Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13

Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13

postat la data 18.01.2012, ora 13:41
categorie: Opinii și păreri

Share | |


 


CATRE NOUA IMPARATIE PROMISA - partea intai

 

Motto:     ... Sa nu pecetluiesti cuvintele proorociei acestei carti, caci vremea este aproape ... 

Cine este drept, sa faca dreptate mai departe ...   (Ingerul, in Apocalipsa lui Ioan, 22. 10, 11)

 

Reforma societatii romanesti, primul pas spre un exemplu de urmat

In societatea romaneasca din ziua de astazi nevoia de reforma exista, se simte inca de acum ca fiind necesara, chiar daca societatea inca mai poate tolera o vreme situatia tensionata existenta. Realitatea vietii de zi cu zi acumuleaza tot mai multe tensiuni sociale, generate de inechitatea sociala si de disolutia autoritatii statului. Criza economico-financiara este completata de blocajele politico-administrative, fiind asociata de catre populatie cu o divizare a puterii prin conglomerari de tip mafiot intre politic, religios, economic si infractional, care se asociaza in grupuri de interese pentru a controla si stapani sectoare de profit licit si ilicit deopotriva. Aceasta duce la disolutia autoritatii statului in fata infractionalului, care devine tot mai agresiv si mai rapace, cetateanul de rand simtindu-se astfel de la o zi la alta tot mai putin aparat de stat si tot mai expus victimizarii de catre autoritatile impotente, justitia partinitoare sau legislatia care apara infractorul de victima. Acutizarea acestei stari de fapt, reala si continua, va genera intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat o revolta populara.

Cu cat amanam mai mult declansarea acestor reforme planificate, cu atat riscul de confruntari violente cu victime creste, iar deznodamantul este destul de greu de anticipat. Pacat insa de vietile celor care si le vor pierde, vieti care pot fi salvate doar daca noi toti, cetateni din ambele tabere, vom fi de acord sa colaboram pentru a permite ca schimbarile, care oricum vor trebui a fi facute, sa fie facute pasnic, fara violente si cu mult calm, pentru ca nici o parte sa nu aiba de pierdut, iar societatea in ansamblul sau sa aiba de castigat nu doar prin evitarea distrugerilor, ci si prin anticiparea in timp si castigul in imagine fata de vecinii nostri europeni, care de data aceasta s-ar putea vedea nevoiti sa copieze ei de la noi - si nu sa ne exporte, ca pana acum -  emancipare, civilizatie, progres economic si social.

Pentru a eradica tarele inca mostenite din trecutul zbuciumat si a le elimina cu maximum de promptitudine si minim de eforturi, vor trebui cautate solutii pentru fiecare gen de problema in parte, solutii care sa duca la fondul problemei - reforma. Reforma va trebui sa fie totala, dar etapizata.

Dupa mine, prima si cea mai importanta etapa este reforma educationala, care trebuie sa preceada celelalte reforme, asigurand astfel cadre cu o pregatire corespunzatoare implementarii etapelor urmatoare. Iar urmatoarea etapa ar trebui sa fie reforma politica si administrativa, prin care managementul resurselor comunitatii sa treca in administrarea acelor profesionisti bine instruiti prin aplicarea reformei educationale anterioare. Aceasta ar cuprinde si reforma justitiei, dar si reforma sociala (care cuprinde relatiile de munca, relatiile stat-cetatean sau relatiile dintre cetateni), ambele aflate in stransa legatura intre ele si cu politicul.

Ar urma reforma in religie, prin care credinciosilor sa li se garanteze ca vor fi reprezentati, pe viitor, in fata divinitatilor pe care si le-au ales, exclusiv de catre oameni alesi dupa calitatile cerute de religia pe care o sustin si o practica, respectiv implinirea tuturor solicitarilor pe care le fac divinitatii in mod gratuit, fara donatii sau taxe de mantuire.

,,Filosofia este microscopul gandirii", spunea Victor Hugo. In aceasta idee, o noua filozofie a managementului natiunii si al comunitatii trebuie conceputa si prezentata public. Aceasta trebuie argumentata cu avantaje si dezavantaje, in raport cu modelele care au fost deja experimentate in decursul vremurilor si care nu mai corespund necesitatilor actuale si conditiei superioare a omului modern.

Este de asemenea necesara si o sustinere cu argumente a necesitatii asigurarii libertatilor depline pentru cetateni, dupa un nou standard, care sa elimine orice constrangeri, interdictii, limitari, dar care sa responsabilizeze cetateanul si sa-i solicite transparenta deplina a activitatii sale. Aceasta si din cauza ca, dupa cum s-a remarcat in decursul vremurilor, oamenii care traiau in comunitati mici erau mai constiinciosi, mai corecti, mai buni, motivul principal fiind faptul ca se stiau supravegheati mereu de cei din jur si nu doreau sa-si afecteze imaginea sau sa fie trasi la raspundere.

Trebuie deci reintrodusa practica supravegherii reciproce a cetatenilor, prin supravegherea video a oricaror zone publice, supraveghere nemonitorizata in mod curent de autoritati, ci accesibila publicului si mai ales inregistrabila in arhive de lunga durata, dublata si de o alta inregistrare, de asemenea nemonitorizata de autorizati, dar accesibila public, a miscarii oricarei persoane prin spatiul public prin dispozitive de tip GPS, radiocard sau radiocip. In felul acesta orice cetatean va sti ca, pe de-o parte, cineva - inclusiv el - poate oricand afla unde este si deci riscul de a se rataci sau pierde scade spre zero, iar pe de alta parte ca oricand i se poate reface traseul strabatut la un moment dat, iar infractionalitatea va putea fi dovedita mult mai usor. In plus, oricine si oricand va avea dreptul si posibilitatea de a verifica moralitatea unei autoritati sau a unui cetatean, prin observarea directa a spatiului public, ca si cand ar face-o cu ochiul liber, din casa sau din curtea lui, exact asa cum se intampla pe la sate sau prin comunitatile marunte.

Nu prea vad de ce ar putea comenta cineva la asa ceva. In fond, daca accepta sa se supuna judecatii divine si accepta ca sunt monitorizati non-stop de o divinitate, care fiind deasupra tuturor vede tot ce se intampla, si nu doar in spatiul public, ci si in cel privat, nu prea vad de ce ar fi impotriva monitorizarii din spatiul public si din partea colectivitatii. Singurul motiv de opozitie il poate eventual constitui nesiguranta in defasurarea si pe mai departe a actiunilor ilicite sau imorale, care pleaca de la premisa ca, daca divinitatea initiala e o gogorita si poate fi ignorata, comunitatea este cat se poate de reala si concreta si obliga la respectarea unor reguli si principii.

In fond, comunitatea nu ne cere nici inchinaciuni, nici jertfe, nici daruri, ci doar bun-simt si civilizatie.

Si o noua filozofie a calitatii vietii trebuie conceputa, argumentata si prezentata dezbaterii publicului larg, pentru ca acesta sa se poata decide care din variante este mai buna pentru fiecare cetatean in parte si pentru societate in ansamblu. Prima este cea actuala, in care pot sa se nasca si sa existe in continuare cat mai multi oameni, incepand de la retardati si pana la genii, si de toate conditiile, unii muritori de foame si altii superbogati, dar care sa traiasca maxim 120 de ani teoretici. A doua poate fi una in care sa se limiteze inmultirea populatiei si sa se selectioneze inca inainte de a se naste doar oamenii de cel putin o anumita calitate, care sa traiasca cel putin 1000 de ani la un nivel de invidiat chiar si de o divinitate.

Apocalipsa lui Ioan prevedea ca, dupa razboiul sfant, care va curata lumea de tot raul acumulat in timp, va fi instaurata o imparatie unica pe pamant, cu o conducere unica, si ca aceasta va fi expresia divinitatii creatoare. Perfect posibil, dar se poate si fara razboi si fara victime, se poate deci si printr-o schimbare pasnica, adica umanitatea se poate debarasa de cei rai si de relele lor prin masuri pasnice de selectie antenatala, pe baza simularii comportamentului in functie de programul genetic detectat dupa conceptie, si poate creea o noua ordine mondiala, impunand rigorile umanismului in locul legilor totalitarismului, fara atrocitati si violente.

Si daca tot plecam cu ideea si cu conceptele de aici de la noi, din Romania, nu vad de ce nu am si declansa noi primii aceasta reforma, servind de exemplu intregii lumi civilizate.

Sa nu uitam niciodata, in ceea ce facem, ca pacea este cea mai dorita stare a societatii pentru fiecare cetatean onest al ei, si ca aceasta pace poate fi instaurata definitiv si garantata doar daca dispar atat initiatorii razboaielor de orice fel cat si motivele pentru ca acestea sa fie declansate. Si, daca prin educatie si selectie artificiala se poate asigura o calitate a oamenilor care sa elimine pericolul oricarei confruntari, prin generalizarea la nivel mondial a unei calitati ridicate a vietii si a unei conditii umane cat mai apropiate de ideal se elimina si motivatia acestora.

Este adevarat ca ,,marile spirite s-au confruntat intotdeauna cu o opozitie violenta din partea mintilor mediocre" (Albert Einstein), dar si ca ,,raul trebuie taiat inca de la radacina" (citat atribuit lui Persio), daca dorim sa-l eliminam definitiv din viata noastra de maine.

Sa creionam cateva directii concrete de actiune care ar fi aplicabile aici la noi. Celor care vor sa argumenteze ca daca nu merge la americani nu o sa mearga nici la noi le aduc aminte ca si Roma a fost initial doar o cetate oarecare, ca mongolii erau doar niste triburi rasfirate inainte de a ajunge un imperiu, ca Atena va fi pomenita in vecii vecilor de lumea civilizata, ca si lumea islamului nefundamentalist de altfel, pentru ca au favorizat exprimarea libera si initiativa care au dus la dezvoltarea stiintelor si cunoasterii.

De fapt, in general, din trecutul istoric se desprinde adevarul ca imperiile cladite pe violenta pier repede, de cele mai multe ori intr-o generatie chiar, pe cand cele cladite pe stiinta, adevar, intelepciune, libertate, democratie, bun-simt, responsabilitate pot dainui in veci, chiar si ateritorial.

Si Germania a fost distrusa dupa razboi, si Japonia la fel, dar una este inca si acum motorul economic al Europei, iar cealalta al Asiei, si aceasta intr-o buna masura datorita calitatii oamenilor care le-au gestionat si educatiei acestora. De unde putem deduce ca, daca ne vom asigura de o calitate deosebita a oamenilor si a conducatorilor lor, Romania ar putea ajunge, intr-o generatie, din codasul regional de azi in topul natiunilor lumii moderne. Implementarea unui plan Marshall autohton si original in politica reala interna ar putea face din Romania motorul civilizatiei europene pentru urmatorul mileniu cel putin.

Un plan de salvare intern ar consta in selectionarea tuturor geniilor  natiunii, atat a celor aflate in tara cat si a celor acum emigrate, dar care ar accepta reintoarcerea daca li s-ar asigura un viitor cert si mai ales corect moral, in care sa se poata afirma prin propriile puteri si in care sa poata da masura valorii lor reale fara a fi franati sau impiedicati de pradatorii sau parazitii actuali ai societatii. Acestor genii ar trebui sa li se ofere mai intai venituri motivante, care sa-i convinga sa activeze acasa si sa creeze pentru noi si nu pentru straini. Sursa de finantare ar constitui-o resursele care acum se aloca pentru activitati politice si religioase, si care se pierd astfel prin buzunarele unor pierde-vara incompetenti. Iar selectarea viitoarelor genii se poate face gradual si profesionist prin programul de educatie selectiva si competitiva care sa inlocuiasca actualul sistem educational egalitarist, care plafoneaza minti luminate si tortureaza minti nedezvoltate pe banii parintilor lor.

Pentru ca revolutia de catifea a Apocalipsei sa poata fi implementata si sa aiba succes, inlocuind astfel inevitabila violenta a schimbarilor fortate, principiul de la care trebuie plecat este ca orice comunitate trebuie tratata ca o familie sau ca un organism, adica pentru orice schimbare trebuie avuta in vedere necesitatea initierii ei, consecintele generate, directia de actiune, reactia celor afectati, compensarea incomoditatilor, inlocuirea unor stimuli cu altii de acelasi fel si intensitate, dar in primul rand cointeresarea celor implicati si afectati si motivarea lor in directia schimbarilor planificate. 

In Romania moderna si contemporana, pana acum, cu toate ca evolutia social-politica s-a facut intotdeauna in salturi, fortat si cu varsare de sange, niciodata nu a fost finalizata imediat dupa implementarea unui nou sistem, ca sa se certifice ca sangele varsat a determinat o schimbare progresista, in beneficiul societatii civile si a populatiei.

Revolutia de la 1848, care ar fi trebuit sa asigure trecerea de la feudalism la capitalism, s-a lasat cu multe victime, dar a tolerat inca multi ani feudalismul, a carui eradicare s-a accentuat doar dupa reforma lui Cuza si s-a finalizat abia dupa primul razboi mondial, adica la vreo 70 de ani de la declansare.

Revolutia bolsevica din 1945 a facut si ea multe victime, fiind implementata mai ferm decat cea dinainte pentru ca nu era una democratica, ci una totalitara, impusa de tancurile sovietice, dar, desi s-a tot reformat de cateva ori, nu s-a mai finalizat niciodata, la caderea comunismului din `89 inca lucrandu-se la construirea societatii socialiste multilateral dezvoltate, desi trecusera deja 45 de ani.

Si revolutia antitotalitara din decembrie 89 s-a lasat cu destul de multe victime, iar implementarea ei este inca foarte departe de finalizare si la 20 de ani de la declansare, din cauza ca toate parghiile importante ale puterii in stat, politice si economice, sunt detinute de aceiasi vechi totalitaristi sau de urmasii lor.

Cunoscand aceste evolutii specifice - reforme introduse doar cu forta, cu victime si nefinalizate - as dori ca data viitoare ele sa nu se mai repete, adica reforma sa fie planificata din timp, sa se faca etapizat, iar inlocuirea sistemelor sa se faca pasnic si ferm. De aceea, propunerea mea ca declansarea si implementarea reformelor sa inceapa aici, la noi, pentru a constitui un cap de pod al construirii pasnice a noii imparatii promise, in acest fel asigurandu-se Romaniei rolul dorit de orice comunitate de a fi motorul civilizatiei mondiale, nu trebuie neglijat de opinia publica - pentru ca de autoritati oricum nu poate fi agreeat, acestea simtindu-se total in afara criteriilor de selectie a viitorilor conducatori.

Aceasta ar putea fi o foarte buna ocazie - poate chiar unica, in acest mileniu - sa ne mai spalam din pacatele tranzitiilor nesfarsite ale ultimelor secole si sa aratam lumii civilizate ca si pe la noi traiesc oameni creati, si nu doar evoluati, cum am tot dovedit de mult prea multe ori pana acum. In felul acesta, Judecata de Apoi a omenirii se va fi declansat atunci, ireversibil, si odata cu ea si procesul de preluare a mostenirii lasate de creator de catre urmasul sau legitim, omul creat, reprezentat de asta data de catre cetateanul roman.

 

Reforma educationala

Galileo Galilei sustinea ca ,,Toate adevarurile sunt usor de inteles o data ce sunt descoperite; ideea e sa le descoperi". Dar pentru a putea descoperi doar adevaruri si nu falsuri frumos vopsite propagandistic sau publicitar, este nevoie de o educatie calitativa, transparenta, permanenta si generalizata in marea masa a populatiei. ,,Copiii au mai multa nevoie de exemple decat de critici", spunea despre educatie Joseph Joubert, moralist si eseist francez, iar Victor Hugo afirma la randul sau ca ,,fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l castigam". Tot Victor Hugo remarca faptul ca ,,cel ce deschide o scoala inchide o temnita", iar Isaac Asimov ca ,,o idee subtila, chiar si gresita fiind, poate totusi sa nasca analize rodnice, care sa conduca la adevaruri de mare valoare.”

,,Tragedia vietii este ca imbatranim prea devreme si devenim intelepti prea tarziu.”, observa cu amaraciune Benjamin Franklin si, pentru ca acest lucru sa ne afecteze cat mai putin, este necesara o educare calitativ superioara a copiilor, care sa le deschida cat mai devreme mintea spre viitor si spre intelepciune si nicidecum spre credinte false si adevaruri ipotetice si nedemonstrabile. Pentru ca altfel, ,,Viata este pe jumatate traita pana ce ne dam seama ce este" (George Herbert, poet si orator englez), si ,,Invatam sa traim cand viata este pe sfarsite" (Michel de Montaigne, scriitor renascentist francez).

Reforma in educatie trebuie sa aiba mai multe componente de sine statatoare, dar totusi interdependente intr-o oarecare masura din cauza interdependentei relatiilor sociale in ansamblul lor. Concret, educatia trebuie sa fie diferentiata pe grupe de varsta si pe nivele de intelegere, asa cum se face si astazi, respectiv pe zone de preocupari sau nivele de cunoastere, cum de asemenea se mai face uneori si in unele locuri si totodata sa fie dependenta si de aptitudini, oportunitati, solicitari si oferte, asa cum de regula nu se prea face inca pe niciunde.

In timpul educarii, mai exact prin monitorizarea permanenta paralela, orice om trebuie sa fie clasificat, inca de la intrarea in sistemul educational si pana la iesirea din acesta, dupa mai multe criterii. Acestea ar fi vocatia, aptitudinile innascute, alte talente si calitati native - de exemplu aspectul, forta fizica, talentul muzical, cel oratoric etc. - abilitatile si competentele dobandite permanent, capacitatea de efort fizic si intelectual si capacitatea de memorare si concentrare, multitaskingul, nivelul de educare si profesionalizare atins functie de niste grile standard, evaluarea psihologica, psihiatrica si didactica, interdictii medicale etc.

Scopul este repartizarea corecta in cel mai avantajos - pentru copil sau cetatean - loc si in cel mai bun colectiv, cu preocupari asemenea, in care cel intrat se poate simti perfect, in care se poate afirma si alaturi de care se poate perfectiona in continuare, obtinand rezultate care sa il faca multumit de ceea ce face si sa aduca avantaje si sistemului, prin exploatarea economica si la randament maxim a competentelor si abilitatilor sale.

O alta caracteristica a educatiei modernizate trebuie sa fie corelarea programului scolii cu cel al serviciului parintilor, pentru ca niciodata copiii sa nu se simta abandonati si ai nimanui, atat in timpul orelor libere cotidiene cat si in vacante. Pentru aceasta, programele scolilor si ale firmelor trebuie sa fie corelate, vacantele generale trebuie sa fie unice in intreaga economie, iar pentru parintii obligati sa munceasca si in timpul liber al copiilor lor sau in vacante sa se gaseasca alternative institutionalizate pentru supravegherea copiilor si ocuparea lor cu programe adecvate.

O alta cerinta ar fi eliminarea completa a necesitatii deplasarii obligatiilor scolare inspre domiciliu prin teme sau sesiuni de invatat intens, asa cum nu este permisa nici deplasarea la scoala a obligatiilor casnice, respectiv munca la domiciliu a parintilor in continuarea celei de la serviciu. Astfel, nu ar mai fi necesar ca un copil sa trebuiasca mereu sa duca de la scoala acasa si inapoi mijloace materiale de invatare - respectiv carti, caiete, rechizite etc. - iar controlul parintesc sa se faca exclusiv prin teste accesibile de acasa, luate din reteaua informationala a scolii, urmarirea situatiei scolare urmand a se face de asemenea prin internet, pe baza de parola de acces.

Din punctul meu personal de vedere, educatia ar trebui sa fie:

 Obligatorie intre 0 si 18 ani, statul asigurandu-se ca toti copiii sunt cuprinsi intr-un sistem educational adecvat varstei lor, asigurandu-le atat infrastructura educationala necesara in totalitate - de exemplu uniforme, manuale, rechizite, transport, masa, scoli, laboratoare, paza si securitate - si verificand gradul de realizare a acestei educatii prin monitorizare continua, evaluare discreta si suport psihologic permanent. Asigurandu-se ca toata programa educationala cotidiana este parcursa in cele 8 pana la 12 ore de curs zilnice - care cuprind evident si partea recreativa in functie de varsta - si ca elevii nu mai au nimic de facut in timpul lor liber din sarcinile scolare, statul va elimina acea parte atat de neplacuta si controversata a ,,temelor de acasa" fara a afecta in vreun fel calitatea fixarii cunostintelor scolare dobandite la orele de curs, aceasta sarcina revenindu-le profesionistilor.

Se elimina astfel si timpul mort in care copiii nu sunt supravegheati de nimeni, pentru ca parintii sunt la serviciu iar scoala ii trimite acasa sau ii lasa pe drumuri, dupa caz. In ceea ce priveste temele care vor fi cuprinse in programele educationale, acestea vor fi:

-   morala, ghid de comportament, civism, drept civil - care sa dezbata teme precum bine si rau, corect si incorect, comportament si consecinte, drepturi si obligatii, responsabilitate si empatie

-   cosmogonie, antropologie, preistorie, protoistorie - care sa explice evolutia cosmosului si pamantului, evolutia vietii, evolutia omului

-   istorie generala, universala, nationala si locala - cu explicarea perioadelor istorice si a influentelor acestora asupra evolutiei umane, conditia umana in fiecare, ce au adus bun si rau si ce invataminte se pot desprinde din acest trecut zbuciumat al omenirii, pentru ca o analiza corecta ar putea fi facuta doar daca istoricii profesionisti ar evidentia care anume dintre societatile umane trecute si care anume dintre tipurile de management din trecut corespund cerintelor actuale, pentru ca au promovat un tip uman modern, dar ne pot spune si de ce au disparut si cum se pot eventual reface si proteja astazi.

-   citit, scris, calculat, interpretat, limbi straine, etimologiea cuvintelor de baza - si in general cam tot ce tine de cultura generala necesara unui om modern

-   intelepciune, maxime, cugetari, explicatii la acestea - pentru ca intelesul intelepciunii universale sa nu se piarda si sa fie accesibil

-   informare, informatii, surse, interpretari, comunicare - adica o prezentare a modurilor de informare si de dezinformare practicate in lume de-a lungul veacurilor, propaganda si publicitate, moduri de comunicare intre oameni si intre fiinte in general, comunicarea intre specii diferite etc.

-   evenimente, cauze, consecinte, evitare, determinare, actionare - practic ce evenimente naturale sau artificiale pot avea loc, ce gen de catastrofe pot influenta (si in ce sens) o comunitate si ce solutii de evitare sau de minimalizare a cauzelor lor exista

-   fenomene naturale obisnuite, cauze si explicatii stiintifice - adica ce anume genereaza fulgerele, tunetele, cutremurele, furtunile etc.

-   istoria religiilor, filozofiei, logicii, exemple, consecinte - prin care sunt prezentate evolutia filozofiilor religioase si laice, conditia umana si sensul existentei umane promovate de fiecare, conditiile in care au fost implementate si consecintele acestei implementari in cazul celor aplicate practic, contrastul cu realitatea, adevaruri si inselatorii dovedite pana astazi, calitatea reprezentantilor pentru fiecare etc.

-   analiza trecutului si prezentului, estimarea viitorului - in care sa fie analizate epocile istorice cu bunele si relele lor, evolutia naturala si artificiala, cauzele si consecintele evolutiei si involutiei societatilor, ceea ce ar trebui sa nu se mai repete, cum ar putea evolua umanitatea in diferite scenarii pozitive ori negative

-   egalitatea de sanse si discriminarea dupa abilitati - prin care sa se prezinte de ce sunt oamenii egali si in ce masura pot fi, respectiv de ce trebuie sa fie diferiti si in ce masura, care sunt consecintele uniformizarii artificiale (tristetea existentei fara idealuri) si respectiv ale discriminarii dupa alte criterii (care nu sunt calitative).

-   stiinte exacte de toate genurile, dar la nivel general si cu aplicatii sau explicative pentru viata de zi cu zi, pentru ceea ce se intalneste zilnic in mediu

-   cultura generala, arte, sporturi

La finalul acestei perioade, daca pe parcurs va fi permanent evaluat de catre profesionisti si indrumat catre zonele de activitate in care are abilitati maxime si inclinatii native, pentru a-i stimula dezvoltarea si a-l perfectiona, copilul care intra in adolescenta va fi nu doar cunoscator al realitatilor lumii sale si al perspectivei de viitor, dar va sti si care este rolul sau in societate, care este locul care ii poate aduce cele mai multe satisfactii si in ce domenii anume are abilitati si deci poate face performanta, stiut fiind ca primele vise ale adolescentei tin tocmai de un statut de performer intr-un domeniu si de o imagine de invingator sau de campion.

Alternativa cu munca, la alegere, intre 18 si 26 de ani, statul oferind, prin parteneriate public-private, posibilitatea tanarului de a alege, functie de abilitatile si dorintele sale, intre scoala superioara, gratuita, de cea mai buna calitate, si un loc de munca adecvat pregatirii sale, pentru un termen de minim 3 – 5 ani, in firmele indicate si la locurile de munca recomandate de scolarizator, pentru specializare si respectiv pentru dobandirea experientei necesare pentru angajare pe piata muncii libere.

Nu trebuie admise refuzurile pe motiv ca tanarul are un loc de munca asigurat de mama sau de tata, deoarece se promoveaza astfel incompetenta si favoritismul. Chiar si in firma personala sau familiala, accesul trebuie facut doar dupa ce a fost dobandit statutul de persoana calificata in domeniul respectiv, atestatul profesional de practica supravegheata si autorizarea pentru functii de conducere, coordonare si control.

La oferta pentru scoala, infrastructura si consumabilele sunt gratuite, dar si acolo se impune angajarea ulterioara pentru o perioada de minim 3 – 5 ani la o firma indicata de scolarizator, in acelasi scop, al specializarii si dobandirii experientei in munca.  

Practic, nimeni nu va avea astfel acces pe piata muncii libere inainte de a implini 21 de ani, dar nici dupa 26 de ani nu se vor gasi persoane fara activitate aducatoare de venituri personale.

Facultativa intre 26 si 40 de ani, statul oferind, de asemenea, infrastructura si consumabilele gratuit, prin parteneriate public-private si asigurand cele necesare sau contravaloarea lor, dar cerand in schimb performante si contractand munca absolventilor pe o perioada fixa in sectorul recomandat de scolarizator. Acest nivel de scolarizare foarte ridicat este exceptional si este destinat exclusiv performerilor intelectuali din orice domeniu, practic fiind un domeniu destinat cercetarii si super- sau supra- specializarii elitelor.

 Superficiala peste 40 de ani, statul asigurand doar educatia de intretinere in domeniul legislativ, reglementar si informational, un tip de educatie care trebuie sa fie prezent permanent in societate si aplicat la toate varstele, dar care ramane singurul pentru acest segment de varsta a populatiei.

 

Despre educatia la copii

Trebuie sa se accepte si sa se precizeze ca un copil, neavand discernamant pentru a se autoeduca si a hotari singur ce trebuie si ce nu sa aleaga din ofertele societatii, trebuie indrumat, motivat - dar nicidecum obligat - si monitorizat vizibil, atat de catre familie, cat si de catre scoala, pentru a-si crea reflexele necesare integrarii in noul tip de societate. Acest lucru va exclude formarea de caractere neconforme si va permite clasarea fiecarui copil intr-o matrice a dezvoltarii, care sa permita societatii sa-i acorde exact atat cat are nevoie din resursele ei pentru a reusi sa atinga standardele dorite. Pentru ca este stiut ca, astazi, uniformizarea invatamantului plafoneaza minti luminate si streseaza minti limitate, creind astfel fie lehamite, fie respingere si favorizand astfel prin discriminare doar mediocritatea.

Nu trebuie pierdute din vedere si alte aspecte, cum ar fi copiii cu probleme de dezvoltare intelectuala, de exemplu. Pana cand se va ajunge la selectia prin manipulare genetica sau prin simulare accelerata a dezvoltarii embrionilor, trebuie luate in calcul si asemenea erori evolutive. Deoarece acestia nu pot fi educati, pentru ca nu inteleg sensul si rostul majoritatii activitatilor efectuate si cu atat mai putin al regulilor ce li se cer a fi respectate, trebuie sa se recurga la proceduri de creare a reflexelor conditionate de la varste foarte mici prin metode imprumutate din dresaj. Viitorul unei societati progresiste insa implica eliminarea institutiei pedepselor, deci trebuie insistat pe cel al recompenselor, ceea ce inseamna ca lipsa recompensei intr-o anumita etapa va fi receptata ca o pedeapsa. Iar in ceea ce priveste viitorul acestora in societate, ei pot fi indrumati spre meserii care nu necesita multa inteligenta, fiind doar executanti in procese care nu sunt prea pretentioase tehnologic.

In principiu, criteriile educative la copii vor cuprinde:

-    educatie calitativa, explicativa, multidisciplinara, facuta pentru a fi inteleasa si nu pentru a fi doar bifata, cu evaluari permanente, dar nestresante - adica fara alte efecte decat indrumarea catre optiunile de indrumare pentru etapa ulterioara.

-   educatie practica si pragmatica, prin explicarea fenomenelor generale pe care copilul le simte si le cunoaste permanent si nemijlocit in jurul sau, explicare care devine astazi posibila prin simulare virtuala

- evaluare permanenta psiho-pedagogica, cu observatii asupra comportamentului, tendintelor, afinitatilor, inclinatiilor, abilitatilor, competentelor, dorintelor (cu explicarea motivarii acestora) care vor fi trecute in fisele de observatie dar nu vor produce consecinte, decat atunci cand se fac recomandarile pentru orientarea scolara dedicata

-  distribuire etapizata in clase care se creeaza pe baza de abilitati sau afinitati comune, in grupe specializate, in functie de consemnarile din fisele de observatie personale, eliminandu-se astfel examinarile periodice de orice fel in perioada scolarizarii obligatorii

-  supraveghere, indrumare si educare in clasa cu un colectiv format din psiholog, pedagog si profesor specialist.

-    educare continua, fara promovari si retrogradari, dar exclusiv in domeniile dorite, pe tot parcursul ciclului educational

Rezultatele la testele zilnice, date dupa efectuarea lectiilor ,,de dupa cursuri", in regim supravegheat profesionist si in cea mai mare masura de evaluatori automati, vor fi accesibile familiei, dar vor fi trecute si in fisele de evaluare, pentru a sta la baza crearii profilului specific ce va servi ulterior la indrumarea catre o activitate predominanta sau catre o profesie adaptata abilitatilor, vocatiei si competentelor descoperite.

Daca sistemul va fi implementat in toate etapele educatiei copilului, de la nastere la majorat, se vor crea premisele educarii in functie de nevoi, abilitati si capacitati a fiecaruia, conditia lor umana din punct de vedere educational crescand exponential prin indeplinirea cat mai multor dorinte.

Una din conditiile esentiale ale educatiei la copii este oferirea de exemple corecte si de directii pozitive de evolutie in viata, dar si de sperante de viitor foarte ridicate, care sa ii motiveze psihic in acceptarea educarii. Din acest motiv, orice ideologii, orice filozofii si orice norme restrictive, cu exceptia moralei comune, trebuie evitat de a fi aduse in contact cu copilul. Si tot din acest motiv, trebuie interzisa repartizarea la clase a educatorilor, profesorilor, pedagogilor care au relatii de rudenie cu copiii din clasa, pentru a preveni discriminarea pozitiva a acestora.

Pe tot parcursul scolarizarii obligatorii se vor elimina orice fel de examene in afara celor permanente de la sfarsitul zilei de curs, deoarece scolarizarea fiind obligatorie departajarea nu isi are sensul iar evaluarea se face zilnic. Examenele pentru continuarea studiilor in etapele neobligatorii se vor face prin examene de admitere si nu de absolvire.

 

 Despre educatia la tineri

Sa precizam inca din start ca tinerii trebuie indrumati si nu educati in adevaratul sens al cuvantului. Educatia autentica se face la varste mai mici. Fiind la varsta la care doresc sa-si croiasca singuri un drum in viata si tind sa aleaga, din multitudinea de modele oferite de societate, pe cele mai spectaculoase sau originale, indrumarea si sprijinul pe care societatea ar trebui sa le ofere vor trebui canalizate in acesta directie - respectiv in a face atragator sau spectaculos orice domeniu de activitate - dar cu precizarea recomandarii pe categorii de aptitudini si abilitati, pentru a obtine randamente maxime si a putea ca in final sa fie cat mai multumiti atat de de ceea ce obtin, cat si de ceea ce fac.

Un alt aspect al educatiei la tineri tine de invatarea regulilor si a normelor de functionare a societatii, adica despre ce li se cere si ce li se ofera, despre asteptarile societatii si despre erori si consecinte in comportament, la un nivel de intelegere superior copilariei, care sa cuprinda acum si educatia specifica intemeierii si intretinerii unei familii, cu cerintele cresterii unor noi generatii si a minimului necesar pentru aceasta, deoarece de aceasta depinde calitatea spirituala a noilor generatii. Tot acest sistem de educare trebuie asigurat in mod permanent si gratuit de catre societate, pentru a-l face accesibil oricui si pentru a nu putea fi evitat, pe acest motiv, de catre nici un cetatean.

Stagiatura trebuie reintrodusa ca si conditie obligatorie inainte de finalizarea studiilor si respectiv inainte de angajare, aceasta fiind de fapt educatia practica destinata a o completa pe cea teoretica dobandita in scoala. Stagiatura trebuie asigurata practic in continuarea scolarizarii si sa fie parte integranta din aceasta, dupa care trebuie completata cu un stagiu terminal la angajator, care sa pregateasca concret tanarul in vederea ocuparii postului disponibil.

 

Despre educatia la maturitate

Fiind vorba de o pseudoeducatie, adica despre o informare sau poate doar de o actualizare a informatiei, educatia la maturitate este de fapt un nonsens, dar poate fi totusi luata in calcul ca si educatie din punctul de vedere al resurselor necesare si a tehnicilor folosite. La maturitate, acesta activitate tine doar de informare permanenta si verosimila, training profesional si tehnologic, actualizare de informatii, de tendinte, de evolutii sau, la nivele intelectuale deosebite, de cercetare si supraspecializare.

 

 Despre educarea imigrantilor

Prin traditie, musafirul primeste, la noi, locul cel mai bun din casa si mancarea cea mai gustoasa, chiar daca gazda sta in picioare si tine post. Dar asta nu-i da dreptul musafirului sa nu-si respecte gazda si sa nu-i multumeasca pentru ospitalitate.

Daca un musafir vine la tine acasa pentru ca la el e saracie si e muritor de foame, si tu ii oferi gazduire, masa si un loc de munca, ca sa poata duce o viata cat de cat apropiata de a ta, nu este corect ca el sa iti impuna ca are dreptul sa se culce incaltat in patul tau, sa isi tina animalele in sufrageria ta si sa se inchine la idolii lui, sustinand ca ai tai sunt mincinosi si deci tu esti un prost. Daca va face asa ceva, desigur ca nu-i vei permite si-l vei trimite inapoi de unde a venit, pentru ca normal si civilizat este ca si musafirul sa isi respecte gazda, si nu doar invers.

Extrapoland la o comunitate mai mare, adica la un stat, este la fel de firesc sa ii ceri acelui musafir, adica imigrantului venit de aiurea pentru a-si face un rost si a-si cauta o viata mai buna decat la el acasa, caruia i-ai oferit masa, casa, loc de munca sau oportunitate de afaceri, sa respecte limba, traditiile, religia gazdelor si sa nu vina cu pretentii absurde. Nimeni nu il obliga sa ramana, nimeni nu il obliga sa aleaga religia ta, sau sa accepte obiceiurile tale. Dar nici nu i se poate permite sa-si impuna obiceiurile sale care pe tine te deranjeaza, sau sa vina cu practici pe care tu le-ai eradicat deja de mult prin educatie, fiind depasite de civilizatie, motivand ca are dreptul sa-si pastreze identitatea culturala sau spirituala. Daca identitatea sa e mai importanta decat a ta, e dreptul lui, neingradit de nimeni, sa se reintoarca la ea.

Trebuie sa fii de acord cu o cultura exotica, daca este cultura si se exprima organizat si in locuri adecvate, dar nu trebuie sa fii de acord cu promovarea inculturii, si tu hotarasti, la tine acasa, ce e bine si ce e rau. Trebuie sa fii de acord ca el sa se roage divinitatii sale traditionale, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-i permiti sa o faca in public si cu atat mai putin sa-si aduca si biserica odata cu el si sa faca circ la tine acasa. Pentru ca nu-l opreste nimeni sa o faca discret, iar daca nu poate sa o faca decat fatis e liber sa plece sa o faca acasa la el.

Trebuie sa fii de acord si sa accepti si unele obiceiuri la fel de exotice, dar numai daca nu te deranjeaza, daca sunt facute dupa ce ti s-a cerut permisiunea, daca nu sunt practici deja eradicate de tine, si ma refer la obstructionarea libertatilor femeilor si copiilor de exemplu, sau la relatiile de tip totalitar din familie sau comunitate. Iar daca nu vrea sa inteleaga ca e doar un musafir si daca totusi vrea neaparat sa fie stapan in casa ta, da-l afara cu fermitate. E dreptul tau, e casa ta.

 

Despre educatia generala a populatiei

In afara acestor consideratii de educare cu tinta determinata, mai exista directii de educare generala in care statul trebuie sa se implice, pentru a crea atat cadrul, cat si directia de educare generala a cetatenilor sai. Astfel, de exemplu, la inceputul acestei perioade de reforma in educatie trebuie investit in editarea unei istorii a speciei umane, dar a unei istorii reale, bazata pe adevaruri si nu pe manipulari politice si religioase, in care sa fie bine reflectata pozitia si conturat rolul pe care fiecare entitate - filozofie, dogma, sistem politic, stat sau imperiu, de exemplu - l-a avut, in decursul timpului, asupra evolutiei pozitive ori negative a umanitatii, pentru ca eventualele tentative de deformare a adevarului sa poata fi stopate. Aceasta trebuie sa stea la baza cursurilor de la toate nivelele si astfel cetateanul, care va simti ca i se spune adevarul si este tratat cu respect, va raspunde la fel. Astfel, daca statul dovedeste fermitate si seriozitate, poate cere acest lucru si cetatenilor sai fara a genera opozitie sau revolta, iar daca statul informeaza permanent cetateanul despre actiunile sale ii poate solicita si lui sa faca acest lucru fara a-l determina sa aiba retineri nemotivate.

"Cu cat regulile sunt mai stricte, cu atat capul care le-a conceput este mai prost", remarca Jean de la Bruyere, eseist si moralist francez. De aceea, in ceea ce priveste reforma educationala a populatiei in ansamblul sau, adica reforma educatiei generalizate, aceasta va trebui sa implice stabilirea la nivel de stat, prin constitutie, prin codul civil ori printr-un cod similar acestuia, a unui model de sistem comportamental demn, un cod al cetateanului onest, din care sa dispara tot ce tine de obligare, impunere, pedeapsa, interdictie si sa se impuna raspunderea pentru orice fel de actiune, fie direct, fie prin asigurator.

Adica, pentru a fi clar, cetateanul trebuie sa aiba doar drepturi, firmele si institutiile trebuie sa aiba atat drepturi cat si obligatii, iar statul ar trebui in consecinta sa aiba doar obligatii. Si evident ca atunci nici raspunderea nu se face in mod obligatoriu, ci benevol, cei care nu o fac benevol fiind executati prin autoritatea de stat. Ca sa explic, voi da cateva exemple.

 

Ce inseamna fara obligatii

Acest lucru implica liberul arbitru in ceea ce priveste alegerea, din multele posibilitati existente, a oricaror variante de actiune sau comportament, cu asumarea responsabilitatii acestei alegeri si suportarea consecintelor. Baza ar constitui-o libertatea de a alege promovata de morala crestina, care spune ca fiecare om are dreptul de a alege ce vrea el din ceea ce i se ofera, dar trebuie sa dea socoteala, la evaluarea din cadrul judecatii de apoi, de alegerea sa si de motivatia acelei alegeri, suportand consecintele alegerii facute.

Diferenta fata de aceasta ideologie este ca fiecare cetatean va da seama de alegerea facuta nu dupa ce a murit, ci imediat dupa ce a ales si a actionat, suportand consecintele pozitive, prin recompense, atunci cand a ales corect si pe cele negative, prin plati, atunci cand a ales gresit. O alta diferenta in favoarea cetateanului este ca alegerea sa se va face in deplina cunostinta de cauza, statul informand fiecare cetatean cu privire la optiuni si consecinte, dar asigurand si accesul liber si gratuit al acestuia la legi, norme, coduri, standarde si in general la orice act normativ public.

Ca sa exemplific, ma voi referi la consumul de droguri, alcool, tigari care trebuie sa fie liber, dar sa se faca exclusiv in particular. Manifestarile ulterioare acestui consum vor fi tratate ca atare, in functie de cum se desfasoara, fara a se lua consumul drept circumstanta atenuanta si se va tine cont doar de faptul ca sunt urmare a unei vointe sau a unei constrangeri, dupa caz, dar si de recidiva si premeditare - daca s-a repetat - sau de provocare - daca nu a fost facut cu voia vinovatului.

Un alt exemplu ar fi ca, deoarece fiecare cetatean trebuie sa fie responsabil asupra faptelor sale si sa suporte integral toate consecintele acestora, provocarea sa fie considerata declansator de evenimente si sa atraga raspunderea. Consumul de droguri, alcool, tutun etc., despre care aminteam in exemplificare, sunt autoprovocari daca s-au facut voit si constient sau provocari daca sunt administrate altora si duc la responsabilitate. Sau, ca sa dau un alt exemplu, in ceea ce priveste exemplul negativ dat de cineva, care poate avea rolul de formator de opinii ori de educator pentru ca altcineva, cu discernamant redus, sa repete si sa provoace consecinte, va implica raspunderea celui care a declansat evenimentul in proportie de minim 50 %, functie de caz, dar mergandu-se si pana la 100 %.

In concluzie, cetateanul trebuie sa stie ca nu este obligat sa faca ceva anume, ci alege ce vrea, dar suporta consecintele prin faptul ca statul este obligat sa intervina cand se incalca drepturile garantate ale celorlalti.

 

Ce inseamna fara impuneri

Cetateanul nu este obligat in aceasta calitate a sa sa plateasca nici un fel de taxe sau impozite statului, dar nici nu va beneficia de vreun serviciu de la acesta, cu exceptia celor care implica o colectivitate, adica apararea tarii, incendiile, alarmarea si evacuarea la calamitati, epidemiile, urgentele medicale. Acestea se acorda fara discriminare, pentru a proteja societatea in  ansamblul sau, dar numai la modul general.

Serviciile de protectie de orice fel a bunurilor, sanatatii, vietii, persoanei, libertatii, deplasarilor, relatiilor etc. se pot contracta prin asigurare personalizata si benevola.

Daca vrea asigurare medicala, juridica, de protectie sau de alta natura din cele legiferate, cetateanul se poate abona la serviciile respective, si aici pot exista abonamente diferentiate, cu servicii gratuite incluse sau fara, dupa caz. La fel ca si pentru transport, comunicatii, energie, apa, si multe altele.

Pentru a beneficia de serviciile preplatite, beneficiarul va trebui sa poarte un cip implantat cu datele de identificare specifice, pentru a putea fi recunoscut de catre dispozitivele automate ale furnizorului de servicii si a putea fi taxat in mod automat. Daca, de exemplu, s-a abonat la serviciul juridic, in schimbul unei taxe de, sa zicem, 1 % din venitul sau, va beneficia de asistenta juridica gratuita pentru orice actiune in atac sau aparare in justitie, va primi despagubiri pentru orice afectiune materiala sau morala suferita, va avea dreptul de a actiona in justitie in mod gratuit pe oricine si pentru orice, etc. Statul isi va recupera ulterior aceste cheltuieli de la vinovati - chiar daca vinovat este chiar abonatul sau reprezentantul statului - dupa ce se va pronunta justitia si vina va fi recunoscuta si confirmata oficial.

Recuperarea totala va greva pe de-o parte bugetul de stat de cheltuieli inutile, facute cu rea intentie, si va determina pe de alta parte cetateanul sa actioneze in mod corect, pentru a nu deveni sclavul sistemului pentru toata viata sa. La fel si pentru sanatate, unde va beneficia de medicamente si consultatie gratuita, sau pentru protectie, unde va beneficia de ajutorul politiei in caz de nevoie fara a plati nimic in schimb - spre deosebire de neasigurat, care va fi nevoit sa garanteze plata inainte de i se furniza serviciul la cerere.

In concluzie, cetateanului nu i se va mai retine nimic in mod obligatoriu din venituri si nici nu va mai fi nevoit sa isi declare veniturile pentru a fi impuse, dar va trebui in schimb sa contracteze orice serviciu inainte de a-l solicita si respectiv sa faca dovada surselor de venit ori de cate ori vrea sa cumpere ceva de la asigurator sau sa depuna banii in banca, altfel tranzactia respectiva fiind refuzata, din cauza riscului celui care furnizeaza un serviciu sau produs de a fi acuzat de complicitate la spalare de bani obtinuti prin frauda.

Iar in ceea ce priveste costurile recuperate, statul va impune valori nu fixe, ci procentuale, raportate la veniturile anuale medii ale celui vinovat, atat pentru a nu condamna la moarte prin infometare un sarac oarecare care a facut o prostie, cat si pentru a descuraja un bogat de a sfida statul si autoritatea lui prin plata in avans a dreptului de a mai incalca odata legea, cum se mai intampla, din pacate, astazi.

 

Ce inseamna fara pedepse

Pedeapsa, prin insasi enuntarea ei, este o forma de violenta. Violenta va genera opozitie si o alta violenta, iar cercul se largeste. Detentia este o forma clara de tortura fizica si psihica. ,,Orice existenta privata de libertate este un fel de moarte", spunea si Michael Aoun, fost prim ministru libanez. Iar Abraham Lincoln remarca, la randul sau, ca ,,cei care care ii priveaza pe altii de libertate nu merita sa fie liberi". Iar din punctul de vedere al violentei, Isaac Asimov spunea ca ,,Violenta este refugiul incompetentilor", in timp ce Michael Berg, fost candidat la presedintia americana, sustinea si el ca, ,,atata timp cat oamenii vor folosi violenta pentru a combate violenta, aceasta va exista intotdeauna printre noi".

Inchisorile si scolile de corectie nu educa, ci corup. In plus, consuma resurse enorme care lipsesc cetatenii corecti si morali de servicii sociale ca invatamantul, sanatatea sau justitia, protectia publica, resurse de regula consumate pentru a antrena cetatenii imorali in imoralitatea lor, in acele centre de detentie organizate. Nici nu mai vorbim de multele cazuri in care un cetatean este inchis nu pentru ca a facut el ceva, nici pentru ca ar fi declansat el niste evenimente de care se poate face direct vinovat, ci pentru ca, victima fiind a unei imoralitati, s-a aparat sau a reactionat la o provocare, si a reactionat prea puternic fiindca nu era instruit sa faca altfel, iar detentia il distruge psihic atat fiindca nu e de fapt vinovat, cat si pentru ca a intrat intr-o lume care nu ii este familiara, lumea delicventei organizate.

Daca dupa detentie cetateanul ar iesi educat, motivat sa nu incalce legea, respectiv garantat ca este sanatos mintal, poate ca aceasta masura ar fi justificata, dar pentru ca fostul detinut este de regula instruit acolo cum sa actioneze mai eficient impotriva legii, mai hotarat sa ramana infractor si este de regula eliberat cu o depresie mult mai accentuata, aceste cheltuieli sunt facute impotriva intereselor cetateanului si implicit ale societatii si nu au nici o justificare rationala. De aceea, trebuie adoptat un alt sistem, care ar putea fi eventual imbunatatit si despre care sunt sigur ca ar fi mult mai eficient, pe de-o parte evitand tortura detentiei, pe de alta parte eliminand detasarea de societate si crearea decalajului educational, si in mod sigur motivand cetateanul sa nu mai incalce legea. Si asigurand si autofinantarea sistemului, prin recuperarea de catre stat a tuturor sumelor implicate in cercetare, judecare, educare, vindecare, recuperare.

Spitalele nu consuma atat de mult ca penitenciarele si, in plus, ar putea fi si eficiente. De aceea tratarea celor care actioneaza din motive de boala poate fi atat mai eficienta cat si mai ieftina. Educatia celor care actioneaza gresit din lipsa ei se poate face la o scoala speciala, in regim semideschis, dar trebuie sa fie reala si nu formala. Dresajul care se doreste a fi facut la inchisoare - si care ar avea menirea de a crea reflexe si deprinderi prin sistemul de recompense si pedepse aplicat la animale - ar putea fi eficient pana la o anumita varsta, daca subiectul este refractar la educatie din cauza unui handicap mintal, dar in nici un caz dupa ce acesta s-a maturizat si si-a creat deja alte reflexe si deprinderi, contrare. In aceste situatii, exista doua variante: tratamentul medical intensiv de recuperare mintala si reeducare, sau eutanasia, care, desi serios contestata, este o moarte demna si neviolenta, care i-ar scuti de la tortura detentiei de orice fel pe cei condamnati si nerecuperabili si de la o moarte violenta sau tortura pe multele lor victime nevinovate.

Despre schimbarea in bine a societatii si cresterea increderii cetatenilor in autoritatea statului nici nu mai vorbim. Altfel spus, moartea curata si usoara elibereaza si neadaptatul violent, si societatea calma, facand selectie pozitiva in randul membrilor ei, intocmai cum un organism isi indeparteaza singur celulele bolnave care ii ameninta integralitatea. Si daca e previzibil ca cineva tot va muri ca urmare a unei agresiuni, care poate fi previzibila in anumite situatii concrete, atunci, in loc sa fie ucis violent un nevinovat, care ar mai putea aduce servicii societatii in care traieste, mai bine sa fie eutanasiat total neviolent un neadaptat, care prin ramanerea sa in viata costa nu doar prin intretinerea materiala in stare de functionare a unui pericol permanent, ci si cel putin o viata activa si necesara societatii. Asa cred eu ca trebuie inteleasa etica, si nu condamnand nevinovatii la moarte sau tortura prin intretinerea criminalilor si tortionarilor in stare perfecta de functionare, educandu-i in spiritul uciderii perfecte si eliberandu-i din cand in cand ca sa-si aplice cunostintele prin populatie – si toate astea pe banii victimelor, care nici macar nu au fost consultate.

Si, la urma urmei, de ce sa pedepsesti un om daca asa s-a nascut el, mai putin inteligent sau fara ratiune? De ce sa-l pedepsesti pe el daca nu a fost educat la timp si corect? De ce sa-l pedepsesti daca asa ii dicteaza lui instinctele, si sunt singurele lui repere? Oare este el vinovat ca nu s-a dezvoltat suficient, este el vinovat ca a mostenit caractere neconforme, este el vinovat ca educatia nu i s-a facut sau nu poate prinde fiindca nu are la ce?

De ce sa pedepsesti un om daca ceea ce este el nu tine de vointa lui? Educa-l la timp si eficient, daca esti capabil si daca el poate fi educat. Vindeca-l, daca te pricepi si daca poate fi vindecat. Dreseaza-l, daca stii cum si cand sa o faci si daca el poate fi dresat. Sau elibereaza-l de chinuri si tortura, nu prin pedeapsa, nu prin ucidere, ci prin drog si eutanasie, care este altceva, usor de suportat si mult mai demn.

O alternativa la eutanasie si detentie ar fi deportarea. Dar istoria a dovedit ca deportarile - chiar si in zone azi indepartate, de exemplu pe alte planete - nu pot fi o solutie pentru societate, din doua motive. Un motiv ar fi acela ca se conserva astfel, acolo, caracterul care i-a facut indezirabili pe acei deportati, iar securitatea generatiilor viitoare poate fi compromisa, fiind deja dovedit ca ceea ce azi pare foarte departe si izolat maine poate fi accesibil si apropiat. Al doilea motiv este posibilitatea de a constitui acolo, in voie, un nucleu violent, care sa initieze pedepsirea celor care i-au deportat. Iar daca aceasta se va intampla, in conditiile in care omenirea a devenit intr-un viitor oarecare, prin educatie continua si calitativa, o societate pasnica si nepregatita de razboaie devastatoare, conditiile de pierdere a una sau mai multe mii de ani de civilizatie si dezvoltare sunt ca si create - si inca de chiar acea omenire, care astfel va dovedi ca nu tine cont de vechea zicala ,,pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti”.

Detentia fiind deci o forma de tortura, statul nu trebuie sa o mai agreeze nici moral si nici economic, practicand reeducarea activa pe termen scurt, mediu sau lung, dupa caz, maximul posibil fiind de 30 de zile.

Reducarea nu este insa nici ea obligatorie. Cei care refuza reeducarea sau sunt needucabili si nedresabili vor fi eutanasiati. La cererea lor, a familiilor sau a unor organizatii, condamnarea poate fi comutata de judecator in detentie pe viata, in urmatoarele conditii:

-          detentia va fi in regim privat, statul fiind exclus complet din ecuatie si avand exclusiv obligatia de a verifica indeplinirea riguroasa a conditiilor detentiei

-          regimul de detentie va fi autorizat de o autoritate, care va raspunde de eventualele consecinte

-          eliberarea va fi interzisa sub orice forma si sub orice motiv

-          contactul cu exteriorul va fi interzis sub orice forma si sub orice motiv

-          facilitarea sub orice forma a eliberarii sau a contactului cu exteriorul este considerat terorism si implica responsabilitatea din acest punct de vedere a celui care o face

-          colaborarea la aceste fapte din neglijenta sau culpa se plateste fie cu alaturarea celui vinovat celui condamnat, fie cu eutanasia pentru amandoi, dupa caz si dupa pericolul generat, iar cheltuielile generate de aceasta actiune se vor recupera de la vinovati

-          orice persoana sau organizatie care sustine cauza detentiei sau a condamnatului si nu participa activ la sustinerea materiala si logistica a acestui act vor fi considerate instigatoare la dezordine civica si la terorism si vor fi sanctionate corespunzator

-          lipsa finantarii, falimentul sau catastrofele de orice fel nu pot constitui cauze acceptabile ale eliberarii sau permiterii contactului cu lumea exterioara a condamnatului, cei implicati avand obligatia de a se asigura ca astfel de evenimente nu se pot intampla in nici un fel de conditii inainte de a solicita autorizarea de functionare

In ceea ce priveste sistemul de educare post-infractiune, pentru prima abatere inregistrata, cetateanul care nu are deja o fisa personala cu profilul sau personal va fi investigat medical si evaluat psihic si psihiatric de catre serviciul criminalistic pentru a se aprecia daca e vorba de greseala, de vointa, de lipsa de discernamant sau de altceva si se vor lua masuri de instruire asupra a ceea ce trebuie sa faca pentru a nu mai gresi, contra cost. I se vor imputa toate pagubele create si despagubirile datorate. Va primi gratuit un set complet de norme, regulamente, instructiuni, legi pe care trebuie sa le respecte si va semna de instruire si primire. Va fi avertizat si pus sub supraveghere contra cost daca a fost rea-vointa, va fi internat sau indrumat daca are discernamantul diminuat. Cei bolnavi vor fi internati. Retinerea si cercetarea trebuie sa se faca pana cand se inchide cazul, dupa care retinutul va fi transportat fie la institutia care il ia in custodie, fie la domiciliu sau serviciu, sau eventual in alta parte, contra cost. Toate costurile se achita prin fisc, cu factura, decatre cel vinovat de ceea ce s-a petrecut.

Nu exista, fireste, obligatie de a plati in sarcina cetateanului, dar exista obligatie de a recupera datoriile in sarcina statului, deci daca nu se respecta termenele cetateanul este executat silit, iar daca nu are resurse i se va retine din veniturile obtinute din munca sa o parte de un sfert pana la jumatate, dupa caz. Refuzul de a munci atrage obligarea statului de a-l eutanasia, pentru a respecta interdictia de tortura fizica si psihica asupra oamenilor, prin infometare sau insetare, care este o consecinta fireasca a lipsei mijloacelor de intretinere. Statul trebuie obligat sa fie drept, dar ferm si foarte hotarat daca vrea sa aiba autoritate, pentru ca altfel se perpetueaza situatia de astazi, cand infractorul are mai multe drepturi si avantaje per ansamblu decat victima, cetateanul onest sau autoritatea publica.

La a doua abatere, se repeta toate investigatiile si costurile se dubleaza. La a treia se ridica toate costurile de trei ori, iar internarea este obligatorie - dar nu pentru cetatean, care nu are obligatii, ci pentru stat - si cei care fac investigatiile, obligatoriu investigatori criminalisti legali, trebuie sa garanteze ca lasarea sa in libertate nu constituie un pericol. Internarea si tratamentul pot fi contra cost, daca e vorba de rea-vointa, sau gratuit, daca e vorba de boala si victima e asigurata. In cazurile grave, in care pericolul eliberarii este mare sau foarte mare si pacientul este irecuperabil, familia va decide daca ii asigura tratamentul in detentie sau va fi eutanasiat. Trebuie specificat insa ca detentia este o tortura si nu se aplica decat in cazuri absolut speciale, cu derogare si cu aprobarea familiei si a autoritatilor, pe cheltuiala celor care o cer.

In principiu, se poate merge si pe solutia dictonului conform caruia ,,orice sfant are un trecut si orice pacatos are un viitor". Nu stiu cui ii apartine dictonul, pe care l-am auzit pe undeva prin media si l-am retinut, si nici in ce conditii a fost emis, dar asta ar insemna ca sfantul a ajuns sfant fiindca si-a spalat in vreun fel eventualele pacate, in timp, contrabalansand puternic prin fapte bune, si respectiv ca pacatosul are o sansa sa si le poata spala cumva vreodata. Valabilitatea dictonului dispare, cel putin pentru pacatos, daca se poate dovedi ca nu este reeducabil, fie pentru ca nu vrea, fie pentru ca nu poate - structural sau genetic.

Dictonul are doua directii de actiune. Prima - ca sfant nu este obligatoriu sa nu fi facut nimic din ceea ce e interzis, niciodata, ci sa fi facut mult mai multe fapte bune decat reprobabile, cele bune fiind mai importante pentru comunitate sau pentru umanitate decat cele rele. Un exemplu sunt unii fosti conducatori care, desi au ucis si au distrus, sunt considerati buni pentru ca au aparat si au salvat comunitatea proprie de la distrugere si sunt trecuti prin calendarele crestine. Daca ar fi fost pedepsiti de cineva sau eliminati cand au comis primele fapte, nu s-ar mai fi reabilitat si poate ca nu am mai fi avut acum sfinti in calendare. A doua - ca pacatos trebuie tolerat, pentru ca poate sa se indrepte si sa faca, in viitor, fapte bune, mult mai importante pentru comunitate decat eventualele pagube produse azi. Cu rezerva ca aceasta toleranta nu trebuie sa fie oarba - ca acum - ci motivata de educare, verificare medicala, monitorizare. Pentru ca, daca despre sfant nu sunt prea multe de spus, pentru ca prin statutul sau dobandit ulterior a dovedit deja ca merita sa fie iertat atunci cand eventual a pacatuit, aici fiind vorba despre actiuni trecute si indreptate deja, la pacatos trebuie insistat mai mult pe analiza competenta si profesionista a comportamentului sau estimabil, pentru ca este vorba de actiuni viitoare, in majoritatea lor previzibile, care pot fi anticipate ca posibile prin expertiza psihopedagogica si pot fi deci evaluate logic. Practic, se poate tine, de catre autoritati, o evidenta cu buline rosii pentru fapte rele si verzi pentru fapte bune, din timp in timp facandu-se evaluarea si decontarea.

 

Ce inseamna fara interdictii

Fiecare cetatean este liber sa faca ce vrea el, in raport cu constiinta si educatia sa, dar este raspunzator pentru ceea ce face. Alegerea ii apartine in totalitate daca este adult si responsabil insa suporta consecintele pozitive sau negative ale alegerii sale, fiind avertizat prin educare ca declansarea unor evenimente de orice fel atrage asumarea raspunderii tuturor consecintelor produse, daca actiunea este intentionat rauvoitoare, daca putea fi evitata in conditii rezonabile si daca nu s-a asigurat inainte pentru raspunderea in cazul respectiv.

In principiu, interdictiile au rolul de a limita actiunea in situatii pe care cel care actioneaza nu le cunoaste suficient si nu le poate controla ori stapani eficient sau suficient. Daca cel care actioneaza este instruit, va sti ce are de facut. Iar daca nu, va apela la o persoana instruita. Instruirea se poate face practic in orice domeniu pentru care are abilitati dovedite prin fisa personala, dupa care va putea actiona si pentru altii, neinstruiti, pe raspunderea sa si a examinatorului care l-a certificat ca apt pentru acest lucru.

 

Ce inseamna ca statul sa aiba doar obligatii

Daca cetateanul nu are obligatii, statul nu are drepturi. Si atunci cum va functiona ?

De exemplu, dreptul de a verifica se va inlocui cu obligatia de a verifica, dreptul de a actiona se va inlocui cu obligatia de a actiona si asa mai departe. Apare atunci obligatia reprezentantului statului de a face si nu mai poate hotara un angajat oarecare, indiferent ce functie ar avea el, daca face sau nu, ceea ce pe de-o parte elimina abuzul conducerii in responsabilizarea angajatului si pe de alta parte elimina responsabilitatea angajatului in fata cetateanului, singurul responsabil fiind angajatorul, deci statul.

Altfel spus, atunci cand apare necesitatea asumarii responsabilitatii unei actiuni oarecare, nu mai decide angajatul daca o face sau nu, ci este deja decis dinainte ca o va face si inca repede si eficient.

Ca sa dam un exemplu, cu ocazia cumparaturilor facute la magazin, cetateanul nu este obligat sa plateasca, o face doar daca asa doreste el si ii face placere. In situatia in care nu o face, statul, avertizat de magazin, il va executa silit, adica ii va retine din venituri suma necesara plus comisionul si cheltuielile de cercetare, actionare, executare, despagubirile datorate magazinului - care a investit anterior in paza, supraveghere video etc. tocmai pentru a preveni astfel de actiuni - si asa mai departe, pentru aceste operatiuni eliberand o factura detaliata si o chitanta. Daca cel in cauza nu este solvabil - situatie greu de acceptat ca verosimila, deoarece un sistem de supraveghere cu cip implantat va sesiza inca de la intrare care este solvabilitatea clientului - acesta va putea fi ajutat - dar nu obligat, fireste - sa munceasca intr-un mediu controlat pentru acoperirea cheltuielii facute. Daca nu vrea nici asta, statul va recupera cheltuielile din asigurari sau se vor gasi alte cai, pe care eu acum nu le mai insir aici.

Aceasta implica o reponsabilitate mai scazuta din partea angajatilor la stat, responsabilitatea asupra actiunii in sine fiind luata chiar de stat, dar si o eficienta ridicata actiunilor lor, respectiv o scadere drastica a sumelor care astazi se pierd prin diferite artificii numite in mod curent ,,sifonarea banului public", prin care este alimentat parazitismul social. Astazi, ambiguitatea unor reglementari de tipul ,,statul poate sa ..." sau ,,statul are dreptul sa ..." lasa la discretia si bunul plac al unui angajat sau politician decizia de a instaura sau aplica legea intr-un anume sector de activitate sau impotriva unui anume infractor. In acest fel, sunt favorizati si scapa netaxati atat capii cat si membrii retelelor de interlopi care traiesc - bine, dupa standardul lor redus la material - doar din activitati de terorism local si zonal sau sifonari publice, cat si politicienii care ii favorizeaza si cu care impart banii sustrasi. Dupa reformarea sistemului, veniturile statului vor creste fara sa se creasca in plus nici o taxa, ci doar prin reducerea la zero a sustragerilor si repartizarilor discretionare a sumelor deja existente, astfel ca educatia, sanatatea, justitia, apararea si alte servicii publice vor putea beneficia de sumele necesare pentru a fi si eficiente, si calitative.

In cazul in care statul are doar obligatii, neavand nici un drept, datoria de a verifica sursele de venit ale unui, sa zicem, functionar public nu va fi nici dependenta de vointa unui sef, nici la discretia unui angajat, ci se va face in mod automat de mai multe institutii sau servicii, corespondenta dintre datele furnizate de fiecare in parte fiind hotaratoare atat pentru integritatea celui verificat cat si pentru a celui care face verificarea, ceea ce va elimina fraudarea, coruptia, inselaciunea etc.

In aceeasi situatie, avand doar obligatii, un angajat al statului, politist sau judecator, nu va mai sta sa se targuiasca cu un infractor daca ii da sau nu voie sa il aresteze, pentru ca e mafiot local cunoscut si periculos, sef de tribunal, parlamentar sau copil de procuror, ci o va face rapid si fara menajamente, in caz contrar riscandu-si serviciul si viitorul economic - avand in vedere ca orice eroare in actiune atrage consecinte care trebuiesc apoi rectificate prin veniturile celui care a declansat evenimentul respectiv.

Un ultim exemplu al eficientei acestui sistem implica raspunderea, care astazi cade asupra celui care a indeplinit un drept al statului daca este considerata negativa si respectiv asupra celor care conduc activitatea daca este pozitiva, sistemul actual discriminand executantul in functie de criterii care nu au nici o reglementare, fiind la latitudinea subiectiva a unor, de regula, impostori.

Astfel odata cu noul sistem, agentul nu va mai sta pe ganduri inainte de a aplica legea, din cauza ca poate fi tras la raspundere ca e abuziv, ci o va face ferm, fiind o obligatie a sa, derivata din obligatiile generale ale angajatorului sau. Astfel, nu va mai purta el raspunderea daca legea il obliga sa foloseasca arma pentru oprirea unui fugar si nici nu va mai putea fi tras la raspundere indiferent ce metoda va folosi pentru a aresta un infractor, din moment ce legea ii cere sa-l aresteze daca exista dovezi ca este infractor.

Iar in ceea ce priveste statutul actual de ,,cunoscut membru al unei grupari infractionale" atribuit multor salbatici care isi fac mendrele, liberi, printre cetatenii onesti, acesta va disparea relativ repede din vocabular, odata cu grupurile din care fac parte, atat din cauza ca nu sunt capabili sa supravietuiasca decat din activitati pe care nu le vor mai putea desfasura in viitor, cat si din cauza ca activitatea de grup infractional organizat va fi taxata ca atare, orice taxa pe infractiune - care va inlocui pedeapsa detentiei din ziua de astazi - fiind dependenta de numarul celor care se organizeaza pentru a o executa.

Astfel, daca o infractiune este savarsita de o persoana, acesta va suporta o taxa, dar daca se asociaza doua, trei sau mai multe persoane fiecare dintre acestea va plati o taxa de doua, trei sau mai multe ori mai mare decat daca ar fi actionat singur. In plus, asocierea de grupuri mai mari de, sa zicem, zece persoane, sau asocierea in familii infractoare se va considera terorism local, care creeaza un pericol deosebit pentru societate si colectivitate si deci va impune destramarea acelui grup prin eutanasiere colectiva, fiind mai etic sa asiguri disparitia catorva infractori intr-un mod civilizat decat sa permiti asasinarea unor oameni nevinovati si onesti.

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

0 comentarii pentru Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13

Fii primul care adauga un comentariu!


Spune-ti parerea despre Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR