Pana nu de mult, examenele erau de admitere sau de promovare si era in regula. Desi am fost vanat si mi s-a cautat nod in papura pentru orice, le-am trecut si m-au lasat in pace.
Acum, moda s-a schimbat si, ca in vremurile staliniste, concursul se da pe baza de dosare. Adica nu mai intereseaza pe nimeni ce stii sa faci si cum anume faci, ci doar daca poti dovedi anterior ca ai ocupat o vreme postul sau functia, ca ai absolvit cursurile sau ca ai recomandari.
Nu are importanta ce experienta ai acumulat cu adevarat in postul anterior sau daca nu ai facut doar figuratie pe acolo, nici daca absolvirea a fost pe bune sau pe bani ori cunostinte, si nici daca recomandarea e pe bune sau tine de apartenenta la un anume sistem la care cotizezi cu o taxa sau in natura, prin activitate.
Asa s-a construit socialismul iesit victorios dupa revolutia din decembrie, nu ca ideologie, ci ca structura. Prin concursul de dosare si recomandarile "familiei", din care trebuia sa rezulte nu ca esti cel mai bun, ci ca esti cel mai supus, cel mai umil, cel mai rau cu ceilalti.
Si, pentru ca eu, care mi-am trecut toate examenele, desi eram vanat si pus sub interdictie, nu pot primi recomandari, iar de dovezi nici vorba, ca nu se elibereaza la oricine, sunt condamnat.
De aceea, gata, mi-a sunat ceasul.
Asta cred eu, chiar daca apropiatii imi soptesc, tematori, ca e pentru ca am facut publice atatea opinii contra lor …











