Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18

Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18

postat la data 18.01.2012, ora 13:54
categorie: Opinii și păreri

Share | |


 


CATRE NOUA IMPARATIE PROMISA - partea a sasea

 

Reforma in religie si dogme

Educatia prin religie e un mit. Religia nu educa, ci dreseaza, pentru ca se bazeaza exclusiv pe un sistem de recompense si pedepse pentru creerea unor reflexe conditionate, fiind un sistem specific dresajului animalelor. Si cum nici animalele, nici oamenii nu pot fi dresati la maturitate, dupa ce si-au format deja reflexele necesare supravietuirii si au ajuns deja la un anume sistem propriu de valori, este de prisos. De aceea religiile se straduiesc sa impuna prozelitismul inca de la varste foarte mici, pentru a-si asigura adeptii de maine inainte ca acestia sa inteleaga ce li se intampla.

Religia este ca si un distribuitor de droguri. Drogul administrat este divinitatea, distribuitorii sunt clericii, iar activitatea de recrutare de noi consumatori, de noi victime, de regula printre copii, naivi, persoane aflate in dificultate sau iresponsabile se numeste astazi prozelitism religios.

Victimele drogurilor sunt aceia care seamana cu victimele pradatorilor. Cei inteligenti de regula se feresc, cei rai devin pradatori iar victimele sunt cei cuminti, pasnici, ascultatori, creduli, naivi, bine intentionati, cu bun simt, care pot fi usor pacaliti.

Odata ajuns la maturitate, omul rational, chiar dupa tentativa de a fi dresat de mic prin sistemul religios, va trece prin filtrul ratiunii sale tot ceea ce a invatat in copilarie si, daca e sa creada si sa accepte unele elemente din cele multe prezentate, va retine doar ceea ce e logic si de bun simt. Adica, posibilitatea existentei unei divinitati - si nu existenta ei neconditionata, necesitatea respectarii unor reguli care sa reglementeze convietuirea - si nu impunerea lor catre oricine, faptul ca dreptatea si binele trebuie sa invinga - si nu ca invinge intotdeauna cel care e mai mare si mai tare la un moment dat - dar reflexul asocierii oricaror actiuni ale sale cu divinitatea va ramane, pentru ca s-a format in perioada educationala.

Spre deosebire de acesta, omul nerational, chiar daca nimeni nu l-ar educa religios, isi va crea o religie a sa, fie ca sa aiba pe cine da vina in caz de esec, fie ca sa aiba cui sa-i ofere serviciile sale, fie ca sa explice ceea ce el nu intelege, fie ca sa legitimeze ceea ce el face. De aceea, interdictia asupra religiilor e un nonsens. Adica, pe de-o parte nu trebuie sa desfiintam si sa interzicem religia, ca filozofie, pentru ca aceasta oricum va exista atata timp cat va exista si cel dispus sa o utilizeze, iar pe de alta parte va trebui s-o reformam din temelii, dar nu inventand noi aripi si aripioare ale religiilor existente, pe care sa le cosmetizam cumva, ci revenind la necesitatea desemnarii unor reprezentanti de seama - cei mai de seama, mai bine zis - care sa reprezinte comunitatile in fata divinitatii, respectiv eliminand din dogme, din morala si din ritualuri tot ceea ce contravine, astazi, statutului uman.

Biserica noastra crestina este o institutie conservatoare in sine. Pentru ca oricare dintre cultele din sanul ei are drept carte de capatai o scriere din preistorie pe care nu vrea sa o actualizeze, pentru ca din cauza aceasta nu recunoaste drepturi fundamentale pe care civilizatia le-a acceptat ca fiind actuale, pentru ca inca mai promoveaza dogme si actiuni salbatice, pentru ca ameninta cu tortura pe cei care o critica si promite recompense celor care i se supun, pentru ca inca mai practica ritualuri arhaice si foloseste haine si podoabe la fel de expirate.

Religiile mai moderne, derivate din crestinism, vor sustine poate ca ele nu se incadreaza in aceste reguli si poate ca au si dreptate, dar trebuie si ele verificate si purificate dupa regulile statului modern, deoarece insusi faptul ca s-au desprins din baza crestinismului denota faptul ca isi datoreaza existenta pe lupta pentru putere si pe fratricidul moral.

Daca in preistoria creatiei toate acele dogme, reguli si conceptii salbatice se justificau poate, fiind asemanatoare cu practicile animalelor pe langa care primii oameni isi duceau traiul de zi cu zi, si serveau supravietuirii in conditii de salbaticie, si daca pana la sfarsitul Evului Mediu Intunecat poate ca si-ar mai putea gasi vreo scuza de a fi existat - desi tocmai perpetuarea lor a creat acea epoca de trista amintire in istoria umanitatii - astazi in nici un caz nu mai exista nici un motiv sa mai fie promovate ca fiind necesare de aplicat sau macar de amintit. Torturile, executiile, pedepsele extrem de salbatice, supradimensionate in raport cu faptele pe care le incrimineaza, crimele in masa, genocidele si in general toate actiunile care au impus acel regim de teroare in epocile apuse nu mai pot fi tolerate de societatea civilizata.

In principiu, pentru un om rational nu ar mai exista nici un motiv de a mai tolera manifestarea in practica a filozofiilor expirate promovate de cultele religioase, daca acestea inca mai promoveaza practici aflate in distonanta cu civilizatia. Asta si pentru ca, asa conservatoare cum sunt, nu au reusit sa conserve de loc umanitatea la stadiul propus, de fiinte preasupuse, si au permis evolutiei sa-si faca de cap nu doar in biologic, ci si in spiritual, prin evolutia cunoasterii si intelegerea binelui si a raului in toate domeniile. Dar si pentru ca nu s-a putut, nici pana astazi, dovedi care este efectul mileniilor de inchinare si rugaciune, daca natura inca se mai manifesta distructiv, daca divinitatea nu apara oamenii de toanele acesteia, daca inca se mai moare si inca se mai sufera din pricina dezastrelor de tot felul, naturale sau artificiale.

Si, fie ca autoritatea religioasa nu mai este o autoritate, pentru ca nu se incadreaza in normele impuse de divinitate - adica e pacatoasa, pe intelesul tuturor - si deci e ignorata de catre divinitate, si o data cu ea sunt ignorati si cei reprezentati, fie ca totul e o minciuna si divinitatea ori nu exista, ori nu mai este activa in zona noastra de interes, conservarea practicilor acestora in canoanele traditionale este inoportuna si periculoasa, deoarece o eventuala degenerare a disperarii religioase, cauzata de evenimente naturale care nu mai sunt controlabile prin clasicele rugaciuni, poate readuce pe tapet practici excesiv de barbare, aplicate in trecut in perioade critice, cand se practicau pe scara larga executiile umane ritualice la nivel de masa.

In concluzie, un sistem politic, filozofic, managerial care timp de cel putin 2000 de ani nu a reusit, nici cand a condus singur, autoritar si totalitar, si nici cand a avut o opozitie care i-a cerut fapte si nu vorbe, sa creeze o societate mai buna, mai dreapta, mai umana, asa cum si-o doresc cei care o alcatuiesc - trebuie reformat.

Ca orice reforma, si aceasta trebuie sa inceapa cu o analiza - ce nu a mers si de ce - si sa continue cu un plan de masuri - ce trebuie schimbat, cum si de catre cine - si sa se finalizeze cu reforma planificata. Analiza trebuie sa prezinte avantajele, dezavantajele, costurile, efectele si durata implementarii pentru ce se doreste fata de ce a fost. Poate ca este nevoie de o noua filozofie de viata, de un nou mod de ierarhizare, de teluri noi. Trebuie revazuta conditia umana actuala si analizata de ce e asa cum e, si cum anume am vrea noi sa fie. Trebuie tinut cont si de faptul ca natura umana este duala comportamental, si ca si aceasta trebuie reformata.

Evident ca trebuie plecat de la sensul existentei umane, asa cum ni-l dorim astazi, si recunoscut rolul omului in viitorul planetei, al lumii, al universului. Si mai ales trebuie sa se tina cont de faptul ca religia nu trebuie nici desfiintata, nici obstructionata, ci doar reglementata pentru a fi corecta, nonviolenta si netotalitara.

Reformarea morala este primul pas in implementarea reformei sistemului religios in sine. Aceasta reforma morala trebuie sa aiba doua directii - morala religioasa ca baza doctrinara, care trebuie sa se inscrie in sistemul de valori morale specific perioadei pe care o parcurge societatea, renuntand la invataturile care nu se incadreaza in Carta drepturilor omului, respectiv moralitatea celor care o propovaduiesc si o reprezinta in fata publicului, care trebuie sa se inscrie atat in conditiile impuse de doctrina promovata, cat si in limitele permise - sau cerute - de lege privind calitatea educatorului public. In plus, fiind vorba de o filozofie aplicata, accesul minorilor si a persoanelor lipsite de discernamant trebuie restrictionat si permis doar daca sunt insotiti de tutori sau educatori autorizati.

Reforma religioasa este in principiu un act necesar pentru a declansa o reforma in societate, daca prin reforma intelegem indreptarea greselilor trecutului, impiedicarea expansiunii raului in detrimentul binelui si ridicarea standardului conditiei umane. Pentru a o implementa eficient, cred ca mai intai trebuie sa stabilim clar ce anume defineste raul si ce anume defineste binele in evolutia omului ca fiinta si a umanitatii ca si colectivitate. Daca acceptam ca binele este tot ce duce la progres, iar raul este tot ce duce la regres ori conservatorism, atunci trebuie sa indrumam fortele raului inspre calea binelui si sa le sprijinim pe cele ale binelui pentru a evolua constant.

Interdictiile creeaza reactiune, deci a interzice ceva - mai ales intr-o societate in care ai ales ca si slogan libertatea totala - este inoportun. Insa nimeni nu poate condamna o societate care impune ca norma morala cetatenilor sai sa respecte intocmai rigorile credintei sau dogmei adoptate si sustinute chiar de ei, de bunavoie si nesiliti de nimeni, si sa fie tratati si judecati in functie de ceea ce au ales ei singuri, in deplina cunostinta de cauza si cu responsabilitatea maturitatii lor. De aceea, o reforma a institutiilor religioase trebuie sa cuprinda doua directii de actiune:

-   prima, garantarea libertatii religioase a oricarui cetatean si a dreptului de a adera si de a sprijini o anumita religie, clar definita, precum si de a practica toate ritualurile acelei religii. Doar ca acest lucru trebuie facut absolut in particular, pentru a nu-i ofensa pe ceilalti, care sustin alte religii sau nici una, si in plus, religia respectiva sa fie autorizata de statul pe teritoriul caruia este practicata, care astfel garanteaza ca filozofia ei nu incalca legile societatii.

-   a doua, religia autorizata sa contina exclusiv norme morale, canoane ori practici care nu vin in contradictie cu legile si normele statului respectiv, sa fie propovaduita si indrumata exclusiv de personal calificat si autorizat, exclusiv in particular, sa excluda propaganda si prozelitismul, sa nu permita accesul copiilor sau a celor iresponsabili, iar personalul cu functii de conducere, control, organizare, indrumare, educare sa se supuna rigorilor controlului public al averilor, al respectarii moralitatii promovate, al respectarii normelor statului.

In felul acesta se poate promova o moralitate ridicata a clerului, care va insemna in timp o moralitate ridicata a practicantului, prin educare. Pentru ca pericolul manifestarilor religioase apare nu prin faptul ca indruma oamenii sa creada intr-o divinitate oarecare, ci doar atunci cand promoveaza intoleranta sau crima ca norme morale sau promoveaza persoane imorale ca educatori.

In relatia sa cu religia si cultele, statul are obligatia de a separa biserica de stat si de a interzice propaganda religioasa in mediul public si in randul persoanelor fara discernamant total dovedit. Pentru a asigura protectia cetatenilor sai, statul are datoria de a impune retragerea din propaganda religioasa a inscrisurilor care contin elemente totalitariste, teroriste, asupritoare, salbatice, care indeamna la ura interconfesionala, interetnica, la intoleranta de orice fel, la discriminare, la tortura, la violenta. De asemenea, statul mai are si obligatia de a identifica si de a indeparta persoanele care exploateaza nevoia de divinatie in interesul lor personal si nu in interesul colectivitatii sau al divinitatii, prin publicarea averilor acestora si a surselor lor, prin publicarea incalcarilor moralei propovaduite sau a legilor statului, prin suspendarea si eventual chiar retragerea dreptului de a educa si indruma daca nu se incadreaza in standardele educatorilor ori formatorilor de opinii.

In relatia sa cu cetatenii religiosi, statul are datoria de a le asigura serviciile religioase de baza - botezul, cununia si inmormantarea - in mod gratuit, civilizat si conform cu cerintele lor confesionale.

Este de asteptat ca reactia unei institutii conservatoare in esenta ei sa fie de respingere a oricarei incercari de reforma si de innoire sau aliniere la civilizatia contemporana. De aceea, in ceea ce priveste eventuala opozitie la o astfel de reforma a bisericii crestine, prin afirmarea si sustinerea starii ei de independenta fata de stat, trebuie sa i se aminteasca neaparat cateva aspecte:

-          ca a fost impusa cu forta in teritoriile fostului imperiu Roman de catre armata, calcand in picioare traditii religioase milenare ale popoarelor cucerite si deci nu are drept la autoritate morala asupra urmasilor acelor populatii pe care le-a acaparat prin forta

-          ca reforma tine de vointa populatiei si ca ,,vox populi, vox Dei”, iar majoritatea decide si minoritatea se supune sau pleaca, iar cei care nu tin seama de vointa poporului nu sunt demni de a reprezenta nici un Dumnezeu, de orice culoare ar fi acela

-          ca daca tot nu a fost capabila in doua milenii de conducere totalitara sa aduca ea noua ordine mondiala, a venit vremea sa se retraga la pensie si sa lase pe altii sa o faca

-          ca poate oricand sa paraseasca statul daca e independenta de acesta, dar fara ceea ce a imprumutat in tot acest timp de la cetatenii acestui stat - si ma refer la constructii, terenuri, podoabe si valori in general, care apartin fie cetatenilor, fie comunitatilor locale

-          ca poate oricand sa-si ia cu ea si sustinatorii fanatici, daca vor dori sa o insoteasca in pustie, ca sa se mantuiasca impreuna

-          si ca, daca totusi crede ca nu e independenta, atunci trebuie sa se supuna statului, adica poporului si vointei sale

In alta ordine de idei, trebuie ca statul sa sustina si faptul ca divinitatea fiind spirit, nu are nevoie de material, deci cine solicita valori materiale o face pentru el sau pentru grupul sau de interese si nu merita astfel consideratie. Lacasele de cult pot sa ramana, traditiile la fel, doar invataturile trebuie modernizate, astfel incat in cateva generatii sa se treaca de la morala actuala a respingerii si discriminarii opozantului sau concurentului religios la morala sprijinirii aproapelui sau a comunitatii in orice forma de divinatie si sa nu se mai poata manifesta nici un fel de dogma distructiva ori retrograda.

Statul va face si atentionarea utilizatorilor ca lacasele de cult sunt ale comunitatii si nu ale institutiei, pentru ca toate cheltuielile sunt platite de comunitate. Acolo unde lacasele de cult sunt monumente istorice ori arhitecturale si trebuie protejate, statul poate prelua sarcina protectiei de la comunitatile locale, insa atunci va avea dreptul de a interveni in administrarea lor.

Ca regula generala de implementat in lacasele de cult, statul trebuie sa impuna, ca norma morala, renuntarea la sistemul de recompense si pedepse specific dresajului in cadrul dogmelor sau ritualurilor, pentru a nu intra in contradictie cu regulile moralei de azi.

Trebuie instituita si obligatia celor care educa moral enoriasii de a dovedi ca au calitatile specifice unui om creat, daca acea credinta promoveaza creationismul, si respectiv ca se incadreaza in canoanele impuse de respectivul cult in ce priveste averea si comportamentul in viata publica si privata, pentru ca statul nu trebuie sa tolereze minciuna de tip fariseistic, adica una sa sustii si alta sa faci practic. Iar in ceea ce priveste serviciile religioase de baza, acestea trebuie sa fie gratuite si voluntare, fiind efectuate de cei calificati din spirit civic si umanitar.

In ceea ce priveste regretul asupra unor fapte comise, dupa intelegerea incorectitudinii lor, regret care in vocabularul religios se numaeste pocainta, trebuie amintit ca prin pocainta intelegem capacitatea, acordul si dorinta unei persoane de a recunoaste eroarea si de a lua masuri in consecinta. Pocaitul trebuie iertat, dar nu definitiv, recidiva trebuie pedepsita. Cel care insa refuza sa se pocaiasca trebuie taxat ca atare. Nu trebuie insa confundata pocainta reala cu tentativa de a scapa doar de pedeapsa printr-o pocaire de circumstanta, pur fatarnica si deloc reala.

Psihologia - sau eventual psihiatria, daca e cazul - trebuie sa aiba in vedere si evaluarea din acest punct de vedere al persoanelor, respectiv tedinta de supunere si nevoia impetuoasa de a fi stapanit si condus. Cu cat acest grad este mai ridicat, cu atat mai redusa trebuie sa fie permisiunea de a conduce, respectiv nivelul de conducere permis (inaltimea functiei detinute).

 Educarea cetatenilor trebuie sa fie al doilea pas major in instituirea reformei religiilor. Astfel, acestia trebuiesc indemnati sa fie rigurosi in alegerea cultului religios, astfel incat sa le aduca doar satisfactii si impliniri spirituale.

Astfel, pot sa le fie oferite unele sfaturi in ceea ce priveste desemnarea reprezentantilor, in sensul ca trebuie sa verifice daca acestia corespund criteriilor cerute de normele promovate de catre cultul respectiv, sau sa verifice, inainte de a face donatii umanitare prin biserica sau directe, daca destinatarii acestora chiar merita sa le primeasca, pentru a nu mai asigura finantare pentru cei care isi construiesc averi din cersit si asupresc apoi pe altii, respectiv sa nu se lase pacaliti si sa nu daruiasca in nici un caz celor care nu corespund criteriilor cultului ales.

De asemenea, trebuie indrumati ca, daca au platit preotului sau bisericii pentru un serviciu de intermediere - cum ar fi de exemplu pentru vindecare, pentru ploaie, pentru intoarcerea cuiva drag sau pentru orice altceva - si dorintele nu s-au indeplinit, deci daca ruga nu a fost ascultata, sa-i ceara socoteala intermediarului. Asta daca nu cumva chiar solicitantul este un pacatos, care nu merita nimic, situatie in care degeaba mai plateste, pentru ca nici o divinitate nu il va asculta.

Pe de alta parte, tot o problema de educatie ar putea fi si viata sumbra de apoi care le este harazita credinciosilor, majoritatea dintre ei neintelegand pe ce drum periculos si foarte dificil au pornit si ce cale total nepotrivita si-au ales de bunavoie. De aceea statul trebuie sa impuna educatorilor religiosi sa le prezinte celor care li se adreseaza adevarul cu privire la viitorul de robi ai divinitatii pe care si-l doresc, cu dezavantajele acestuia, prin prisma paralelismului cu robia pamanteana a secolelor trecute si cu autoritatea absoluta si incontrolabila a divinitatii, asa cum rezulta ea din scrierile religioase ale cultului respectiv.

 

 Interventia prin legislatie

Statul este laic. Dar, pentru ca atatea biserici si atatia oameni sustin ca este adevarat ca exista viata dupa moarte si ca ceea ce ti-ai ales inainte de moarte se va implini, statul trebuie sa ia in considerare aceste informatii ca fiind posibil adevarate. De asemenea, statul trebuie sa ia in considerare si afirmatiile unor biserici, conform carora cei care trec in lumea de dincolo dupa ce si-au facut o alegere de supunere si aservire unei divinitati, vor fi pe vecie robii acelei divinitati, urmare a alegerii lor liber-consimtite si a pactului pe care l-au facut de bunavoie inainte de moarte.

In consecinta, avand in vedere eventualitatea in care aceste informatii ar putea fi reale, statul trebuie sa ia masuri pentru a-si proteja cetatenii de eventualitatea ajungerii intr-o situatie nedorita de tortura fizica si psihica, in conditiile in care se preconizeaza sa fie sclavi intr-o lume total necunoscuta si in care statul nu are nici monitorizare, nici influenta.

Legea cultelor religioase, ca si Legea partidelor politice, trebuie sa aiba un numitor comun - si anume sa defineasca organizatia ca fiind nonviolenta, constructiva, morala, iar din teoria si practica promovate sa lipseasca orice urma de afirmare sau sustinere a intolerantei de orice fel, inclusiv fata de organizatiile similare, si respectiv a discriminarii pe orice criterii, inclusiv politice sau religioase.

De asemenea, organizatia nu trebuie sa promoveze sub nici un motiv, nici macar informativ, persoane si fapte care sunt in contradictie cu valorile morale acceptate de societatea contemporana, mai exact atrocitati de orice fel si faptuitori, crime, torturi, violente in general. Orice document care face referire la acest tip de fapte va trebui sa fie arhivat si va putea fi consultat exclusiv de cercetatori, istorici, literati si alti specialisti autorizati. Nerespectarea acestor reguli duce automat la clasarea organizatiei ca fiind extremista si la suportarea consecintelor prevazute de lege pentru promovarea si practicarea extremismului.

O alta reglementare legislativa trebuie sa impuna fiecarui cult religios - ca de altfel si fiecarui partid politic, acestea fiind asemanatoare ca si filozofie si functionare - o taxa fixa pentru fiecare membru activ inregistrat, prin care acesta sa sustina financiar institutia si sa dovedeasca fidelitatea fata de organizatia la care a aderat, sumele cumulate astfel mergand partial la educatia de stat a acelor membri si partial la monitorizarea activitatii publice a respectivei organizatii.

Statul trebuie deci sa fie ferm, sustinand ca Dumnezeu exista, dar se manifesta si actioneaza in moduri pe care omul nu le poate anticipa, intui si nici intelege. De aceea, orice incercare a unui om de a interpreta manifestarile divinitatii sunt speculatii inacceptabile oficial. Acesta trebuie sa fie motivul de baza pentru care statul nu poate permite nici unui om sa actioneze in numele sau la solicitarea unei divinitati, oricare ar fi aceea. A ajuta o divinitate sa isi indeplineasca niste criterii sau sa atinga niste scopuri, a sluji o divinitate, a deslusi pentru mase idei sau concepte divine sunt actiuni inadecvate tocmai din aceste motive.

Statul reprezinta poporul, iar vocea poporului este vocea lui Dumnezeu. De aceea, statul va apara atat poporul cat si pe Dumnezeu, nepermitand nici unui muritor sa ii intineze imaginea cu interpretarile sale absurde ale unor lucruri de neinteles. Nici un om nu are dreptul si nici capacitatea intelectuala de a analiza, de a interpreta, de a reproduce sau cataloga manifestarile divinitatii atata timp cat logica acesteia este neinteligibila omului. Si nici de a actiona in numele unei divinitati, daca nu o poate intelege.

Seful bisericii, atat timp cat este finantata de stat, trebuie sa fie demnitar si sa se supuna politicii statului. Atunci, morala bisericii va fi similara moralei contemporane si moralitatea acestui sef va fi aceeasi cu a guvernului, ceea ce va influenta pozitiv moralitatea institutiei si a reprezentantilor ei.

 

Dumnezeu ti-a dat dreptul sa alegi

Nu ti-a impus, ci doar te-a indrumat eventual in directia cea buna. Cine este deci cel care isi permite sa iti ia acest drept divin? Cu ce drept hotaraste el ca Dumnezeu a gresit? De aceea, dreptul de baza al oricarui om trebuie sa fie dreptul de a alege din orice.

In consecinta, obligatia de baza a unui stat moral trebuie sa fie indrumarea cetateanului pentru a alege ceea ce e bine. Indrumarea inseamna educarea prin prezentarea tuturor cailor si posibilitatilor cu avantaje, dezavantaje, costuri, consecinte si exemple ale celor care au ales anumite cai. Impunerea, obligarea, interzicerea sunt antimorale si antidivine.

Statul, daca vrea autoritate, trebuie sa monitorizeze, indrume, selecteze, judece, ajute, sustina, reglementeze, normeze, sa instige pozitiv (la creare si colaborare), sa fie ca un parinte pentru cetatenii sai. In consecinta, statul promoveaza libertatea fiecarui cetatean si interzice orice forma de robie pe teritoriul pe care il controleaza, garanteaza fiecarui cetatean al sau ca nu va fi sclavul nimanui pe acest teritoriu si afirma raspicat ca sclavia este unul dintre cele mai rele lucruri care s-au petrecut de-a lungul evolutiei societatii omenesti. Totusi, in virtutea libertatii fiecarui om de a-si alege singur calea in viata de dincolo, considera ca este dreptul fiecarui cetatean de a alege o vesnicie placuta siesi si nu intervine in aceasta alegere.

Dar nu permite ca acesta alegere sa fie facuta in necunostinta de cauza, ca urmare a unei neintelegeri, ca urmare a unei constrangeri, ca urmare a unei dezinformari si nici ca cineva sa poata hotari soarta viitoare a altcuiva in acest sens. De aceea, statul stabileste niste criterii pe baza carora cetatenii sai sa fie protejati in privinta alegerii arbitrare a statutului vietii lor vesnice si sa fie scutiti de o tortura nedorita sau neasteptata, prin legiferare, astfel:

-   Este interzis ca adultii sa hotarasca ce viata vesnica vor avea copiii lor. Exceptie fac mamele, care au dreptul sa hotarasca pentru copiii de pana la doi ani impliniti, dar numai in eventualitatea ca vor trece impreuna pragul vietii vesnice si doar in ideea de a nu desparti copilul sugar de mama lui.

-   Este interzis ca persoanelor fara discernamant sa li se sugereze sau sa li se impuna alegerea vreunei divinitati fata de care sa faca alegeri sau pacte de vreun fel. In randul acestor persoane intra copiii pana la 16 ani impliniti si cetatenii care au fost dovediti ca avand discernamantul diminuat sau absent.

-   Este interzis ca persoanele fara discernamant sa vina in contact cu orice fel de propaganda religioasa, si de acest lucru vor raspunde in egala masura cei care fac aceasta propaganda cat si cei care au obligatia de a supraveghea si indruma asfel de persoane.

-   Pentru ca un cetatean sa poata opta in deplina cunostinta de cauza asupra vietii sale de apoi, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

-   sa aiba cel putin varsta de 25 de ani impliniti

-  sa dovedeasca deplinatatea discernamantului prin consult psihologic si psihiatric de specialitate facut intr-un spital autorizat de medicina legala

-   sa faca dovada ca a absolvit cursul de istoria religiilor acreditat de stat

-   sa semneze ca a luat la cunostinta despre interdictia de a face prozelitism neautorizat, despre consecintele acestuia asupra celui atras astfel si despre consecintele acestuia asupra sa.

-   Este interzis ca un cetatean care a ales un anume cult religios sau o anumita cale in viata de dupa moarte sa atraga in aceeasi directie si alti cetateni, inca nehotarati sau fara discernamant integral. Cei care incalca aceasta restrictie condamna de fapt la sclavie pe veci o persoana care, altfel, ar putea alege libertatea. De aceea. cei care incalca acesta restrictie isi vor pierde dreptul la alegere libera in orice domeniu.

-   Orice institutie care, prin propaganda, prin practica in public sau prin alte mijloace incalca aceste restrictii va fi desfiintata, iar cei care o conduc si sponsorizeaza vor fi pedepsiti.

-  Incalcarea dreptului la libera alegere este o ofensa adusa Constitutiei nationale, Constitutiei europene si Cartei drepturilor Omului, dar si divinitatii care a lasat dreptul liberei alegeri fiecarui om, ceea ce da dreptul statului sa intervina si sa readuca situatia la stadiul initial, solicitand despagubiri atat pentru cel afectat cat si pentru actiunea sa, a statului, de interventie si refacere a situatiei initiale.

Preotii angajati de stat vor avea dreptul de a oficia in orice lacas de cult public, la cererea cetateanului, dar de regula vor folosi marile catedrale sau bisericile de stat. In ceea ce priveste cimitirele, acestea vor trece obligatoriu in administrarea si proprietatea comunitatilor locale, pentru ca orice om sa poata fi inmormantat gratuit si indiferent de cult ori de motivul decesului, pentru a evita umilirea rudelor decedatului practicata astazi si jecmanirea lor prin santaj de catre reprezentantii acelor institutii care sustin ca promoveaza morala adevarata, dar refuza inmormantarile daca nu sunt platite ca niste favoruri de lux.

Bisericile traditionale, ca si cladiri, vor trece la primarii, fiind ale comunitatii, dar daca primariile refiuza sa le primeasca si sa le intretina vor trece la stat. Cele care sunt declarate monumente istorice sau de arhitectura vor avea regim special, exploatarea lor aducand obligatii suplimentare posesorului. Bisericile care au fost ridicate cu bani de la stat vor fi declarate partial ale statului, functie de contributie. Posibil ca si contributia privata sa atraga acelasi regim. Angajatii acestor biserici vor fi localnici si vor fi retribuiti de proprietar. Marile catedrale vor fi fie ale statului, fie ale cui vrea sa le intretina.

Toate bisericile pe care comunitatile, prin primarii, nu vor sa le preia si sa le exploateze legal, sau care doresc in mod expres acest lucru inca de la inceput, vor fi inregistrate ca fiind institutii particulare de tip s.r.l. sau o.n.g. si vor fi supuse regulilor generale de impozitare, control fiscal, etc. Daca nu exista doritori care sa le inregistreze ca atare, vor fi preluate de stat si exploatate dupa caz.

Acolo unde se impune, existand cerere si neexistand oferta, statul va infiinta o biserica speciala policultista de stat, care sa poata oferi toate serviciile religioase clasice, in mod gratuit, in mai multe rituri si in mai multe limbi, dupa caz. Acelasi regim il vor avea si marile catedrale din municipii care sunt administrate de stat, sau bisericile abandonate sau secularizate pe motiv de incalcare a legii.

 

Unificarea tuturor religiilor si credintelor intr-o noua dogma universala, in care sa existe doar un creator, doar un scop si doar o directie, prin eliminarea tuturor elementelor care dezbina astazi lumea credintei din ratiuni subumane trebuie sa fie al treilea pas important al reformei religiilor. Se va putea atunci edita si publica Noua Biblie Universala, care va contine tot ceea ce trebuie pastrat din toate scrierile sfinte cunoscute pana acum, urmand a fi actualizata pe masura ce noi descoperiri vor aduce noi scrieri vechi de resortul religiilor. Avantajul major al acestei actiuni este eliminarea starii tensionale mostenite din arhaic si preistorie dintre diferitele religii si culte, stare care a generat sau cel putin a motivat majoritatea conflictelor violente ale omenirii. Calea pacii universale se poate deschide astfel si in lumea credintei religioase, aliniindu-se astfel celei deschise de reforma politica in lumea laica a managementului global.

 

 Renumerotarea postreforma a anilor

Am intrat in mileniul trei al existentei noastre. Mileniul III dupa Cristos insa, pentru ca asa a hotarat autoritatea religioasa si statala candva, ca o schimbare a opticii si a doctrinei trebuie sa implice si o schimbare a numerotarii anilor.

Perfect de acord, si nu cred ca majoritatea civilizata a lumii nu ar accepta, la finalizarea reformelor politice, administrative si religioase preconizate a instaura pe pamant noua imparatie a binelui si pacii mondiale o noua renumerotare a anilor, de la zero.

Iar noul inceput poate fi considerat fie instaurarea reformei, adica a apocalipsei de catifea care sa inlocuiasca salbatica apocalipsa divina, sa schimbe ordinea mondiala si sa curete lumea de toate relele, fie finalizarea acesteia, fie o alta data, motivabila stiintific, data care candva a constituit un reper in punctul de plecare al umanitatii, fata de care sa ne referim ori de cate ori privim in trecut.

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

0 comentarii pentru Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18

Fii primul care adauga un comentariu!


Spune-ti parerea despre Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR