Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5

Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5

postat la data 18.01.2012, ora 12:38
categorie: Opinii și păreri

Share | |


 


CONDITIA UMANA

 

Motto:     Evolutia, cu erorile si ororile ei, pare a fi cauza tuturor relelor noastre ...

(observatie personala a autorului)

 

   Despre ce este conditia umana

Prin conditia umana se intelege modul in care traieste omul la un moment dat. Conditia umana este deci determinata de raportul dintre dorintele, nazuintele, visele de moment ale omului si posibilitatile ca acestea sa fie puse in practica. Adica, pe intelesul tuturor, daca apare la un moment dat oportunitatea de a trai mai bine sau mai comod fata de perioada anterioara, acest lucru poate duce la o conditie umana superioara celei dinainte.

Poate duce, insa, doar daca se transpune facil in practica pentru cat mai multi membri ai comunitatii. Pentru ca aceasta oportunitate poate duce si la o conditie umana inferioara celei anterioare, daca este franata sau chiar interzisa pentru majoritatea membrilor comunitatii, indiferent de cauzele sau motivele acestei franari sau interdictii, iar raportul dintre dorintele posibile si implinirile reale scade astfel fata de cel anterior.

De-a lungul vremurilor, omul a descoperit noi si noi metode de a-si usura existenta. Cu aplicarea practica a fiecareia dintre ele, s-a indepartat tot mai mult de animalul alaturi de care si-a dus la inceputuri viata, diferentiindu-se astfel tot mai mult de acesta prin conditia sa superioara.

Orice om si-a dorit, dintotdeauna, sa aiba parte de hrana, adapost, protectie, control asupra mediului, bunastare, respect din partea semenilor. Pentru a-si asigura aceste deziderate, el a cautat mereu solutii diferite de cele oferite de natura sau, atunci cand i-au convenit cele naturale, a cautat metode de a le conserva si a le face independente de niste capricii incontrolabile ale acesteia. S-a straduit astfel sa mentina conditii favorabile lui, in mod artificial, pentru a-si insusi avantajele oferite de aceste conditii, spre deosebire de animal, care s-a multumit intotdeauna cu ceea ce i-a oferit natura.

 

 Despre evolutia conditiei umane

Dar conditia umana nu a cunoscut, de-a lungul vremurilor, doar o evolutie pozitiva. Aparitia oportunitatii de a se modifica in sens pozitiv viata comunitatii nu a insemnat intotdeauna si o modificare pentru toti membrii ei. De multe ori - si poate chiar de prea multe ori, din pacate - intre dorintele oamenilor de a aplica posibilitatile de ridicare a nivelului calitatii vietii si realizarea acestor dorinte in practica s-a interpus vointa unor semeni de-ai lor, vointa rautacioasa care le-a stopat, din multe motive - asuprire, ierarhizare fortata, sadism etc. - evolutia calitativa a vietii. In felul acesta, conditia acelor comunitati a devenit mai redusa in raport cu cea anterioara, din cauza scaderii raportului dintre posibilitati si aplicarea lor, dintre dorintele generate de existenta acelor posibilitati si implinirea acestor dorinte prin aplicarea lor in viata de zi cu zi si in randul marii mase a membrilor comunitatii - pentru ca de regula cei care se dadeau drept elite se serveau din toate posibilitatile vremurilor lor, dar limitau in mod constant si relativ brutal accesul maselor la majoritatea acestor posibilitati, interdictia fiind una din metodele lor preferate de exprimare.

Dar sa vedem, pe scurt, cam cum a evoluat conditia umana de-a lungul vremurilor.

 

Conditia umana in paleolitic

Foarte asemanatoare conditiei animalului, cu un adapost in camp sau in pom, si de-abia tarziu de tot in pesteri, fara siguranta zilei de maine deoarece, ca vanator sau culegator, era dependent de mediu si de capriciile naturii, fara dotarea animalelor - colti, gheare, blana - dar aflat in competitie pentru teritoriu, hrana si adapost cu acestea, conditia omului acelor vremuri era extrem de umila in raport cu standardele noastre de astazi. Dar evident ca acesta o considera fireasca, neavand un alt termen de comparatie decat conditia animalului langa care traia. Deoarece omul acelor vremuri vietuia in zone calde, lipsa mijloacelor naturale de aparare impotriva frigului nu a constituit o problema pana la revenirea glaciatiunilor, cand omul s-a mutat in pesteri si a folosit focul, iar lipsa armelor naturale era compensata de cele artificiale sau de numarul indivizilor si organizarea lor.

 

Conditia umana in neolitic

Omul s-a indepartat destul de mult de animal in aceasta perioada, construindu-si adaposturi artificiale, chiar daca in acestea va locui multa vreme impreuna cu animalele sale domestice, din motive practice. Focul i-a ridicat standardul de hrana si i-a permis conservarea acesteia, astfel scazandu-i dependenta de rezultatul vanatorii zilnice, deosebindu-l tot mai mult de animalul ramas dependent de mediu si de capriciile acestuia. Practicand agricultura si zootehnia primitiva, sedentarismul il deosebeste de nomaditatea animalului iar depozitele de hrana animala si vegetala ii asigura o oarecare independenta de natura. Calitativ, conditia umana s-a ridicat cu un ordin de marime fata de paleolitic.

 

Conditia umana in epoca metalelor

Aparitia asezarilor mai mari a insemnat o imbunatatire oarecare a habitatului, iar uneltele mai evoluate au usurat munca si au marit productivitatea, dar conditia umana nu a mai evoluat totusi in ansamblu din doua motive: primul, problemele aglomeratiilor umane – insalubritate, boli, insecuritate – si al doilea, aparitia religiilor, autoritatea religioasa impunand umilirea, jecmanirea, razboaiele in numele divinitatii imaginare.

Drept pentru care omul a inceput sa traiasca in doua zone la fel de mizerabile. Prima zona cuprindea bogatii puternici, care traiau in lux, dar la fel de frivol ca si animalele, adica exclusiv pentru nevoile primare, pentru ca altceva nu erau capabili sa conceapa. A doua zona cuprindea masele, care se chinuiau in lipsuri, si ei la fel ca animalele, pentru ca altceva nu isi puteau permite. De aceea, conditia umana a ramas la fel ca inainte – daca nu cumva a involuat intr-o oarecare masura – chiar daca din exterior poate ca ar fi parut ca a fost imbunatatita.

 

Conditia umana in Evul Mediu

A involuat dramatic in raport cu perioada anterioara, chiar daca orasele s-au dezvoltat, cetatile s-au intarit, au aparut constructii impresionante - chiar daca nu de amploarea piramidelor, dar totusi de o complexitate aparte - si multe facilitati considerate oarecum moderne. Totusi, asuprirea religioasa, si mai ales impunerea cu forta a crestinismului, intolerant si de un totalitarism salbatic, a generat un nivel de viata foarte scazut si o viziune de viitor cvasiinexistenta, care facea dorinta de viata aproape nula. Umilirea, asuprirea, jecmanirea, torturile si pedepsele extreme, razboaiele permanente generate de intoleranta religioasa si de dorinta de acaparare de bunuri de catre conducatori faceau viata celor condusi sau a victimelor razboaielor extrem de grea si mai ales aproape lipsita de sens. Misticismul impins la extrem, executiile religioase, epidemiile si calamitatile de tot felul au adus omenirea in pragul nebuniei. Omul era considerat de multe ori mai prejos decat animalul, care era pretuit pentru produsele pe care le putea asigura prin sacrificarea sa, pe cand omul nu oferea nimic, in afara muncii sale, celui care se considera stapanul sau absolut.

 

Conditia umana in perioada renascentista

A cunoscut o oarecare imbunatatire, poate nu atat din cauza conditiilor materiale, care existau si inainte, cat din motive morale, apasarea si absolutismul religios mai scazand in intensitate si exprimarea ratiunii fiind posibila in mod public. Razboaiele nu au incetat, dar biserica s-a divizat si asta a aratat ca de fapt religia este doar o forma de imbogatire a ierarhiei religioase, prin exploatarea celor dispusi sa serveasca iluziilor dogmatice prin contributii materiale in folosul conducatorilor ei umani.

Si chiar daca acesti exploatati, in marea lor majoritate benevoli, sunt inca majoritari, in timp ce rationalistii sunt foarte putini, puterea mintii acestora din urma se impune repede si opere culturale si filozofice marete dezvaluie adevaruri ascunse cu grija de secolele de absolutism religios.

Dar cea mai mare influenta asupra conditiei umane a perioadei renascentiste o are inceputul industrializarii, creatie a mintilor putine, dar extrem de luminate si inventive a celor care au ignorat iluziile unei divinitati imateriale in schimbul acceptarii unor realitati concrete, care aveau sa schimbe pentru generatiile viitoare intr-un mod cat se poate de pozitiv si de ferm totodata conditia umana, prin nivelul de trai mai emancipat si redescoperirea unui sens al existentei lor.

 

Conditia umana in perioada moderna si contemporana

Pentru a defini conditia umana din zilele noastre, trebuie sa vedem care este raportul dintre dorintele posibil a fi implinite si implinirea lor practica pentru majoritatea populatiei umane. 

Pe ansamblu, omenirea nu garanteaza inca nici macar dorinta instinctuala de supravietuire, din pacate. Dar sunt destule comunitati, state civilizate se numesc, in care cele mai multe din dorinte sunt realizabile, gratuit sau contra unei taxe, de regula modice, in interiorul acestora conditia umana fiind foarte ridicata comparativ cu altele, in care chiar si supravietuirea este inca o dorinta destul de greu realizabila.

Este adevarat ca astazi omenirea stapaneste foarte multe elemente din ceea ce alta-data era considerat ca fiind arsenalul zeilor. Este vorba despre infrastructura si mijloace pentru transportul de marfuri si de persoane, clasice si de mare viteza, infrastructura si mijloace pentru comunicare instantanee sau cel putin in timp real pentru orice zona de pe pamant si din apropierea acestuia, dar si din cosmos, arme de distrugere in masa, de aparare sau neletale, masini si utilaje miniaturale, medii sau gigantice, informare in timp real despre o zona oarecare sau despre planeta, despre mediu, despre spatiul cosmic, despre catastrofe si despre cate altele, medicina performanta, simulari ale diferitelor evenimente posibil a fi facute pentru termene scurte, medii, lungi si foarte lungi, analiza sau control genetic si multe altele.

Este la fel de adevarat insa si ca o parte din aceste posibilitati ,,divine" sunt si la indemana raului, nu doar a binelui societatii, dar evolutia sociala a umanitatii va continua si, pe masura ce populatiile frustrate de posibilitatea de a-si vedea implinite visele de crestere a calitatii vietii se vor revolta impotriva celor care se opun acestor impliniri, schimbarile pozitive se vor inmulti. Cu fiecare stat care adopta si aplica drepturile omului in politica sa interna curenta, conditia umana pe ansamblul societatii umane se imbunatateste calitativ, raul se micsoreaza si binele castiga tot mai mult teren.

In ceea ce-i priveste pe oamenii apartinand tipului bun, adica tipului creator, rational, divin in esenta, conditia lor este relativ buna azi, pentru ca fiind fiinte rationale, ordonate, oneste, muncitoare, s-au remarcat in domenii de varf ale cunoasterii si sunt relativ multumite cu conditia lor personala, cu atat mai mult cu cat sunt destul de putin pretentioase din punct de vedere material. Acestia nu sunt multumiti insa cu conditia generala a umanitatii, deoarece ei ar vrea ca toti oamenii sa poata avea acces la tot ce e mai bun si mai modern in lume, dar mai ales la o exprimare libera a rezultatelor cunoasterii, militand pentru o egalitate pozitiva, in care toti sa fie la fel de civilizati, de creatori, de multumiti de conditia lor si de altruisti cu cei din jur, fara pretentii la mai mult decat necesarul de bun simt al unei vieti emancipate.

In ceea ce priveste oamenii apartinand tipului rau, adica tipului evoluat, animalic, conditia lor este destul de scazuta, chiar daca profita mult de pe urma implementarii stiintei aplicate de catre ceilalti. Aceasta conditie scazuta se datoreaza in primul rand pentru ca acest lucru nu face parte din dorintele pe care ei si le-ar fi dorit implinite, ei fiind mult mai putin pretentiosi decat cei creati in ceea ce priveste emanciparea, civilizatia, conditiile de viata si de confort sau necesitatile de ordin cultural ori tehnico-stiintific, dar deosebit de pretentiosi material, fiecare din ei dorind sa fie, daca se poate, singur stapan al bogatiilor lumii, chiar daca nu ii folosesc la nimic - si cum acest lucru inca nu s-a implinit, evident ca sunt nefericiti intr-o mare masura.

Referitor la comunitatea umana in general, conditia ei este relativ joasa inca din mai multe cauze. Astfel, putem lua ca un paradox al prezentului, dar totodata ca o continuare a traditiei trecutului, faptul ca, desi omenirea de astazi are la dispozitie posibilitati care o fac sa le fie cel putin egala zeitatilor ancestrale din punct de vedere al cunoasterii, actiunii, controlului lumii inconjuratoare sau al vietii, conditia generala a vietii oamenilor este destul de redusa raportat la posibilitatile existente din cauza raportului inca mult prea ridicat dintre rau si bun in ceea ce priveste managementul resurselor si distributia acestora.

Astfel, chiar daca omul este stapan peste multe din visele stramosilor sai si, raportat la trecut - si chiar la unul destul de apropiat - o duce mult mai bine si are sperante infinit mai mari asupra viitorului sau, totusi nu este fericit din cauza diferentelor foarte mari dintre posibilitati si realitati.

Un prim motiv il constituie mostenirea trecutului, pentru ca dezvoltarea aceasta brusca in plan tehnologic si cultural nu are si un corespondent politic. Inca predomina diferendele religioase, doctrinare, ideologice si, ceea e mai grav, acestea inca sunt sustinute militar, ca in Evul Mediu trecut, de catre unele regimuri totalitare. Altfel spus, reformei tehnologice inca nu i s-a atasat o reforma morala, atat in educatie, cat si in stat, respectiv in religie, acestea fiind foarte necesare pentru o evolutie pozitiva viitoare, cu atat mai mult cu cat religia a tras omenirea inapoi din punct de vedere al conditiei umane, intarziindu-i dezvoltarea peste o mie de ani, iar statul este administrat de politicieni, care sunt urmasii oarecum laici ai clericilor de ieri, practicand aceleasi filozofii, prin aceleasi metode de convingere imorale.

Un alt motiv il constituie suprapopularea. Partea cea mai paupera si mai putin dezvoltata a societatii umane - si aici nu ma refer la tari sau zone, ci la populatii si colectivitati - este si cea care practica o inmultire cantitativa, fie din motive asa-zis religioase ori culturale - care sunt de fapt doar motivele de fatada, expuse, in realitate fiind vorba de nesimtire, nepasare, atitudine primitiva - fie din motive politice - existand inca regimuri totalitare care interzic planificarea familiala fie din prostie, fie din nevoia de carne de tun pentru visele lor razboinice.

 In al treilea rand, nefericirea mai izvoraste si din cauza distribuirii inechitabile a plusvalorii. Cu toate ca tehnologia s-a dezvoltat accelerat si masini de tot felul au dus productivitatea spre cerul graficelor, nici macar in statele civilizate si cat de cat dezvoltate nu exista inca implementat un program care sa selecteze genii, valori, fenomene dintre oamenii cei mai reprezentativi, care sa fie finantati din bugetul comunitatii, la un standard ridicat, asa cum sunt acum finantati politicienii - desi eficienta lor este de regula la un standard care face de rusine specia umana - pentru a reglementa o umanizare a resurselor, o reforma a educatiei pe baze vocationale si o distributie a fortei de munca pe aceleasi baze, pentru randamente ridicate si pentru a asigura fiecarui cetatean doritor de munca o activitate placuta, platita, eficienta, rentabila etc.

Daca masinile ar inlocui oamenii in muncile dificile, periculoase, murdare, umilitoare etc, si nu s-ar apela la saraci dispusi sa faca orice pentru bani, nivelul de civilizatie din acele state conduse cumpatat ar creste foarte mult, asigurand cetatenilor lor un raport intre dorinta si implinire mult mai ridicat, in timp ce motivatia inmultirii cantitative sau cel putin efectele ei s-ar mai diminua.

In al patrulea rand, care ar putea insa la fel de bine plasat printre primele, conditia umana actuala ramane si in continuare destul de redusa si din cauza calitatii celor care se afla, intamplator ori fortat, la conducerea comunitatilor. Pentru ca, urmare a mostenirii trecutului inca prea apropiat, comunitatile inca mai sunt conduse de persoane incompetente, neinstruite, needucate, care inca au convingerea ca ei au doar drepturi, in timp ce ceilalti au doar obligatii. Astfel de persoane sustin ca au fost alese - desi de fapt au fost desemnate sa fie alese, prin coruptie sau troc - si ca reprezinta vointa celor care i-au ales, dar imediat ce ajung in functii se intorc impotriva alegatorilor lor, sustinandu-se ca reprezentanti ai autoritatii statului si impunand legi si norme favorabile doar lor si alor lor, fara sa tina cont de legile economice, istorice, sau chiar juridice uneori, dovedind egoism, cinism, autism politic. Drept pentru care o reforma care sa reglementeze ocuparea functiilor de demnitate publica si a celor de conducere administrativa a statului exclusiv pe baza de competente dovedite anterior, deci pe baza de referinte publice, ar fi necesar a fi implementata pentru a rezolva problema aceasta, a moralitatii celor care distorsioneaza conditia umana prin manifestari primitiviste care sustin raspicat teoria evolutionista prin fapte.

In al cincilea rand - dar totusi nu ultimul, chiar daca eu ma voi opri aici cu enumerarea - conditia umana inca redusa se datoreaza si celor care se plang de neajunsuri si neimpliniri. Pentru ca inca sunt foarte multi oameni (si aici nu ma refer la cetatenii statelor totalitare, care sunt inca robi si dezinformati, deci au scuze pentru pozitia lor) care, din ratiuni simpliste (oportunism, comoditate, indiferenta, rautate), distrug in loc sa construiasca, asteapta sa se rezolve in loc sa ia initiativa, accepta si cand ar trebui sa protesteze, sustin actiuni care ii avantajeaza pe ei chiar daca s-ar opune acestora in cazul in care ar avantaja pe altii.

Si sa nu uitam multimile inca existente si azi, inclusiv in tarile cu pretentii, de evoluati agresivi care tin cu tot dinadinsul sa impuna, sa oblige, sa pedepseasca, sa forteze pe toata lumea sa faca si sa creada doar ceea ce cred si ei, excluzand din start libertatea de cunoastere si actiune a omului emancipat, exprimarea libera a realizarilor din stiinta si tehnologie, multimi manipulate de clerici totalitaristi si extremisti care controleaza inclusiv elemente din puterile statului.

Concluzionand, conditia umana de azi nu e grozava raportat la pretentiile pe care am inceput sa le avem, dar este exceptionala raportat la ceea ce era ieri si, printr-o reforma morala, sustinuta de o alta de natura administrativa, va putea deveni aproape ideala pentru zona rationala a planetei, adica pentru statele dezvoltate, constituindu-se intr-un model de urmat si pentru cei care inca mai sunt oprimati si interzisi la emancipare, dar care au inceput sa se afirme cu putere in statele lor, prin miscari de strada si revolte.

 

Conditia umana in viitorul apropiat al umanitatii

Hotarat in a-si lua soarta in propriile maini si a nu mai accepta robia, indiferent cine si pentru ce i-o cere, omul viitorului apropiat va impune, prin vointa sa, reformarea societatii din temelii, astfel incat la conducerea ei sa stea omul creat, ca urmas al divinului de altadata si nu cel evoluat, care a condus mii de ani fara efecte pozitive, iar administrarea resurselor sa se faca rational si nu discretionar, ca pana acum. Doar astfel conditia umana poate evolua spre perfectiune, umanitatea trecand astfel in epoca ideala care a fost profetita - e drept ca postapocaliptic, si nu postreformist - de catre evanghelistul Ioan. Diferenta fata de profetia acestuia poate fi asigurata doar de ratiune, care poate opta pentru inlocuirea pasnica a sistemelor intr-un timp relativ scurt si cu eforturi minime, evitand atat violentele cat si costurile unui razboi nimicitor.

Cu o societate reformata, fara tensiuni si mai ales fara risipa prin distrugeri, alaturata unor resurse bine gospodarite, omenirea se poate pregati pentru marea ei aventura - plecarea in lumea mare a acelei parti care va conveni ca asa este mai bine, despartindu-se de cei care cred ca le va fi mai bine daca raman acasa. Si astfel conditia umana a ambelor entitati se va ridica semnificativ, atat datorita faptului ca fiecare isi realizeaza visele proprii si nu mai este nevoita sa le tolereze pe ale celeilalte, cat si datorita faptului ca lipsa conflictelor de orice natura permite implementarea oricaror oportunitati de mai bine in randul maselor largi.

 

Conditia umana intr-un viitor mai indepartat

Intr-un viitor mai indepartat, presupun ca omul s-a desprins deja de vechea lui casa si a pleacat sa-si caute norocul prin lume. Printr-o lume a cosmosului nesfarsit, unde dorinta de cunoastere, de aventura si de afirmare pare a fi extrem de facil a fi exprimata intr-un mod foarte liber.

Din punctul meu de vedere, omul plecat sa peregrineze prin cosmos in cautarea unui viitor si in investigarea unui unui trecut totodata va avea in mod evident o conditie mult superioara celui de azi. Si aceasta din cauza rigorilor vietii intr-o colonie spatiala, care implica o selectie deosebita a populatiei din multe puncte de vedere - morala, aptitudini, competente, motivare - sau eventual o dirijare genetica a tuturor factorilor considerati necesar a fi indepliniti, selectie care se va face inca inainte de plecare si care poate asigura un grad de multumire ridicata a membrilor comunitatii in raport cu asteptarile lor, care sunt dirijate artificial si eventual controlate permanent in timpul voiajului, astfel incat intre dorinte si impliniri sa nu existe de loc sau aproape de loc diferente. Chiar daca aceasta selectie aduce a perfectiune si exista tendinta sa nu o credem posibila, eu totusi inclin sa cred astazi ca asa vor proceda cei care vor planifica o astfel de calatorie, pentru ca in acest fel se pot evita orice fel de conflicte interne.

Pe masura ce viitorul devine tot mai indepartat, indraznesc sa sper intr-o conditie umana la fel de perfecta pe cat si-ar dori-o omul acelor vremuri, desi, in conditiile de atunci si de acolo, cine stie ce dorinte inca neinchipuite l-ar putea agasa, si cate eforturi disperate va face pentru a si le putea implini. Dar totusi, sperantele de mai bine sunt mult mai mari decat eventualele temeri de ceva rau, si aceasta in special datorita capacitatii ridicate de a simula viitorul pe care banuim ca omul plecat in nemarginirea cosmosului o va avea la vremea lui, si a capacitatii sporite de adaptare la natura pe care omul ramas in spatiul natal o va dobandi in viitor. Cu timpul, poate ca fiinta umana cosmica de atunci se va transforma, incet-incet, intr-o superfiinta, pentru care oamenii de azi, transformati si adaptati, vor constitui doar celulele care o alcatuiesc. Si deci conditia umana sa fie destul de neinsemnata in ansamblu.

In ceea ce priveste omul ramas pe pamant, sunt convins ca va avea si el o conditie superioara celei de astazi, pe de-o parte datorita plecarii celorlalti, care elibereaza astfel teritorii si resurse, iar pe de alta parte datorita mostenirii tehnologice ramase dupa plecarea acestora si a raportului foarte ridicat intre pretentiile lor foarte reduse si disponibilitatile mostenite. Poate ca, dupa un timp, luptele pentru putere - administrativa, economica, religioasa - si managementul defectuos al resurselor, specific celor care vor cat mai mult pentru ei si cat mai putin pentru ceilalti, ar putea genera razboaie in toata regula si distrugerea infrastructurii. Nimeni nu le doreste, insa daca se va intampla, aceasta va duce inevitabil la o scadere accentuata si continua a conditiei umane si la o reintoarcere treptata catre natura originala, in doua-trei generatii omenirea ramasa acasa uitand ca a avut un trecut tehnologic si un statut nedorit de zeitati. Iar pe masura ce trece timpul, apropierea de natura va putea deveni atat de accentuata, incat omul pamantean al acelor vremuri nu va mai avea poate nici una din caracteristicile de astazi, adaptarea la mediu facandu-l asemenea stramosilor lui si dotandu-l cu blana, colti, gheare si muschi voluminosi.

Iar intr-un final, daca fiinta cosmica va mai fi fiinta, posibil sa fie fericita sau macar multumita, la fel ca si cea pamanteana, in inconstienta ei. Dar este la fel de posibil ca ambele sa fie la fel ca orice batran de azi, adica sa se gandeasca cu nostalgie la trecutul lor de om, sa-si mai doreasca fiecare sa fie doar o fiinta independenta si libera, si apoi sa se stinga, resemnate, cu gandul ca asta e, ce-a fost a fost si nu mai poate sa revina, evolutia e implacabila, ca intotdeauna.

 

 Cateva perspective imediate de ameliorare a conditiei umane

Am aratat deci ce este si cum a evoluat conditia umana de-a lungul vremurilor si care este situatia actuala din acest punct de vedere. Am incercat apoi sa penetrez putin si catre viitorul acesteia, in masura in care se poate penetra prin aceasta necunoscuta dependenta de o reforma care ar fi foarte necesara, dar inca nu se intrevede. Pentru ca fara reforma involutia societatii si decaderea conditiei umane pana la stadiul de animalitate este extrem de previzibila, pe cand cu reforma instituirea acelei societati post-apocaliptice, imparatia ideala a viitorului, este la fel de realizabila.

Conditia umana actuala este, clar, net superioara celei de ieri, dar inca foarte departe de idealul dorit azi de orice fiinta umana, din cauza foarte multor dorinte inca neimplinite nu doar la nivel de individ – pentru ca aici se intalnesc si extreme – ci la nivel de umanitate. Daca privim la comunitatile in care inca se traieste primitiv, si nu din cauza conservarii conditiilor prin izolare, ci din dorinta unui grup agresiv de a fi singur stapan peste toti - fie motivata politic, fie religios, fie nemotivata pur si simplu - intre dorintele lor firesti de libertate, de bunastare, de liniste si de exprimare si posibilitatile care li se ofera de catre autoritati este o distanta enorma. Pentru ca mai sunt inca foarte multe comunitati, si nu izolate in zone inaccesibile, in care libertatea este portionata, exprimarea este controlata, bunastarea este decretata imorala iar linistea este canonizata intre repere stricte.

Posibilitati, asa cum am mai aratat, exista. Lumea divina de altadata este acum la picioarele noastre. Doar dorinta de implementare generala trebuie sa existe, si aceasta va exista doar atunci cand managementul va trece din atributiile celor care si-l doresc cu ardoare dar sunt incapabili sa-l gestioneze - si m-am referit aici la politicienii si clericii de azi - catre atributiile celor carora nu le place sa conduca si sa dirijeze, desi au toate abilitatile si competentele s-o faca la modul profesionist - si m-am referit aici la profesionistii din toate domeniile, care doresc dezvoltarea, progresul, bunastarea si emanciparea tuturor, fara discriminari si intolerante.

In statele civilizate, omul devine astazi, datorita realizarilor tehnologice derivand din cunoastere, in acelasi timp creator, stapan si utilizator al unor minuni prezentate ca atare in povestile stramosilor. Societatea umana de azi se afla acum intr-o faza de tranzitie de la totalitarism la democratie autentica, precursoare a libertatilor cetatenesti si preambul al societatii moderne post-reformiste. Inca din zilele noastre, unele comunitati mai curajoase in a renunta la un trecut nedemn s-au dezvoltat uluitor dupa eliberarea de dogmele si credintele religioase la nivel de administratie de stat, dovedind tuturor, in mod practic si experimental, ca se poate, si totodata definind, pentru toti ceilalti, norme morale si conduite care duc la progres. Conditia lor umana este mult mai buna decat a celorlalti, chiar daca si acolo mai sunt destule de facut pana la ideal, si de aceea este invidiata de multi, generand astfel emigrarile.

Dar ce inseamna oare ideal? Inseamna oare ca omul sa aiba oricand orice isi doreste, sa poata face oricand ceea ce isi doreste, ca un stapan egocentric absolut caruia lumea inconjuratoare ii sta la dispozitie, sau inseamna altceva?

Eu cred ca ideal, din punct de vedere al conditiei umane intr-o societate, este ca fiecare om, ca si element component al acesteia, sa aiba acces la resursele disponibile la momentul respectiv - dar nu la toate, e absurd, ci doar la partea care i se cuvine, stabilita dupa niste reguli rationale si unanim acceptate de toti ca fiind corecte -  si sa aiba dreptul neingradit la orice initiativa, daca aceasta nu incalca insa drepturile celorlalti, avand inclusiv dreptul de a se exprima atunci cand doreste, in orice domeniu doreste si in mod public - dar nu obligand pe altii sa-l asculte, ci publicandu-si opinia intr-o zona publica, accesibila oricui doreste, in mod gratuit.

Evolutia a caracterizat viata pe planeta aceasta inca de cand aceasta a aparut, manifestandu-se continuu si neintrerupt pana in zilele noastre. Este evident si in firea lucrurilor ca si pe mai departe evolutia sa continue, si nu doar in ceea ce priveste evolutia speciilor, ci si in ceea ce priveste evolutia societatii umane. Asa cum omul modern s-a impus, in timp, in competitia cu ceilalti hominizi care traiau in paralel cu el, chiar daca acestia il dominau prin forta si salbaticie, tot asa omul civilizat si emancipat se va impune in fata celui inca salbatic si violent, cu care mai traieste inca in devalmasie, ca o mostenire a epocii abia trecute de totalitarism general. Iar daca aceasta evolutie a omului va fi afectata, ca si in trecutul ancestral, de o selectie artificiala care va determina o directie evolutiva determinata, este o alta poveste, dar tot evolutie va fi, adica tot inaintare spre un ideal teoretic posibil a fi atins.

Dar haideti sa nu anticipam noi, acum, caile de urmat, pentru ca, daca cei desemnati sa le creioneze si sa le aplice mai apoi vor fi selectati dintre cele mai luminate minti ale timpurilor lor, desigur ca isi vor alege cele mai eficiente si mai corecte solutii de implementare a reformelor, iar drumul catre societatea ideala de maine, catre noua imparatie promisa de profetii trecutului, va fi desigur cel mai usor si mai neted cu putinta.  


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

0 comentarii pentru Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5

Fii primul care adauga un comentariu!


Spune-ti parerea despre Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR