Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1

Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1

postat la data 18.01.2012, ora 12:28
categorie: Opinii și păreri

Share | |


 


LA INCEPUT A FOST ... ATEUL

 

Motto:  Adevarul este pretutindeni, dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta (Nicolae Iorga)

 

O paralela intre comunitatea fara Dumnezeu si copilul fara mama

Cei mai multi dintre dumneavoastra ati aflat deja, desigur, ca, in timp, vechi si marete civilizatii s-au nascut, au inflorit si apoi au decazut subit, sub lovitura necrutatoare a naturii. Sau poate a divinitatilor, ma rog, dupa cum doreste fiecare. Daca amintim doar civilizatiile atlantica, minoica, greaca, egipteana, ar ajunge pentru a intelege cate realizari marete s-au pierdut si cati ani de dezvoltare si belsug a pierdut omenirea din acest motiv.

Fiecare din ele o putem asemana cu o bucurie in viata unui copil parasit. Copil care, singur fiind si plictisindu-se, isi face o casuta din crengute, sau un castel de nisip, sau o alta constructie imaginata de el. Afara e soare si frumos, cateva zile se joaca si e fericit. El are atunci impresia ca a facut ceva maret, ca are ceva ce va dainui vesnic si se bucura.

Dar vremea se schimba si vantul, ploaia, valurile ii darama constructia. Incearca disperat sa si-o protejeze si, cand vede ca nu poate, striga disperat: mamaaa! Numai ca mama nu mai vine, iar constructia lui se pierde. Mahnit, trist, suparat, plange cateva zile. Si intr-o alta zi, cand vremea se indreapta si e iar frumos, supararea ii trece. Descopera o alta bucurie, face o alta constructie, mai grozava decat cealalta, se bucura si e fericit din nou o vreme, pana cand vitregia naturii il impinge din nou sa strige disperat: mamaaa! Si nici de data aceasta mama nu vine, iar copilul dispera mai intai, apoi disperarea i se transforma in tristete, tristetea in speranta, speranta infloreste odata cu schimbarea vremii si tot asa, an dupa an. Neajutorat, pentru ca nu a avut niciodata solutii pentru cazuri din acestea, pe care lipsa sa de experienta de viata nu le-a anticipat, copilul castiga experienta dupa experienta si observa, la un moment dat, ca toata disperarea sa vine din faptul ca s-a bazat exclusiv pe mama pentru orice, iar daca mama nu a mai venit nici el nu a fost pregatit sa faca fata situatiilor.

Mama umanitatii a fost considerata intotdeauna divinitatea creatoare. Ori de cate ori civilizatii relativ dezvoltate s-au confruntat cu calamitati naturale de amploare, oamenii au invocat zeii. Numai ca zeii nu s-au prezentat la datorie si, disperati, oamenii fie ca s-au ucis intre ei, fie ca cei mai tari i-au sacrificat pe cei mai slabi, fie ca au pierit pur si simplu cu fata la cer si cu ochii dupa stele, pana cand urmasii lor, care au mai reusit sa scape si sa supravietuiasca, au inteles ca totul e in van si s-au adaptat la noile conditii tristi, suparati, poate si nedumeriti, dar totusi increzatori ca mama lor ii va ajuta, totusi, intr-un tarziu, sa supravietuiasca.

Faptul ca vechile civilizatii s-au bazat pe zei si nu pe fortele proprii le-a adus pieirea. Au sperat pana in ultima clipa sa vina mama si, daca aceasta nu a venit, toate constructiile lor s-au degradat, pentru ca nu au avut planul de protectie pregatit.

Intre timp, calita de experiente de acest gen, omenirea a mai progresat putin si s-a mai desteptat. A trecut in faza de adolescenta, ceva mai matura decat copilaria, si a inceput sa observa ca este nevoie neaparat de un plan de protectie si de o anticipare a ceea ce va sa vina. Daca va lua si masuri, va scapa de multe necazuri si se va maturiza in liniste. Daca ramane doar la stadiul de estimare a necesitatii si nu va face nimic pentru a o pune in practica, va mai suferi o pierdere si va mai suporta o infrangere, adica va mai avea nevoie de inca vreo cateva secole ca sa isi revina si sa recupereze din emanciparea risipita de lipsa de prevedere.

Daca astazi copilul, ajuns adolescent, va intelege ca mama lui s-a pierdut pe undeva, ca nu mai vine si deci nu se mai poate baza pe ea, ca a ramas singur si ca va trebui sa se descurce asa, va trebui sa gaseasca solutii si sa isi protejeze bucuriile in fata vitregiilor naturii, ca sa nu le mai piarda inca o data si sa fie nevoit sa o ia de la capat iar si iar, intr-un nesfarsit carusel al desertaciunilor. Iar daca umanitatea, la randul ei, va intelege ca divinitatea de a carei revenire si-a legat speranta cateva milenii a disparut misterios, ca trebuie sa-si ia soarta in maini si sa-si hotarasca singura destinul, va trebui la randul ei sa caute si sa aplice solutii prin care sa se declare mostenitor si sa se autoguverneze.

 

La inceput, a fost Ateul ...

Se spune ca, in ceea ce priveste facerea lumii, dupa perceptele biblice, la inceput a fost Cuvantul. Tot ce se poate, doar ca, in ceea ce priveste facerea omului, la inceput  fost Ateul. Cum adica - va veti intreba, contrariati unii, bulversati altii, furiosi fanaticii - ca doar Dumnezeu, cand i-a facut pe oameni, i-a facut credinciosi pe toti, nu ?

Ei bine, uite ca nu. Nu avea cum, pentru ca era parintele lor si era cu ei, acolo, mai tot timpul. Si doar care copil isi asteapta, isi doreste, isi invoca sau isi striga parintii cand acestia sunt langa el ? Ca sa-ti doresti ceva, acel ceva trebuie sa-ti lipseasca. Ca sa-ti lipseasca, trebuie sa fiti despartiti. Ca sa ajungi sa fii credincios, adica sa crezi - si deci sa nu mai fii convins, bazandu-te pe simturile tale naturale - ca exista ceva sau cineva anume, acel ceva sau cineva trebuie sa fi lipsit destul de mult timp ca sa creeze acea stare de incertitudine care sa te faca sa-ti pui problema daca o fi sau nu o mai fi si, mai apoi, sa poti lua hotararea ca tu crezi ca inca mai este.

Acum, ca ceea ce crezi tu e ceea ce a fost in realitate sau e doar ceea ce te-au mintit unii sau altii, aceasta e o alta poveste si e unul din motivele pentru care si eu m-am apucat de scris acum.

Biblia crestina (si sunt mai multe variante disponibile, dar suficient de asemanatoare in esenta lor), in Geneza, Cap. 4 (26), spune ca ,,Lui Set de asemenea i s-a nascut un fiu si i-a pus numele Enos. Atunci au inceput oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu". Deci, abia dupa ce Cain l-a ucis pe Abel, iar Adam l-a avut pe Set, cel de-al treilea fiu al sau, si acesta la randul sau l-a avut pe Enos, urmasii lor au inceput sa simta lipsa ,,strabunicului" si sa-l invoce, pentru ca nu-l mai vazusera, probabil, de foarte mult timp, posibil de la alungarea din Rai. Iar de atunci au cam trecut anii, si au venit noi generatii care nu luasera contact cu stramosul lor prim-creator si au inceput sa-si puna intrebarea daca nu cumva povestile parintilor si bunicilor lor or fi doar povesti.

Mai mult de atat, creatii s-au combinat cu evoluatii - pentru ca, dupa ce l-a ucis pe Abel, Cain si-a luat femeie din tinutul Nod, de la rasarit de Eden, unde inca nu ajunsesera cei creati - iar urmasii acestora, combinatii, cu unele apucaturi mostenite de la stramosii lor din padure, au inceput sa se manifeste ca atare, adica sa ceara drepturi in numele rudeniei, fara sa le pese daca le si merita sau nu. Asa cum fac si astazi, daca ati observat.

Trecusera vreo 450 de ani de la facerea omului si cine stie, poate vreo 300 de la alungarea din gradina Edenului, destul de multi pentru ca amintirea celui care a creat primul om sa ramana doar o amintire, la fel ca si onoarea cu care il dotase creatorul pe cel creat, si pe care cel combinat probabil ca nu o prea mostenise. Ma refer la onoarea morala, la cinstea si bunul simt elementare, specifice omului creat si care lipsesc cu desavarsire la cel evoluat.

Deci, la inceput a fost Ateul. Ateul nu credea in Dumnezeu, nu era necesar, el stia ca exista, avea convingerea asta, nu avea nevoie de credinta, pentru ca il vazuse, il simtise si il mostenise. Si stia bine ca nu e un zeu, o himera adica, ci un om ca si el, dar un parinte, adica unul mai mare, mai tare, mai bun, mai drept, mai ferm, mai intelegator, mai cuminte, mai invatat decat el. Si asa a ramas el, Ateul, in vecii vecilor, prin urmasii sai, pana in zilele noastre inclusiv, adica a ramas necredincios, nesupus orgoliilor animale, creator si realizator, inteligent si rational, ordonat, corect si ferm, cuminte si cu simtul masurii, rabdator, iertator fata de cei care gresesc si neiertator fata de cei care se opun cu buna stiinta regulilor, legilor si normelor morale, adica a ramas nu doar dupa chipul, ci si dupa asemanarea parintelui sau, dupa cum se spune din vechime.

Ateul a trecut, cu tenacitate si perseverenta, prin vremurile care l-au exploatat, l-au excomunicat, l-au discriminat dar l-au si folosit din interes, pentru ca doar el stia sa gaseasca solutii la probleme si sa faca mereu ceva nou, pentru ca el era inventatorul, inovatorul, creatorul de lucruri marete, artizanul, pentru ca el era cel care a descoperit si a oferit oamenilor toata stiinta si cunoasterea, aplicand-o totodata, chiar daca uneori a fost pus pe rug pentru asta.

Ateul a incercat sa descopere cat mai multe din secretele parintelui sau, dar a fost acuzat de vrajitorie. A incercat apoi sa spuna si celorlalti ce a descoperit si stie, dar a fost acuzat de erezie. A mai incercat si sa le ceara celor puternici sa aplice si sa respecte legile si regulile mostenite, ca sa le fie mai bine tuturor, dar a fost pus pe cruce sau ars pe rug. Iar cand a aratat ca el stie si poate, a fost exploatat de stapani nemilosi in interesul lor exclusiv, pentru ca le-a placut si lor sa aiba ce nu mai avea nimeni inca. Dar, cu toate acestea, a reusit sa razbata cumva prin vremuri si sa se impuna, intr-un tarziu, in fata credinciosilor, care asteptau intotdeauna - si mai asteapta inca si astazi - ca divinitatea lor disparuta sa le dea, sa le faca, sa le rezolve, sa le asigure.

Credinciosii preaplecati si preasupusi in vorbe, dar preapedos in fapte nici nu au remarcat ca el, Ateul, a reusit, intr-un timp relativ scurt de la eliberarea de sub robia bisericii, sa readuca lumea divina aici la noi, precum in cer asa si pe pamant, reducand astfel la zero diferenta dintre lumea divina de altadata si cea umana de azi.

Daca astazi avem la dispozitie tot ceea ce in trecut aveau doar zeii, lui i-o datoram, Ateului, mostenitorul de drept al creatorului sau. Evoluatului nu-i datoram decat asuprirea, jecmanirea, tortura si asasinatul, totalitarismul si terorismul, el fiind cel care dintotdeauna a acaparat averi, functii, pozitii sociale inalte, pentru ca i-a placut sa fie cel mai mare, cel mai tare, cel mai bogat, cel mai dominant, desi niciodata nu a fost in stare sa faca mai nimic cu mintea lui, dar si-a folosit muschii in compensatie, si nu ca sa creeze sau sa construiasca, ci ca sa demoleze si sa distruga.

Credinta si crediciosii sunt o inventie tarzie, determinata de disparitia creatorului, care a devenit doar o amintire si un subiect de adoratie, de dorinta, de necesitate poate - pentru ca doar nu degeaba ,,incepusera a chema numele Domnului" - si mentinuta de permanentizarea acestei disparitii.

Nu stim de ce a disparut acesta si cine stie daca o vom afla vreodata. Ramas fara sprijinul parintesc, mititelul care era atunci omul creat si ateu a fost dominat de evoluatul cu vreun milion sau doua de ani mai mare si cu vreo doua ordine de marime mai violent, care l-a jecmanit de cunostintele ramase de la parintele sau, pe care i le-a confiscat dar, pentru ca nu le-a inteles, le-a cenzurat si le-a canonizat dupa masura ingusta a mintii sale, dupa care le-a transformat in religii si le-a exploatat pentru a-si intari dominatia.

Dar timpul a trecut implacabil si copilul a ajuns adolescent. I s-au deschis ochii si mintea si a inteles cine e el si cine e celalalt. A inteles ca a venit vremea sa se scuture de dominatie. Dar a inteles si ca salbaticia celuilalt l-a ajutat sa supravietuiasca in conditiile abandonului parintesc. Suparat pe creatorul care l-a parasit din cauza vietii grele care a trebuit sa o suporte in copilarie, si-a renegat parintele ca orice adolescent rebel si i-a respins existenta si dreptul la respect, fara sa se gandeasca prea mult la cauzele disparitiei sale. Acum inca mai comenteaza suparat, dar pe masura ce isi va pune tot mai multe intrebari si va cauta raspunsuri la ele va intelege ca este posibil ca doar o intamplare nefericita sa-i fi marcat soarta, si poate ca va reusi la un moment dat chiar sa o desluseasca.

Intocmai ca un catel care a crescut langa un copil, evoluatul a devenit adult mult mai repede si s-a impus ca stapan. Pentru ca inca nu apucase sa fie dresat, deci nu-l acceptase pe puiul de om ca stapan inca din copilarie, evoluatul inca latra si-si arata coltii si ghearele, dupa obiceiul sau de a pastra ierarhia in haita. Pana nu de mult, neavand incotro, copilul i-a suportat iesirile si rigorile si s-a adaptat lor, chiar daca asta l-a imbolnavit si l-a ranit.

Acum, de cand a crescut mare, copilul il mai accepta uneori, dar alteori nu mai vrea. Stie ca el este de fapt stapanul, dar intelege si ca nu prea are cum sa-si mai dreseze tovarasul acum la batranete, si pe de alta parte ar vrea sa-l inteleaga si sa-l mai tolereze, ca pe un tovaras ce i-a fost atata vreme. Catelul nu traieste cat omul, si copilul acum adolescent simte ca acesta nu o va mai duce mult, dar pe de-o parte nu ar vrea sa-i amarasca batranetile, pe de alta parte nu ar vrea sa-l mai lase sa-i dirijeze viata in stilul sau salbatic, asa ca se afla intr-o dilema. Aceasta dilema il framanta acum pe acest Mowgli modern si inca neexperimentat pentru ca trebuie sa ia o hotarare, avand de ales intre a incerca sa-l domine, a-l lega, a-l izola, a-l exploata, a-l ignora sau a-l eutanasia.

Inca nu stie ce sa faca si constiinta il indeamna sa-l ignore sau cel mult sa-l izoleze, dar stie si ca reactia ii va fi dura, pentru ca un catel nu intelege nici rigorile civilizatiei si emanciparii, nici inversarea pasnica si benevola a ierarhiei, fara lupta. Pentru un catel, revolutia de catifea prin care o relatie se poate inversa pasnic, asa cum de regula fac parintii cu copiii lor cand imbatranesc, nu are  un reflex inscris in instinctul sau si nu poate fi recunoscuta, singura posibilitate de schimbare a ierarhiei in lumea sa salbatica si dura, dominata de instincte, fiind lupta violenta, pe viata si pe moarte, aceasta fiind cea care decide invingatorul. Si, daca omul nu are colti si gheare cu care sa-l sperie si sa-l domine, si nici nu vrea sa-si arate puterea armelor sale din dorinta de a-l proteja, catelul sau, acum batran, nu-l va recunoaste de stapan de bunavoie, oricat s-ar stradui acesta sa-i arate ce doreste.

Viitorul este clar al omului creat, atat pentru ca celuilalt i-a trecut vremea si se va stinge in curand, cat si pentru ca astazi el este mai mare, mai tare, mai bun, mai drept, mai ferm, mai intelegator, mai cuminte, mai invatat. Si isi doreste o lume a lui, civilizata, emancipata, cu o conditie cat mai aproape de ideal, cu un sens al existentei diferit de dominatia brutala a tot ce misca, cu un viitor pe masura posibilitatilor sale si cu un rol de frunte atat in evolutia viitoare a lumii sale, cat si in evolutia universului inconjurator.

Sunt convins ca, intr-un viitor apropiat, poate cu mult mai apropiat decat imi pot eu imagina azi, Ateul, urmas al creatorului de altadata, va gasi cea mai buna solutie problemei si dilemei sale de a imparti lumea si viitorul cu tovarasul sau salbatic. Dominarea  nu pare a fi o solutie, dar nici ratiunea nu pare a ajuta aici. Sa-i dorim succes si, daca sunteti de acord, sa-l ajutam si noi, cautand cele mai bune idei si dezbatandu-le, in mod civilizat, pentru ca intotdeauna mai multe minti luminate au fost mai in masura sa rezolve o problema spinoasa si dificila.

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

0 comentarii pentru Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1

Fii primul care adauga un comentariu!


Spune-ti parerea despre Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR