DISCRIMINAREA

Dictionarul defineste discriminarea ca fiind o separare, deosebire, discernere, sau o distincție netă între mai multe elemente.

Acelasi dictionar defineste alegerea ca fiind o separare a ceva de restul masei, o deosebire / distingere / recunoastere a cuiva dintre mai multi, o preferinta pentru ceva sau cineva ori o decizie intre mai multe optiuni, dar si o curatare prin selectie, ori considerarea ca cineva sau ceva este mai acceptabil in raport cu altcineva sau altceva.

Dupa cum se poate vedea, e cam acelasi lucru, doar ca alegerea ca atare este corecta si legala iar discriminarea este o alegere incorecta si ilegala, adica acelasi lucru poate fi corect sau incorect si respectiv legal sau ilegal dupa cum vrea cineva care interpreteaza notiunile dupa cum il taie - sau nu prea il taie - capul ori dupa cum ii dicteaza interesele.

Fiind sinonime, alegerea in sine este discriminare clara. Dupa criterii aleatorii, dependente de vointa, dorinta, intelegerea sau necesitatile fiecaruia, eventual de caracterul si educatia sa. Dar, daca e drept ca Dumnezeu ti-a dat dreptul sa alegi, inseamna ca de fapt discriminarea este divina si rezulta imediat ca este si morala. Iar pentru ca mai tine si de traditie, iar traditiile - nu-i asa ? - trebuie aparate si promovate cu strasnicie, uite doua motive destul de solide pentru a o accepta ca atare si a nu o mai considera o incalcare a drepturilor nustiucui. In plus, mai exista inca si un al treilea motiv, care tine de practica discriminarii oficiale.

Legislatia antidiscriminare spune ca nu ai voie sa faci, ca angajator, diferente de rasa, religie, sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, culoare, etnie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie familiala, optiune sindicala. Si codul muncii spune la fel. Dar aceasta legislatie nu este de fapt aplicata de loc de institutiile statului si nici de cele girate de stat ca morale si educationale, cum ar fi partidele sau bisericile de exemplu.

Vreau sa vad si eu un partid ai carui angajati sunt membri ai altui partid, o institutie religioasa care angajeaza, nediscriminatoriu, persoane de alta religie, o manastire care accepta sa gazduiasca persoane de ambele sexe, institutii ale statului care sa nu tina cont de apartenenta politica a angajatilor sai indiferent de rezultatele alegerilor sau eventual o lege care sa interzica partidele si organizatiile sau asociatiile etnice pe motiv ca discrimineaza celelalte etnii, ale caror membri nu au acces acolo.

Iar daca discriminarea pe exact criteriile interzise de lege se face la modul oficial si inca in institutii cu rol formator de opinii, care promoveaza cadre de conducere a societatii sau comunitatii, si este considerata corecta si legala, ma intreb ce alt rol decat propagandistic si ipocrit poate avea legislatia antidiscriminare sau prevederea respectiva din codul muncii, din moment ce face parte din acea categorie de reglementari destinate a fi respectate si aplicate de ceilalti, si nu de noi, pentru ca noi - nu-i asa ? - avem doar drepturi si nu si obligatii, fiind la putere si avand functii.

Are oare vreo legatura aceasta conceptie cu totalitarismul ?