veti fi pentru o vreme singuri in aceasta incercare a voastra de a arata lumii civilizate ca doar prin competenta si ratiune se poate obtine un progres substantial in conditia umana. Va vorbesc deci in numele meu personal, pentru ca sunt intrutotul de partea voastra in ceea ce intreprindeti si va sustin atat moral cat si, asa cum am dovedit prin donatiile la postul acesta de radio si televiziune, material. Asta chiar daca stiu ca voi fi aspru criticat la intoarcere, deoarece Europa nu m-a acreditat sa va sustin, ci doar sa fiu diplomat si sa va indemn la prudenta si retinere in actiuni. Dar nu o voi face, cu riscul demiterii, pentru ca sunt constient pe de-o parte ca eu nu depind de loc de acest post pe  care il ocup temporar, pe de alta parte ca ceea ce intreprindeti este nu doar logic, ci si foarte necesar, chiar daca foarte radical si inca netestat.

Aplauze

Acum, o vreme, toata lumea politica va fi cu ochii pe voi, ca sa poata sa va caute punctele slabe si sa va atace. Dar eu va sustin, pentru ca sunt convins ca, daca nivelul de trai in acest spatiu se va ameliora, si cetatenii altor state se vor pronunta in introducerea acestor reforme, iar politicienii si conducatorii lor vor trebui sa le accepte, ca sa mai poata supravietui cumva pe acolo. Fiti convinsi ca logic si rational aveti dreptate, fiti convinsi ca aveti foarte mari sanse de izbanda, pentru ca demersul vostru este natural si sustinut de majoritate, dar fiti la fel de convinsi ca minoritatea aceea violenta si rautacioasa, parazitii societatii, se va coaliza cu altii, asemenea lor, din alte state si vor pune la bataie resurse uriase pentru a va sabota. De aceea, sfatul meu este sa introduceti regulile voastre nu doar pentru cetatenii vostri, ci pentru orice om, din orice stat, pentru a nu le permite sa se infiltreze aici si sa va franeze reforma. Altfel, va sustin si va doresc succes, un succes fulminant si foarte sugestiv pentru cetatenii Europei - si nu numai ai Europei.

Aplauze

-   Felicitari ca ati pus piciorul in prag si, din codasii Europei, care implementau doar politici de care altii se saturasera deja, ati ajuns fruntea ei, experimentatorii de reforme radicale si marete, care va vor propulsa in cerul istoriei, ca pe vestitul Burebista din antichitate, caruia teribila Roma i-a platit tribut un deceniu incheiat. Si, daca nu ar fi fost asasinat de niste iresponsabili, proveniti chiar din randul poporului sau, poate ca istoria Europei ar fi fost cu totul alta, si istoria lumii la fel, pentru ca nici Imperiul Roman si nici crestinismul nu ar mai fi existat. E drept ca nici nu am putea preciza cu certitudine cum ar fi fost, mai buna sau mai rea, dar ceea ce este cert este ca istoria nu iarta niciodata, si daca va veti pazi si de prieteni si de dusmani, pentru a nu avea soarta lui, veti putea deschide urmasilor vostri poarta din fata a acestei istorii, care va va fi vesnic recunoscatoare. Va doresc mult succes. Multumesc

Aplauze

 

Excursia

Festivitatile se incheie. Retras in culise, distinsul profesor, inca in putere si foarte activ pentru cei peste 80 de ani ai sai, doreste, la incheierea vizitei sale semioficiale in Romania, sa faca o excursie in tara. El provine dintr-o bogata si respectata familie macedoneana. Prietenilor le spune ca isi are originile pe filiera traca-geto-daca, dupa legenda familiei. De aceea doreste sa faca o excursie intr-o zona salbatica de munte, despre care nu se stiu prea multe.

-   Domnule profesor, ati fost la inaltime, ca de obicei. Va multumim pentru sustinere si sper sa colaboram si pe viitor ca si inainte, iar daca vom avea nevoie de ajutor pe linie culturala vom apela la dumneavoastra. Ne veti sustine, desigur, din pozitia pe care o detineti.

-   Din aceasta pozitie nu pot sa promit nimic, dragii mei, pentru ca se poate sa o pierd cat de curand daca cei care decid acolo vor fi deranjati de radicalismul reformelor dumneavoastra. Asta pentru ca mi-am exprimat sustinerea neconditionata si s-ar putea sa nu le convina. Dar va voi sustine personal, si cred ca am si argumente suficiente sa o fac, si unde sa ma exprim. Eu sunt convins ca, desi radicale, masurile pe care le veti lua vor marca o etapa noua in managementul comunitatilor. Nu stiu daca ii putem spune o noua politica, dar un nou tip de management va fi clar. Asa ca va voi sprijini si, mai mult decat atat, voi mobiliza si cetatenii altor state sa le ceara, ele fiind necesare in toata lumea.

-   Multumim inca o data, va suntem recunoscatori.

-   Si eu va multumesc. Ma bucur intotdeauna sa pot ajuta pe cineva care are intentii bune. Si mai ales, ma bucur si mai mult sa intalnesc oameni care imi permit sa ii ajut. Dar acum, ca tot s-au terminat festivitatile si dumneavoastra aveti mult de lucru, imi permit sa va cer voie sa mai raman cateva zile in tara. Fiind reprezentant al Europei, stiti desigur ca nu pot sa ma deplasez decat in anumite conditii, si cu aprobari speciale.

-   Da, desigur, cu placere, de ce sa nu va permitem sa va deplasati ?

-   Nu de permis este vorba, ci de altceva. Eu sunt acum in vacanta atat la serviciu cat si la cursuri, pentru ca si studentii mei sunt in vacanta, deci as putea sa ma plimb cateva zile, dar as vrea sa ma plimb in munti, pentru ca, asa cum stiti, specialitatea mea de baza sunt istoria si limbile antice, si in mod special cea a tracilor, getilor si dacilor. Si as vrea sa verific niste legende, stiti, la fata locului ... Am trecut de 80 de ani, si cine stie daca voi mai avea ocazia alta-data, stiti cum e ...

-   Nici un fel de problema, domnule profesor, se rezolva. Voi informa externele si serviciile secrete, care se vor ocupa de aprobari si logistica, si ei ca profesionisti stiu ce au de facut. E bine asa ? Va mai putem ajuta cu ceva ?

-   A, nu, daca cineva este dispus sa ma ghideze in zona e suficient.

-   Nici o problema, vom contacta si pe cei de la turism, sa va sprijine.

-   Multumesc, astept sa fiu contactat, am o saptamana la dispozitie pentru asta.

-   Se rezolva inca din aceasta dupa-masa, veti fi contactat la hotel. Va doresc sa vi se confirme ipotezele, daca aveti ipoteze, sau legendele, daca asa ceva investigati. Va dorim multa sanatate si o viata cat mai lunga, si daca la acesti 80 de ani ati mai putea adauga vreo 40, noi ne-am bucura, desigur. Mult succes in continuare si, pe viitor, oricand va stam la dispozitie, ca unui adevarat prieten al nostru. La revedere, domnule profesor, si o calatorie placuta si rodnica.

-   La revedere si multumesc, promit sa fac  publice rezultatele acestor verificari, oricare ar fi ele.

-   Mult noroc.

-   Si dumneavoastra.

Inca din acea seara, autoritatile il viziteaza la hotel si stabilesc ce traseu doreste sa faca. Dupa contact, se pun la punct detaliile. Pozitia sa de demnitar european obliga la masuri speciale de paza si protectie. Si cu atat mai mult dupa ce se consulta informatiile despre zona respectiva, si se afla ca zona care se doreste a fi vizitata este relativ necunoscuta, nefiind inclusa in traseele turistice si nici prea batuta de localnici din cauza lipsei motivarii, nefiind atragatoare pentru pasunat din cauza reliefului accidentat din zona si poate de aceea nici pentru alte activitati, cum ar fi cele forestiere. In plus, se pare ca are o reputatie proasta, deoarece, uneori, dupa legendele locale, in varful acela de munte au loc furtuni cu descarcari electrice violente, care se pare ca genereaza accidente bizare. Drumul forestier din zona nu se stie in ce stare e, pentru ca nu e folosit. Acesta ar trebui sa fie destul de solid, pentru ca a fost construit din interese strategice militare in vremurile razboiului rece, fiind o cale de acces paralela cu drumul european in caz de forta majora, dar nefiind folosit nu i se cunoaste starea.

In dimineata urmatoare, pe la ora noua, profesorul este contactat la hotel de catre agentul care ii asigura protectia si paza. I se comunica faptul ca totul este pregatit si este asteptat in parcare de un microbuz tot-teren al jandarmeriei, cu doi agenti. Coboara.

-   Sa mergem.

-   De acord. Pornim chiar acum.

Pe drum, agentul de insotire il informeaza:

-   Domnule profesor, avem doua vehicule de insotire, ATV-uri de padure, si patru agenti ai fortelor speciale, care ne vor asigura fata si spatele. In oras este pregatit si un elicopter usor al fortelor speciale, desi nu vad pentru ce, dar asa ni s-a comunicat, sa-l contactam la nevoie.

-   Cam multe pentru o excursie de rutina la o pestera, chiar asa de periculoasa e zona ?

-   Da si nu, adica ... Pericolul e considerat a fi mare, pentru ca zona e necunoscuta, factorii de risc nu sunt identificati, masurile de prevenire nu sunt cunoscute, nu exista proceduri pentru situatii de criza in zona, iar pozitia pe care o detineti ne obliga. Orasul e cam departe, drumul local nu este folosit si nu stim in ce stare e, nu e zona turistica si nici localnicii nu o prea frecventeaza.

-   Eu merg acolo doar sa vad pestera si imprejurimile, vreau sa verific o legenda veche care spune ca acolo au loc fenomene ciudate.

-   Da, chiar asta e motivul pentru care localnicii o evita, fenomenele ciudate. Din cate am aflat, varful acelui munte se numeste Piatra arsa, pentru ca atrage fugerele si trasnetele, care fac ravagii destul de des. Dar muntele mai are o reputatie proasta si din cauza disparitiilor sau a deceselor ciudate, care e drept ca se petrec destul de rar, pentru ca se cunosc doar povesti si nu cazuri concrete, dar localnicii o considera o zona bantuita sau blestemata si o evita.

-   Disparitii ?

-   Da, localnicii spun ca pestera aceea de sub munte se numeste Pestera ingerilor, pentru ca acolo se zice ca mai vin, uneori, pe cate-un nor de furtuna, ingerii lui Lucifer, ca sa cerceteze lumea, dupa care se reintorc cu un alt nor, dupa o alta furtuna. Iar localnicii nu se incumeta sa se apropie de acel munte si mai ales de acea pestera, pentru ca, zic ei, cel ce vede ingerii va pieri, atat el cat si animalele sale, sau dispare pur si simplu - dar viu inca nu s-a intors nimeni in ultima vreme, doar in vechime se pare ca cineva a scapat dupa o astfel de intalnire sau poate a vazut ceva de departe si a povestit ce si cum, creind legenda muntelui. Tot ce se stie cat de cat mai oficial si stiintific este ca pestera aceea, desi e scurta si spatioasa, nu e populata de nici un fel de vietuitoare, si nimeni nu a cercetat sa vada de ce, iar localnicii o evita si ei.

-   Si dintre contemporani, nu stie nimeni amanunte, nu pot vorbi cu cei din zona ?

-   Localnicii evita zona, cum spuneam, chiar daca in ultima vreme nu s-au mai petrecut accidente sau cel putin nu au fost raportate, si nu avem informatii de genul acesta, dar pentru ei e traditie si o respecta.

-   Bine, sa mergem mai intai la pestera si apoi, in zilele urmatoare, voi incerca sa caut sa vorbesc si cu localnicii. Dar mai intai sa vad eu despre ce e vorba, ca sa stiu ce sa intreb.

-   Mergem la pestera, domnule profesor. Ni s-a spus ca sunteti expert in cultura si civilizatia dacilor nostri, are pestera vreo legatura cu ei, ne spuneti si noua vreo poveste pe drum ?

-   Da, de aceea si vreau sa o vad. Legenda familiei mele spune ca noi ne tragem din aceasta zona, si ne-am stabilit in Macedonia de multe secole, la cererea zeilor acestor meleaguri. E cam exagerat un pic, recunosc, dar la noi in familie asa se stie, ca exista o legatura intre familia noastra, vointa zeilor si Pestera zeilor de la Piatra arsa din tinutul Daciei montane vechi. In decursul timpului am vizitat cateva pietre arse si am cautat pesteri pe acolo, dar nu am gasit inca una care sa semene cu cea despre care stiam noi cate ceva. De curand, un student care provine din zona aceasta mi-a spus de piatra arsa de aici, si voiam sa o vad si eu, ca sa nu imi para rau ca am ignorat-o. Iar daca este si o pestera acolo, cu atat mai bine. Acum, ca mi-ati spus de reputatia ei proasta, parca ma infior putin, dar asta ma aprinde si mai tare, pentru ca doar ciudatenii la ciudatenii trag, si legenda familiei noastre e si ea destul de ciudata.

-   Si ce legatura au zeii cu pestera in legenda dumneavoastra, ca nu prea am inteles ?

-   Pai, exact nu stiu, ca nu avem documente scrise, decat de cateva sute de ani, si in ele se spune ceea ce va spun si eu acum. Si anume ca, in vechime, stramosii nostri s-au intalnit cu zeii la Pestera Zeilor de la Piatra arsa din Dacia de munte, si ca dupa aceea au coborat in sudul insorit la porunca lor. Secretul acestor legaturi se transmitea oral pe vremuri, prin traditia familiei, si el trebuia dezvaluit pe patul mortii de un stramos al nostru, care insa a murit inainte de a apuca sa il transmita urmasilor. Iar cel care a scris a facut-o ca sa se stie ca s-a pierdut secretul, dar nu si informatia ca exista un secret, iar acest lucru a facut multi stramosi de-ai mei sa incerce sa il caute, dar fara succes. Iar eu continui traditia familiei, si uite ca am imbatranit, am trecut de 80 de ani si inca nu l-am descoperit. Dar voi lasa nepotului meu mostenire datoria de a afla ceva. Poate ca va avea el mai mult noroc decat mine si decat stramosii mei.

-   Poate. Noi va dorim mult noroc si dumneavoastra, dar adevarul e ca multa bataie de cap poate da pierderea unei informatii din acestea, tinuta la secret de o singura persoana. Daca o scria undeva ...

-   Daca o scria undeva putea ajunge pe mainile cui nu trebuie. Erau alte vremuri, lumea era mai salbatica si mai neingradita in actiuni. Astazi exista drept international, sunt mai respectate si mai aplicate reglementarile decat in alte vremuri, cand fiecare isi facea legi si dreptate dupa avere si numarul de soldati pe care ii putea hrani si plati.

-   Da, aveti dreptate, de fapt se putea si sa o scrie si sa nu mai stie nimeni unde e inscrisul, cum s-a intamplat cu atatea apocrife sau cu alte documente pierdute, unele regasite, altele inca nu.

-   Da, asa e, dar pe atunci era practica juramantului, jurai ca tii secretul o vreme si cand il dezvaluiai ii cereai celuilalt sa jure si el si tot asa. Asa s-a transmis cateva generatii, dar la un moment dat a intervenit neprevazutul, o moarte subita si gata.

-   Ei, daca cineva incalca juramantul, pana azi s-ar fi aflat deja ...

-   Nu se putea, oamenii erau mai seriosi, si apoi cel care il transmitea se asigura de seriozitatea celuilalt o viata intreaga, pentru ca in familia noastra se traia destul de mult, avem multi stramosi care au atins sau chiar depasit suta de ani, chiar si in conditiile acelea de atunci.

-   Cu o exceptie, care a stricat totul.

-   Da si nu, moartea a fost subita si neasteptata, dar varsta era destul de inaintata, avea peste 90 de ani, doar ca se tinea bine si nimeni nu se astepta, nici macar el ...

-   Da, asa e viata, uneori iti joaca feste cand crezi ca esti mai sigur pe ea.

Masina incetineste, vireaza strans si iese de pe autostrada, intrand pe un drum simplu, cu doar o banda pe sens. Dupa un pic de mers, lanurile galbene sunt inlocuite de copaci, iar drumul incepe sa urce alene. Imediat, asfaltul dispare si este inlocuit de piatra. Dupa un palc de copaci asteapta cele doua ATV-uri, care demareaza si ies pe drum, starnind praful. Unul o ia inainte, altul ramane in spate, si in sinuozitatile drumului nici nu se mai vad. Panta creste, iar agentii din fata tin legatura prin voce. Viteza a scazut considerabil fata de autostrada, calitatea drumului lasa de dorit, dar totusi e practicabil si fara gropi sau bolovani. E un drum forestier, spuneau agentii mai devreme.

La un moment dat, ATV-ul din fata incetineste si apoi se opreste. Masina opreste si ea si imediat o ajunge si celalalt. Vizibilitatea nu e cine stie ce si agentii comunica motivul opririi.

-   Domnule profesor, trebuie sa facem o pauza. S-a intunecat puternic pe munte, acum are loc una din acele furtuni localizate care i-a dus reputatia de loc blestemat. Auziti trasnetul ? Toata zona e senina, doar in varful acelui munte e potop. E vorba ca va tine vreo jumatate de ora, dupa care se risipesc norii si gata, o vreme e liniste. E drept ca nu stim cata vreme, dar vom profita de ea.

-   Asteptam, daca e nevoie, nici o problema, timp cred ca avem destul. Am facut trei ore de la Bucuresti, daca terminam in urmatoarele trei e bine, ne intoarcem si luam masa in oras, nu mai mergem la Bucuresti decat dupa ce terminam. Rezolv eu cu cazarea si masa, daca trebuie.

-   Nu e necesar, domnule profesor, aveti deja cazarea si masa rezervate pentru trei zile la un hotel de cinci stele in oras, face parte din protocol. Daca nu terminati in trei zile, se poate prelungi. Noi vom fi cazati la unitatea de jandarmi, suntem obisnuiti cu atmosfera cazona, face parte din meseria noastra. La hotel aveti asigurata si protectia de catre ei, discret, avem contracte si agenti acoperiti acolo. Noi nu va vom insoti in public, asa e protocolul.

-   Multumesc, v-ati gandit la toate. In zilele urmatoare ne facem planuri in functie de ce gasim sau vedem pe aici. Daca se mai gaseste ceva si daca are semnificatie. Daca nu, voi incerca sa aflu cate ceva si de la localnici, poate ca exista si aici legende care nu se fac de regula publice, cum e a noastra, sa le corelam intre ele si cu a mea. Dar de unde ati stiut de furtuna, ca nu se vede nimic de aici ?

De vazut nu se vede decat o zona intunecata la orizont, printre copaci, dar tunetele, apropiate, se aud foarte clar in padurea calma.

-   Avem un post de observare la aeroport, care a primit sarcina sa monitorizeze zona, si ne-a avertizat ca a crescut nebulozitatea locala si activitatea electrica. Va spuneam ca avem pregatit un elicopter usor de interventie, care se considera a fi in misiune si trebuie sa cunoasca starea vremii din locatia in care se va deplasa la nevoie.

-   Da, da, am inteles acum.

In curand norii se mai risipesc, tunetele inceteaza si dupa o vreme agentii dau semnalul de plecare.

-   Gata, se pare ca s-a terminat, putem continua.

-   Bine, sa mergem atunci.

-   Vom merge mai incet si cu atentie, pentru ca intram in zona cu pericol maxim, zona in care s-au semnalat acele ciudatenii de care se vorbeste pe aici.

Drumul continua, in formatia anterioara.

 

Intalnirea

Merg incet si cu ochii in patru. Deodata, agentul de la volan franeaza destul de violent, dar apoi ruleaza in continuare, insa mult mai incet.

-   Avem niste intrusi in fata, echipajul i-a contactat. Par a fi niste boschetari aciuati pe aici. Fug, nu se supun somatiilor pentru identificare.

Deodata, drumul pare sa se largeasca si in fata lor apare o poiana. E un luminis destul de larg, iar intr-o parte se vad trei persoane alergand spre margine, spre padure, unde pare a fi un parau. Par a fi doi adulti si un copil. Sunt imbracati ciudat, poate ca intr-adevar sunt niste sarmani veniti in padure dupa ciuperci, fructe, lemne sau altceva. Agentii ii someaza, dar acestia nu se opresc. Atunci repeta somatiile si imediat trag cate un foc de avertisment, situatia impunandu-le identificarea suspectilor. Imediat, cei trei se opresc brusc in loc, speriati. Se intorc si se lasa in genunchi, cu mainile la cap, cu capul in pamant, de parca ar face matanii la moschee. Agentii se apropie si vorbesc cu ei, ii ridica in picioare, ii incatuseaza si ii perchezitioneaza.

-   Se pare ca sunt straini, nu sunt inarmati, dar vorbesc o limba necunoscuta. Nu stim ce cauta aici, nu au acte de nici un fel, iar prezenta unui copil ne face sa credem ca sunt refugiati din vreo tara in conflict. Nu au figuri de arabi, dar au un miros ciudat. Poate au fugit din vreun centru de tranzit si vor sa ajunga in occident, dar nu stim ce cauta in muntii acestia, s-or fi ratacit.

Strainii stau in picioare, adultii imobilizati in catuse iar copilul tinut de mana de unul dintre agenti. Sunt imbracati ca indienii americani din filme, in haine din piele si camasi din panza, in picioare au cisme din piele prelucrata sumar si pe cap niste caciuli ciudate. Toti trei au parul mare, nepieptanat, si adultii par nebarbieriti de multe zile. Cine stie de cand ratacesc prin munti. Nu au nici un fel de bagaje. Unul din ei, masiv, de vreo 35-40 de ani, are o privire aspra, patrunzatoare.

-   Il vedeti pe seful lor ? Pare a fi un ofiter disimulat, nicidecum un sarantoc. Se uita cand la agenti, cand la masini, parca ar planui ceva. De aceea il flancheaza doi agenti. Doar el vorbeste, ceilati tac. Am apelat la echipa de interventie, sa vina sa ii identifice, apare in cateva minute.

Al doilea e si el atletic, dar mai subtire si are cel mult vreo 30 de ani. Isi tine capul mai mult plecat si tace. Poate ca e subofiter sau cine stie ce. Este flancat si el de unul din agenti, gata sa intervina. Copilul este tinut de mana de unul din agenti, dar a fost scutit de catuse. Pare sa aiba vreo 12-13 ani, e cuminte. Se pare ca nu se inteleg de loc, in nici o limba, cu agentii.

Elicopterul soseste imediat si atunci se vede ca cei trei se comporta ciudat, ca niste salbatici, speriindu-se si lasandu-se la pamant din nou, in pozitia aceea ciudata de inchinare la moschee. Nu par a fi arabi dupa chip, sunt albi si sateni la par, iar culoarea ochilor nu li se vede din masina.  

Agentii din elicopter ii interogheaza si ei, dar tot nu se pot intelege. Din nou vorbeste doar cel mai masiv din ei, o fi seful grupului sau cine stie ce relatii or fi intre ei. Profesorul se simte dator sa ii ajute pe agentii implicati si intervine, protocolar.

-   Permiteti sa ma apropii si eu, cunosc multe limbi orientale destul de bine, poate reusesc sa aflu de unde vin si putem contacta un translator.

Agentii raporteaza si cer permisiunea. Este informat ministrul de interne, seful serviciilor secrete, contrainformatiile. S-a facut imediat valva despre posibilii spioni de pe munte.

-  Da, avem permisiunea, ne-am luat masuri de precautie, nu au arme si nici bombe improvizate ascunse, nu par totusi periculosi si oricum suntem opt la trei.

Profesorul coboara, insotit de agentul sau si de cei doi jandarmi. Desi au figuri de oameni antrenati si caliti, iar pe fata lor se citeste demnitatea, par a fi foarte speriati si nimeni nu intelege de ce. Nu arata a fi chinuiti de foame sau de boli si nici nu par a fi extenuati de efort, adica nu par a fi niste rataciti pierduti prin munte. Si totusi, tinuta lor ciudata parca ii aduce aminte de ceva cunoscut, dar pe moment nu face legatura. Incearca sa ii intrebe in araba, dar in araba veche, pe care o stie el.

-   Cine sunteti si de unde veniti ?

Raspunsul cade ca o bomba. Acel cetatean masiv si neingrijit se ridica in picioare, si odata cu el si ceilalti doi, si vorbeste clar, dar intr-o limba moarta, pe care doar el, profesorul Nicolas si cativa studenti de-ai sai o mai inteleg si o pot folosi.

-   Sunt printul cetatii si tatal meu, regele, marele preot si poporul meu m-au ales pe mine sa fiu trimisul poporului meu in lumea zeilor, insotit de fiul meu si de slujitorul nostru. Am fost ales sa fiu solul lor pentru a ruga zeii sa ne ajute sa trecem peste aceasta mare napasta care ne incearca si sa alungam dusmanii care vor sa vina sa ne ia pamanturile si sa ne strice cetatea.

Profesorul ramane o clipa perplex. Nu-i vine sa creada ca in lumea civilizata mai exista cineva care cunoaste si foloseste inca acea limba pe care o credea pierduta de vreo mie - o mie cincisute de ani, poate chiar mai mult. O foloseau vechii daci, dar cucerirea romana si apoi invazia migratorilor au izolat-o prin munti si apoi a disparut odata cu inlocuirea de catre noile limbi majoritare.

-   Si poporul tau vorbeste in acest grai ?

-   Da, marite zeu, poporul meu vorbeste in acest grai.

Profesorul mai ramase o clipa perplex, dar numai o clipa si atat. Mare zeu ? O banuiala ciudata il cuprinse deindata.

-   Si poporul tau traieste in aceste tinuturi ?

-   Da, marite zeu, noi suntem stapanii acestor tinuturi, cu voia voastra, iar tatal meu este regele lor.

-   Si faceti parte din marele neam al dacilor ?

-   Da, poporul nostru este unul din popoarele dacilor.

Asta era ! Incredibilul se produsese, avea in fata o misiune oficiala a unui stat fata de al carui locuitori si conducatori avea toata admiratia. Si i se mai confirmase si ipoteza ca pestera asta ar avea caracteristici aparte, necunoscute, care pot face o legatura materiala intre lumea oamenilor si cea a zeilor, asa cum spuneau vechile lor legende. Dar era constient ca se afla doar la inceput, si descifrarea secretelor ei presupunea investigatii serioase. Si trebuia sa inceapa cu acesti mesageri aparte, de la care sa afle cum au ajuns aici, dar fara a implica autoritatile. Si cum autoritatile erau chiar langa el, avea nevoie de multa diplomatie pentru a reusi. Dar avea un atu major - era singurul cunoscator al limbii lor si avea siguranta ca de la ei nimeni nu va putea afla secrete fara stirea lui, iar de la el ...

Acum trebuia sa ii ajute insa. Se vedea pe ei cat sunt de speriati si de neajutorati, chiar daca in lumea lor erau stapani, din cauza necunoasterii regulilor. Trebuiau calmati mai intai, explicandu-li-se ca sunt bineveniti, socoti el, apoi informati pas cu pas, sa poata prevedea mereu ce va urma, pana cand incep sa aiba incredere in buna intentie a gazdelor, in general. Si dupa ce le trece stresul necunoscutului si li se mai reduce adrenalina, trebuie sa le castige el increderea, in particular. Abia dupa aceea vor putea fi interogati, dar cu calm, ca sa aiba incredere si sa nu ascunda informatii.

Trecu la actiune solicitand mai intai eliberarea lor, apoi insotindu-i in timpul calatoriei pana in oras si explicandu-le cat mai multe din ceea ce vedeau. Dar nu se abtinu sa nu-i intrebe cateva lucruri esentiale, insa recunoscu indata o reticenta in a da detalii, previzibila de altfel. Renunta deci, mai ales ca trebuia sa-i paraseasca, el, ca strain, neavand acces in cazarma in care se hotarase de la un anume nivel ca vor fi cazati temporar, pentru decontaminare si deparazitare. Incerca o oferta de translator, dar ii fu refuzata si atunci se hotara sa lase dupa ei deocamdata, sa nu forteze si sa dea ceva de banuit.

Ramanea sa isi stabileasca o strategie pentru zilele urmatoare, convins ca totul depinde mult si de autoritati si de reactiile lor.

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

0 comentarii pentru Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2

Fii primul care adauga un comentariu!


Spune-ti parerea despre Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR