Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12

Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12

postat la data 18.01.2012, ora 13:38
categorie: Opinii și păreri

Share | |


 


HAIDETI SA NE FACEM NOI JUDECATA DE APOI

 

Motto:   Din pacate, evolutia s-a dovedit a fi o realitate. Amara ... (remarca autorului)

 

 Dezavantajul evolutiei

Creationismul si evolutionismul s-au tot contrat in ultimele secole si o fac si astazi, la fel de activ ca si ieri. Creationismul are un argument in vechimea sa considerabila, calculata in milenii, si in traditiile sapate adanc in constiinte din acest motiv. Evolutionismul abia daca isi numara varsta in secole, dar vine tare din urma si castiga tot mai mult teren, cu sprijinul stiintei, in dauna creationismului.

Dar cauza principala a regresului creationismului nu este ascensiunea evolutionismului, ci disparitia misterioasa a creatorului si nerespectarea promisiunilor sale de a face judecata de apoi si de a reforma societatea umana prin instaurarea noii imparatii drepte si fericite, imparatie promisa ca recompensa celor drepti. Oamenii s-au cam saturat sa tot astepte o divinitate care nu mai vine, divinitate care s-a dovedit a fi, de la un moment dat, imateriala si inofensiva, nefiind in stare sa-si mai apere nici macar propria reputatie - si cu atat mai putin pe a celor care sustin ca o mai slujesc inca, desi se pare ca mai mult se slujesc pe ei.

In ceea ce priveste evolutionismul, cauza principala a progresului acestei teorii nu este regresul creationismului, ci cantitatea tot mai mare de informatie obtinuta din descoperiri arheologice si antropologice, dar si din alte stiinte care explica, tot mai plauzibil si argumentat cu dovezi palpabile, originea universului, a sistemelor solare si planetelor, originea materiei, a vietii, a fenomenelor naturale sau chiar a inteligentei.

Pe masura ce trece timpul si rezultatele cercetarilor si descoperirilor se amplifica, evolutionismul devine tot mai mult o certitudine. Si, cu cat evolutia se dovedeste tot mai mult a fi o realitate, cu atat mai mult aceasta certitudine parca ne cam doare. Pentru ca am sperat milenii ca divinitatea sa vina si sa judece, apoi sa separe binele de rau si la urma sa transforme lumea actuala intr-una ideala. Dar se pare ca am sperat degeaba si, dupa cum se vede, nu mai vine nimeni sa ne rezolve problemele (in timp ce noi am putea sa stam cuminti si inactivi, asteptandu-ne randul la selectie), motiv pentru care ne-am cam pierdut rabdarea si ni se pare tot mai necesar sa ne luam singuri soarta in maini si sa ne facem singuri judecata si apoi selectia, pentru a implini prin noi insine profetiile si a face reforma societatii.

De aceea trebuie sa constatam, cu dezamagire, ca evolutia este o realitate amara si are un dezavantaj teribil - pentru ca uite ca suntem obligati sa gandim, sa actionam si sa ne rezolvam noi insisi toate problemele astea delicate, care implica etica si responsabilitate, in loc sa stam cuminti si sa laudam sau sa blestemam entitatea care ne-a selectat, in functie de ce soarta ne-a destinat fiecaruia. Nu ar fi fost mult mai simplu asa?

Ba poate ca ar fi fost, dar daca tot nu este, hai sa ne apucam de treaba.

 

Despre cauzele care au determinat situatia de azi a omenirii

Situatia omului de azi nu e prea roza. Mostenitor al unei istorii extrem de violente si bolnavicioase, atat fizic - epidemii, razboaie, calamitati - cat si psihice - misticism, dogmatism, totalitarism - care abia daca a inceput sa se vindece prin unele zone, dar inca mai provoaca rani si suferinte prin altele, omul s-a trezit deodata la constiinta, dandu-si seama cine e - fata de cine ar fi trebuit sa fie - si prin ce a trecut pana acum, dar si din ce cauze, incercand sa-si puna ordine in ganduri si sa-si faca planuri de viitor.

Ca si un organism uman oarecare, omenirea a fost afectata in decursul copilariei evolutiei sale, de la creatie si pana la adolescenta actuala, de boli fizice si psihice destul de grave, care au chinuit-o indelung si i-au lasat urme adanci atat pe trup cat si in constiinta. Cauza principala a fost abandonul parintesc, abandon care a declansat o afectiune psihica, care la randul ei va fi cauza ulterioara a afectiunilor fizice aparute. Voi face in continuare o trecere in revista sumara a acestora.

 Boala psihica:  A afectat umanitatea cel mai mult si cel mai puternic, inca din antichitate, si are puternice efecte chiar si astazi. Formele de manifestare ale acestei boli sunt:

Misticismul: Este cel mai vechi tip de manifestare si totodata cel mai adanc inradacinat in constiinta omenirii, fiind deci cel mai greu de inlaturat.

Cauzele misticismului  sunt urmatoarele:

-   handicapul intelectual care duce la o putere de intelegere scazuta a fenomenelor naturale sau a actiunilor umane elaborate

-   transformarea vechilor instructiuni privind moralitatea, cuprinse in scrierile ancestrale, in credinte de tip mistic de catre indivizi vicleni, materialisti, egoisti, in interesul imbogatirii lor si a acceptarii ca lideri de catre cei mintiti

-   deturnarea rolului moralei, dinspre respect inspre supunere si dinspre incredere inspre credinta, facuta de catre liderii comunitatilor care s-au deturnat in lideri ai autoritatii religioase.

Principiul misticismului  este ca nimic in jurul nostru nu se intampla logic si obiectiv, ci totul este subiectiv si la discretia cuiva, care detine o forta, benefica sau malefica, supraomeneasca.

In ceea ce priveste efectele misticismului, mentionam inventarea religiilor, a astrologiei, a vrajitoriei, a magiei, care sunt metode empirice paralele de explicare a realitatii prin actiunea unor forte supranaturale. Practicate un timp indelungat, au devenit o traditie si, pe fondul imaturitatii intelectuale a unei parti a populatiilor, inca sunt considerate posibile chiar si in aceasta perioada de emancipare intelectuala a omenirii.

Este o dovada in plus ca forta dezvoltarii societatii nu sta in multimea ei, ci in calitatea celor cativa care creeaza plusvaloare intelectuala prin ratiunea lor.

 Dogmatismul: Este un tip de manifestare derivat din misticism, accentuand si oficializand anumite practici ritualice de invocare a asa-ziselor forte supranaturale, creind astfel in mintile naïve impresia ca au mai multe sanse de realizare a dorintelor lor prin invocare decat prin munca si ratiune. Cu timpul, ritualurilor li s-au impus canoane (limite de exprimare si interpretare) stricte si severe, cu scopul spalarii creierului, al umilirii practicantului si al supunerii sale absolute, practic in scopul inrobirii sale permanente in slujba clericului.

Cauzele impunerii dogmatismului sunt urmatoarele:

-   tentativele de exprimare a neincrederii unor oameni rationali in misticism si negarea publica a existentei divinitatii, care prin motivare ar fi putut duce la neascultarea liderilor de catre mase

-   nevoia de mase de manevra manipulabile, culpabile, in vederea atingerii unor scopuri materiale personale de catre liderii comunitatilor, prin deturnarea scopului declarat al actiunii lor

-   nevoia de control al cunostintelor generale ale maselor si al celor care au voie sa le defineasca prin impunerea a ceea ce trebuie sa stie fiecare despre mediu, societate, autoritate

-   preexistenta misticismului ca stare de spirit generala, asigurandu-se astfel suportul de baza

Principiul dogmatismului  este ca doar cei care se umilesc si respecta intocmai toate cerintele vor fi ascultati, dar in viata de dupa moarte si nu acum - asta pentru a explica de ce nu mai apar efectele umilirii si pentru a-i calma pe cei revoltati de luxul autoritatilor care nu practica ceea ce impun.

In ceea ce priveste efectele dogmatismului, acestea sunt in principal animalizarea si manipularea in masa, urmate de o frica teribila a celor manipulati, odata treziti la realitate, ca s-ar putea descoperi ca s-au lasat pacaliti si cineva ar putea sa-i ridiculizeze. Acesta este motivul principal pentru care dogmaticii doresc impunerea credintelor si a practicilor lor prin totalitarism, pentru a nu mai exista si alte opinii sau pentru ca acestea sa nu poata fi exprimate in public, ei stiind ca sustin neadevaruri sau aplica practici incorecte. Iar prozelitismul dogmatic se face intentionat de la la varste cat mai mici, pentru ca cei prinsi in mreje din nestiinta sa se simta deja culpabili atunci cand se maturizeaza si inteleg ca au gresit si sa prefere impunerea dogmei prin totalitarism decat sa recunoasca in ce mizerie morala au intrat si ce ineptii sustin.

 Totalitarismul:  Este o manifestare a impunerii prin forta a vointei, de  tip ,,legea junglei", mostenita de la stadiul de animal sau poate importata de la acesta ulterior, dupa abandonarea de catre creator.

Cauzele implementarii totalitarismului sunt:

-   instinctele animalice materialiste si dominatoare ale celor care vor sa conduca, cumulate cu convingerea intima, dar ascunsa ca ceea ce fac ei nu e bine si ca ar putea fi criticati si inlocuiti, dar si cu o nesiguranta si lipsa de incredere in cei din jur, specifica animalelor de prada

-   colaborationismul vinovat al celor care vor astfel sa elimine orice posibilitate de a se face publice erorile sau culpele lor morale fata de comunitate ori de fi trasi la raspundere pentru ele

-   permisivitatea datorata lipsei capacitatii de anticipare a efectelor din partea maselor, care de regula nu inteleg care sunt efectele pe termen lung ale unei astfel de actiuni

-   imposibilitatea opozitiei rationalilor, anterior, din cauza procentului redus reprezentat in mase si, ulterior, de exterminationismul practicat de autoritati in randul lor, ca potentiali critici si oponenti

Principiul totalitarismului  este ,,ce-i al tau e si al meu, ce-i al meu nu te priveste” si se aplica inclusiv in viata privata, in spiritualitate, in cultura, si nu doar in cea materiala. Rezultatul aplicarii acestui principiu este imixtiunea totala a autoritatii in existenta individului si lipsa de transparenta a deciziilor acestei autoritati.

Efectele totalitarismului sunt interzicerea exprimarii libere, anihilarea criticii si respectiv a criticilor, eliminarea opozitiei, automatizarea exprimarilor si a ritualurilor prin utilizarea asa-numitului ,,limbaj de lemn", limitarea evolutiei prin conservare. Spiritul de turma, de exemplu, este o forma de manifestare a totalitarismului prin iluzia de crestere a fortei si deci a capacitatii de impunere a vointei proprii catre ceilalti, dar si de atenuare a raspunderii prin transferul vinei individuale in colectiv. Nationalismul, ca si extremismul, ca de altfel orice asociere in ideea obligarii sau interzicerii altora sunt astfel de expresii ale spiritului de turma.

In afara acestor manifestari ale afectarii psihice, omenirea a mai suferit si de afectiuni fizice, consecinte de regula ale psihozelor, care au declansat reactii instinctive, spasmodice, necontrolate.

 Boala fizica: A afectat umanitatea de asemenea inca din cele mai vechi timpuri. Si efectele acesteia se simt si in ziua de astazi, dar sunt mult mai reduse din cauza innoirii generatiilor. Formele de manifestare ale acestei boli sunt:

 Razboaiele: Acestea decimeaza populatia, atat pe cea apta de munca, cat si pe cea implicata in creatie, reducand astfel capacitatea creatoare si deci de dezvoltare a unei generatii.

Cauzele razboaielor sunt: 

-   religioase, comandate si conduse de lideri religiosi care vor sa domine o populatie mai mare sau sa elimine criticile care le-ar putea stirbi autoritatea prin evidentierea incoerentelor logice ale dogmelor impuse de ei, bazate deci pe intoleranta si totalitarism

-   de cucerire, in care miza principala este materialismul celor care ucid pentru a jefui si a se imbogati astfel pe seama mortii celor care si-au creat avutul prin munca

-   ideologice, care difera de cele religioase doar pentru ca nu au lideri religiosi la conducere, dar altfel au exact acelasi rol si aceeasi motivatie - ideologiile fiind o forma relativ moderna de afirmare a unor credinte care nu mai implica divinitati, ci oameni divinizati.

-   de eliberare, singurele de altfel justificabile moral, provocate de cele anterioare de orice tip, care au dus la dominarea unor comunitati de catre autoritati straine lor si la asuprire intolerabila.

Principiul razboiului  este utilizarea violentei in locul inteligentei pentru realizarea unor scopuri si este specific oricarei entitati lipsite de ratiune, insensibila la suferinte si imorala.

Efectele razboiului  sunt, in principal, pierderea de vieti omenesti nevinovate, stresul traumatic al celor ramasi in viata, decimarea resurselor destinate dezvoltarii, franarea evolutiei naturale. Aceste efecte se atenueaza relativ repede insa daca forta expeditionara se retrage, dupa schimbarea generatiilor eliminandu-se si cicatricile ramase. Atunci insa cand efectul razboiului este cucerirea si exploatarea pe termen lung a unei populatii si a unui teritoriu, atenuarea poate intarzia multe generatii, de cele mai multe ori survenind doar dupa un razboi de eliberare castigat.

Razboiul poate fi sustinut de catre o populatie nu neaparat prin participare directa, ci si prin neimplicare si nepasare, permitand liderilor sa il aplice si finantandu-l atat direct, prin contributia in taxe si impozite, cat si indirect, prin productie si consum necontrolate public. Ca o exemplificare a neimplicarii opiniei publice in luarea deciziilor de acest fel, a nepasarii celor care produc arme fara sa le pese cui le sunt destinate ori a celor care consuma droguri fara sa le pese la ce servesc banii incasati pe ele, ar fi de mentionat doar ca bombele care ucid azi militarii occidentali in tari orientale sunt de fabricatie occidentala, cumparate pe banii dati de occidentali pe drogurile orientului, iar occidentalii se plang de soarta concetatenilor lor plecati pe fronturile estice - ceea ce arata cum de fapt de multe ori cauzele degradarii conditiei umane sunt efecte ale acceptarii si ale promovarii unor exemplare neevoluate de oameni in randul reprezentantilor comunitatii de catre alte exemplare, la fel ca si primele.

 Epidemiile: Au fost pana nu de mult decimatoare consacrate de populatii, in aceeasi masura ca si razboaiele, fiind cauzatoare de regres economic. Prin tarile inapoiate ale lumii mai fac si azi ravagii.

Cauzele epidemiilor  sunt in special:

-   razboaiele, care produc cadavre si atrag necrofagele purtatoare de bacili, pe de-o parte, dar si acumuleaza mari mase de oameni si animale in conditii precare de igiena pe de alta parte, respectiv limiteaza conditiile umane de trai ale celor asediati, permitand parazitarea de catre insecte ori alte vietuitoare purtatoare de boli si favorizand astfel atat aparitia cat si raspandirea bacililor

-   impunerea dogmelor religioase, care nu le permit practicantilor nici acumularea de cunostinte medicale, nici tratamentul, nici promovarea unor conditii de trai decente, oricare din acestea fiind considerate ofensatoare la adresa divinitatilor imateriale adulate

-   pauperizarea populatiilor prin exploatare intensiva, jaf, suprataxare, fie de catre cotropitori straini, fie de catre propriile autoritati, care duc in final la imposibilitatea acestora de a se mai proteja fizic de contactul cu parazitii sau animalele purtatoare de boli, prin igiena personala

Efectele epidemiilor  sunt decimarea populatiilor, migratia masiva, scaderea productiei, intarzierea dezvoltarii, abandonarea uneori a localitatilor si schimbarea stilului de viata, cu efecte serioase in emancipare si civilizare. Aceste efecte insa se estompeaza cu timpul si, odata cu schimbul de generatii, dispar ca efecte directe, ramanand doar ca franari evolutive.

 Calamitatile naturale: Desi nu pot fi asociate vointei oamenilor si nici supuse controlului acestora, in cele mai multe cazuri au efecte asupra lor din cauza slabirii anterioare datorate fie razboaielor, fie epidemiilor, care au redus drastic resursele ce le-ar fi permis refugierea sau subzistarea.

Formele de manifestare ale calamitatilor naturale sunt:

-   seceta, uneori combinata cu invazia lacustelor, care diminueaza drastic productia de alimente si decimeaza populatia prin infometare. Existenta unor rezerve anterioara de hrana limiteaza efectele, dar consumarea acestora prin razboaie sau lipsa lor din cauza epidemiilor care nu au permis recoltarea si depozitarea duc la aparitia foametei

-   inundatiile, cand sunt produse din lipsa indiguirilor cauzate de lipsa de resurse, consumate de razboaie ori indisponibile din cauza epidemiilor, sau cand produc victime din cauza imposibilitatii evacuarii prin lipsa mijloacelor, a resurselor, a vointei autoritatilor

-   glaciatiunile, care cauzeaza foamete din cauza scaderii productiei agricole si a migratiei vanatului, si in fata carora se poate rezista doar daca exista rezerve, daca exista initiative rationale de management a resurselor si motivare, daca exista libertate de miscare si de initiativa

-   cutremurele, care nu pot fi prognozate si de regula nici evitate

-   alunecarile de teren, care nu produc de regula pagube insemnate daca cei afectati sunt bine dezvoltati economic, au posibilitatea de a le prevedea, de a se muta si de a-si reconstrui adaposturile distruse

Efectele calamitatilor naturale  sunt decimarea populatiilor prin foamete, innec sau inghet. Aceste efecte sunt atenuate de timp si dupa o generatie sau cel mult doua sunt de regula uitate, dar produc efecte prin intarzierea dezvoltarii, prin migratii si modificari ale stilului de viata, prin disparitii de populatii si valori materiale.

 

Ce ar fi de facut pentru binele omenirii

Lumea de astazi este si ea, ca si cea de ieri, divizata in zone prospere, zone mediu dezvoltate si zone sarace. Daca ne uitam cu mai multa atentie spre zonele prospere, vom constata ca sunt conduse de regimuri liberale, permisive, care promoveaza toleranta, multiculturalitatea, initiativa privata libera. Daca ne uitam catre zonele mediu dezvoltate vom constata ca au regimuri semiliberale, in care se succed la conducere capi ai unor structuri de tip mafiot, care promoveaza interese de grup si franeaza initiativele celor care nu adera la grupul lor. Daca insa ne vom uita inspre zonele sarace vom constata ca au la conducere lideri corupti, totalitari, unii chiar imbecili, pentru care ziua de maine si familia vecinului nu reprezinta nimic, lideri care conduc nu prin promovare, ci prin interdictii si nu prin construire, ci prin demolare, folosind forta si interzicand libertatile de orice fel.

Pentru a implementa un management just al resurselor materiale si umane ale societatii actuale, prima etapa trebuie sa cuprinda o analiza lucida, reala si corecta a tuturor cauzelor care au dus la situatia de astazi, a fenomenelor care au generat acele cauze, a consecintelor fiecareia si a cailor prin care eventual se putea diminua sau chiar anihila aceste consecinte. Tot acest ansamblu de analize se poate numi, plastic, Judecata de Apoi, atat pentru a fi in concordanta cu profetiile arhaice, cat si pentru a sublinia conditia de mostenitor de drept al omului creat asupra prerogativelor parintelui sau, respectiv de continuator al dorintelor de instaurare a unei societati drepte si rationale pe planeta noastra.

Elaborarea de masuri rezultate din aceasta judecata va trebui sa duca, pe de-o parte, la reglementarea managementului resurselor materiale si intelectuale ale planetei catre o eficienta maxima, prin eliminarea deciziei empirice si neprofesioniste sau indeciziei din orice sfera de activitate publica (respectiv privata de o anumita amploare), iar pe de alta parte la conceperea unei strategii de dezvoltare a societatii umane pe termen mediu si lung, care sa garanteze continuitatea evolutiei rasei umane rationale si diseminarea acesteia in univers, tinta finala fiind cautarea unei solutii de evitare a extinctiei ca urmare a colapsului final al universului.

Prima conditie care se pune este sa acceptam ca suntem oameni si nu doar niste animale mai evoluate, deci ca avem calitatile si idealurile specifice oamenilor si ca dorim sa ramanem diferiti fata de animale si sa progresam, nu sa ne reintoarcem la natura si respectiv la traiul primitiv al animalului. Sa acceptam deci ca omul creat este prin natura sa un creator, deci este o fiinta a artificialului, si in consecinta il caracterizeaza o lume artificiala, motiv pentru care selectia artificiala, facuta de el insusi, fiind un act de creatie, nu poate fi imorala in ceea ce il priveste. Daca ceilalti, evoluatii, considera ca pentru ei este imorala, trebuie lasati sa evolueze natural in continuare, dar in nici un caz nu trebuie lasati ei sa decida asupra celorlalti.

A doua conditie care se pune este ca sa acceptam ca reforma este la fel de necesara ca si calitatea de a fi oameni, respectiv ca reforma trebuie sa cuprinda intreaga activitate umana, incepand cu cea specifica exclusiv omului - educatia, informarea, managementul resurselor.

 

 Cine ar fi mostenitorul de drept al Creatorului

Ideea ca omul sa preia sarcinile divinitatii disparute nu e noua, dar la vremea lansarii sale nimeni nu avea curajul sa se pronunte in directia declararii ca disparuta a divinitatii creatoare, si nici posibilitatile pe care le avem astazi, care sunt egale cu ale divinitatilor adorate atunci nu le stateau la dispozitie. Prima atestare documentara, ca sa-i spunem asa, a acestei posibilitati, i se datoreaza apostolului Ioan si  apare in cap. 5 (21) al evangheliei sale: ,,Caci, dupa cum Tatal scoala pe cei morti si le da viata, tot asa si Fiul da viata celor ce voieste." (22) ,,Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului." (27) ,,Si I-a dat putere sa faca judecata, pentru ca este Fiul Omului." 

Adica, spus intr-o alta forma, disparitia divinitatii da dreptul omului, dar nu oricarui om, ci doar omului creat, adica ,,Fiului", ca si urmas legitim al acestei divinitati, sa preia sarcina managementului lumii pe care a mostenit-o, dupa care sa faca judecata de apoi a trecutului, pentru a putea duce la implinire profetia instaurarii unei lumi ideale, in care sa nu mai existe nici una din relele societatii noastre umane actuale.

Am constatat de-o vreme incoace ca evolutia, acest rau dovedit al umanitatii, implica transformarea unor specii in altele, prin transformari genetice succesive si selectie naturala a celor mai bine adaptati. Ca urmare, caractere ale speciei de origine se transmit la specia rezultata. Dezavantajul acestei mosteniri, in cazul omului, este comportamentul primitiv al unor exemplare - care din pacate se pare ca formeaza chiar o majoritate absoluta - si interpretarea pe care aceste exemplare o dau sensului vietii si rolului omenirii in viitorul planetei si al universului.

Dar nu exista doar oameni cu comportament animalic in acesta lume. Pentru ca se mai gasesc si exemplare umane - e drept ca nu prea multe, desi parca, totusi, tot mai multe de-o vreme incoace - care nu respecta aceste tipare, care se comporta civilizat, pe care nu le intereseaza nici puterea, nici averea, nici functiile sau recompensele de vreun fel, ci doar sa cerceteze, sa verifice, sa descopere, sa explice si sa aplice, sa faca bine celor din jurul lor, sa inventeze, sa creeze in general orice se poate creea, apropiind tot mai mult dorinta omului de posibilitati si deci imbunatatind tot mai mult standardul conditiei umane. Ei reusesc astfel sa impinga omenirea, cu toata opozitia majoritatii evoluate, spre progres si spre o bunastare de mult visata.

Acesti oameni, care prin ceea ce fac dovedesc indiscutabil ca sunt rezultatul creatiei divine, dovedind in consecinta si ca seamana, atat prin puterea mintii cat si prin capacitatea de a face fata oricaror provocari - inclusiv a incercarii bisericilor de a-i supune, incercari nereusite de-a lungul mileniilor - ca seamana, spuneam, cu creatorul lor. Acesti oameni nu pot fi supusi unui stapan pentru ca ei sunt unicul lor stapan si nu se vor inchina niciodata unei divinitati pentru ca ei insisi reprezinta divinitatea, fiind urmasii si deci mostenitorii ei firesti.

Pe masura ce acestia reusesc sa se impuna tot mai pregnant intr-o societate tot mai emancipata si mai doritoare de progres si de civilizare, si pe masura ce realizarile lor implinesc tot mai multe vise de viata usoara, munca placuta, satisfactii si bunastare pentru un numar tot mai mare de cetateni, statutul lor de creati, si deci de mostenitori de drept ai divinitatilor disparute in ceata unui trecut inca insuficient cunoscut se afirma tot mai puternic. Ei sunt, deci, cei care trebuie sa preia rolul fostelor si disparutelor divinitati, implinind astfel profetia reintoarcerii creatorului si permitand astfel continuarea cursului firesc al prezicerilor, prin declansarea judecatii de apoi si, ca urmare a acesteia, a instaurarii noii societati umane ideale, lipsita de griji, de boli, de razboaie sau de nedreptati, curatata adica de relele evolutiei si primenita prin selectarea celor care indeplinesc acele criterii necesare pentru a accede intr-o astfel de lume.

 

Dovezi ale transformarii omului creat in creator

Imediat ce a inceput sa inteleaga cat de cat lumea si sa-si caute rostul prin ea, omul a si incercat, atat filozofic cat si fizic, sa o descopere cognitiv si sa o inteleaga. Primele tentative le-a avut si primele rezultate le-a dobandit in antichitate, prin inlocuirea folosirii materialelor oferite de natura - piatra si lemnul - cu altele, prelucrate inteligent - metalele - si prin declansarea cunoasterii stiintifice in matematica, fizica, chimie, biologie, medicina etc. si a celei spirituale prin filozofie, istorie, arta. Si cultivarea pamantului, domesticirea animalelor, constructia de locuinte, care au determinat sedentarizarea populatiei, sunt tot rodul creatiei unor oameni deosebiti, care nu s-au lasat robiti de traditii sau obiceiuri si au cautat in permanenta noul.

Dar secolele de decadere a conditiei umane, generate si apoi mentinute de ideologia crestina, au facut ca o intreaga constructie culturala, cuprinzand cunostintele a zeci sau poate sute de generatii sa se piarda sau sa fie pur si simplu distrusa din rautate si sa fie nevoie sa se reia totul cam de la zero dupa debutul perioadei renascentiste. Totusi, cele mai mari progrese s-au facut abia in secolul trecut, atat din cauza decaderii puterii religioase, care nu a mai avut dreptul sa arda pe rug mintile luminate, cat si datorita evolutiei naturale a umanitatii si emanciparii ei.

Industrializarea, asociata cu explozia de descoperiri stiintifice, a definitivat directia de evolutie a omului inspre statutul sau mostenit prin creatie. Descoperirea si intelegerea fenomenelor electronice si cibernetice si conceperea de masini complexe au permis simularea acestui statut prin crearea de lumi virtuale, guvernate de legi asemanatoare celor naturale, care permit experimentari fara implicarea viului, deci etice si morale, omul devenind astfel, in lipsa parintelui sau disparut, propriul sau invatator.

A urmat apoi tentativa de decodare genetica a alcatuirii lumii vii si trecerea la experimentarea creationismului prin crearea altor structuri genetice, prin imitarea naturii mai intai, urmata de cercetarile asupra prelungirii vietii, aupra imunitatii naturale la bolile infectioase, asupra regenerarii organice a tesuturilor vii afectate de traume sau boli si altele.

Toate acestea sunt dovezi incontestabile ale transformarii omului modern - transformari inca incipiente si inca destul de timide, dar certe si foarte ferme - din contemplator al creatiei altora in creator cu puteri depline, atat la nivel de materie cat si la nivel de viata. Suficiente, sustin eu, pentru a dovedi filiatia prin asemanare si deci dreptul, ca orfan, la succesiunea parintelui sau, disparut misterios.

 

Dovezi ale debutului judecatii de apoi

Procesul de judecare a trecutului omenirii a inceput de fapt de mai multa vreme, inconstient si involuntar, declansat de reflexele unei umanitati care se trezeste din nestiinta copilariei si incepe sa descopere lumea si adevarurile ei reale. Intrand intr-o perioada adolescentina inca dominata de reflexe din copilarie, dar tot mai animata de dorinta cunoasterii si de necesitatea controlarii propriei vieti, omenirea a declansat, prin cercetare si studiu, o analiza a vremurilor trecute pentru a-si evalua situatia prezentului si pentru a-si putea estima viitorul. Si judecata a inceput deja cu cei din vechime, cercetarile istorice si arheologice aducand tot mai multe dovezi pro sau contra marilor personalitati ale antichitatii.

Distanta care ne separa de acele vremuri si conceptiile total schimbate ne fac sa privim cu detasare faptele lor si motivatiile acestora, motiv pentru care judecata de valoare asupra celor facute, raportat la cele declarate de acestia sa fie impartiala si corecta. Pe masura ce vor trece anii si judecatorii vor fi tot mai experimentati si mai onesti, judecata va putea continua si cu cei mai apropiati de zilele noastre, pana cand se va ajunge la contemporaneitate. Profetia se va putea implini deci, chiar daca nu in litera, cel putin in spiritul ei, prin faptul ca, in sfarsit, creatorul s-a intors sub forma fiului sau si a inceput judecata de apoi, dupa care va lua masuri in consecinta.

Haideti deci sa ne facem noi judecata de apoi, si sa ne asumam destinul de creatori care ne-a fost harazit prin insasi creatia care ne-a disociat de animalul preexistent in mediul nostru. Haideti deci sa ne asumam mostenirea ramasa in urma disparitiei creatorului si, dupa ce ne vom fi pus ordine in viata si in lucruri si ne vom fi rezolvat problemele de acasa, sa pornim in cautarea lui prin lume, in speranta ca vom reusi sa dezlegam, candva, si misterul disparitiei sale.

Avem, din punctul meu de vedere, doua variante de actiune, si anume una in care recunoastem si pe mai departe existenta unei divinitati si incercam sa respectam sensul actiunii sale, iar alta in care recunoastem disparitia acelei divinitati si o declaram ca atare in mod oficial, declansand astfel procedura legala de succesiune conform dreptului universal, in care unicul mostenitor ia totul.

 

Varianta continuitatii

In prima varianta, consideram ca Dumnezeu exista, ne urmareste si ne indruma cu discretie si cu bunavointa caracteristica lui. Urmarind atent ce se intampla in lume si care este directia in care se indreapta societatea, ne punem intrebarea care este sensul de actiune al divinitatii in raport cu situatia existenta astazi in lume, si concluzionam ca, daca Dumnezeu nu interzice, nu limiteaza, nu ingreuneaza in nici un fel existenta si exprimarea publica a ateilor, neluand nici un fel de masuri de eradicare a activitatii celor care nu ii sunt fideli si supusi declarati, o face cu un scop.

Avand in vedere ca tocmai acestia sunt crema elitei stiintifice si tehnologice mondiale, care a facut posibila transpunerea lumii divine si a posibilitatilor ei cognitive si de actiune la dispozitia oamenilor acestor vremuri, iar perspectivele sunt tot mai incurajatoare din acest punct de vedere, logica ne indeamna sa credem ca Dumnezeu a favorizat aceasta categorie sociala pentru ca acestia sunt, in general, cei mai umani dintre oameni, cei mai logici si rationali, cei mai culti si mai buni cunoscatori ai adevarurilor universale.

Mai mult de atat, ateii sunt singurii, deocamdata, care au transpus in practica cerintele rugaciunii universale a oricarui crestin, si in nici un caz nu o puteau face fara aportul si ajutorul, discret dar ferm, al parintelui lor divin. Pentru ca ei au facut sa devina reala cererea ,,precum in cer asa si pe pamant" - si doar oricine vede ca oamenii de azi au la dispozitie cam tot ce odinioara aveau doar zeii.

Si tot ei vor putea realiza si cealalta parte, ,,vie imparatia ta", daca vor fi sustinuti sa preia fraiele conducerii si managementului natiunilor, reformand societatea umana dupa chipul si asemanarea idealurilor lor, inspirate de divinul care ii indruma discret de acolo de sus.

Iar daca vor fi impiedicati sa aduca in viata de zi cu zi partea cu ,,faca-se voia ta", cei care ii impiedica isi vor asuma o grea raspundere si o mare vina, pentru care neindoios ca vor plati cu multa suferinta, atat pe lumea aceasta cat si, mai ales, pe cealalta, unde vor veni in contact direct cu cel care o patroneaza si care ii va intreba, simplu, ,,de ce, badie?". Iar trecerea lor in lumea de dincolo se va face violent, in acest caz apocalipsa si toate atrocitatile ei neputand fi evitata, si aceasta doar din cauza celor care se opun vointei Creatorului.

 

Varianta mostenirii

In cea de-a doua varianta, in care acceptam disparitia si o declaram ca atare, trebuie sa incepem prin asocierea celor creati intr-o organizatie non-profit care sa aiba drept scop monitorizarea accesului la functiile administrative, pentru a putea astfel limita si controla, in timp, coruptia si ereditarismul, transferand dreptul de a detine functii de management exclusiv celor care sunt pregatiti profesional pentru acest lucru si excluzand astfel din clasa politica partea mediocra, corupta si impotenta intelectual, care a intrat acolo prin efractie si s-a mentinut prin coruptie, situatie care se tot repeta de cateva mii de ani. Restul vine de la sine pentru ca, odata statul si comunitatea condusa de elite autentice, dezinteresate material si autorizate moral, managementul infantil de astazi se va transforma intr-unul profesionist, resursele nu se vor mai pierde in consumuri inutile si nerentabile, imbogatitii prin frauda vor disparea, justitia va impune dreptatea castigata sau obtinuta in locul celei cumparate de astazi iar drepturile fundamentale ale oamenilor nu numai ca vor fi aparate si respectate, dar vor fi si garantate. Iar de aici si pana la reformarea in profunzime a societatii umane si implinirea profetiei de instaurare a unei societati ideale pe pamant nu mai este decat un pas, un pas relativ mic pentru managementul acelor vremuri, dar unul enorm pentru umanitate, asemanator cu cel arhaic, in care creatia transforma un biet animalut mai acatarii intr-un viitor dominator de talie divina a planetei sale si, mai tarziu, a universului.

Urmatorul pas initiat de aceasta organizatie va declansa o etapa de actionare selectiva asupra oamenilor creati, oameni care accepta de buna voie acesta actiune ce verifica caracteristicile specifice creatorului lor, actionare selectiva in directia imbunatatirii permanente a genomului uman, pentru a conserva si amplifica aceste caracteristici. Scopul final al acestei actiuni va fi ameliorarea naturii umane, in prima faza pana la inversarea raportului actual dintre creati si evoluati, iar in cea urmatoare pana la convingerea prin exemple palpabile a evoluatilor ca statutul de creat este de dorit celui de evoluat si deci ca ar fi in favoarea lor si a urmasilor lor sa renunte la evolutia naturala in favoarea celei artificiale. Tinta acestui demers trebuie sa fie modificarea naturii umane din duala, cum este in prezent, in singulara, dar pozitiva, divina, net superioara animalului si nu identificabila cu a acestuia, oricare ar fi el.

Pasul trei vizeaza conditia umana. Daca astazi aceasta inca mai este determinata negativ de acest dualism care o amendeaza prin apropierea de animal, tinta viitorului trebuie sa fie o imbunatatire semnificativa a acesteia, progresiv, pana la atingerea unui ideal relativ, adica a unui raport egal intre dorinte si implinirea acestora prin posibilitati, idealul total fiind desigur imposibil de atins din cauza ca dorintele vor depasi intotdeauna, macar cat de putin, posibilitatile tehnologice, acestea fiind in fond motorul dezvoltarii. Acesta tinta este posibila pentru ca, pe masura ce natura umana tinde spre ideal prin ridicarea permanenta a calitatii omului din punct de vedere comportamental, atenuarea si apoi disparitia tarelor societatii umane de astazi - exploatarea, inechitatea, discriminarea, intoleranta si multe alte rele - vor determina implicit o modificare pozitiva naturala, direct proportionala, a calitatii vietii - cel putin in interiorul acelei organizatii a celor care au hotarat schimbarea controlata a caracterelor lor. Pe masura ce acea organizatie va avea o pondere tot mai mare in ansamblul societatii umane, calitatea vietii va creste pe ansamblu si tot mai multe dorinte, idealuri si vise ale oamenilor vor deveni realitati palpabile, ridicand astfel si standardul conditiei umane inspre idealul dorit.

Pasul al patrulea il reprezinta alegerea elitelor, care trebuiesc perpetuate prin prelungirea vietii lor catre maximul tehnic posibil. Astfel, se vor asigura pe de-o parte resursele umane ale viitorului mai mult ca perfect, respectiv se vor putea lua pe de alta parte hotarari motivate, in cunostinta de cauza, asupra modului de organizare a societatii umane viitoare, pentru ca sa se elimine orice posibilitate de repetare a acelor evenimente care au afectat omenirea in trecut si sa se asigure astfel o reforma pasnica, adica o altfel de apocalipsa, mult mai umana, catre societatea ideala, atat de mult dorita de inaintasii nostri.

Ultimul pas al acestei prime etape va fi aplicarea acestor masuri, pentru ca trecerea la etapa urmatoare, de preluare, apoi de colonizare a imprejurimilor si apoi a universului sa fie asigurata logistic si tehnic. Astfel, sensul existentei umane in viitor se va putea pastra, adica omenirea va putea continua sa traiasca pentru a construi, pentru a stapani lumea inconjuratoare si universul mai mult sau mai putin apropiat astazi, pentru a se folosi de ceea ce a mostenit in interesul progresului tuturor si pentru a aduce cinstire memoriei celui care a creat-o intr-un sens corect, adica nu prin inchinare si umilinta, ci prin continuarea muncii sale creative.

 

Necesitatea reformei in management

Reforma societatii umane de astazi este o necesitate tot mai pregnanta. Secolele de management religios de diverse facturi au dus conditia umana foarte aproape de limita de jos, cea a animalului comun. Perpetuarea acestei conditii umane reduse in societatile totalitare care inca se mai manifesta si astazi in lume creeaza o stare de frustrare populatiilor acelor zone, care vad - chiar daca vag, din cauza cenzurii informationale, dar totusi vad - ce diferente enorme sunt intre posibilitatile natiunilor civilizate in ceea ce priveste nivelul de trai si de confort si posibilitatile natiunilor lor, in care chiar si supravietuirea este de multe ori o problema acuta.

Solutia consta, asa cum aratam, in redarea locului de conducatori celor care si-au castigat prestigiul prin crearea posibilitatii ca oamenii de astazi sa fie asemenea zeilor de ieri in ceea ce priveste controlul naturii, previziunile asupra viitorului, deplasarile prin lume si prin univers sau cunoasterea. Acea minoritate, pana acum ignorata, marginalizata sau chiar exterminata din cauza oponentei sale la asuprire ar trebui in sfarsit ascultata si promovata, pentru a face si din societatea umana ceea ce a facut din stiinta, tehnologie si civilizatie. Adica, o lume aproape ireala, o lume a basmelor si miturilor, o lume a zeilor care controleaza tot ce exista cu nonsalanta si dezinvoltura, fara pretentii absurde de stapani si fara instituirea de taxe de protectie de orice fel.

Ceilalti, care formeaza majoritatea supusa zeilor, umila cu cei tari si dura cu cei slabi, au condus societatea umana timp de multe milenii si rezultatele managementului lor sunt catastrofale. Popoare macelarite, societati dezbinate, civilizatii distruse si cunostinte culturale, tehnice, medicale si de alta natura arse, ca si cei care indrazneau sa le sustina, pe rugul intolerantei si al urii religioase. Cred ca au avut destul timp sa arate ce pot si au aratat limitele competentei lor manageriale. Cred ca a venit vremea sa le dam si celorlalti posibilitatea sa arate de ce sunt in stare, macar ca si multumire pentru ca ne-au oferit, fara nici o pretentie de a ne inchina lor pentru asta, cunostinte din toate domeniile de activitate, care ne fac astazi sa fim mai presus ca zeii de altadata in ceea ce priveste posibilitatile si puterea de exprimare.

Daca le vom da drept de exprimare libera si de management al comunitatii, acestia vor reforma din temelii actuala ordine nedreapta si asupritoare, dar o vor face pasnic, fara varsare de sange sau violente de orice fel. Astfel, societatea umana de astazi ar putea deveni o imagine a societatii divine, inlocuind demonismul care s-a exprimat in toata splendoarea lui criminala de-a lungul atator veacuri nesfarsite.

Divinitatea ar putea inlocui maine spiritul rau, pe care oamenii l-au primit prin creatie de la demonii creatori. Spiritul bun din ingeri, care au fost candva exploatati si asupriti, iar cand au vrut sa se elibereze au fost pedepsiti si exterminati - dar au reusit in sfarsit sa iasa din temnita timpului - s-ar putea propaga prin educatie si cunoastere in toata masa umanitatii, schimband-o la fata si indreptand-o astfel inspre ceea ce demonii din vechime au vrut sa evite - lumea divina de dupa apocalipsa, creata insa nu printr-o violenta si sangeroasa batalie, ci printr-o rationala si calculata revolutie de catifea, a carei principali protagonisti trebuie sa fie cei care au dovedit - prin faptele lor si nu prin vorbe goale - ca sunt capabili sa o planifice, sa o implementeze, sa o managerieze si sa o definitiveze intr-un mod care sa convina ambelor parti si societatii umane in general.

Din punctul meu de vedere, nu cred ca se va pune problema eliminarii religiei din societatea viitorului. Avand in vedere ca in orice societate si in cadrul oricarei populatii exista un procent semnificativ de oameni care prefera sa stie ca au un stapan acolo sus decat sa-si ia in maini propriul destin si sa-si declare independenta, este imposibil, astazi, sa ai mai multi atei decat credinciosi. Deci, un stat format din oameni fara religie sau majoritar ateu este imposibil deocamdata. Este insa foarte adevarat ca numarul credinciosilor si al religiosilor nici nu conteaza intr-o societate, daca acea societate interzice intoleranta si discriminarea, promoveaza valorile umane si educa populatia scolara in directia moralei si eticii umaniste.

Nu are nici o importanta la cine se inchina un om in intimitatea sa si cum anume vede el nemurirea, daca este corect cu semenii sai, respecta oamenii, animalele si ordinea lucrurilor, respecta viata si accepta ca doar cunoasterea ii poate ridica nivelul de trai.

Incontestabil ca reforma societatii umane nu va trata totul la comun si va face distinctie intre regiuni si populatii, care traditional au avut culturi si deci obiceiuri diferite, din care unele, benefice fiind, se doresc a fi perpetuate sau cel putin pastrate. Incotestabil si ca nimeni nu va forta oamenii sa se schimbe ca si caracter sau conceptii de viata, ci se va merge inspre a oferi fiecaruia ceea ce i se potriveste din multitudinea de ocupatii si activitati specifice unei societati complexe. Sunt absolut convins ca nimeni nu va avea de suferit - nici macar dictatorii, carora probabil ca li se va oferi posibilitatea conducerii acelor activitati care necesita fermitate si duritate, cum ar fi apararea, politia, cercetarea - si deci ca toata lumea va fi multumita.

Cred, de asemenea, ca o religie comuna va dezamorsa orice conflict religios si ca o conducere comuna a omenirii va dezamorsa orice conflict politic, motiv pentru care sustin ca doar aceste cai vor crea conditiile realizarii unei societati cat mai perfecte in viitor.

Dar sa nu anticipam noi acum strategiile si nici tacticile pe care acei reprezentanti ai excelentei umane vor sti, desigur, sa le conceapa si sa le aplice pentru ca reforma sa fie cat mai completa si cat mai putin traumatizanta pentru orice cetatean. Scopul trebuie sa fie obtinerea unei conditii umane apropiate de perfectiune, in care raportul dintre dorintele cetatenilor si realizarile acestor dorinte - in masura in care sunt poisibile tehnologic - sa fie maxim pentru fiecare cetatean in parte. 

Indiferent insa ce metoda vom alege, pana cand nu vom indeplini acest deziderat - reforma, inlaturarea raului si implementarea binelui, intr-o societate de tip nou - nici nu se poate pune problema cresterii duratei de viata a omului spre 1000 de ani sau a cautarii nemuririi, pentru ca in special malnutritia, dar si autodistrugerea prin violente cauzate de motive religioase ori economice  ar fi de neevitat din cauza suprapopularii - cunoscut fiind ca inmultirea cantitativa este cu atat mai pregnanta cu cat cei care o practica sunt mai apropiati de animal prin comportament, mentalitati si idealuri.

 

 Despre pericolul amanarii reformelor

Primul pericol care se intrevede deja la orizontul viitorului, din punctul de vedere al temei noastre vorbind, ar fi renasterea totalitarismului religios in lumea abia civilizata.

Islamismul si-a exportat pasnic reprezentantii sub forma de lucratori in paradisul economic european si american. Apoi i-a determinat sa contribuie la intretinerea imamilor si sa-si ceara dreptul de a construi moschei si de a consolida capete de pod fundamentaliste care sa inlocuiasca crestinismul, retardat de protestantism. Acceptate foarte usor de comunitatea cu vederi democratice europeana si americana si beneficiind de un lobby bazat pe petrol si gaze din Orient, comunitati care in numele drepturilor si libertatilor omului au uitat sa solicite musafirului sa dea dovada de bun-simt si sa respecte regulile casei gazda, adica altfel spus au omis sa-i ceara sa dea dovada ca e om, au permis in acest mod ca drepturile de ordin cultural sa fie transformate in drepturi de ordin religios totalitar, islamul reusind intr-o jumatate de secol de infiltrare parsiva, cu complicitati politice si comerciale locale, ceea ce nu a reusit intr-o mie de ani de razboaie, adica sa se stabileasca, cu drepturi depline, in inima crestinismului european si american deopotriva.

Si ce-o fi rau in asta? - veti zice, in apararea saracilor muncitori de alta credinta si de alt neam.

Daca ar fi fost vorba doar de muncitorii aceia, care poate ca se simt abandonati fara biserica si idolii lor - desi nu cred ca cineva i-ar fi oprit sa mearga acasa sau la Mecca ori de cate ori li s-ar fi facut dor - nu ar fi nimic rau. Dar este vorba de patrunderea propagandei totalitare si a fundamentalismului islamic, ideologii la fel de nocive ca si fundamentalismul crestin, fascismul sau comunismul, provenind din aceeasi pepiniera totalitara si salbatica in manifestari, si apoi este vorba de impunerea regulilor lor ,,morale" in ceea ce priveste educatia, cu impunerea statutului de sclavi femeilor si copiilor, reguli care, in numele multiculturalismului, nu sunt interzise de aceleasi societati care si le-au interzis pentru proprii lor cetateni cu sute de ani inainte.

Consecintele acestei tolerante periculoase au inceput sa dea roade deja. Pe de-o parte prin atentatele cu bombe, prin care cei tolerati au inteles ca trebuie sa le multumeasca celor care le-au dat posibilitatea sa traiasca civilizat si sa castige mai bine, semanand moarte si teroare in tarile cele mai permisive, pe de alta parte prin finantarea extremismului la el acasa, cu bani din tarile occidentale civilizate si dezvoltate, ceea ce le permite uciderea militarilor trimisi de occident pentru a eradica acest extremism.

Viitorul ne va rezerva surprize foarte neplacute daca nu limitam acest expansionism totalitar in zonele care abia au scapat de el prin reforma propriilor credinte si a propriilor politici laice. Odata instalati cu drepturi depline in structurile de conducere si decizie ale tarilor civilizate, pe care le vizeaza acum in numele reprezentarii proportionale a minoritatilor, vor forta adoptarea a tot mai multor concesii de ordin cultural, traditional si religios care le vor oferi baza pentru preluarea puterii si apoi a instalarii regulilor islamiste, in numele moralei lor religioase si a libertatii de a alege. Iar crestinii vor avea de ales, fie se vor asocia pe langa lideri totalitari de-ai lor, ripostand, si vor arunca astfel civilizatia intr-un alt Ev Mediu, care poate degenera inapoi in epoca de piatra din cauza accesului la armele de distrugere in masa pe care totalitaristii nu se sfiesc de loc sa le utilizeze, fie se vor lasa inlocuiti de noii veniti si vor ceda secolele de renastere si civilizatie occidentala unor salbatici carora nu le pasa nici de trecut, nici de viitor.

Iar de la restaurarea primitivismului si pana la readucerea in actualitate a practicarii jertfelor umane din motive religioase nu mai e decat un pas, care a mai facut parte din istorie si ar trebui sa ne fie de invatatura de minte, cu atat mai mult cu cat primii care vor fi jertfiti vor fi chiar reprezentantii celor cuceriti.

 Iata deci cat de usor se poate autodistruge umanitatea sau cel putin civilizatia umana, daca cei care au puterea de a controla si decide nu au si capacitatea de a vedea in viitor, adica de a simula consecintele aplicarii automate si negandite a regulilor prin care se pun pe picior de egalitate oameni normali si anormali, doar pe baza identitatii dupa chip, fara sa se tina cont si de identificarea dupa comportament.

Continuarea acestor practici va duce la un dezastru civic destul de repede, deoarece in acest mod nu se stopeaza fenomenul reabilitarii terorii totalitare inca din fasa, inainte sa capete forta si amploare si inainte sa preia controlul societatii. Iar efectul, in cazul in care situatia actuala ar ramane si in continuare neschimbata si nu s-ar declansa destul de repede o reforma controlata de schimbare pozitiva a societatii umane actuale, deci daca omenirea ar ramane in asteptarea evolutiei naturale firesti, ar fi amanarea pentru o lunga perioada - poate cateva sute sau chiar mii de ani - a dezvoltarii si progresului, prin distrugerea rezultatelor stiintei, asa cum din pacate au mai facut crestinii o data, la debutul Evului Mediu Intunecat.

Atunci, dupa cum bine se stie, cunostinte obtinute cu efortul intelectual si fizic al mii de generatii s-au pierdut definitiv, arse pe rugul idioteniei salbatice a unor cretini care isi impuneau astfel dominatia violenta peste omenire. Nu este de loc exclus, daca nu suntem atenti la ceea ce se intampla in lumea inca totalitara, ca aceasta sa incerce inca o resurectie, intr-o ultima convulsie din agonia disparitiei sale naturale, profitand de drepturile pe care societatile libere deja le acorda exprimarilor si actiunilor de tot felul, cu intentia de a distruge inca o data tot ceea ce omul rational a realizat prin cercetare, inventivitate, initiativa, munca, progres in incercarea lor de a recurge la violenta extrema pentru a readuce in prim plan societatea primitiva, animalica, bazata pe forta si pe instinctele primare.

Ca sa nu se intample asa, omul rational si civilizat trebuie sa indeparteze pericolul acapararii puterii de catre cel subevoluat, care altfel il va elimina, asa cum a mai facut de atatea ori in decursul istoriei, prin violenta sa caracteristica. Pentru aceasta, omul rational va trebui sa se asigure ca raportul dintre numarul celor rationali si al celor primitivi in gandire se va inversa in viitorul apropiat, incepand cu zonele in care se iau deciziile, si aceasta prin educatie, prin examinare, printr-o permanenta monitorizare a comportamentului, printr-o limitarea a inmultirii cantitative in detrimentul celei calitative, prin limitarea accesului la arme si asa mai departe.

De aceea, stimate gazde de imigranti, daca doriti sa va conservati cel putin nivelul actual de trai si daca doriti sa mai progresati in viitor, daca doriti sa asigurati urmasilor dumneavoastra o lume civilizata si libera, impuneti-le musafirilor regulile casei. Adica, altfel spus, impuneti-le, pentru ca tine de un bun-simt elementar, sa respecte gazdele care i-au primit si obiceiurile acestora, atata timp cat se afla in casa lor macar, sa respecte limba si religia gazdelor, sa respecte regulile de comportare in societate ale celor care ii gazduiesc si, in general, impuneti-le sa se comporte ca un musafir de bun simt. Iar daca nu vor, trimiteti-i inapoi de unde au venit, pentru ca respectul fata de gazda nu poate fi ceva negociabil intr-o casa civilizata.

Pentru ca ei, atunci cand le vizitati teritoriile de origine, va obliga la acest lucru cu forta, ucigandu-i - atat in mod ocazional si improvizat cat si in mod legal si organizat, insa la fel de violent si primitiv - pe toti cei care nu le respecta regulile, invocand jignirea culturii si divinitatilor lor. Si desigur ca trebuie sa va simtiti si dumneavoastra jigniti de comportamentul subuman pe care il promoveaza unii lideri religiosi ai lor, in special in ceea ce priveste libertatile femeilor si copiilor, dar si libertatile religioase ori politice ale comunitatilor pe care le controleaza.         

Atata timp cat sunteti suficient de dezvoltati si de rationali ca sa puteti sa-i inlocuiti cu masini sau animale, mai putin periculoase, de ce sa va riscati viitorul urmasilor vostri si sa permiteti celor carora nu le place civilizatia sa va impuna regulile lor salbatice? Diversitatea culturala este benefica, dar sa fie culturala si nu inculturala, sa reprezinte un progres si nu un regres, sa creeze si sa nu distruga, sa permita evolutia stiintelor si cunoasterii si nu impunerea dogmelor si involutia.

In principiu, majoritatea oamenilor sunt animati de instinctul progresului si al intrajutorarii. Insa, daca au o conducere formata din autoritati rau intentionate, aceste instincte vor fi canalizate gresit si vor produce regres si blocaje. Ca si un organism care, daca are capul sanatos, ia decizii corecte si isi foloseste resursele pentru a construi, pe cand daca are capul bolnav isi va folosi resursele pentru a distruge si a se distruge.

Atunci cand se mobilizeaza pentru razboi, de regula populatia unui stat intelege asta ca pe un efort de intrajutorare pentru inlaturarea unui obstacol care sta in calea bunastarii lor. Asta pentru ca asa le-au sugerat conducatorii lor si, daca nu au alte surse de informatii credibile, vor lua de bun ce au si se vor mobiliza pentru acel bine comun care li se pare a fi razboiul.

O populatie saraca are foarte multe frustrari provenind din multele dorinte si nevoi neimplinite. De regula, saracia impiedica si accesul la informarea libera. Informatiile care ajung la cei saraci sunt cele care li se ofera gratuit, in mod interesat, de regula prin propaganda, de catre autoritatile care ii controleaza si ii conduc. Daca in felul acesta li se sugereaza si li se inoculeaza credinta ca sursa saraciei lor sunt vecinii bogati, o vor crede. Daca li se mai spune si ca uciderea vecinilor si jefuirea lor le-ar imbunatati nivelul de trai, o vor crede si pe asta. Trebuie sa fii destul de istet, destul de educat, destul de satul si destul de liber de prejudecati - deci nestresat de lipsuri materiale si informationale - ca sa poti gandi si judeca realitatea si sa-ti dai seama ca nu bogatia vecinului, ci sursa lui de imbogatire ti-ar putea fi eventual de folos, dar si asta doar daca stii sa o accesezi si sa o exploatezi.

In concluzie, nu vecinul si bogatia lui este solutia, ci educatia si o conducere inteleapta si binevoitoare, dar nu toti stiu si nu toti inteleg asta. Pentru ca majoritatea nu isi da inca seama singura si neprevenita ca, daca cei de la conducerea statului lor, autoritatile lor locale si centrale, au de toate, in timp ce populatia saraceste si rabda de foame, in mod evident ca tocmai aceia sunt vinovati si nu vecinii, care au o conducere buna si sunt destul de educati ca sa cunoasca sursa imbogatirii fara sa ucida si sa jefuiasca pe cineva.

Revolutiile islamice care se coc acum in orient ar putea strange la un loc o masa uriasa de oameni saraci si nemultumiti, oameni care, daca vor fi manipulati de spirite anarhiste si distructive, care le vor spune ca binele lor este in occident si trebuie sa vina sa si-l ia cu forta, vor putea fi usor convinsi. De vina nu sunt ei, saracii, ci conducatorii lor, cei care le sugereaza asta si le-o inoculeaza. Acestora nu le pasa chiar de loc de faptul ca, distrugand civilizatia occidentala, distrug si sansele ori sperantele la un viitor mai bun ale urmasilor lor. Dorinta lor de a se imbogati acum si oricum - de parca resursele de petrol nu ar fi o bogatie suficienta - domina, iar faptul ca in felul acesta risipesc secole de munca fizica si intelectuala a generatii de savanti nu ii afecteaza absolut de loc. Nici faptul ca cei pe care ii conduc nu o vor duce mai bine nu ii deranjeaza. Oricum ii considera inferiori, supusi, slugi sau chiar sclavi, care au doar obligatii si nu drepturi.

Propaganda este foarte importanta in asemenea situatii. Occidentul ar trebui, profitand de tehnologiile detinute si de haosul din zona, sa informeze populatia locala ca cei care o conduc au de toate, dar nu vor sa le dea si lor, ca au posibilitatea de a-i imbogati pe toti din petrol si gaze, dar pe de-o parte nu vor sa vanda mai mult ca nu cumva sa scada pretul, iar pe de alta parte nu vor sa imparta nici o boaba din bogatiile obtinute din vanzari cu saracii din tarile lor.

Pentru ca, daca nu li se va arata celor multi si necajiti, care vor sa vada si ei un progres in viata lor amarata, care este calea si sursa acelui progres, ei vor actiona instinctiv si, in ideea intrajutorarii in vederea daramarii obstacolelor care stau in calea bunastarii lor viitoare, se vor mobiliza impotriva occidentului, neintelegand ca in felul acesta isi irosesc de fapt si ultima sansa de a o mai duce bine vreodata, prin distrugerea cunoasterii si a adevarului si prin uciderea celor care inca le mai detin.

 

Adoptarea Cartei Omului

Un mare pas spre emanciparea actuala a omenirii l-a reprezentat adoptarea Cartei drepturilor omului. Ar fi, insa, o mare eroare daca omenirea s-ar rezuma la a face doar un singur pas catre emancipare si s-ar opri aici. Dupa atatia ani de experimentare a conceptului, smecherii care promoveaza viclenia aplicata in institutiile de drept au reusit, profitand de increderea, complicitatea, interesul sau nepasarea celorlalti, sa deturneze legislatia de asa maniera incat la ora actuala exista tendinta de a se respecta mai mult drepturile infractorilor decat ale victimelor, si aceasta mai ales din cauza ca organizatiile lor, fiind mai interesate si mai active, isi impun regulile in detrimentul societatii civile, care este mai toleranta si mai putin dinamica.

Motiv pentru care eu consider ca a venit vremea sa se emita, dezbata, implementeze si experimenteze Noua Carta a Omului, un document oficial international prin care sa poata fi definite elementele caracteristice acestuia, elemente specifice si care il diferentiaza de animal. Scopul nu trebuie sa fie, cum poate sunt unii tentati sa creada, izolarea si apoi eliminarea celor care nu corespund, acest stil de actiune fiind specific doar evoluatilor. Scopul trebuie sa fie dirijarea evolutiei inspre indeplinirea de catre fiecare urmas din noile generatii a acelor caracteristici minime, pentru a fi apt in vederea unei repartizari in societate in raport cu aptitudinile, competentele si dorintele sale, acestea fiind singurele criterii rationale care pot garanta o eficienta maxima a fiecarui cetatean in desfasurarea activitatii sale si respectiv o situatie de multumire si satisfactie maxima pentru fiecare cetatean, in acest mod conditia umana crescand spectaculos iar eficienta gestionarii resurselor tinzand catre maxim.

 

Declansarea Apocalipsei de catifea

Schimbarea in bine a societatii omenesti in ansamblul ei, renuntarea la totalitarism si robie, la amenintari si pedepse, la terorism si razboaie sau la discriminari si intoleranta pare iminenta. O iminenta nu neaparat de azi pe maine, ci de o generatie, poate chiar doua, dar totusi iminenta.

Conditia umana de azi, conditia generala a umanitatii in ansamblul ei nu este de loc din cele mai fericite, si asta nu pentru ca omenirea nu ar avea resurse ori posibilitati de a o acorda timpurilor reale, ci exclusiv din cauza unor mosteniri conservate din Evul mediu in ceea ce priveste relatiile sociale din unele state sau chiar zone ale lumii. Se pare ca lumea s-a schimbat tehnologic mult prea repede si nu a reusit sa se schimbe si comportamental, societatea umana de azi aducand mult cu o asociere dintre o familie de seama si o alta de parveniti, in care unii membri se comporta civilizat si demn, pe masura resurselor detinute, in timp ce altii, needucati sau poate handicapati, nu stiu sa le foloseasca si le risipesc pe infantilisme.

Si, pe masura ce contrastul dintre statele si zonele care continua evolutia pe calea progresului economic si social, pe de-o parte, si cele care se incranceneaza sa mai pastreze neschimbate relatii si practici retrograde, pe de alta parte, se accentueaza tot mai mult, revoltele sunt previzibile, iar schimbarile violente de regimuri si sisteme sociale devin inevitabile, fiind de altfel firesti in contextul general al istoriei si evolutiei societatii umane. Doar de foarte multa vreme este cunoscut ca un dezacord intre relatiile sociale conservatoare si realitatile societatii in evolutie produce miscari de masa, cu atat mai violente cu cat acest dezacord este mentinut un timp mai indelungat. Rascoale, revolte si revolutii, toate au avut la origine astfel de tensiuni sociale, acumulate in timp din cauza unor politici lipsite de dinamism, promovate de niste politicieni incompetenti, de regula limitati intelectual.

Dar violenta nu mai poate fi luata in calcul ca o solutie pentru a pune in practica aceasta schimbare, cel putin in acceptiunea noastra, a celor care ne consideram oameni moderni, civilizati si rationali, pentru care experienta razboaielor demonstreaza ca violenta naste violenta si o intretine, in loc sa o elimine. Deci trebuie sa excludem inca din start razboiul, mondial sau doar regional, ca solutie de reformare social-politica a umanitatii. Pentru ca, de regula, recurge la violenta doar cel care nu gaseste o solutie de rezolvare a problemelor sale prin inteligenta. Si, in nici un caz, o reforma rationala nu poate fi facuta de oameni care nu au solutii rationale la problemele lor si care recurg la violenta din disperare, iar solutia cea mai simpla de evitare a unor schimbari fortate si violente este planificarea din timp a acelor schimbari care nu pot fi evitate, fiind parte a evolutiei naturale.

Motiv pentru care trebuie sa sustinem si sa militam pentru o schimbare pe cale pasnica, convertind violenta apocalipsa bbiblica intr-o apocalipsa de catifea, dar la fel de radicala in realizari, care insa, spre deosebire de cealalta, poate multumi toate partile intr-un final care ar putea fi chiar fericit.

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

2 comentarii pentru Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12

Adauga comentariul tau
  • postat de nela la data de 27.01.2012, 04:25
    The Appointment.
    http://www.peteava.ro/id-681792-the-appointment
    ne aduce aminte sa ne oprim din goana nebuna si sa ne gandim la cel mai important lucru: daca astazi mori sufletul tau unde se duce?
    trimiteti acest gand tuturor celor dragi daca ii iubiti cu adevarat si va pasa de ei!

  • Dumnezeu ti-a dat dreptul sa alegi
    postat de FGH la data de 27.01.2012, 07:43
    Asa ca se va duce acolo unde ai ales. Daca ai ales robia, o vei avea. Daca ai ales libertatea, o vei avea. Daca l-ai ales pe el, ii vei sta aproape. Daca ai ales un idol, il vei slugari pe ala. Si asa mai departe.
    Daca veti citi toata lucrarea, veti intelege si ca eu am ales libertatea, si ca multi spera ca vor fi ciobani desi au ales sa fie miei, si ca nu veti putea spune la judecata ca nu ati stiut, dar si ca Dumnezeu, chiar daca a existat candva, astazi este doar o amintire si eventual o speranta.
    Trimiterea la un site crestin pentru un ateu declarat mi se pare un nonsens, comparabil cu cele pe care le-am prezentat eu la paradoxurile religiei crestine.
    Acum putem polemiza, dar adevarul ni se va revela doar "dupa".



Spune-ti parerea despre Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR