Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3

Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3

postat la data 18.01.2012, ora 12:33
categorie: Opinii și păreri

Share | |


 


NATURA UMANA. DUALITATEA NATURII UMANE - partea a doua

 

 Teoria evolutiei. Argumente

Propun sa incepem cu o inmormantare oarecare. Crestina. Ce spune popa? ,,Din pamant esti, in pamant te vei intoarce". De unde o fi scos-o, el, care sustine creationismul pur, ca viata provine din materia nevie, sustinand astfel inconstient teoria evolutionista? Pai din biblia lui, unde, in Geneza, se spune ca Dumnezeu l-a creat pe om din tarana ...

,,Gura pacatosului adevar graieste” – zice o vorba din batrani – si aici se dovedeste inca o data adevarul acestor vorbe. Pentru ca pacatosii care, refuzand sa mai creada fara a cerceta, au indraznit sa gandeasca, sa admita, sa redacteze si sa argumenteze o teorie a evolutiei nu au facut acltceva decat sa confirme adevarul vechilor scrieri sfinte.

In paranteza fie spus, pentru cei care sustin ca daca cei care au canonizat biblia ar fi stiut de teoria asta ar fi sters respectiva fraza – sa nu fim rai, ca poate au stiut-o, doar erau profeti.

Ori, despre biblia crestina se stie ca este o colectie de scrieri foarte vechi, copiate, cenzurate, comprimate si apoi canonizate dupa voia celor interesati. Pai daca scrieri atat de vechi, a caror provenienta se pierde in negura veacurilor, sustin asta, de ce oare trebuie noi sa punem la indoiala afirmatiile lor? Si de ce sa nu consideram ca sunt adevarate, ca doar crestini suntem de cand ne stim, nu-i asa ...?

Rezumand, evolutionismul se bazeaza pe fapte demonstrate stiintific si respectiv pe probe palpabile, verificabile, sugerate inca din timpuri stravechi, dar neintelese pana in epoca descoperirilor stiintifice. Este foarte adevarat ca descoperirile sunt abia la inceput si deci inca mai este mult pana departe, dar este deja cert ca acest evolutionism este corect si logic. Asa ca il consideram un adevar concret.

 

 Caracteristici animale. Omul evoluat

Dar sustinerile teoretice si descoperirile arheologice care promoveaza evolutionismul sunt completate si de analiza comportamentala. La om - caci despre el vorbim acum, chiar daca analizam caracteristici comune cu ale animalelor - comportamentul teribil de asemanator cu cel animal este frecvent, poate chiar foarte frecvent in raport cu pretentiile de specie inteligenta si rationala pe care le mai emite din cand in cand.

Voi continua prin a prezenta acum cateva caracteristici frecvente de comportament pe care eu le-am sesizat la animale, dar care se intalnesc in mod frecvent si la multi oameni si deci pot completa dovezile ca cel putin o parte din cei care au chip si forma umana provin din descendenta animala sigura.

-   egoism: tot ceea ce face face doar pentru el, se lupta sa pastreze tot ce are pentru sine, nu ii pasa ca ceilalti nu au, nu ajuta si nu ofera, nu permite si altora sa se foloseasca de ceea ce detine el, chiar daca are mai mult decat are nevoie si chiar daca surplusul risca sa se degradeze si deci sa se compromita nefolosit. Nu exista animale altruiste, care sa ofere celor din jur din putinul lor, din mila sau din compasiune, cu atat mai putin din calcul, adica prin vointa.

-   materialism: nu face nimic fara o rasplata sau fara a fi amenintat cu o pedeapsa. Nu exista animale care sa faca ceva dintr-o convingere, din placere, din mila sau altruism. Doar din reflexe – conditionate ori innascute - si din frica sau interes actioneaza. De aceea animalele nu pot fi educate si trebuie dresate, actiune care induce reflexe conditionate de rasplata sau de pedeapsa.

-   egocentrism: are convingerea ca totul i se cuvine, dar cei din jurul sau nu vor sa ii dea si de aceea nu are incredere in nimeni, de aceea incearca sa-si insuseasca ceea ce crede el ca de fapt e al sau, dar i-a fost luat sau nu i-a fost dat. Altfel spus, orice animal asteapta sa i se dea doar daca nu are incotro, altfel isi ia singur fara nici o remuscare si absolut sigur ca e dreptul sau si i se cuvine.

-   supunere in fata celui mai puternic, asuprire a celui mai slab: nici un animal nu va accepta supunerea in fata cuiva mai slab, de buna-voie si din proprie initiativa, din respect sau din constiinta. De asemenea, nici un animal nu va ezita sa isi arate suprematia in fata unuia care s-a dovedit a fi mai slab in competitiile curente.

-   impunera suprematiei cu forta asupra teritoriului sau asupra celor mai slabi, de exemplu femelele si puii, si asupra bunurilor materiale - hrana, apa, adapost etc. Forta este atributul suprem prin care orice animal isi impune dominatia asupra a orice este de domeniul concurential. Animalele nu ingrijesc alte animale, in mediul lor, decat instinctiv, daca si-au pierdut puii.

-   multumirea cu satisfacerea necesitatilor biologice de moment - mancare, apa, sex, somn: nici un animal nu are aspiratii marete de interventie asupra mediului, de ridicare a nivelului sau de trai, de descoperire si cunoastere pentru care sa fie dispus sa isi dedice timpul si viata, ca scop al vietii sale.

-   uciderea rivalilor sau potentialilor concurenti, inclusiv a puilor altora, si acapararea bunurilor acestora, respectiv a teritoriilor detinute anterior de acestia: in lumea oamenilor, uneori nu se practica uciderea, ci doar supunerea, care la unii oameni a evoluat in robie.

-   atacarea teritoriilor invecinate, cu uciderea detinatorilor si acapararea bunurilor lor: animalele nu fac niciodata aliante pentru a stapani in comun teritorii si bunuri, ci doar le cuceresc si si le insusesc. In lumea oamenilor, uneori se mai doneaza de buna voie parti din teritoriu si cate o domnita tanara pentru a salva partial bunurile, altfel sortite a cadea in mana celui mai tare.

-   ierarhizarea comunitatii din care fac parte  pe baza fortei si a brutalitatii, caracterizata de oameni ca fiind ,,legea junglei”.

-   trairea clipei, a momentului, fara nici o planificare pe viitor decat in masura in care reflexele ii cer sa procreeze.

-   supravietuirea cu orice pret, chiar si cu sacrificarea celorlalti, inclusiv a urmasilor. Nu exista nici un animal care sa se sacrifice singur, din convingere, pentru binele comunitatii, ca o consecinta a unui calcul privind avantajele si dezavantajele sale si ale celorlalti. Deviza animalului in fata vitregiilor vietii este ,,scapa cine poate".

-   reproducerea cantitativa. Orice animal se va stradui, in tot cursul vietii sale, sa aduca pe lume cati mai multi urmasi, fara sa-i pese daca au sau nu din ce trai, daca au sau nu un viitor frumos ori daca vor fi sau nu fericiti.

-   imposibilitatea de a fi educate, deoarece nu inteleg notiuni abstracte, reguli, legi. Animalele pot fi doar dresate, prin crearea de reflexe conditionate prin metoda recompensei asociate cu pedeapsa, acestea fiind modalitati concrete de determinare a comportamentului

-   viclenia, confundata uneori cu inteligenta animala, care de fapt nu exista. Nu exista nici un animal care, manat de inteligenta si de intelegerea sensului vietii sale, sa incerce sa ia exemplu de la vecinul sau, omul, si sa incerce sa faca si el, din ceea ce are la dispozitie, o unealta, un vehicul, un aparat sau dispozitiv – ori macar sa le foloseasca ca atare pe cele pe care le-ar putea gasi eventual. In schimb exista destule care inseala, fac ambuscade, se deghizeaza, disimuleaza – folosind un precursor al inteligentei, viclenia.

-   conservatorismul total in afara dresajului uman. Nici un animal nu va incerca vreodata sa se civilizeze, sa se emancipeze, copiind eventual stilul de viata uman pe care il poate avea de model, preferand sa traiasca in conditiile oferite de natura si de instinctele dobandite. Folosirea de constructii umane drept adapost sau sursa de hrana nu inseamna emancipare, ci doar adaptare la mediu.

Faptul ca unele din aceste caracteristici se intalnesc si la unii oameni nu constituie insa de loc o dovada ca sunt nespecifice animalelor, ci doar o dovada cat se poate de certa ca sunt destui oameni care se comporta asemenea acestor necuvantatoare. Ba chiar mai rau – as spune, pentru noi oamenii – exista si indivizi care se comporta mai urat si mai inapoiat decat primatele si poate chiar si decat mamiferele.

Deci, odata aceste caracteristici  sesizate in comportamentul unor grupuri umane  oarecare, se verifica in mod suplimentar ca teoria evolutionista aplicata la om este logica, rationala, dovedita si documentata, in fiecare zi si pe fiecare meridian.

Ca o completare la evoluati, as reaminti ca exista doua tipologii, una minora si una majora.

In minoritate se afla echivalentii pradatorilor, cei care isi ataca mereu semenii - si nu doar semenii - dar sustin daca sunt luati la intrebari ca  a fost doar o gluma sau o joaca. Sunt rai in orice actiune a lor, distrug doar in ideea de a distruge si de a se simti astfel puternici si superiori. Urmaresc si pandesc mereu pe cineva, cautand o oportunitate de a face rau si se comporta sau se exprima primitiv, salbatic.

In majoritate se afla cei echivalenti victimelor din regnul animal, care se straduiesc toata viata sa faca doar ,,ceea ce se face", asa cum au fost dresati, fara sa inteleaga de ce anume se face asa, care e telul actiunii lor. O caracteristica a lor este ca cer mereu sa li se dea, sa li se faca, sa li se spuna sau eventual sa li se ceara de catre cei care li se considera stapani si pe care ii accepta fara intrebari si explicatii. Cand li se cer informatii sau pareri ei nu spun ce gandesc, ci doar ceea ce cred ei ca vrea celalalt sa auda - sau ca se cuvine sa spuna - fara sa intuiasca si consecintele.  Se comporta si se exprima ,,dupa cum bate vantul", conform unei zicale populare.

Psihologia - sau eventual psihiatria, daca e cazul - va trebui sa aiba in vedere si evaluarea din acest punct de vedere al persoanelor, atunci cand le fac profilul, pentru a evidentia gradul de tedinta de supunere si nevoia impetuoasa de a fi stapanit si condus. Cu cat acest grad este mai ridicat, cu atat mai redusa trebuie sa fie permisiunea de a conduce, respectiv nivelul de conducere permis sau inaltimea functiei detinute.

Sa amintim, in final, asa numitul comportament de catel dat unor oameni de catre semenii lor. Orice catel azi latra furios la cineva, maraie amenintator si sare sa-l muste, ca sa ii arate ca el e stapanul acolo iar el este un neavenit. Hotarat, e tare rau. Daca il repezi si il domini te lasa pe moment in pace, retragandu-se si cautand un alt moment sa te prinda descoperit si sa-ti dea o lectie despre stapani si supusi. Dar maine deja se gudura, ranjind cu gura pana la urechi, pentru ca intre timp a aflat ca esti prieten cu nustiucine sau ca prin tine poate eventual accesa vreo bursa nerambursabila oarecare. Iar poimaine reia maraitul si latratul furios, dupa ce a aflat ca sprijinul sau protectia presupusa au cazut sau nu exista. Revine astfel la comportamentul violent de catel, care vrea sa se impuna si sa arate cine e seful acolo ...

 

Teoria creatiei. Argumente

Creatia a fost considerata si acceptata ca fiind cauza aparitiei omului si a lumii sale inconjuratoare dintotdeauna, fiind singura explicatie a existentei acestei specii in decursul istoriei sale – si poate ca si a unei bune parti din preistorie, chiar daca nu exista dovezi scrise, inca, pentru asta. Cele mai credibile surse informationale care sustin creatia sunt scrierile foarte vechi si derivatele lor, basmele, care in general converg catre aceeasi tema.

Cam in toate scrierile, miturile si basmele foarte vechi se spune ca, odata, demult, niste ciudati au venit din cer cu niste ciudatenii. Acestia aveau puteri anormale, asemanatoare cu cele ale naturii si, dupa ce s-au razboit cumva si catva pe acolo prin cerul lor, au coborat pe pamant, unde au creat animale, plante si oameni si au plecat ceva mai tarziu cu ceva treburi urgente, promitand ca se vor intoarce.

Este ilogic sa crezi tu, om modern, inteligent, invatat si cu multa experienta, ca niste primitivi, cat de isteti or fi fost ei, puteau sa inventeze asemenea povesti si sa le mai si noteze pentru viitor. Daca ar fi fost inventate, ar fi personificat obiecte pamantene sau ar fi zeificat fiinte, dar in nici un caz nu ar fi spus despre venitul din cer, despre care de foc ce urla ca tunetul - sau ca supersonicul modern - si despre alte bazaconii fara nici o logica pentru acele vremuri – dar care noua ni se par foarte logice, posibile si adevarate azi, pentru ca le construim, le vedem, le folosim.

Si daca tinem cont ca nici o legenda ancestrala, dar absolut niciuna nu face referire la un posibil stramos simian pentru om, si nici ca omul a fost creat de catre divinitate plecand de la o maimuta, cred ca lucrurile sunt cu atat mai certe.

Si daca scrieri atat de vechi, a caror provenienta se pierde in negura veacurilor, sustin ca exista fiinte care vin din cer in care de foc, si au puteri miraculoase si pot face lucruri mai presus de intelegerea oamenilor, de ce sa credem noi ca sunt inventii ale unei minti suprarealiste primitive, cand e foarte banal sa acceptam ca sunt doar relatari concrete ale unor evenimente la care povestitorii originali au asistat si care meritau sa fie retinute si povestite urmasilor? Ca mi se pare logic, doar, ca daca nimeni nu sustine ca zeii sau ce-or fi aia ies din pamant, din pesteri, din vulcani, daca nimeni nu zice ca apar din furtuni sau din copaci, pietre, lacuri - dar se sustine, aparent fara logica, venirea lor din ceruri si reintoarcerea acolo, mi se pare logic, deci, sa cred ca ei sustin doar ce au vazut, si nu inventii.

Mai mult, se pare ca la origine aceste scrieri nu doar relatau evenimente, ci contineau si sfaturi sau invataminte pe care cei care le-au primit nu prea le-au inteles, dar au respectat totusi dorinta celor care le-au creat, declarandu-le sfinte - adica adevarate si demne de tot respectul - si perpetuandu-le in viitor. Acum, ca unii mai totalitari si fara scrupule au mai taiat cate ceva pe ici - pe colo, si au mai pus de la ei ceva crema si o ciresica deasupra - asta e, timpul e de vina si natura - umana ? - s-a manifestat in toata splendoarea ei ...

Insa, logic, daca nu ar fi existat un creator si un rezultat al activitatii sale, nu s-ar fi pomenit de acest lucru in toate acele povestiri ancestrale, care sunt cunoscute astazi ca fiind mituri. Avand in vedere vechimea si universalitatea acestor mituri, e logic faptul ca ele au un numitor comun neinventat, pentru ca nu avea cum sa fie inventat un concept filozofic intr-o populatie primitiva, careia ii lipseau notiunile filozofice.

Coexistenta dintre aceste populatii si creator - si respectiv colectivul acestuia - a lasat urma in amintirea colectiva a umanitatii. Urmele acestea au devenit accentuate abia dupa ce acest lucru - coabitarea - nu a mai fost de actualitate, adica o banalitate a vietii de zi cu zi - si a inceput sa devina un eveniment de mentionat doar atunci cand monotonia vietii de zi cu zi a populatiilor din zona altadata animata sau aparitia unor situatii extreme care altadata erau controlate de zei a determinat batranii sa le explice nepotilor de unde provin anumite obiceiuri sau cerinte. Deci, altfel spus, povestirile despre zei si faptele lor sau despre eroii creati de acestia au intrat in educatie doar atunci cand zeii au iesit din actualitate, dupa ce divinitatile au parasit pamantul, plecand cu alte treburi pe aiurea, promitand ca se vor intoarce intr-un viitor nedefinit, cand vor face si o evaluare a starii planetei.

Poate ca viitorul va mai aduce in studiul cercetatorilor si documente acum inca ascunse, care vor confirma cele sustinute de mine acum. Dar logica ne cere sa nu ignoram ceea ce, chiar daca inca nu are o dovada fizica palpabila, are in schimb o explicatie clara si rationala - si sa ignoram doar fiindca noi nu credem in ele, cum au mai facut unii inaintasi de-ai nostri referitor la zborul cu obiecte mai grele decat aerul, referitor la o viteza mai mare de 30 km/h, referitor la un viitor in comunicatii sau referitor la povestirile despre celebrele cetati antice, sustinand ca sunt imposibile, ca nu au nici un fel de viitor sau ca sunt doar povesti – si erau savanti !

Revenind la noi si problemele noastre, sa recunoastem ca toata lumea e de acord ca, atunci cand vorbeste de om, oricine ii confera automat atributele de ,,inteligent”, ,,rational”, ,,creator”, atribute care insa nu se potrivesc decat unei mici parti a populatiei. Sunt insa atribute definitorii omului, care il deosebesc de animal si il situeaza deasupra acestuia. Desigur insa ca aceste atribute ne duc imediat la gandul ca poate omul creat a avut intotdeauna un alt tip de comportament - superior si academic l-as caracteriza eu - total diferit de al majoritatii, calitatea sa principala fiind cercetarea realitatii si perpetuarea cunostintelor acumulate, motiv pentru care a fost invidiat de catre cei multi. Dar aceste calitati nu i-au impiedicat pe cei deranjati de adevarurile reiesite din experimentele si cunostintele sale sa-l cenzureze, sa-l marginalizeze si chiar sa-l extermine atunci cand le-a deranjat starea de totalitarism prin critici, chiar daca le-au apreciat si i le-au preluat, punandu-si-le lor prin titluri si sigilii.

In vechime, omul creat, prin calitatile sale, a pastrat in amintire si apoi a povestit urmasilor evenimentele pe care le-a trait, evenimente care, distorsionate in timp, au creat miturile, basmele si teoria creatiei. Explicatia transformarii realitatilor in povesti si mituri e logica pentru ca, daca la inceput existau confirmari directe sau chiar urme concrete ale activitatii creatorilor, cu timpul acestea s-au estompat, divinitatea nu si-a mai facut simtita prezenta in mod concret si direct, iar ceea ce era odata verosimil s-a transformat, dupa foarte multe generatii, in ceva de domeniul fantasticului, basmului, mitului, iar pierderea respectului din cauza lipsei de incredere in posibilitatea concreta a revenirii a dus la ,,imbunatatirea” de catre povestitor a fondului relatarii.

Tot omul creat a generat si raspandirea acestor cunostinte sub forma de basm si mit, raspandire care s-a facut pe intreg mapamondul prin expansiunea omului creat prin lumea celui evoluat. Deoarece expansiunea omului in lume este confirmata, si insasi legenda creatiei sustine ca omul creat a fost indemnat la colonizarea lumii inconjuratoare, logica ne face sa admitem ca toate miturile, basmele si religiile creationiste de aceea au un numitor comun – creatia si omul creat, care a povestit-o urmasilor sau vecinilor – pentru ca provine dintr-o unica sursa, initiala.

Scepticilor, care sustin ca nu exista dovezi materiale care sa argumenteze acest tip de interventie, le sugerez sa se intrebe daca noi, in locul lor, am fi lasat oare urme ale vizitei noastre in cosmos, pe pamant sau sub ape. Raspunsurile posibile ar putea fi urmatoarele:

-   poate ca exista totusi urme, dar inca nu au fost descoperite

-   poate ca au existat candva, dar timpul le-a distrus

-   poate ca au fost ecologisti si nu au poluat intentionat

-  poate ca au fost grijulii si nu au lasat intentionat jucarii pe care le-au considerat prea periculoase pentru niste amatori inconstienti

- poate ca ne-au lasat totusi invataturi, urme in constiinta creatilor, in ideea ca, atunci cand vom creste destul de mari si vom deveni destul de isteti ca sa gandim logic, ne vom da seama ca fara foc nu iese fum. Vorbesc aici despre acele invataturi ancestrale care, confiscate si modificate ulterior de catre evoluatii interesati, au creat mituri, basme si religii.

Cred ca prima conditie pe care trebuie sa o punem, cand dezbatem pe aceasta tema, este ca ar trebui sa luam totul ca pe o incercare de a intelege lumea mai bine decat cei de dinaintea noastra, fara insa a avea pretentia sa stim deja totul, si deci fara sa luam astfel din start posibilitatea generatiilor viitoare de a se delecta cu noi descoperiri, confirmari sau infirmari ale unor ipoteze. Nu trebuie sa fim deci rai cu urmasii nostri.

In alta ordine de idei, poate ca a douasprezecea planeta, de care pomenesc autorul cartii omonime si susutinatorii sai, ar putea fi de fapt uriasa nava-satelit a celor care ne-au vizitat si ne-au influentat astfel viitorul … nu?

 

Caracteristici umane. Omul creat

Omul este considerat de oricine o fiinta superioara animalelor. Superioara nu ca forta sau rautate, ci superioara spiritual, prin faptul ca este inteligent, adaptabil, uneori chiar rational. Cand intrebi un om oarecare prin ce se deosebeste omul de animal, asa iti va raspunde: prin inteligenta si prin creativitate. Si orice om, confruntat cu un semen de-al sau care se comporta animalic, va exprima dezamagit: ,,asta nu-i om…”

Dar care sunt, totusi, caracteristicile specifice unui om, caracteristici care nu se vor intalni niciodata la animale? Sa enumeram cateva:

-    gandire, inteligenta, ratiune, cugetare. Desigur ca unii mai confunda inteligenta cu viclenia sau considera ca animalul dresat de om este asemanator acestuia. Da, are de multe ori un comportament asemanator pentru ca asa a fost dresat de mic si si-a creat reflexe prin imitare sau dresaj, dar caracteristicile lui se vad atunci cand este lasat in libertate si trebuie sa se descurce singur. Si omul este singura fiinta care a dovedit pana acum ca detine aceste calitati. Iar daca nu toti oamenii le detin, acesta e un semn ca si creatia, si evolutia sunt valabile, in plus dovedind ca evolutia poate fi socotita cauza tuturor relelor omenirii in materie de comportament in societate.

Viclenia si smecheriile – unele mai ieftine, altele mai elaborate – exista, intr-adevar, si in lumea animala. Unii sunt tentati sa le numeasca inteligenta animala. Acestia numesc astfel de manifestari drept ,,ratiune”, ,,inteligenta”, ,,gandire”, afirmand astfel ca exista animale inteligente, dar probabil ca fac asta doar fiidca le seamana lor. Ei se vad oameni, considera ca e normal sa fie inteligenti si, prin analogie, considera ca manifestarile animale asemanatoare lor sunt semne ale inteligentei acestora.

Dar e exclus. Poate doar mai abile sau doar mai viclene decat altele, dar inteligente este exclus.

Daca erau inteligente, ar fi venit deja sa ne contacteze, sa ne cunoasca, sa colaboreze cu noi. Dar nu au facut-o, desi stiu de existenta noastra. Noi, in schimb, le-am vizitat in timp pe toate, si le-am ,,contactat”. Atata timp cat nu o sa vad un delfin, o caracatita, un caine, un corb sau mai stiu eu ce alta vietuitoare considerata inteligenta ca ma invita la dialog, ca-si face un aparat de respirat cu apa ca sa poata sta pe sol, sau ca foloseste o barca de-a noastra scufundata ca sa se joace la suprafata, sau ca isi face singur o casuta, sau ca studiaza un avion ori un submarin ca sa-l imite, sau ca ne imita pe noi ori ca folosesc creatiile noastre ca sa isi ridice nivelul de trai, nu o sa cred in inteligenta animala.

Viclenia si smecheriile sunt de fapt un precursor al inteligentei umane de mai tarziu, o forma arhaica de predictie instinctuala a unor actiuni si respectiv de simulare mentala a unor reactii. De aceea, din aceasta confuzie, sunt considerati unii ,,oameni” destepti de catre altii, la fel ca si ei. Pentru ca au acumulat averi uriase, pacalindu-si semenii, pentru ca au dobandit functii de invidiat, prin frauda, inselaciune, minciuna, nesimtire. De fapt sunt doar niste biete animalute viclene, care au avut enorma sansa de a se naste cu chip de om, infiltrandu-se astfel mult mai usor intre acestia si profitand la maxim de aceasta oportunitate.

Dar oportunismul este una din caracteristicile specific animalelor. Ca si ierarhizarea, de fapt, daca tot am pomenit de functii, si care deriva din acumularea de putere, de avere, de teritorii – pe de-o parte – si din impunerea unei autoritati bazate pe forta – pe de alta parte – si nu pe respect; astfel spus, pe ,,legea junglei”, iar ce provine din jungla nu poate fi decat specific animalelor.

Ierarhizarea este mostenita de om din arhaic, si daca la inceput era o expresie a respectului fata de cel care stie mai multe decat tine – adica fata de parintele care te invata si te apara – si nu fata de vreun semen egal de-al sau, in timp s-au copiat exemple din lumea animalelor, langa care oamenii si-au dus traiul in acesta nefericita copilarie a umanitatii, pe masura ce viclenia si smecheria si-au impus regulile si au creat asa-numiti oameni, dupa chip, care si-au impus autoritatea in functie de putere si avere. Ea a fost mentinuta si perpetuata de catre aceia care doresc sa-si mentina privilegiile de stapani, fara a avea insa in dotare caracteristicile care sa impuna un respect natural, castigat, uman.

-          sensibilitate, altruism, empatie, demnitate, cinste, corectitudine, adevar, morala. Aceste caracteristici nu vor fi niciodata observate la animale. Nici un animal nu se pune in situatia celuilalt si, din mila sau compasiune, sa cedeze ceva de la el. Nici un animal nu isi va da viata sustinand ,,si totusi, eu sunt sigur ca am dreptate” in relatia de impartire a resurselor – dar ele nici macar nu isi impart resursele, ci le acapareaza, in functie de ierarhia stabilita prin forta. Omul este singurul capabil sa faca daruri din placere sau ca recompensa, chiar si in conditiile in care isi pastreaza pozitia sociala superioara. Omul este singurul care se multumeste cu putin chiar daca are ocazia sa ia mai mult, din respect pentru semenii sai sau pentru animalele din jur. Adevaratul om, desigur.

-    vointa, constiinta. Singur omul este capabil sa actioneze exclusiv din vointa sa, nedeterminat de instincte ori nevoi primare, ba chiar impotriva impulsurilor instinctuale, sau sa se opreasca din actiune strict pentru ca asa vrea el, motivat sau nu, dar in nici un caz dictat de vreun interes material ori vreun instinct. Si tot doar omul este capabil sa inteleaga rostul si sensul fenomenelor sau al existentei. Mai erau, candva, capabili de aceasta si zeii, dar deocamdata lipsesc si nu pot confirma.

-    inventivitate, creativitate, planificare, simulare mentala a viitorului. Daca animalul mai foloseste, uneori, unelte - recuperate din natura, adica pietre, bete etc. - pentru a-si suplini dotarile insuficiente, dupa care le abandoneaza in mediu, omul creeaza unelte, unelte cu care face alte unelte, mai sofisticate, si nu doar intru implinirea  dotarilor insuficiente, ci si pentru a-si crea placeri si satisfactii vizuale, auditive, senzoriale, revelatoare.

Daca animalului ii este caracteristic naturalul, si trebuie lasat in mediul sau, omului ii este caracteristic artificialul, si trebuie sa i se permita sa si-l creeze asa cum crede el de cuviinta.

Omul este singura fiinta care stabileste strategii pe termen lung, face prognoze si planifica actiuni care se intind pe generatii, urmasii continuand activitatea inceputa de stramosi cu acelasi scop. Daca observati ca aceasta calitate seamana binisor cu capacitatile divinitatilor de a sti dinainte, de a anticipa, de a planifica etc., sa stiti ca nu v-ati inselat, pentru ca un urmas al acestora nu poate sa semene decat cu ele.

-          renuntarea la material in folosul principiilor sau in folosul celorlalti. Dorinta de putere, ca o exprimare a vointei de a trai mai usor, este o caracteristica a oricarui animal. Omul se poate delimita si de putere, si de viata, si de material, daca societatea, umanitatea ori comunitatea are de castigat din asta si el e de acord sa o ajute. In ce priveste bogatiile, ele se pot acumula nu prin inteligenta, cum sustin unii dintre cei ce le-au dobandit, ci fie prin intamplare si noroc, fie prin sustragere si inselaciune. Orice om de afaceri recunoaste ca in orice afacere este un risc, adica accepta inca din start influenta intamplarii. Atunci cand o afacere este cu castig garantat, este vorba de o frauda. Asa ca, alaturarea bogatiei cu inteligenta este doar o intamplare sau o minciuna. Inteligenta nu e de loc sora cu materialismul iar cunoasterea nu atrage valori materiale, ci doar morale si spirituale. Pentru ca nu degeaba a remarcat si Honore de Balzac: ,,In spatele fiecarei averi marete este o infractiune".

-          renuntarea voita la viata daca nu corespunde standardului initial stabilit, prin educatie. Nici un animal nu se sinucide din demnitate sau onoare, dar nici oamenii inferiori nu o fac. Doar cei cu multa demnitate si constiinta aleg moartea ca iesire onorabila din existenta in loc sa accepte un trai animalic, strict instinctual.

-          posibilitatea de a fi educat prin prezentarea si explicarea abstracta a notiunilor sau a cunostintelor, fara amenintari sau recompense. Animalele nu se educa, ci se dreseaza. Ele nu invata decat foarte concret, atunci cand simturile le sunt stimulate in mod direct.

-          intelegerea si insusirea notiunilor de bine si rau. Animalele au tendinta sa se afirme nu prin creatii si gesturi nobile, care le atrag respectul si aprecierea celor din jur, ci prin violenta si forta, prin distrugere si amenintare, prin terorism. Oamenii adevarati se afirma prin ceea ce fac, nu prin ceea ce distrug. Cei care fac altfel sunt de fapt animale cu chip de om, adica evoluati si nu creati. Caracteristica de creatori o mostenim de la cei care ne-au creat. Oamenii – dar evident ca doar cei creati – sunt singurele fiinte care creeaza ceva, animalele doar construind instinctiv mereu aceleasi cuiburi sau plase, fara a le imbunatati sau diversifica, sau eventual folosesc ori refolosesc ceva creat sau construit de altii.

-          fixarea de principii, reguli sau legi si respectarea lor din proprie initiativa. Si animalele au legi si reguli, dar provenite din instincte si impuse prin forta, nu prin acceptare constienta si nonviolenta. In plus, la om regulile mai sunt si nuantate, in timp ce la animale au doar doua valori de adevar – da sau nu.

-          protejarea si a altor vietuitoare decat propria specie sau propria familie. La animale acest lucru s-a observat extrem de rar si intotdeauna explicabil doar prin inlocuirea propriilor urmasi disparuti accidental, dar la om este ceva obisnuit si are ca explicatie dorinta sa de a face bine. Daca exista si oameni care prefera sa faca rau decat bine – si aici nu ma refer la copiii care, neavand discernamant, mai gresesc uneori si regreta mai apoi – aceasta nu face altceva decat sa confirme existenta evoluatilor.

-          reproducerea controlata, calitativa. Planificarea familiala este o inventie umana si nu o mostenire naturala. Este adevarat insa ca nu este caracteristica tuturor oamenilor, pentru ca doar cei care provin din creatie s-au straduit sa conceapa doar atati copii cat si-au permis sa creasca in conditii civilizate si umane, celor evoluati nepasandu-le chiar de loc daca urmasii lor vor avea din ce trai, cu ce se imbraca, daca vor fi sau nu educati si asa mai departe.

-          toleranta, promovarea nonviolentei, a constructivismului, a nondistrugerii, progresul, civilizatia, emanciparea, ridicarea permanenta a nivelului educational si imbunatatirea conditiilor de trai.

Am enumerat caracteristici care nu definesc nici un animal, nefiind intalnite decat la om in exclusivitate, dar am specificat – si subliniez asta – ca nu la toti oamenii, ci doar la cei creati, care isi mostenesc parintele creator si deci seamana cu el, spre deosebire de ceilalti, care seamana cu stramosul din care au evoluat.

In concluzie, iata ca si teoria creatiei poate fi confirmata suplimentar prin comportamentul uman al celor care se trag din stramosi creati, mostenind caracteristicile specifice creatorilor divini.

 

 Consecintele convietuirii in comun a oamenilor creati cu cei evoluati

Deoarece, la un oarecare moment dupa creatie si educare initiala, din motive care pentru noi sunt inca obscure, divinitatea nu s-a mai prezentat si a devenit doar o amintire, viclenia unor evoluati i-a dus cu gandul la confiscarea si modificarea, in interesul lor, a vechilor invataturi. In timp, miturile provenite din conservarea vechilor realitati au  dus, prin confiscare si prelucrare, la aparitia religiei si apoi a confesiunilor religioase. Impunandu-si prin forta conditia de reprezentanti unici ai divinitatii in fata comunitatii, inlocuind astfel reprezentantii comunitatii in fata divinitatii care disparuse, acestia au pastrat doar ce le-a convenit din informatia initiala, restul au distrus si apoi au promovat religia lor drept adevar suprem. Lupta pentru putere a adus in timp ajustari ale acelor adevaruri si asta explica de ce acum exista atatea adevaruri supreme care incearca sa se anihileze reciproc.

Plecarea divinitatii si abandonarea interventiei directe in evolutia creatiei sale a dus la o relaxare a respectului in fata atotputernicului relativ. Daca cei creati, logici si rationali, au mentinut si perpetuat informatia ca atare, evoluatii, vicleni si materialisti, au transformat in interesul lor aceste informatii, confiscandu-le si modificandu-le, apoi persecutand creatii care le mai sustineau si pacalindu-i pe ceilalti evoluati, mai putin rationali, ca ei sunt reprezentantii divinitatii si deci au drepturile acesteia.

Lipsa comunicarii directe si instalarea incertitudinii existentei acelei divinitati au facut ca, in timp, dovezile implicarii directe ale divinitatii in viata de zi cu zi a omului sa dispara, iar presiunea celor care au confiscat informatiile ancestrale sa creasca, majoritatea evoluata acceptand, de la o generatie la alta, tot mai mult faptul ca divinul e doar abstract si puterea reala e la cei care-l reprezinta. Aceasta a dus la inlocuirea realului cu imaginarul atunci cand expresivitatea naturii seamana cu cea a divinitatii suparate ori active.

Povestile din batrani despre puterile acelor divinitati si compararea lor cu manifestarile naturii au creat acea paralela intre natural si divin si, cu timpul, au dus la confuzia dintre natural si divin, impusa prin dogme ca adevar suprem de catre inventatorii religiilor. La aceasta a contribuit si inversarea comunicarii cu divinul prin inlocuirea reprezentantului comunitatii cu cel al divinitatii. Acest lucru a fost posibil deoarece, daca initial reprezentantul comunitatii era cel mai cuminte si mai corect dintre cei creati, pentru ca sansele de a fi ascultat si crezut sa fie maxime, dupa abandonul comunitatii de catre divinitate un anume reprezentant, in mod sigur evoluat, a sustinut ca, la o intalnire secreta, a fost investit drept reprezentant al divinitatii in interiorul comunitatii. Acesta a fost pasul decisiv in transformarea unei traditii informationale in religie, permitand celor mai infami dintre evoluati sa ia locul celor creati in relatiile cu divinitatea absenta si sa-si revendice drepturile acestei divinitati – dar evitand sa-si asume si obligatiile derivand din acele drepturi – pentru a se impune ca si conducatori ai comunitatilor, si totodata persecutand creatii, care incercau sa salveze adevarul.

Rezumand, consecintele traiului in comun al celor doua tipuri umane – unul creat si altul evoluat – a dus, in lipsa divinitatii care sa reglementeze prin interventie directa raporturile intre ei, la impunerea celui violent si acaparator in detrimentul celui cuminte si onest. Astfel, s-a inventat religia prin confiscarea, trunchierea si canonizarea vechilor invataturi ramase de la creatori, iar umanitatea ca si comunitate a avut doar de suferit, orice incercare de emancipare fiind suprimata brutal de catre conducatorii religiosi. Si aceasta doar pentru ca evoluatii au instituit religiile ca si adevaruri supreme impuse cu forta comunitatii, inlocuind astfel vechile invataturi cu dogmele totalitare si morala divina cu imoralitatea animalica.

 

Despre creatie versus evolutie

Daca oamenii creati reprezinta astazi - asa cum au reprezentat, de altfel, dintotdeauna - un procent atat de mic in raport cu cei evoluati, asta se explica prin mai multi factori:

-   inmultirea cantitativa a evoluatilor fata de cea calitativa a creatilor, care nu doreau multi urmasi care sa moara de foame si boli, ci putini, dotati, educati si fericiti

-   persecutarea creatilor de catre evoluati, fiinte brutale si violente, pe care i-au deranjat intotdeauna descoperirile, cunostintele, adevarurile despre lume si viata pe care creatii le detineau si care riscau sa desfiinteze lumea utopica inventata si sustinuta de ei, in care oamenii de rand aveau doar rol de creatori de averi si valori pentru cei care s-au desemnat singuri drept reprezentanti, ,,unsi” divini

-   sinuciderea creatilor – pentru ca evoluatii nu au fost niciodata capabili sa o faca – din diferite motive: demnitate, onoare, pentru comunitate, sclavie, umilire, lipsa perspectivelor de viitor si altele

-   sacrificarea de catre evoluati pentru a-i trimite mesageri la zei, stiut fiind ca erau alesi pentru aceasta cei mai buni, mai cuminti, mai capabili, mai inteligenti din comunitate, in general tineri, care astfel nu mai aveau ocazia sa-si transmita caracterele urmasilor

Abia de acum incolo procentul lor poate sa mai creasca, daca societatea le va recunoaste meritele – pe de-o parte – si daca aceeasi societate va controla comportamentul, exprimarea si inmultirea celorlalti, care inca mai sunt majoritari.

Dar, despre aceasta perspectiva, vom discuta mai tarziu, cand vom cauta solutii problemelor noastre concrete, dupa ce le vom fi expus mai intai si le vom fi cautat cauzele si consecintele. Pana atunci, sa amintim doar unul dintre paradoxurile vietii, si anume ca oamenii importanti nu s-au considerat niciodata importanti, dar nici oamenii de nimic nu s-au considerat niciodata de nimic, sau altfel spus prostii nu s-au considerat niciodata prosti si inteleptii la fel. La fel, creatii nu s-au considerat niciodata creati, dar nici evoluatii evoluati, ba chiar fiecare dintre ei manifestandu-se zgomotos impotriva teoriei care in realitate ii defineste. Sa fie vorba doar de o lipsa de incredere in propria origine, sau de un puternic instinct de conservare?

Din punctul de vedere al unei fiinte care rationeaza, evoluatul, orice ar fi el, este efemer. Adica apare, traieste, eventual se inmulteste si apoi dispare, fara a lasa posteritatii decat cel mult scheletul sau. In schimb, creatul este peren pentru ca, si daca nu i se mai gaseste scheletul, lasa in urma sa constructii, valori materiale, urme in mediu, poate chiar si urme in evolutie daca a ajuns pana la a o controla.

Daca efemerismul il tratam, spiritual sau filozofic, drept moarte definitiva si eterna, iar perenitatea o asemuim cu o viata vesnica, iata unde putem gasi o explicatie la mitul vietii de apoi. Este vorba de o banala interpretare, facuta pe intelesul neintelegatorilor, a acestei diferente intre a lasa si a nu lasa in urma ceva care sa poata influenta viata generatiilor care vor veni, ca si cum ai trai printre ei, nevazut si neauzit dar totusi prezent si cu influenta.

Pentru ca tu ca individ poti sa mai influentezi viata celorlalti si dupa moarte doar daca ai lasat in urma ta ceva destul de important pentru ca acesta influenta sa se poata face. Daca nu, esti mort, definitiv si irevocabil, fara efecte.

Din alt punct de vedere, daca luam de buna teoria creatiei, atunci tot ceea ce se afla pe pamantul acesta, de la cea mai neinsemnata piatra la omul cel mai important, este creat, deci e artificial. Si atunci, ori trebuie sa distrugem absolut totul, pentru a reda planetei naturalul sau original, daca dorim ca tot ceea ce exista sa fie absolut natural, ori acceptam ca artificialul este de fapt natura planetei si il aplicam ca atare si pe mai departe in actiunile noastre.

Din acelasi punct de vedere, daca luam de buna teroria evolutiei, atunci pe aceasta planeta totul e evoluat, inclusiv omul, deci toate actiunile sale sunt naturale, insusi artificialul fiind de fapt un natural rezultat din evolutie.

In concluzie, conservatorismul numit astazi ecologie, care cere blocarea evolutiei la acest stadiu si interzicerea continuarii actiunilor naturale prin care omul creeaza artificialul este fie antievolutionism, daca se opune evolutiei naturale a planetei, fie anticreationism, daca se opune creatiei de catre om, care este un produs de creatie si deci perfect - si nu poate gresi in actiunile sale - si deci in ambele situatii este antinatural.

 

Reziduurile evolutiei

In general, orice proces care implica transformarea a ceva in altceva genereaza reziduuri. Reziduurile acestea sunt de regula eliminate, dar conteaza si cum.

Modul in care le elimini te defineste ca si grad de civilizatie. Daca le lasi in mediu si il poluezi sau le arunci la intamplare si iti stau in cale, esti inapoiat. Daca le neutralizezi, esti civilizat. Daca le refolosesti, esti dezvoltat.

Salbaticia nu foloseste umanitatii. Este deci un reziduu al evolutiei noastre. Nu e vorba de salbaticia animalelor, manifestata ca atare in mediul lor natural, ci de cea a oamenilor, manifestata in lumea aceasta, considerata civilizata, a lor.

Dar nici daca ucidem reziduurile evolutiei noastre, nici daca le le ignoram, nu dam dovada de emancipare. Rational, le putem refolosi sau recicla, prin exploatare, cum ar fi de exemplu prin dirijarea comportamentului salbatic inspre domeniile de activitate care implica asa ceva - de exemplu in directia apararii externe sau a  eliminarii ... salbaticiei din societate.

Insa cred ca cel mai corect ar fi, din partea celor care considera ca sunt si civilizati, si emancipati, si rationali, sa elimine inca din start, prin control genetic, aparitia de exemplare umane comparabile cu pradatorii sau cu parazitii, care pe de-o parte franeaza dezvoltarea societatii consumandu-i inutil resursele, iar pe de alta parte streseaza aceasta dezvoltare prin deturnarea descoperirilor ei in directia negativa a distrugerii mediului si a locuitorilor acestuia.

 

A treia explicatie - dualitatea evolutiva

O alta explicatie logica a dualitatii umane actuale ar fi de natura evolutionista. Mai exact, ipoteza ar putea pleca de la realitatea probabila ca modificarea, accidentul genetic definitoriu pentru calitatile specifice umane nu s-a extins inca la toata specia din simplul motiv ca nu a existat inca timpul necesar, dar se va extinde in urmatoarele sute de mii sau poate chiar milioane de ani si va domina, la un anume moment dat, in randul membrilor umanitatii. Pana atunci insa se va mai manifesta actualul dualism, comportamentul animalic dovedind sursa evolutiva a omului iar cel divin aratand tendinta evolutionista de viitor. Asta explica destul de bine asemanarile si compatibilitatile dintre ei, fiind vorba de un produs de derivatie dintr-unul existent anterior.

Deci, spus pe intelesul tuturor, in virtutea acestei ipoteze, la momentul actual poate ca nu exista doua feluri de oameni dupa origine, ci doar unul singur, doua feluri fiind doar dupa comportament. Poate ca unii oameni au evoluat mai mult, adica s-au dezvoltat mai mult dupa nastere sau eventual mai repede, in timp ce altii mai putin sau eventual mai incet. De aceea au caracteristici diferite, pentru ca le-a ramas mintea in urma, dar tot oameni sunt. 

Asa cum organismul uman se dezvolta, fizic, in stadiul embrionar, trecand prin faze evolutive care amintesc de descrierea evolutiei speciilor, tot asa, probabil, si creierul se dezvolta, dar nu fizic, ci informational, adica din punct de vedere al conectivitatii, si nu in stadiul embrionar, ci in cel educational, adica in copilarie si tinerete, trecand prin aceleasi stadii evolutive care seamana cu scenariul fizic.

Astfel, daca aceasta dezvoltare se opreste ori poate doar se incetineste la un moment dat, atunci la dezvoltarea fizica vom avea handicapatii fizic, vizibili si relativ usor de recunoscut, iar la dezvoltarea intelectuala vom avea oamenii-animal, invizibili ca atare, doar eventual intuibili, care uneori reusesc sa razbata prin meandrele elective si ajung sa ne si conduca, transformandu-ne vietile in calvare fizice si emotionale.

Si unii din acestia vor fi, in functie de stadiul dezvoltarii, echivalentul unor salbaticiuni, plini de ura si violenta, nu neaparat declansata de ceva sau cineva. Altii, in schimb, vor fi echivalentul animalelor domestice, muncind fara cracnire toata viata, devenind eventual violenti doar prin provocare.

Vor mai fi si unii supusi doar celor mai puternici, pentru a profita de puterea acestora si a-si face parte, asuprind insa fara scrupule pe cei mai slabi fizic si intelectual.

Apoi vor mai fi si cei care manifesta o preinteligenta primara numita viclenie, dar supraestimandu-se ca fiind inteligenti, si abia spre final, mult mai putini, vor fi cei care sunt oameni in adevaratul sens al cuvantului, asemanatori cu creatorul lor.

Iar ultima categorie vor fi geniile, foarte putinii oameni ale caror caracteristici sfideaza chiar si natura umana acceptata, cei pentru care creierul foloseste maxim de resurse si care depasesc, prin abilitati si performante, chiar si masinile de calcul electronic.

In concluzie, dualitatea umana ar putea fi acceptata logic si ca o consecinta a unei evolutii inca nefinalizate, cele doua tipuri umane fiind deci exponentele unor stadii de evolutie diferite, unul mai temporizat si altul mai accelerat, ale aceleiasi fiinte, uniformizarea speciei urmand a se finaliza peste multe milioane de ani.

 

O comparatie intre om si masina

Orice om are o alcatuire mixta, dintr-o componenta fizica si una psihica. In timp ce fizicul este format din organe vitale (creier, inima, plamani, aparat circulator), organe importante (rinichi, glande, membre, ochi), organe mai putin importante (urechi, nas, par, unghii) si organe fara rol determinat (atavicele amigdale, apendice, polipi), psihicul este alcatuit din partea inconstienta, instinctiva (care asigura managementul resurselor interne si supravietuirea) si partea constienta, controlabila prin vointa (care asigura managementul resurselor externe si confortul).

Daca studiem o masinarie moderna, computerizata, vom vedea ca si ea are o alcatuire mixta, dintr-o serie de parti fizice si o serie de programe, numite generic hard - care reprezinta materialul - si soft - care reprezinta informatia, echivalentul spiritualului uman. In timp ce fizicul este format din componente vitale (sursa de alimentare, controlere, procesoare, cabluri si circuite), componente importante (memorii, interfete, climatizoare, senzori, traductoare), componente mai putin importante (carcase, suruburi, suporti, anexe) si componente fara rol functional (ornamente, vopsea, etichete), programele au doua componente, si anume una introdusa de fabricant, care asigura managementul componentelor interne si nu este de regula accesibila utilizatorului (BIOS, adica program de baza, esential), si alta interschimbabila, la care utilizatorul are acces si o poate accesa si inlocui, cuprinzand sistemul de operare si programele de lucru.

Comparand succint cele doua modele prezentate in paralel, se poate intui, ca o concluzie imediata, ca omul este in fapt ca si o masinarie, chiar daca mult mai sofisticata decat oricare din cele construite de om, cu o functionare electrochimica si nu exclusiv electrica si cu actionari mai performante, dar totusi o masinarie.

Natura umana este in fapt definita de caracteristicile acestei masinarii. Exista o serie destul de larga de parametri in general acceptati intre care omul este considerat om, sub acestia fiind definit animalul iar peste acestia fiind definit supraumanul.

Comportamentul general al unui om in societate este determinat de trei componente esentiale, prima fiind caracterul sau, a doua fiind educatia sa iar a treia ratiunea.

Prin caracter intelegem modul de actiune inconstient, instinctual, alcatuit din reflexe innascute, neconditionate si necontrolabile, fiind o consecinta a programului de operare introdus de fabricant, care este dependent de alcatuirea fizica a cortexului cerebral.

Prin educatie intelegem modul de actiune dependent de ceea ce a invatat omul in decursul existentei sale, de reflexele conditionate dobandite si posibil a fi modificate in mod constient, voit, controlabil, fiind o consecinta a sistemului de operare si al programelor introduse de utilizator.

Prin ratiune intelegem controlul reflexelor induse de caracter si educatie prin vointa, control care tine cont de situatie, de context, de dorinte si necesitati, de mediul social, de cultura si de alti parametri si are ca echivalent intr-o masinarie electronica programele de interpretare a variabilelor.

Pentru a determina o crestere calitativa a naturii umane actuale, este necesara fie o selectie artificiala a unor exemplare umane care sa indeplineasca anumite criterii bine definite si unanim acceptate de toata lumea ca fiind caracteristici umane clare si definitorii, fie o accentuare a caracteristicilor pozitive specific umane la o masa cat mai mare de oameni.

In prima faza trebuie optat pentru varianta selectiei artificiale voluntare, pentru a elimina riscurile oponentei motivate de o eventuala imoralitate, urmata de interventia asupra intregii umanitati prin educare si apoi prin selectie, care insa va fi doar o optiune de viitor, cand cei ramasi in afara sistemului optional artificial vor aprecia singuri avantajele selectiei artificiale si o vor solicita de bunavoie.

 

 Despre standarde si matrici comportamentale

Pentru a standardiza sau poate doar a defini valorile variabilelor intre care o fiinta este considerata om, considerand ca valori mai ridicate definesc supraomul si mai reduse animalul, trebuie sa ne alcatuim o matrice a caracteristicilor noastre fizice si psihice, in interiorul careia sa selectam la ce nivele tragem linie si stabilim normalul, anormalul patologic si anormalul genial. Dupa care, prin selectie artificiala trebuie sa le eliminam sau sa le izolam pe cele care nu corespund, iar pentru accentuarea umanului trebuie sa implementam un sistem educational foarte eficient, care sa creeze reflexe conditionate pozitive, eventual care sa le inlocuiasca pe cele negative innascute.

Bineinteles ca, dupa incheierea procesului initial de standardizare, acele persoane care sunt apreciate ca fiind peste standarde pot fi desemnate imediat drept coordonatoare de politici publice, in timp ce cele care sunt peste medie pot fi desemnate in aparatul de conducere si coordonare subordonat, iar cele medii in aparatul auxiliar.

In ceea ce priveste categoria de oameni care nu au acceptat selectia artificiala si se afla situate sub medie, acestea pot fi cooptate in aparatul de executie, in timp ce persoanele situate sub standard ar trebui asistate. Dar aceste persoane pot fi lasate si sa se organizeze si sa se conduca independent, in functie si de dorintele si optiunile lor clar exprimate. Pe de alta parte, nu numai pentru ridicarea calitatii genomului mostenit de urmasi, ci si pentru evitarea aparitiei unor urmasi condamnati inca de la nastere la discriminare si tortura psihica, persoanele care sunt afectate de boli grave pot fi izolate si daca este posibil tratate insa, daca afectiunile sunt transmisibile, cred ca este etic sa fie sterilizate.

In principiu, analiza fiecarei fiinte umane printr-o astfel de matrice nu cred ca ar fi nici imorala, nici neaparat lezanta. Se poate face in cadrul unor serii de examinari banale de ordin psihic. Imoralitatea si lezarea pot fi insa evitate daca analiza si selectia se face exclusiv voluntar, asupra celor care o doresc.

Bineinteles ca testarea trebuie sa aiba un caracter permanent in viitor, in randul celor care au ales aceasta cale. Daca ar putea fi facuta inca de la conceptie, prin analiza genomului la fat, sau mai devreme, prin analiza cromozomilor parintilor, ar fi cu atat mai bine din punct de vedere moral, ar avea si un caracter preventiv si ar fi mult mai accesibila ca si costuri.

Analiza ar trebui sa cuprinda atat aspecte de ordin fizic cat si de ordin psihic. Daca designul, culoarea, textura, inaltimea poate ca nu sunt atat de importante, integralitatea si functionalitatea organelor, membrelor, senzorilor si glandelor este chiar foarte importanta. La fel de importanta este capacitatea functionala a creierului si a inimii, imunitatea la cat mai multe boli, capacitatea pulmonara sau musculara, capacitatea de memorare si accesul la informatiile memorate. Din punct de vedere psihic, nu stiu care componente sunt mai putin importante, dar consider ca foarte importante sunt autocontrolul, autocunoasterea, emotivitatea, empatia, altruismul si foarte importante sunt capacitatea de concentrare, capacitatea de multitasking, viteza de reactie, viteza de decizie corecta, inteligenta, rationalitatea, capacitatea de educare continua.

Se pare ca natura umana poate fi modelata relativ usor prin vointa societatii in decursul a catorva generatii, o jumatate de secol fiind un timp absolut suficient si cred ca destul de rezonabil pentru a se putea determina clar directia in care va evolua omenirea in viitorul apropiat, prin selectarea celor mai performante exemplare umane, urmata de promovare, sustinere, educare, indrumare. Importanta acestei actiuni de selectie este enorma, pentru ca elimina violenta - cea care a controlat practic omenirea si a modelat-o inca de la nasterea ei - si degenerarea - care a constituit o frana in dezvoltare si un motiv de permanenta adaptare a regulilor in functie de situatie - si permite trecerea la fazele urmatoare, cresterea sperantei de viata inspre 1000 de ani si apoi atingerea nemuririi.

Pentru ca nici nu are rost sa te gandesti la asemenea tinte de viitor atata timp cat risti o suprapopulare care genereaza razboi de supravietuire si cat exista riscul ca populatiile salbatice si agresive sa preia controlul prin violenta si sa decida involutia umanitatii inspre animalic. Si evident ca idealul este de a se opta pentru o dirijare artificiala a parametrilor genomului uman spre obtinerea de calitati specificate inca de la conceptie ori eventual pe parcursul perioadei intrauterine, astfel nascandu-se doar copiii doriti de comunitate si apti pentru orice confruntare cu rigorile unei noi societati umane si unei noi ordini mondiale, mult mai umana si mai dreapta decat cea pe care ne-au lasat-o stramosii sau divinitatile lor drept mostenire.

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

0 comentarii pentru Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3

Fii primul care adauga un comentariu!


Spune-ti parerea despre Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR