Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6

Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6

postat la data 18.01.2012, ora 13:18
categorie: Opinii și păreri

Share | |


 


RELIGIA, PRINCIPALA CAUZA A DECADERII CONDITIEI UMANE - partea intai

 

Motto:   Singura scuză a lui Dumnezeu este că nu există   (Stendhal)

 

 Ce este religia

Religia este credinta in supranatural, sacru, divin, sub multe si diverse forme, in multe si diverse culturi, in multe si diverse locatii de pe glob. Cuvantul  ,,religie” vine la noi din limba latina, fie din re-legio (re-citire), referindu-se la repetarea scripturilor (dupa Cicero, Marcus Tullius, orator, scriitor si filozof roman din sec. I i.e.n.), fie din religio (a lega, a reconecta), adica a reface legătura cu Dumnezeu. Din alt punct de vedere, “religia este o rămăşiţă a copilăriei inteligenţei noastre, ea se va stinge pe măsură ce adoptăm raţiunea şi ştiinţa ca principii directoare.” (Bertrand Russell, filozof, matematician, istoric englez de la inceputul secolului XX).

Orice religie sustine si argumenteaza ca ea detine adevarul suprem si ca toate celelalte religii - sau uneori doar culte ale aceleiasi religii - sunt mincinoase si deci discreditante. Dar ,,adevărul este ceea ce trece testul experienţei", spunea Albert Einstein, si pana acum nici una din ele nu a trecut acest test, pentru ca niciuneia dintre religiile practicate in lume nu i-a venit vreodata in sprijin divinitatea pe care o preamareste, pentru a o apara in fata celorlalte, care o fac mincinoasa, pentru a-si apara propria imagine sifonata de retractori sau chiar de propriii ei propovaduitori care sar calul, sau pentru a-si impune punctul de vedere sau regulile promovate prin scrierile sfinte care i se atribuie.

Rezulta de aici ca, daca toate religiile au dreptate cand sustin ca toate celelalte sunt false, inseamna ca toate nu au dreptate cand sustin ca ele sunt adevarate. Pentru a explica insa cum de au aparut si s-au perpetuat religiile de-a lungul vremurilor, si, concret, cum am ajuns noi, cetatenii de astazi ai Romaniei, sa fim crestini si ortodocsi cam 0,05 % din totalul existentei noastre pe aceste meleaguri, voi incerca sa trec in revista, oarecum superficial dar coerent, istoria lor.

Amintesc insa inainte ca, pentru a crede, trebuie sa ai vointa, vointa de a respinge realitatea, receptionata reflex si natural prin simturi. De aceea se spune ca toti oamenii sunt pacatosi, pentru ca, atunci cand sunt atenti la altceva si nu isi controleaza vointa, reactioneaza natural si uita sa mai creada. Altfel spus, in situatii stresante orice om devine ateu si, implicit, pacatos.

 

  Despre cum s-a inventat si cum  s-a raspandit religia

In ceea ce priveste aparitia religiei, unii ganditori au incercat sa o explice prin necesitatea omului de a explica ordinea naturala a lucrurilor si ierarhiilor, sustinand ca omul, neintelegand de ce totul este ordonat si interdependent, a considerat ca exista undeva, sus, in ceruri, un stapan absolut a tot si toate care dirijeaza viata pe pamant. Altii au sustinut ca omul, in incercarea sa de a intelege fenomenele necunoscute ale naturii – ploaie, vant, descarcari electrice, vulcanism, inundatii, epidemii si altele – si-a inchipuit un fel de fiinte cu puteri supraomenesti care, prin vointa lor, creeaza sau retrag toate aceste fenomene, in scopuri de cele mai multe ori total neintelese de catre mintea omului, din cauza lipsei unei logici sau a unor reguli si proceduri in desfasurarea lor. In fine, propagandistii religiosi au sustinut ca lumea cu tot ce contine ea este creatia unei divinitati imateriale si atotputernice, care o controleaza dupa vointa ei si ca imbunarea acestei divinitati se face doar prin credinta, umilinta, inchinare si donatii in bunuri si valori la biserica.

Si poate ca cel mai bun exemplu de astfel de explicatie o gasim in Cartea lui Iov din Vechiul Testament, in care divinitatea isi aroga toate fenomenele naturale – ploaie, vant, soare, inghet etc., despre care astazi stim ca sunt efectul existentei frecarii din atmosfera si respectiv a rotatiei pamantului - si respectiv asezarea corpurilor ceresti in univers, despre care astazi stim ca sunt rodul evolutiei materiei si a atractiei gravitationale, dar isi aroga si dreptul celui mai tare de a nu raspunde in fata nimanui, drept cunoscut astazi ca fiind reprezentativ pentru ,,legea junglei”.

,,CAPITOLUL 28 – Eroare in interpretarea intelepciunii:

12. Dar intelepciunea de unde izvoraste ea si care este locul de obarsie al priceperii? 

13. Pamanteanul nu cunoaste calea catre ea, caci ea nu se gaseste pe meleagurile celor vii. 

20. Si aceasta intelepciune de unde vine ea si care este salasul priceperii? 

21. Ea a fost ascunsa de ochii oricarei fapturi vii; ea a fost tainuita si de pasarea cerului. 

22. Dumnezeu ii cunoaste drumul si numai El este Cel ce stie locuinta ei. 

28. Dupa aceea Dumnezeu a zis omului: Iata, frica de Dumnezeu, aceasta este intelepciunea, iar in departarea de cel rau sta priceperea".

CAPITOLUL 38  - Ce se intelegea atunci prin putere divina:

1. Atunci Dumnezeu i-a raspuns lui Iov, din sanul vijeliei, si i-a zis: 

4. Unde erai tu, cand am intemeiat pamantul? Spune-Mi, daca stii sa spui. 

5. Stii tu cine a hotarat masurile pamantului sau cine a intins deasupra lui lantul de masurat? 

6. In ce au fost intarite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului, 

8. Cine a inchis marea cu porti, cand ea iesea navalnica, din sanul firii, 

12. Ai poruncit tu diminetii, vreodata in viata ta, si i-ai aratat aurorei care este locul ei,

16. Ai fost tu pana la izvoarele marii sau te-ai plimbat pe fundul prapastiei? 

17. Ti s-au aratat oare portile mortii si portile umbrei le-ai vazut? 

18. Ai cugetat oare la intinderea pamantului? Spune, stii toate acestea? 

19. Care drum duce la palatul luminii si care este locul intunericului, 

22. Ai ajuns tu la camarile zapezii? Ai vazut tu camarile grindinei, 

24. Unde se risipesc aburii si se raspandeste pe pamant vantul de la rasarit? 

25. Cine a sapat albie puhoaielor cerului si cine a croit drum bubuitului tunetului, 

26. Ca sa ploua pe un pamant nelocuit si pe o pustietate unde nu se afla fiinta omeneasca 

27. Si sa adape tinuturile sterpe si uscate si sa scoata pajiste de iarba din intinderea plesuva? 

28. Are ploaia un tata? Cine a zamislit stropii de roua? 

29. Din sanul cui a iesit gheata? Si cine este cel ce naste promoroaca din cer?

33. Cunosti tu legile cerului si poti tu sa faci sa fie pe pamant ceea ce este scris in ele? 

35. Esti tu in stare sa azvarli fulgerele si ele sa plece si sa-ti spuna: Iata-ne? 

36. Cine a pus atata intelepciune in pasarea ibis sau cine i-a dat pricepere cocosului? 

37. Cine poate sa tina cu destoinicie socoteala norilor si sa verse pe pamant burdufurile cerului, 

CAPITOLUL 39  - Si acestea se considerau atribute ale divinitatii:

1.  Stii tu cand nasc caprele salbatice? Ai bagat de seama care este vremea cerboaicelor? 

2. Numeri tu lunile sarcinii lor si stii tu cand le vine ceasul sa nasca? 

19. Tu esti cel ce dai putere calului? Tu i-ai impodobit gatul cu falnica lui coama? 

20. Tu l-ai invatat sa sara usor, ca o lacusta? Nechezatul lui viteaz insufla spaima! 

27. Nu cumva vulturul se ridica in inaltime din porunca ta si isi asaza cuibul pe varfuri neajunse? 

CAPITOLUL 40  - Credinta ca celui puternic ii este permis orice:

8. Poti tu cu adevarat sa gasesti cusur judecatii Mele? Si Ma vei osandi pe Mine ca sa-ti faci dreptate? 

9. Este bratul tau ca bratul lui Dumnezeu? Si glasul tau este, oare, tunet, precum este glasul Lui? 

CAPITOLUL 41  - Aroganta stapanului absolut: 

11. Cine M-a indatorat cu ceva, ca sa fiu acum dator sa-i dau inapoi? Tot ce se afla sub ceruri este al Meu".

In realitate insa religia nu a aparut nici ca urmare a necesitatii omului de a explica ordinea naturala, nici ca urmare a necesitatii de a intelege necunoscutul. Daca ar fi fost asa, si animalele (sau macar cele considerate inteligente, ori macar primatele mai evoluate) ar fi avut vreo manifestare, cat de primitivista, de divinizare a ceva. Asta pentru ca e absolut exclus ca ele sa inteleaga totul, deasupra intelegerii umane, si deci sa nu aiba de ce sa incerce sa-si explice fenomene sau fapte naturale ori macar artificiale deosebite.

Or, nici animalele domestice, care se supun omului prin dresaj, nici cele salbatice imblanzite, care fac la fel, nu au fost vazute niciodata facand vreo forma de adulare sau divinizare a cuiva, desi acestea mai au in plus - atat in omul modern, cat si in armele, masinile si utilajele sale - inca un exemplu, viu si palpabil de data aceasta, de detinator de puteri asemenatoare cu cele divine sau naturale.

Pentru ca, in ceea ce priveste supunerea pe care o manifesta animalele domestice ori imblanzite fata de om, aceasta nu are nimic divin, din moment ce aceste animale il ataca fara scrupule atunci cand sunt nemultumite, nervoase, frustate ori in pericol - ceea ce nu se poate spune despre oamenii religiosi, care nu au curajul nici macar sa puna la indoiala existenta unui stapan totalitar, desi nu l-au vazut niciodata, din cauza fricii din subconstient, dar mai sa-l renege sau sa-l atace. Singurii supusi ai divinitatii despre care stim ca si-au renegat divinitatea pana au enervat-o au fost vechii iudei ai lui Moise si urmasii lor, despre care biblia sustine ca l-au exasperat pe Yahve al lor, care la un moment dat ii face nerecunoscatori si nestatornici si ii paraseste. Dar aceia nu erau crestini – crestinismul aparand abia dupa cateva mii de ani – si cu atat mai putin ortodocsi – ortodoxia, ca si catolicismul, aparand abia la cateva sute de ani dupa crestinism. Exasperarea si amenintarile divinitatii, dar si catalogarea poporului ales drept neserios apare in multe locuri in vechiul testament, ca de exemplu in citatele de mai jos – dar nu exclusiv.

,,EXODUL - CAPITOLUL 32 – Calificative. Manie divina:

9. Si a mai zis Domnul catre Moise: ,,Eu Ma uit la poporul acesta si vad ca este popor tare de cerbice; 

10. Lasa-Ma dar acum sa se aprinda mania Mea asupra lor, sa-i pierd si sa fac din tine un popor mare!" 

CAPITOLUL 33 – Popor indaratnic:

5. Caci Domnul zisese lui Moise: ,,Spune fiilor lui Israel: Voi sunteti popor indaratnic. De voi merge Eu in mijlocul vostru, intr-o clipeala va voi pierde. Dezbracati acum de pe voi hainele voastre cele frumoase si podoabele voastre si voi vedea ce voi face cu voi". 

NUMERI – CAPITOLUL 11 – Manie piromana:

1. Poporul insa incepu sa carteasca in auzul Domnului, iar Domnul auzind, se aprinse mania Lui, izbucni intre ei foc de la Domnul si incepu a mistui marginile taberei. 

CAPITOLUL 14 – Razbunare:

26.  Si a mai grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis: 

27. ,,Pana cand aceasta obste rea va carti impotriva Mea? Cartirea cu care fiii lui Israel cartesc impotriva Mea, o aud. 

35. Eu, Domnul, am grait! Si asa voi face cu toata obstea aceasta rea, care s-a ridicat impotriva Mea: in pustia aceasta vor pieri si vor muri toti!" 

JUDECATORI – CAPITOLUL 10  - Frustrare divina:

14. Mergeti si strigati catre dumnezeii pe care vi i-ati ales; sa va izbaveasca aceia la vreme de necaz! 

ISAIA - CAPITOLUL 1 – Epitete jignitoare:

4. Vai tie neam pacatos, popor impovarat de nedreptate, soi rau, fii ai pieirii! Ei au parasit pe Domnul, tagaduit-au pe Sfantul lui Israel, intorsu-I-au spatele. 

IEZECHIEL – CAPITOLUL 12 Neam de razvratiti:

1. Fost-a catre mine cuvantul Domnului si mi-a zis: 

2. ,,Fiul omului, traiesti in mijlocul unui neam razvratit. Acestia au ochi ca sa vada, dar nu vad; au urechi ca sa auda, dar nu aud, pentru ca sunt un neam de razvratiti."

Revenind la subiect, religia ar fi putut aparea doar ca urmare a experientei personale a omului primitiv – fie el creat sau evoluat – care a venit in contact cu ceea ce astazi numim divinitate, dar care atunci era doar un tip de fiinta mai superioara, mai dotata, mai inteligenta poate si care l-a convins ca are puteri comparabile cu cele naturale, inducandu-i o frica teribila si un respect total.

Spre deosebire insa de animalele domestice sau imblanzite si dresate, care dupa ce sunt parasite se salbaticesc din nou, astfel incat dupa doua-trei generatii nu ne mai recunosc de stapani, omul si-a perpetuat experienta si trairile peste timp, prin invataturile transmise urmasilor. Abia atunci cand timpul trecut de la ultima intalnire directa intre reprezentantii celor doua entitati a fost suficient de lung pentru ca totul sa se transforme intr-o amintire nerepetabila, povestirile s-au transformat, cu aportul elitelor direct interesate ale comunitatii, in povesti, apoi in mituri si apoi in religii.

,,Miturile nu sunt simple povesti, ci mai degraba reportaje despre lucruri petrecute cu mult timp in urma” sintetiza un observator pozitia savantilor cercetatori ai trecutului mitologic, si eu cred ca prin aceasta definitie a exprimat esenta lor. Miturile, inclusiv din punctul meu de vedere personal, reprezinta esenta unor intamplari aievea, petrecute in timpuri imemoriale, pe care elitele acelor vremuri le-au sintetizat si le-au povestit apoi urmasilor lor, initiati anterior prin educare in importanta acelor cunostinte si invataminte, pentru a fi perpetuate peste timp, in folosul lor si al urmasilor urmasilor lor.

Basmele vechi sunt de aceeasi factura ca si miturile, dar transmise pe cale orala nu de elite, ci de poporul de rand. Altfel spus, si acestea transmit aceleasi informatii ca si miturile, dar intr-o forma mai ,,cosmetizata”, mai usor de asimilat – mai ales in ceea ce priveste morala, talcul, invatatura ce se doreste a fi transmisa – de catre omul de rand, neinitiat.

Citez in continuare din ,,Victor Kernbach – Miturile esentiale”, si recunosc in acest citat toate convingerile mele personale referitoare la acest subiect, afirmate insa mai inainte de altcineva:

 ,,Un mit ia naştere din spectacolul oferit de fapte, evenimente sau fenomene reale, ce depăşesc însă puterea de înţelegere a spectatorului; avem datoria să nu uităm, în raport cu această observaţie, că fantezia oamenilor nu e capabilă să născocească nimic din nimic. Apoi, aceste moşteniri se includ într-un sistem pe care, cu vremea, religia ce se organizează în jurul unei mitologii şi-l încorporează. Prin organizarea ecleziastică, apare un sistem de dogmatizare teologică a întregului corp mitologic ritual. Din nefericire, cele mai multe dintre mitologii au ajuns la noi în transcripţii cu tendinţe literare, magice, filosofice, istorice, enciclopedice, folcloristice, chiar etnografice, ori numai în fragmente de referinţă incertă, risipite prin scrierile vechilor istorici şi poeţi.  De aceea, fiecare mitologie a fost treptat şi migălos reorganizată şi constrânsă de copişti, traducători, poeţi, istorici, filosofi, etnografi, folclorişti şi mai cu seamă de teologi, supusă unor complicate operaţii de triere, interpolare, repliere filosofică, resistematizare istorică, restilizare literară, canonizare teologică; dar în mai toate cazurile s-au recompus mitologii care, oricât de fidele „revelaţiei tradiţionale", au devenit subalterne concepţiei altei civilizaţii, altei culturi, altei epoci, depăşind adesea nemăsurat concepţia şi timpul creatorilor acelor mituri.

Biblia, de exemplu, este o colecţie eterogenă de mitografii, canoane teologice, coduri juridice, meditaţii filosofice, cronici istorice, speculaţii metafizice, poezie, literatură si folclor, paremiologie, sfaturi medicale, agricole, zootehnice, teze politice şi mii de texte rituale de cult şi formule de magie, selectate după criterii teologice riguroase in canoanele religiei mozaice şi ale religiei creştine.

Miturile arhaice au fost prelucrate simţitor în Vechiul Testament, a cărui canon a impus eliminarea unora foarte interesante, însă contradictorii, considerate convenţional texte apocrife”.

Am incheiat citatul si consider ca afirma o realitate logica.

 

 Despre vechimea informatiilor

Cosmogonia sumero-babiloniana Enuma Elish este cel mai vechi dintre toate miturile, fiind conceputa in jurul secolului al XVI-lea i.e.n. din combinarea unor versiuni initiale sumeriene cu adaugiri babiloniene ulterioare. Daca si despre aceasta, care este cea mai veche cunoscuta, se stie ca a fost alcatuita prin compilare si combinare, trunchiere si cenzurare pentru a corespunde indicatiilor lui Hammurabi, inseamna ca originea informatiei initiale trebuie impinsa mult mai departe in urma.

Acea informatie originala ancestrala poate sa fi fost transmisa initial oral, multe generatii, inainte de aparitia si practicarea scrisului. Din aceasta, dar poate ca si din alte informatii asemanatoare, initial orale, prin permanentele migratii ale populatiilor, care au avut loc inca din cele mai vechi timpuri, informatia initiala s-a raspandit in toata lumea. Imbunatatita, adaptata si canonizata, a constituit baza tuturor filozofiilor religioase ulterioare. Avand in vedere ca in toate religiile si miturile (cu exceptia crestinismului, care divinizeaza oameni) exista zei si eroi, e logica prezumtia ca acestia chiar au existat, intr-un fel sau altul, si nu au fost inventati nici ca urmare a unui delir comun si nici ca urmare a actiunii unei minti foarte luminate dar si foarte ticaloase, care a conceput totul pentru a fraieri pe cineva.

Gandind logic, creatia si miturile nu sunt chiar povesti de adormit copiii, chiar daca inca nu stim noi nici sa le dam de inceputuri – asa cum inca speculam cu big-bang-ul inceputului lumii – si nici cum sa le interpretam corect, avand inca tendinta adolescentina de a le respinge fara a le analiza prea mult si de a le refuza veridicitatea. Dar in mod absolut sigur ca nu sunt nici pe departe ceea ce sustin religiile, adica un adevar incontestabil despre existenta unor divinitati imateriale si irationale, si cu atat mai putin un motiv sa ne donam averea preotilor.

Din punctul acesta de vedere noi, oamenii, suntem abia la inceputul descoperirilor si singurul lucru cert este ca suntem pe drumul cel bun. Aceasta deoarece s-a dovedit ca si telefonia mobila, si televizorul, si masina sau avionul, dar si arma nucleara sunt functionale, deci sunt rezultatul aplicarii unor stiinte exacte si nu a unor aberatii. Sa mai lasam deci si urmasilor nostri posibilitatea sa mai descopere cate ceva si sa mai lamureasca din enigmele trecutului indepartat, pentru a intelege mai usor prezentul si a putea sa simuleze viitorul mult mai realist decat au facut-o preotii pana acum.

 

 Despre inversarea de roluri

Inventarea religiilor s-a facut practic atunci cand, pentru a stapani mai comod mase mari de oameni cu caracteristici animalice, adica nestatornici si predispusi la lupte pentru putere, s-a procedat la inversarea de roluri, prin crearea de confuzii intre termeni si apoi inlocuirea acestora. Dar despre ce e vorba?

Initial, la inceputuri, atunci cand omul, cel care era o creatie a divinitatii, voia sa discute cu parintele sau, se ducea la acesta in audienta, sau il solicita in vreun fel la dialog, cum face orice copil cu parintele sau. ,,Atunci au inceput oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu", spune Geneza biblica, dupa nasterea primului fiu al lui Set, nepot al lui Adam, Enos. Mai tarziu, cand numarul oamenilor a crescut si au aparut comunitatile, acestea, daca aveau ceva de solicitat, isi trimiteau un reprezentant. Reprezentantul insa nu putea fi oricine, pentru ca acele comunitati fusesera deja contaminate cu exemplare din randul celor evoluate – iar biblia, in Facerea 4 chiar consemneaza cum Cain, alungat dupa uciderea lui Abel, a plecat in alt tinut si si-a luat sotie de acolo (deci dintre evoluatele preexistente) sau, mai incolo, ca fiii lui dumnezeu (creatii, nu?) s-au cuplat cu fiicele cele frumoase ale oamenilor (evoluate, desigur), starnind mania divina si mai tarziu chiar si potopul biblic. In plus, creatorul le mai si scade, ca si consecinta,  durata de viata.

,,FACEREA – CAPITOLUL 4 - Amestecarea raselor:

16. Si s-a dus Cain de la fata lui Dumnezeu si a locuit in tinutul Nod, la rasarit de Eden. 

17. Dupa aceea a cunoscut Cain pe femeia sa si ea, zamislind, a nascut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate si a numit-o, dupa numele fiului sau, Enoh. 

CAPITOLUL 6 - Reducerea duratei de viata:

1.  Iar dupa ce au inceput a se inmulti oamenii pe pamant si li s-au nascut fiice, 

2. Fiii lui Dumnezeu, vazand ca fiicele oamenilor sunt frumoase, si-au ales dintre ele sotii, care pe cine a voit. 

3. Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va ramane Duhul Meu pururea in oamenii acestia, pentru ca sunt numai trup. Deci zilele lor sa mai fie o suta douazeci de ani!"

Sunt numai trup, deci nu au spirit, si eu cred ca era modul lui de a spune ca sunt evoluati si nu creati. Pare deci foarte real ca, in timp, in comunitati sa fi patruns imigranti din randul evoluatilor mai ales prin “casatorii” mixte, in mare majoritate datorate refuzului copiilor de a-si asculta parintii si respectiv tolerantei acestora in incalcarea de catre copiii lor a regulilor societatii, asa cum se mai intampla si astazi.

Dar este posibil si ca uneori contaminarea sa se fi produs exclusiv din cauza asemanarii fizice dintre cele doua tipuri umane. Urmasii acestor intrusi, egoisti, materialisti, totalitaristi ca orice animal, mostenitori fiind ai genelor care ii indemnau sa ceara drepturi si sa nu constientizeze ca ar avea totodata si obligatii, au reusit, fie prin convingere, fie prin impunere, sa obtina dreptul si onoarea de a reprezenta comunitatile in relatia cu divinitatea. Dar, tributari genelor care ii indemna sa profite de orice oportunitate pentru a acumula avere si putere, ca orice animal care se respecta, desigur ca erau recunoscuti si respinsi de catre divinitate, iar comunitatile lor ignorate.

De aceea, asa cum spuneam, comunitatile nu puteau trimite orice reprezentant, care sa riste sa fie repezit si scos afara de la negocieri, ci trebuiau sa trimita unul placut partenerului de dialog mai puternic, cu care acesta sa accepte sa stea de vorba, in care sa aiba incredere ca pune problema corect si fara smecherii, si caruia sa-i faca placere sa ii indeplineasca vreo dorinta ori propunere. De aceea erau desemnati cei mai buni, cei mai corecti, cei mai curati si neprihaniti, cei mai frumosi dintre creati – in principiu cei mai demni reprezentanti ai comunitatii.

Numai ca, la un moment dat, divinitatea s-a retras din viata activa a comunitatii, plecand probabil cu treburi prin galaxie, sau poate abandonandu-si o creatie nereusita. Cu timpul, evoluatii infiltrati in elitele comunitatilor, afland despre absenta divinitatii, care a ajuns sa fie doar invocata (si nu contactata, ca pe vremuri) si profitand imediat de aceasta absenta, au transformat  institutia de reprezentare a comunitatii intr-o institutie de autoritate a divinitatii in fata comunitatii, inversand astfel roluri si termeni in folosul lor si in defavoarea celor care doreau o comunicare cu divinitatea care sa le serveasca intereselor lor.

Asa s-a ajuns ca, din reprezentanti ai comunitatii in fata divinitatii, prin traditie onesti, curati, fara pacat si de mare incredere, sa se transforme in autoritati care isi aroga calitatea de reprezentanti ai divinitatii in fata comunitatii, arogandu-si totodata si drepturi si libertati care frizeaza bunul simt, sustinand ca ei au dreptul sa faca orice pentru ca divinitatea oricum le iarta pacatele, incalcand astfel regulile vechi, nescrise, care reglementau raporturile intre cei creati, desemnati ca si conducatori si coordonatori ai comunitatilor de catre divinitate, si cei evoluati, care fusesera initial cooptati in comunitate doar ca si executanti.

Rezumand, iata deci cum alesii comunitatilor de ieri si-au inversat rolurile, printr-o mica manevra de prestidigitatie reusind sa permuteze neobservat respectul in supunere, increderea in credinta, bunul-simt in umilinta, datoria in obligatie si libertatea in sclavie. A urmat mai tarziu confiscarea scrierilor vechi, modificarea lor dupa noile interese, canonizarea si ritualizarea. Si iata cum religiile, noi-noute, au fost gata de a fi folosite la inselarea, asuprirea, jecmanirea si cucerirea popoarelor proprii sau de aiurea, in numele teoretic al unor divinitati si in interesul real al unor conducatori lipsiti de omenie si bun-simt.

Daca vi se pare ca lucrurile se petrec la fel si in ziua de azi, cu alesii nostri in primarii, in consiliile locale, judetene sau in parlament, care din reprezentanti alesi ai comunitatii in fata autoritatii statului se erijeaza, imediat dupa instalare in functii, in reprezentanti ai autoritatii statului in fata comunitatii, dovedind aceleasi valori morale ca si acei uzurpatori din vechime si o apartenenta la acelasi tip uman, sa stiti ca nu este o parere, ci o realitate. Dar nu va mirati, pentru ca intre politica de astazi si religia de ieri nu exista decat o singura diferenta: cei de ieri ne amageau cu viata de dupa moarte, pe cand acestia ne spun clar ca asta e tot.

 

 Despre cum a fost inventata institutia bisericii

Din ce motiv anume divinitatea s-a evaporat, sau de ce nu a mai revenit, cum promisese, sunt intrebari la care vor raspunde, poate, viitoarele generatii, care mai au si ele de descoperit, de studiat, de interpretat si de asimilat informatii care noua, acum, nu ne sunt accesibile. Cercetarea umana este abia la inceputurile ei, umanitatea abia s-a trezit din somnul copilariei si abia-abia a inceput sa inteleaga ca e umanitate, ca poate fi rationala, ca are un statut si un rol in viitorul lumii. De aici incolo abia incepe adevarata foame de cunoastere, foame de informatii, incepe cautarea si asimilarea tuturor indiciilor care au vreun rol in viitorul omenirii – si desigur ca trecutul este cel mai important pentru a trasa viitorul, prin prisma prezentului.

Sa lasam deci viitoarelor generatii placerea de a afla cine or fi fost misteriosii nostri creatori si de ce au disparut. Sunt multe variante de raspuns la intrebarile acestea. Certitudinea o reprezinta doar disparitia, iar efectele acestei absente au fost ca, lipsita de ajutorul si de educatia de care ar fi trebuit sa beneficieze urmandu-i exemplul, cum face orice copil privind la parintele sau, omenirea a crescut si s-a dezvoltat in salbaticie, ignoranta si mizerie, ca orice animal alaturi de care isi ducea existenta precara. Iar principala consecinta a fost cedarea sub forta stihiilor naturii, pe care nu le anticipase si pentru care nu era pregatita.

Poate cel mai grav a fost insa faptul ca omul creat si cu cel evoluat, desi clar diferiti ca mostenire genetica, au fost lasati – ori poate chiar indemnati, instigati, impinsi, fortati – sa se amestece. Asta atat prin faptul ca nu au fost separati fizic, cat si prin acela ca au acelasi aspect, putand fi confundati unii cu altii, si pentru ca au acelasi fond genetic de baza, care le permite sa aiba urmasi in caz de cuplare intamplatoare. In felul acesta, mostenirea salbatica a speciei evoluate a accentuat exemplul la fel de salbatic al animalelor langa care omul creat a fost nevoit sa-si duca existenta, rezultatul acestei coabitari fiind o specie umana violenta, salbatica, animalizata, foarte departe de divinitatea careia ar fi trebuit, de fapt, sa-i semene si la fapte, nu doar la chip.

Poate ca, in timp, se va confirma ca, de exemplu, acesta a fost modul prin care creatorul si-a protejat creatia, abandonata voluntar si din motive obiective (motive pe care le vom intelege cand va veni vremea si le vom accepta ca fiind imposibil de evitat), altoind-o cu o specie salbatica, dar mult mai rezistenta, pentru a putea razbate prin perioada dificila a copilariei in singuratate, asa cum face si omul gospodar si priceput cu pomul sau din gradina.

In orice caz, indiferent de motive si indiferent de vinovatii, divinitatea a plecat. Si, prin plecarea divinitatii si abandonarea interventiei directe in viata de zi cu zi a oamenilor s-a produs, in timp, o relaxare a respectului fata de aceasta. Vicleni si materialisti, evoluatii au confiscat si apoi au modificat in interesul lor respectul fata de divinitate existent in sanul comunitatii, persecutandu-i pe ceilalti, prin impunerea fortei economice si militare, dobandite in numele si prin autoritatea divinitatii in numele careia pretindeau ca actioneaza. Pe de alta parte, lipsa comunicarii directe cu divinitatea un timp foarte indelungat a dus la instalarea incertitudinii existentei acelei divinitati in randul maselor de neinitiati.

Cu timpul, dovezile implicarii directe ale divinitatii in viata de zi cu zi a omului disparand, si presiunea celor care au confiscat informatiile ancestrale crescand, majoritatea a acceptat tot mai mult faptul ca divinul e doar abstract, imaterial, exclusiv simbolic si spiritual,  si ca puterea reala e la autoritatea care-l reprezinta. Inlocuirea realului cu imaginarul, atunci cand expresivitatea naturii seamana cu cea a divinitatii suparate ori active, comparata cu povestile din batrani despre puterile acelor divinitati si compararea lor cu manifestarile naturii au creat acea paralela intre natural si divin si, cu timpul, la confuzia dintre natural si divin, impusa apoi prin dogme ca adevar suprem de catre conducatorii religiosi.

Inversarea comunicarii cu divinul prin inlocuirea abuziva a reprezentantului comunitatii cu cel al divinitatii a fost deci factorul determinant in inventarea religiei. Acesta a fost pasul decisiv in transformarea unei traditii informationale in religie, permitand in timp celor mai activi si impulsivi membri ai comunitatii sa ia locul celor corecti si demni in relatiile cu divinitatea absenta si sa-si revendice drepturile acestei divinitati – dar evitand abil obligatiile derivand din acele drepturi – pentru a se impune ca si conducatori ai comunitatilor, si totodata persecutand pe toti cei care incercau sa protejeze adevarul.

Creatorul nu solicita nimanui sa aduca la biserica valori sau bunuri materiale si nici macar ideea de biserica nu pleaca de la divinitate, acesta fiind un abuz al celor care s-au autointitulat reprezentanti ai divinitatii in fata oamenilor. Acestia, preluand puterea, au inceput sa impuna – in numele divinitatii ai carei reprezentanti s-au desemnat insa, pentru mai multa credibilitate – tot mai multe restrictii, tot mai multe solicitari, tot mai multe masuri specifice animalului si nu umanului, cum ar fi supunerea, pedepsele, donatiile, taxele. In ceea ce-l priveste pe Moise, caruia ii datoram religia mozaica, precursoare a crestinismului, exemplul sau este consemnat in biblie in Exodul 25 (1-9).

,,CAPITOLUL 25 – Solicitare de daruri, presupus a fi facuta de catre o divinitate incapabila de a si le  face singura.  Prima biserica – prima adunare de fonduri publice:

1.  Atunci a grait Dumnezeu cu Moise si a zis: 

2. ,,Spune fiilor lui Israel sa-Mi aduca prinoase: de la tot omul, pe care-l lasa inima sa dea, sa primesti prinoase pentru Mine. 

3.  Iar prinoasele ce vei primi de la ei sunt acestea: aur, argint si arama; 

4. Matase violeta, purpurie si stacojie, in si par de capra. 

5. Piei de berbec vopsite rosu, piei de vitel de mare si lemn de salcam; 

6. Untdelemn pentru candele, arome pentru mirul de uns si pentru miresmele de tamaiere; 

7. Piatra de sardiu si pietre de pus la efod si la hosen. 

8. Din acestea sa-Mi faci locas sfant si voi locui in mijlocul lor. 

9. Cortul si toate vasele si obiectele lui sa le faci dupa modelul ce-ti voi arata Eu; asa sa le faci!"

Greu de crezut ca intr-adevar o divinitate putea cere asa ceva, si inca in termenii acestia, de ,,fiecare dupa cum il lasa inima", ca orice cersetor care se ingrijeste sa nu raneasca vreun orgoliu si sa ramana neajutorat. Este clar o tentativa reusita de inselaciune, care a tinut si s-a transformat cu timpul in traditie si apoi in obligatie a adeptului oricarei religii.

Desigur, se pune problema de ce creatorul nu a intervenit si nu a luat masuri. Raspunsul e simplu, pur si simplu lipsea deja de mult, si deci nu isi mai monitoriza creatia, asa ca nici nu mai intervenea. Profitand de aceasta absenta prelungita – dupa ce s-au erijat in conducatori, si-au arogat drepturile divinitatii absente si, urmandu-si instinctele, au introdus acest obicei – evoluatii au inceput sa absoarba toate bogatiile materiale ale comunitatii lor, iar cand nu le-au mai ajuns au initiat razboaie de cotropire prin vecini. Au confiscat de asemenea si traditiile si informatiile detinute de comunitate si, fara nici o remuscare pentru un viitor despre care oricum nu ii interesa si fara nici o jena fata de un trecut caruia nu-i datorau nici un respect fiindca oricum nu avea nici o valoare pentru ei, le-au modificat, cosmetizat, adaptat in asa fel incat ei sa fie stapani de drept iar ceilalti sa li se inchine. Iar pe cei creati, care prin felul lor de a fi sunt nesupusi si liberi, i-au persecutat, robit, ars pe rug sau pus pe cruce, dupa caz si dupa vremuri daca au incercat sa le stea in drum sau sa le ceara sa respecte adevarul.

Cel mai cunoscut exemplu – dintre cele foarte multe – este pedepsirea lui Iisus, pus pe cruce pentru ca a indraznit sa ceara respectarea legilor de catre marii preoti, transformati in aparatori ai mafiei locale si care au permis transformarea templelor in camatarii. De exemplu, in Evanghelia lui Matei se arata exact dorinta si telul sau, care nu era de a implementa noi reguli, ci de a fi respectate cele vechi.

,,CAPITOLUL 5 – Ce dorea si credea Iisus:

17. Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa implinesc.

CAPITOLUL 19 – Solicitarea de a se respecta decalogul:

16. Si, iata, venind un tanar la El, I-a zis: Bunule Invatator, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica?

17. Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei sa intri in viata, pazeste poruncile.

18. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb;

19. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."

Astfel, evoluatii s-au mentinut ca majoritate in societate si majoritari inca sunt si astazi, pentru ca una din caracteristicile lor de baza este violenta cu care se impun. De aceea avem si astazi, in majoritatea comunitatilor, un procent foarte mare de oameni fara dorinta de a-si cunoaste trecutul si fara vreun interes pentru viitor, care se zbat toata viata doar ca sa traiasca ei bine, fara sa le pese daca urmasii lor au din ce sau pentru ce trai si daca au sanse sa fie vreodata multumiti de viata sau nu.

Am aratat cum a aparut si s-a perpetuat religia in general, si e valabil pentru toate religiile care divinizeaza imaterialul. Ca o exceptie, budismul pune omul in centrul aspiratiilor sale si, pentru ca in zona budista s-a pastrat pana foarte tarziu sistemul de caste si regula neamestecarii celor care conduc cu cei care executa, consider ca ei sunt cei care au reusit sa pastreze cel mai bine - chiar daca distorsionat, rigid si poate prea salbatic - traditia initiala, recomandata de creator, care prevedea ca cei creati sa conduca si cei evoluati sa munceasca, astfel omul respectand creatia fara a o confisca si respectand creatorul fara a-l diviniza. Dar sa nu ignoram, totusi, ca astazi chiar si budismul este o religie si are manifestari, ritualuri si conceptii specifice, deci nu mai este strict umanist.

Faptul ca astazi exista si se manifesta o multime de aripi si aripioare ale religiilor initiale din vechime subliniaza doua aspecte: Primul – ca intr-adevar, divinitatea nu si-a mai facut simtita prezenta de ceva vreme si ordinea initiala s-a transformat in haos. Al doilea – ca lupta pentru putere si bogatie la varful ierarhiei religioase confirma ca cei care o conduc au instinctele celor din care au evoluat. Si, ca sa ne reamintim de paralela dintre religie si politica actuala, aripile si aripioarele partidelor politice de astazi denota aceleasi aspecte, adica lipsa autoritatii in societate si lupta pentru putere.

In concluzie, religia nu a aparut nici ca necesitate de explicare a manifestarilor naturii, nici ca tentativa de imblanzire a fortelor naturii, nici ca inlocuire a nestiintei, ci a aparut atunci cand divinitatea a plecat, si, profitand de lipsa autoritatii necoruptibile si neinfluentabile a acesteia, oameni cu caractere evoluate din animal au confiscat respectul traditional al comunitatii fata de divinitate si l-au canalizat in interes propriu, inversand rolurile de reprezentare si transformand respectul in adoratie, datoria in obligatie, bunul simt in supunere si increderea in credinta, asumandu-si doar drepturile divinului, nu si obligatiile acestuia.

Dar asta nu inseamna ca, dupa ce a fost inventata, religia nu s-a straduit din rasputeri sa explice orice, uneori prin sustineri care astazi frizeaza ridicolul, asa cum aratam cu exemplul din Cartea lui Iov.

 

 Despre cum a aparut crestinismul

Crestinismul este o derivata a mai vechii religii iudaice reformate, mozaismul. Mai intai Yahve, un zeu meteorologic tribal al populatiilor iudaice – adica din regatul Iuda, cu capitala la Ierusalim – a ajuns, prin reforma lui Moise – de unde si denumirea de religie mozaica – sa fie decretat ca singura divinitate a unei noi religii monoteiste.

Diferenta intre reforma mozaica si cea crestina ulterioara consta in calitatea celui divinizat si respectiv in panteonul promovat. Daca atunci un fost zeu mai mic dintr-un panteon consistent a crescut in valoare, ramanand unicat si ignorandu-i-se colegii, pentru a crea o religie monoteista progresista, ulterior un om, ridicat la rang divin si inconjurat de o armata de zeitati mai marunte cu aceeasi provenienta umana, numiti sfinti, a constituit matricea pentru un panteism degenerativ, in care nu mai exista nici o divinitate propriu-zisa originara, ci doar oameni – deja decedati – pe care alti oameni – inca in viata – ii propun, ca pe primarii sau parlamentarii de astazi, sa-i reprezinte in lumea de dincolo, sa le fie sfinti adica, pentru ca sa aiba ei cui se inchina.

Moise a fost unul dintre aceia care a inversat rolurile. Din reprezentant al comunitatii (dupa ce s-a dus, de unul singur, indepartandu-i pe toti ceilalti prin diverse amenintari si subterfugii, la intalnirea cu asa-zisa divinitate, pe care de atunci doar el a mai sustinut ca a contactat-o), a decretat, in numele acelei divinitati, ca doar el mai are dreptul sa o reprezinte si sa ii faca cunoscute dorintele in fata comunitatii. Iar dorintele consemnate au fost doar cele care le aduceau, lui si alor lui, avantajele puterii, bogatiei, drepturilor fara obligatii, suprematiei totalitare.

In vechiul testament, partea in care si-a asigurat secretul intrevederii este redata explicit in ,,Exodul".

,,EXODUL – CAPITOLUL 16 - Ascunderea intrevederii lui Moise cu Dumnezeu. Secretomanie

12. Sa-i tragi poporului hotar imprejurul muntelui si sa-i spui: Paziti-va de a va sui in munte si de a va atinge de ceva din el, ca tot cel ce se va atinge de munte va muri. 

13. Nici cu mana sa nu se atinga de el, ca va fi ucis cu pietre sau se va sageta cu sageata; nu va ramane in viata, fie om, fie dobitoc. Iar daca se vor indeparta tunetele si trambitele si norul de pe munte, se vor putea sui in munte". 

CAPITOLUL 20 – Frica pazeste proorocul:

18. Si tot poporul a auzit fulgerele si tunetele si sunetul trambitelor, si a vazut muntele fumegand; si vazand, tot poporul s-a dat inapoi si a stat departe, temandu-se. 

21. Si a stat tot poporul departe, iar Moise s-a apropiat de intunericul unde era Dumnezeu. 

CAPITOLUL 24 – Simularea intrevederii publice. Mituirea martorilor:

1. Apoi a zis Dumnezeu iarasi catre Moise: "Suie-te la Domnul, tu si Aaron, Nadab, Abiud si saptezeci dintre batranii lui Israel si va inchinati Domnului de departe. 

2. Numai Moise singur sa se apropie de Domnul, iar ceilalti sa nu se apropie; poporul de asemenea sa nu se suie cu el!"

3. A venit deci Moise si a spus poporului toate cuvintele Domnului si legile. Atunci a raspuns tot poporul intr-un glas si a zis: "Toate cuvintele pe care le-a grait Domnul le vom face si le vom asculta!" 

9. Apoi s-a suit Moise si Aaron, Nadab, Abiud si saptezeci dintre batranii lui Israel 

10. Si au vazut locul unde statea Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era ceva, ce semana cu un lucru de safir, curat si limpede ca seninul cerului. 

11. Dar El n-a intins mana Sa impotriva alesilor lui Israel, iar ei au vazut pe Dumnezeu, apoi au mancat si au baut. 

12. Si a zis Domnul catre Moise: "Suie-te la Mine in munte si fii acolo, ca am sa-ti dau table de piatra, cu legea si poruncile, pe care le-am scris Eu pentru invatatura lor!" 

13. Atunci, sculandu-se Moise impreuna cu Iosua, slujitorul sau, s-a suit in muntele Domnului; 

14. Iar batranilor le-a zis: "Ramaneti aici pana ne vom intoarce la voi. Iata Aaron si Or sunt cu voi; de va avea cineva pricina, sa vina la ei". 

15. S-a suit deci Moise si Iosua in munte si un nor a acoperit muntele. 

16. Slava Domnului s-a pogorat pe Muntele Sinai si l-a acoperit norul sase zile, iar in ziua a saptea a strigat Domnul pe Moise din mijlocul norului.

17. Chipul slavei Domnului de pe varful muntelui era in ochii fiilor lui Israel, ca un foc mistuitor. 

18. Si s-a suit Moise pe munte si a intrat in mijlocul norului; si a stat Moise pe munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti.

CAPITOLUL 34 - Din nou secretomanie:

2. Sa fii gata dis-de-dimineata si dimineata sa te sui in Muntele Sinai si sa stai inaintea Mea acolo pe varful muntelui. 

3. Dar nimeni sa nu se suie cu tine, nici sa se arate in tot muntele: nici oi, nici vite mari sa nu pasca imprejurul acestui munte". 

28. Moise a stat acolo la Domnul patruzeci de zile si patruzeci de nopti; si nici paine n-a mancat, nici apa n-a baut. Si a scris Moise pe table cuvintele legamantului: cele zece porunci."

Zece capitole mai devreme se sustinea altceva, uitati-va ce am subliniat mai sus.

Astfel, Moise si socrul sau Ietro au reformat o religie veche intr-una noua, dorind - se pare - sa controleze si sa educe o populatie foarte eterogena si absolut nestatornica in comportament. El a fost cel care a sustinut ca a primit decalogul si codul de comportament pentru oameni, de la Dumnezeu. Dovada ca nu e chiar asa este manifestarea sa de nervozitate, cand sparge tablele de piatra – si cum ar fi indraznit, daca intr-adevar erau divine ?

,,EXODUL – CAPITOLUL 32 – Spargerea tablelor legii:

7. Atunci a zis Domnul catre Moise: "Grabeste de te pogoara de aici, caci poporul tau, pe care l-ai scos din tara Egiptului, s-a razvratit. 

15. Dupa aceea Moise, intorcandu-se, s-a pogorat din munte, cu cele doua table ale legii in mana, scrise pe amandoua partile lor - pe o parte si pe alta erau scrise. 

19. Iar dupa ce s-a apropiat de tabara, el a vazut vitelul si jocurile si, aprinzandu-se de manie, a aruncat din mainile sale cele doua table si le-a sfaramat sub munte."

Si deci acest Moise, desi poate ca a avut intentii bune, in sensul ca dorea sa tina sub control si sa indrume o populatie extrem de instabila si de voluntara in manifestarile ei, a inversat rolurile. Din reprezentantul oamenilor in fata divinitatii, a devenit reprezentantul autoritatii divine in fata comunitatii, profitand de absenta divinitatii pentru a-i corupe autoritatea. Chiar daca intentia sa a fost buna initial, dorind sa tina sub ascultare o populatie salbatica prin amenintarea cu pedeapsa divina si sa o educe prin impunerea unor legi si norme, nestiind ca evoluatii nu pot fi educati, ci doar dresati si deci ca ceea ce doreste el e imposibil, a creat o situatie care a scapat de sub control.

Moise nu va recunoaste niciodata ca el a uzurpat aceasta autoritate divina, prin abuz de incredere, iar urmasii lui i-au preluat autoritatea fara sa ii preia si calitatile, fapt care a consacrat aceasta inversare de roluri si a permis, in timp, ca autoritatea sa ajunga de la oameni corecti si inteligenti la oameni corupti si ticalosi.

Relatia sa cu divinitatea nu i-a adus insa nici o viata mai lunga macar, dar mai nemurirea, motiv pentru care urmasii sai si ai celorlalti din elita initiatilor care s-a impus atunci au perpetuat dreptul lor ereditar de reprezentanti ai divinitatii, continuand comportamentul de dumnezei in societate si comitand, in numele divinitatii pe care sustineau ca o reprezinta, oribilitati pe care biblia le-a consemnat si de care umanitatii ii este astazi rusine. Din extrasele pe care le veti gasi ceva mai incolo veti intelege, sper, de ce.

Apoi, la un moment dat, in secolul intai al erei noastre, un grup de evrei palestinieni - culmea: dintre farisei ! - l-a divinizat pe Iisus, considerandu-l drept cel mai in masura sa le reprezinte idealul divin, impreuna cu maica-sa si cu un duh sfant, derivat din fostul creator de altadata, trecut insa pe locul trei, dupa doamna, din cauza ca religia se dorea totusi monoteista (chiar daca era de fapt politeista, cum este si in zilele noastre, cand sfintii si moastele lor sunt mai venerate decat fostul creator al lumii sau asa-zisul sau fiu).

Culmea este ca a fost ales, de catre acesti farisei, drept continuator al vechii religii mozaice reformate exact acel personaj, Iisus, care si-a dat viata ca un martir pentru ca acea religie sa redevina ceea ce a fost pe vremea lui Moise, criticand acapararea templelor de catre mafiotii vremii lui, care le transformasera - precum papii de la Roma si patriarhii din Est bisericile, ceva mai tarziu - in surse de venituri materiale pentru ei si ai lor. Si, dupa ce adevarul cererilor sale a fost uitat prin trecerea timpului, peste vreo doua-trei generatii propagandistii l-au ,,inviat” si, parca in bataie de joc, i-au dat drept scop al vietii sale vesnice tocmai iertarea pacatelor celor care incalca, cu buna stiinta, decalogul si toate celelalte invataturi morale pe care Iisus si le-ar fi dorit a fi respectate, in numele legalitatii si al bunului simt elementar.

Numele de crestinism al acestei ramuri a vechii religii iudaice multireformate si adaptate vine de la Cristos, respectiv de la crucea pe care a fost rastignit acesta. Insa promovarea pe care i-o fac crestinii nu e cea corecta, fiind denaturata in interesul obscur al dogmelor impuse de urmasii indepartati ai lui Moise intr-ale relatiilor cu divinitatea. Adica, mai precis, dorinta lui Iisus nu era sa obtina si sa detina puterea, cat sa faca dreptate, intr-o comunitate aflata intr-o criza politica si morala, din cauza - in special - a colaborationismului autoritatilor locale cu autoritatile cuceritorului imperial roman.

Daca facem o paralela cu societatea moderna, a fost aceeasi situatie pe care am intalnit-o noi, cetatenii Romaniei moderne, dupa ocupatia sovietica, adica pe vremea cand reprezentantii autoritatilor locale au colaborat cu invadatorul si, pentru a-i suprima pe cei care le-ar fi putut deconspira in mod public colaborationismul si tradarea, au creat tortionarismul.

Deci, revenind, Iisus a fost un martir care a fost  jertfit pe cruce nu pentru a crea o noua confesiune - crestinismul - ci pentru ca dorea dreptate, pentru ca dorea eliminarea tradarii din inalta societate, pentru ca cerea respectarea legilor - care la data respectiva erau religioase, e adevarat, dar implementau principii morale care erau incalcate din cauza asocierii de tip mafiot dintre clerul afacerist si puterea cotropitoare.

Pe Iisus nu l-au condamnat romanii, pentru ca se credea regele Iudeii, cum au lasat reprezentantii bisericii locale sa se inteleaga, pentru ca din punctul acesta de vedere nu reprezenta nici un pericol, ci tocmai conationalii lui, manipulati de inaltul cler bisericesc, cler care se simtea amenintat de deconspirarea tradarii poporului, prin colaborationism, si a tradarii religiei, prin afacerism.

Iisus era convins ca face parte dintre cei creati, de aceea sustinea ca este fiul lui Dumnezeu, dar nu avea informatiile pe care le avem noi azi si nici argumentele sau vocabularul nostru, si in plus credea ca, intr-adevar, creatorul sau il va salva. Fata de noi, care stim si intelegem ca acel creator e plecat departe deocamdata, chiar daca nu stim unde si de ce, are o scuza. Dar tot ramane un martir, pentru ca a fost rastignit de mafie pentru ca dorea respectarea legii si a normelor morale.

Adevarul e ca, daca Iisus s-ar putea trezi din morti acum, i-ar pune pe toti pe crucea lui, ca pe niste talhari ce sunt, pentru a-i pedepsi pentru marea inselaciune pe care au creat-o unii si au promovat-o altii si din care au stors, cu totii, lapte si miere, aur si nestemate, dar si suflete chinuite din vieti nevinovate. Nu cred sa existe dovada mai palpabila ca divinitatile sunt doar niste himere, decat aceea ca nu pot sa intervina nici macar pentru a-si apara imaginea sifonata bine de niste ticalosi cat se poate de ordinari, care mint si jefuiesc in numele lor si isi bat joc de legi si percepte cu o nonsalanta profesionista.

Despre cum a aparut crestinismul v-am spus deci. Sa va spun acum si despre cum a ajuns pe la noi sau aiurea, pentru ca foarte putini stiu despre faptul ca expansiunea acestei religii tribale ebraice in Europa si apoi in intreaga lume se datoreaza exclusiv intamplarii.

Un imparat roman cu probleme psihice, Constantin, prin anii 300 si ceva, dupa un vis, a oprit martirizarea crestinilor in arene si a decretat crestinismul ca fiind religie de stat in imensitatea Imperiului Roman, martirizandu-i ulterior pe oponentii acestuia. Intinderea imperiului si eliminarea brutala a opozitiei a impus crestinismul in toata Europa, in Asia si Africa, iar cuceririle coloniale de mai tarziu l-au impus, la fel de brutal, si in restul lumii. La noi a ajuns insa abia dupa vreo 700 de ani, adus de cuceritorii slavi ai imparatiei bizantine, sub Vasile cel Mare si crud, ca un adevarat crestin.

In rezumat, crestinismul a plecat de la un panteism tribal redus la monoteism prin reforma unui inversor de roluri, Moise, dupa care a fost reformat din nou de niste farisei care si-au idolatrizat oponentul, pe Iisus (transformandu-l in sustinator dupa ce mai intai l-au executat pe cruce ca tradator), dupa care a fost expandat cu brutalitate de o serie de totalitari care dominau lumea, incepand cu Constantin - si in acest fel crestinismul a ajuns din nou politeist si foarte ,,umanizat” prin componenta, prin trecerea fostului zeu pe ultimul loc si inlocuirea autoritatii sale cu a unor bieti sfintisori umani, condusi, in mintea lor bolnava, tocmai de cel care se opusese din toate puterile sale, pana la moarte, inlocuirii zeului cu vreun idol.

 

 Despre cum au aparut aripioarele crestinismului

Numai ca nici noua religie nu avea sa dureze prea mult nereformata, si motivul a fost acelasi ca si inainte - lupta pentru putere din sanul marilor familii mafiote care mostenisera sau dobandisera prin forta dreptul de a fi reprezentanti ai autoritatii religioase.

Intelegand ei ca divinitatea s-a cam dus si nu o sa mai vina inapoi prea curand, cu instinctele activate de dorinta de putere si de bogatie, au inceput sa impuna reguli si interdictii, neuitand evident sa mentioneze ca e doar din dorinta divinitatii care i-a creditat acolo. Dar in timp ce unii voiau intr-un fel care le aducea lor avantaje, altii voiau in alt fel, care le mai lua din avantajele celor dinainte si le impartea si lor cate ceva. Asa s-a ajuns ca, din cateva in cateva generatii, sa apara schisme dupa schisme in sanul comunitatii religioase crestine si sa se proclame, cu de la sine putere, noi si noi biserici de rit crestin, toate sustinand - evident, nu? - ca ele si doar ele detin adevarul suprem si doar cei care le sustin ideile vor fi primiti in raiul de pe urma.

Asa s-au divizat mai intai bisericile noi europene de cele vechi orientale, care nu au vrut sa reformeze nimic, prin anii 450, apoi biserica europeana s-a divizat din nou, mai intai de facto, apoi si de jure, in 1054, cand s-au proclamat ortodoxismul si catolicismul, oficializate dupa o mie de ani de crestinism, dupa care au aparut si aripioarele acestora. Ortodoxismul s-a spart si el dupa vreo 500 de ani, cam pe vremea cand Mihai Viteazul punea pe meleagurile noastre de-o unire ne-mplinita, si la aproape un veac dupa ce catolicismul fusese deja spart de protestantism. De mentionat ca tot crestinismul, dar cel vechi, originar, a stat si la baza fundamentarii islamului, prin anii 600 si ceva, in zona peninsulei arabe.

Astazi exista o mare de biserici crestine ortodoxe, o alta mare de biserici crestine catolice, cateva biserici crestine vechi si cateva biserici islamice, care toate sustin ca detin adevarul suprem si cheia raiului, dar de fapt se lupta intre ele pentru suprematia asupra colectarii fondurilor de la cei pacaliti de politicile lor.

In rezumat, divizarea crestinismului a fost generata de setea de putere, orgoliul, dorinta de stapanire specifica celor care se trag din primate. Pentru ca cei creati, fiind atei, nu au religii sau culte pe care sa doreasca sa le controleze si sa le stapaneasca. Ei respecta decalogul din respect fata de cei asemeni lor si fata de ordine si lege in general si aceasta exclusiv din bun-simt si din empatie fata de semenii lor.

 

 Despre cum au devenit cetatenii Romaniei 0,05 % crestini si ortodocsi

In zonele care astazi sunt cunoscute drept Romania, anterior crestinismului s-au practicat alte religii. Daca ne-am baza exclusiv pe descoperirile arheologice tratate in lucrari universitare si de doctorat, in decursul celor circa doua milioane de ani atestati ca locuiti pe aceste meleaguri, politeismul neolitic precede zalmoxianismul dacic, remarcat si de catre Herodot in ale sale Istorii. In ceea ce priveste perioadele de manifestare ale acestor religii precrestine, acum circa 80.000 de ani Homo sapiens neanderthaliensis lasa urme ale ocrului rosu, folosit in ritualurile religioase arhaice de inmormantare, iar in urma cu circa 5000 de ani incepe sa se practice cultul zalmoxianist, care va fi inlocuit de religia romana dupa cucerirea Daciei.

Crestinismul a aparut initial pe aceste teritorii prin evadarea persecutatilor din Imperiul Roman, care treceau Dunarea cumva, incepand cu primul secol al erei crestine. Aceea ar fi perioada ilegalismului crestin, in care se zice ca s-au manifestat si renumitii apostoli crestini Andrei si Pavel in Dobrogea.

Impunerea oficiala a crestinismului in imperiu, dupa anul 300 al erei noastre, nu a adus insa si pe la noi misiunile de crestinare, insotite de eliminarea salbatica, specifica acelor timpuri, a oponentilor sau a celor neinteresati, din cauza retragerii romane la sud de Dunare. Asa ca abia dupa anul 1000 se poate vorbi de o crestinare a intregii populatii din zona tarii noastre actuale, dupa prabusirea primului stat bulgar (1018) si extinderea Imperiului Bizantin peste teritoriile vecinilor nostri slavi. Deoarece crestinismul romanesc a fost implementat atat de tarziu, si pentru ca a venit pe filiera slava din sud, a mostenit atat caracterul ortodox deja edificat inainte acolo cat si alfabetul slavon al bizantinilor care l-au implementat definitiv. Crestinismul catolic din vest a venit abia prin secolele XII - XIII, odata cu colonii germani si apoi maghiari.

In concluzie, caracterul crestin al poporului nostru, traitor astazi pe meleagurile mioritice din zona dintre Carpati si Dunare, are o vechime de circa 1000 de ani, reprezentand deci cam 0,05 la suta din cei peste 2 milioane de ani atestati arheologic ca locuiti si circa 1,25 la suta din cei circa 80 de mii de ani presupusi religiosi. Raportati la cei circa 75.000 de ani de politeism arhaic, liber si la cei circa 3000 de ani de monoteism zalmoxianist, se pare ca aceasta este religia cea mai slab reprezentata ca si capacitate de convingere a maselor, si nici nu poate fi de mirare atata timp cat panteonul sau nu contine nici o divinitate autentica, ci doar oameni decedati, iar faptele propovaduitorilor sai sunt foarte departe de teoriile propovaduite si deci respectul este redus la dorinta naivilor de a se inchina la un stapan, oricare ar fi acela.

 

 Despre ciudateniile religiei in general si ale crestinismului in particular

Una dintre ciudateniile care caracterizeaza toate religiile este legata de valorile materiale necesare pentru cumpararea divinitatii, pentru intretinerea templelor, pentru plata clericilor. Oamenii seriosi si-au pus dintotdeauna intrebarea oare de ce creatorul, care a facut toata lumea asta si tot ce e in ea, nu si-o fi facut si lui ceva avere si niste sedii, si acum trebuie sa i-o furnizam noi, sarmanii acestei planete. Iar daca el are totusi tot ce-i trebuie, de ce nu le-o fi dat si celor care il reprezinta in fata noastra cate ceva, ca sa nu ne mai ceara noua, daca acestia sunt reprezentantii lui pe pamant, respectiv de ce nu le-a dat tot el avutii si bisericilor, daca sunt centrele lui spirituale. Pentru ca altfel se naste banuiala ca de fapt aceia nu sunt, ci doar se dau reprezentanti ai divinitatii in fata comunitatii, pentru ca sa poata profita de faima stapanului adoptat pentru a impune, jecmani, insela, in ideea ca oricum acesta nu poate fi consultat cu privire la adevarul sustinerilor lor. Nici nu mai amintim aici de faptul ca de fapt ei ar fi trebuit sa fie reprezentantii comunitatii in fata divinitatii si nu invers.

Este ciudat ca un creator a tot ce misca sa-i ceara creatiei sale sa-i asigure supravietuirea materiala. E ca si cum un cioban s-ar aseza in mijlocul turmei sale si ar cere sa i se faca mai intai lui casa si masina, si apoi sa-si faca si ele saivan si ce le mai trebuie, de exemplu adapatoare.

Daca lucrurile stau asa, atunci este explicabil de ce de multa vreme omenirea nu a mai vazut vreo divinitate la fata - pentru ca aceea nu a rezistat subfinantarii cronice pe care i-au asigurat-o preotii, care si-au oprit pentru ei in totalitate donatiile facute de enoriasi. Dar daca lucrurile nu stau asa si e valabil ceea ce in invataturile lui Iisus este numit ,,evitarea fariseismului", adica exprimarea credintei doar in intimitate si inaltarea rugilor catre divinitate doar in mod personal, atunci inseamna ca tot circul public, inceput odata cu construirea primului cort de rugaciune din donatii publice sub conducerea lui Moise si pana la ultima catedrala cu icoane de plastic trase la plotter, sfesnice cu leduri, termopane in PVC, plasme, boxe si climatizare, avand calculator in loc de clopote, toate creatii ale stiintei promovate de atei, deci tot acest circ, spuneam, este facut deliberat de catre persoane care stiu bine ca divinitatea reala a disparut in vreun fel si au profitat de situatie pentru a se transforma, din reprezentanti ai comunitatii in fata divinitatii, cum fusesera desemnati initial, in reprezentanti ai divinitatii in fata comunitatii, pentru a stapani doar ei ceea ce divinitatea disparuta a lasat mostenire intregii omeniri - adica lumea si bogatiile ei.

Un alt exemplu de ciudatenie, morala de asta data, este acela ca, desi reprezentantii cultelor religioase se intrec in a face propaganda necesitatii voluntariatului, bunavointei, ajutorului dezinteresat etc., nu au in vedere nici o secunda sa faca si ei acelasi lucru, macar in sfera serviciilor religioase esentiale. De exemplu, nu fac in mod gratuit nici botezul - care le-ar putea asigura astfel enoriasii platitori de maine, daca privim lucrurile pragmatic, dar ii asigura si divinitatii reprezentante adepti voluntari si deci ar putea reprezenta un interes pentru aceasta, fiind in consecinta o datorie de onoare profesionala pentru ei. Dar nu fac in mod gratuit nici nunta, care asigura moralitatea legaturilor dintre soti si deci ar fi la fel de necesar a fi facuta din interes divin, cu atat mai mult ca asigura urmasi pentru botez. Si, culmea imoralitatii, nu asigura in mod gratuit nici inmormantarea, desi este pe de-o parte in interes umanitar si social sa nu lasi mortul, care oricum nu mai poate nici plati, nici protesta, sa putrezeasca intre cei vii si sa-i expuna la pericole, iar pe de alta parte ar fi fost in interesul divinitatii sa-si asigure robii pentru viata vesnica ce ii asteapta, daca acest lucru nu cumva e tot o inventie a celor care au transformat religia in afacerea lor personala. Aceasta in ceea ce priveste datoria lor de serviciu, caci despre eventuale donatii umanitare benevole catre cei aflatui in nevoie, preotii, care se lafaie in averi imense raportate la veniturile oficiale, sunt cunoscuti ca nu dau niciodata, ci doar cer.

Insa pe dumneavoastra, cei care cititi aceste randuri, va sfatuiesc sa nu uitati niciodata ca botezul, nunta si inmormantarea sunt traditii culturale, nu au nimic in comun cu un cult religios sau altul, chiar daca au fost preluate de fiecare din acestea, iar oficierea lor sunt obligatii de serviciu ale unor angajati platiti din bani de la buget. Calitatea dumneavoastra de cetateni si de consumatori va indreptateste sa solicitati si sa primiti aceste servicii fara nici o discriminare, iar moralitatea lor ar trebui sa le impuna sa vi le ofere absolut gratuit, din motive umanitare sau din interes de cult.

Daca analizam aceasta ciudatenie morala, vom putea observa ca acest comportament se aseamana foarte mult cu acela al omului care doar consuma si distruge, neingrijindu-se de soarta creatiei pe care a folosit-o. Drept pentru care putem afirma cu destula certitudine ca de fapt cei care se dau reprezentanti ai divinitatii bune, ai lui Dumnezeu, sunt in realitate reprezentanti ai divinitatii negative, a diavolului, care este doar consumatoare si distructiva si careia nu-i pasa de soarta creatiei pentru ca nu e a ei, divinitate care ignora si abandoneaza acea creatie dupa ce vede ca nu se mai poate folosi de ea. Si, daca acestui comportament i se mai asociaza si nerespectarea de catre acesti reprezentanti autointitulati drept divini a celor zece porunci, care au dus la raspandirea vorbei din batrani ,,sa faci ce spune popa, si nu ce face el", atunci e si mai clar ca sunt de fapt reprezentantii raului. Si atunci devine clar si de ce aduna valori materiale - pentru ca diavolul nu creeaza, ci doar consuma si reprezentantii sai fac la fel - si de ce fac circ public din exprimarea credintei - pentru ca in felul acesta atrag atentia de la fapte catre vorbe si prostesc populatia mai putin pregatita, mai putin analitica, populatie care este distrasa de la realitate prin propaganda sonora si vizuala cotidiana.

Sa aruncam o privire acum si peste un alt tip de ciudatenii, acumulate in Cartea lui Iov din vechiul testament crestin, care sustine, inca din deschidere, ca, intr-o zi, la Dumnezeu au venit mai multi ingeri, iar printre ei se afla si Satan.

Primul impuls este sa intrebi de unde anume o fi rasuflat informatia ca sa ajunga intr-o scriere publica - prin tradare de la un inger oarecare, care a fost martor, sau poate de la Satan, sau direct de la sursa, adica de la Dumnezeu. Nu ca ar conta, dar asa, din curiozitate, parca am vrea  sa stim si noi.

Al doilea impuls este sa te intrebi oare de ce Dumnezeu colaboreaza cu Satan, il primeste in vizita, il asculta si, mai ales, ii accepta manipularile si rautatile - desi ar trebui sa stie bine cu cine are de-a face - si apoi ii permite sa le si aplice, chiar daca oarecum limitat. Raspunsul logic ar fi ca de fapt nu diavolul este cel care face rautatile pe pamant, ci chiar Dumnezeu, caruia putin ii pasa de oameni si animale, chiar daca se spune ca ar fi creatiile sale, si le distruge doar ca sa-i faca damblaua celuilalt.

Urmatoarea ciudatenie este ca, desi el colaboreaza cu Satan, noua ne cere, prin ceea ce se numeste morala crestina, sa-l evitam si sa nu ne lasam ispititi de diavol, desi el nu e capabil sa o faca.

Pe de alta parte, despre Dumnezeu se sustine ca stie dinainte tot ce se va intampla si atunci, daca stia dinainte si ce avea sa faca unul, si ce avea sa faca celalalt, e de-a dreptul o ciudatenie de ce o mai fi acceptat tot circul acesta sinistru, al carui urmari le stia inca dinainte.

Uciderea robilor, a fiilor lui Iov si a animalelor sale ca si cum ar fi fost virtuale este o oribilitate care nu il avantajeaza de loc, si de aceea depinde mult de cine anume a facut-o publica. Nici animalele nu trebuie sa aiba o astfel de soarta, adica sa fie ucise in chinuri in mod absolut gratuit, dintr-un capriciu, si cu atat mai mult un om - fie el si rob - sau un om liber, care mai e si fiul unui alt om, foarte apreciat - teoretic - pentru comportamentul sau. Pentru ca daca toti oamenii aceia ucisi si animalele lor nu conteaza decat ca o marfa oarecare, nu prea mai are logica de ce sa mai conteze Iov. Si daca nici el nu mai conteaza, nu se poate intelege logic ce rost mai are umilirea sau respectarea regulilor, cand totul e de fapt o manifestare a unor toane sau capricii fara nici un sens.

Brutalitatea si lipsa de empatie sunt la ordinea zilei acolo. Orice incercare de judecare, de evaluare, de explicare sunt de prisos atata timp cat capriciul este cel care hotaraste. E ca si un joc de noroc, in care neprevazutul este determinant, in timp ce nepriceputii din anturajul lui Iov, cei care incearca sa explice … inexplicabilul si sa-i caute logica ori ratiunea in neprevazut, se dovedesc a fi doar niste fricosi care iau apararea celui despre care ei cred ca ar putea fi mai puternic si de care le este o frica reflexa, desi le este foarte clar ca rationamentul celui afectat nu are cusur.

E greu de intuit (daca lucrurile ar sta cum sustin predicatorii, atunci cand va veni vremea judecatii divine) ce va explica Dumnezeu celor ucisi. Nu cred ca le va putea explica logic si coerent de ce i-a pedepsit cu o moarte asa de violenta daca nu au avut pacate grave, de ce i-a pus mai prejos decat cei care au gresit, despre care spunea Iov in prelegerea lui ca o duc bine si imbatranesc in casele lor fara probleme, sau cu ce a fost oare Iov mai bun sau mai rau decat copiii sai sau decat ceilalti pedepsiti. Si nici de ce nu au fost afectati ceilalti, comentatorii aiuriti de pe langa el, sau eventualii ticalosi de care Iov amintea in plangerea sa.

La fel de greu este de explicat si de ce fenomenele nu sunt repetabile si se petrec fara reguli, cu atat mai mult cu cat sunt de origine divina, iar despre lumea divina se spune ca ar fi o lume ordonata, reglementata, chiar perfecta, sau de ce lumea divina, actiunea divina, judecata divina sunt rodul unor initiative intamplatoare, generate de manipularea ordinara a unui diavol perfid, daca divinitatea este ordonata, previzibila, anticipabila, deci cu o activitate cunoscuta dinainte.

Singura explicatie care se poate da pare fi si aici inexplicabilul, gen ,,necunoscute sunt caile domnului", la care putem completa ,,pentru el insusi", si asta cu atat mai mult cu cat, dupa cum vom vedea mai tarziu, acesta se mai lasa influentat si de oameni, nu doar de demonicul Satan.

Voi reveni la Cartea lui Iov ceva mai tarziu. Acum, sa incercam sa desprindem o concluzie de aici, inainte de a aborda inca o ciudatenie biblica.

Asadar, poate ca totul e o minciuna si o manipulare, iar informatia nu este de la Dumnezeu, sau poate ca Dumnezeu e mai slab la minte decat noi, oamenii, si poate ca el habar nu are ce se petrece in realitate acolo, jos, si anticipeaza doar ce anticipam si noi azi – adica vremea pe trei zile, efectul unei actiuni minore etc. De asemenea, poate ca nu-si cunoaste nici oamenii, nici prietenii, sau poate ca nu-i pasa de loc nici de aia, nici de ceilalti, fiind de fapt tatal animalicilor, umanii fiind rodul evolutiei si dusmanii sai directi si totali. Poate ca e influentabil si nepasator, sau poate ca nu el influenteaza pamantul, ci pamantul il influenteaza pe el, dar se poate si ca totul sa fie virtual, iar cel care a povestit fie ca nu a inteles ca asista la un joc, fie ca a bravat mintind, fie ca nu a crezut ca e joc pentru ca parea foarte real.

Daca vrei sa diseci lucrurile la modul serios ca sa le poti intelege, zau daca mai stii ce sa crezi si ce nu din toata povestea aceasta ciudata.

Dar ideea de oameni ca o marfa, acest egocentrism exprimat salbatic in care oamenii sunt tratati ca niste marfuri de schimb, conceptie care apare pregnant - dar nu exclusiv - in Cartea lui Iov, este la fel de bine reprezentata si in mintea teroristilor de astazi sau dintotdeauna, care ucid oameni nevinovati pentru ca sunt ,,de-ai vostri” si pentru ca ,,sa pierdeti si voi ceva”. Cred ca se datoreaza acelui sindrom egoist sau egocentrist conform caruia acea persoana considera ca lumea ii apartine, iar cei care nu-i fac pe plac de fapt comploteaza impotriva sa. Si, in cazul acesta, Dumnezeul lui Iov este de fapt un terorist oarecare.

Urmatoarea ciudatenie este redata destul de superficial in GENEZA, unde, in CAPITOLUL 32 - Rugaciunea lui Iacov, se afirma ca,

24. Ramanand Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dansul pana la revarsatul zorilor. 

25. Vazand insa ca nu-l poate rapune, Acela S-a atins de incheietura coapsei lui si i-a vatamat lui Iacov incheietura coapsei, pe cand se lupta cu el. 

26. Si i-a zis: ,,Lasa-Ma sa plec, ca s-au ivit zorile!", iar Iacov I-a raspuns: ,,Nu Te las pana nu ma vei binecuvanta". 

27. Si l-a intrebat Acela: ,,Care iti este numele?" Si el a zis: ,,Iacov!" 

28. Zisu-i-a Acela: ,,De acum nu-ti va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, ca te-ai luptat cu Dumnezeu si cu oamenii si ai iesit biruitor!" 

29. Si a intrebat si Iacov, zicand: ,,Spune-mi si Tu numele Tau!" Iar Acela a zis: ,,Pentru ce intrebi de numele Meu? El e minunat!" Si l-a binecuvantat acolo. 

30. Si a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adica fata lui Dumnezeu, caci si-a zis: ,,Am vazut pe Dumnezeu in fata si mantuit a fost sufletul meu! " 

O ciudatenie inexplicabila. Cine era Acela? Era Dumnezeu sau unul din emisarii sai? De ce s-a luptat cu Iacov? Care era scopul si ce s-ar fi intamplat daca invingea? De ce s-a dovedit neputincios in fata unui om? De ce nu l-a vatamat din start daca voia sa-l invinga si avea asemenea putere? Si de ce i-a cerut Iacov binecuvantare daca nu stia cine e? Si daca stia ca e Dumnezeu sau unul din ingerii sai, de ce s-a luptat cu el? Si de ce nu a fost invins? Si-a pierdut Dumnezeu puterile in fata unui om oarecare? Si de ce i-a vatamat incheietura, la urma, daca a dovedit ca e bun si mare si merita rasplatit? Sau acesta este modul in care Dumnezeu ii rasplateste pe cei care se dovedesc de neinvins, precum in exemplul cu Iov de mai sus? Si de ce l-a intrebat cum il cheama, de ce nu stia Acela ca se lupta cu Iacov? Si de ce s-a rugat de Iacov sa-l lase sa plece? Era oare Dumnezeu in puterea unui muritor, ostatic santajabil? Si de ce ma rog trebuia sa plece la revarsatul zorilor, era vreo stafie? Risca ceva daca il prindea lumina pe acolo?

Nu cred ca cineva poate raspunde la intrebarile acestea, dar astept cu interes un raspuns logic si cat de cat coerent. In orice caz, din acest fragment se desprinde o concluzie umilitoare pentru o divinitate atotputernica, si anume ca nu trebuie neaparat sa i te inchini, poti sa o si infrunti, important este sa o convingi (chiar si prin santaj sau sechestrare) sa te binecuvanteze … nu ?

 In incheierea ciudateniilor, sa ne reamintim ca religia crestina, adica cea care il venereaza pe Cristos si sfintii sai, nu are in panteonul sau nici o divinitate, toti cei ridicati in slavi de propaganda lor fariseistica fiind oameni morti, unii dintre acestia avand pe constiinta atat de multe pacate incat nici macar oameni nu ii poti numi - dar mai sfinti! - si il dau exemplu aici doar pe Ilie cel vestit, al carui nume apare, pe langa cele ale altor personalitati mult-adorate de crestini, in citatele cu atrocitati care vor urma ceva mai incolo.

Iar in ce-i priveste pe adeptii acestei religii, ca sa te inchini la niste oameni morti este o aberatie in sine. Dar daca totusi ai ales optiunea asta, macar  alege-ti niste oameni mai aparte, care sa merite asta. Adam si Eva, de exemplu, au fost creati de Dumnezeu cu mana lui, si nu cu altceva, cum se spune ca a fost creat Iisus. Enoh a fost ridicat la cer cand inca era in viata, si nu dupa ce a murit si nici pe ascuns, deci discutabil, ca Iisus, deci a fost apreciat ca merita sa fie in rand cu divinitatile. Noe a salvat lumea cu arca lui, dupa ce a fost ales personal de Dumnezeu pentru asta. Si totusi, nu la ei se inchina crestinii, ci la Iisus, un razvratit dintr-o lunga serie de razvratiti impotriva mafiei politice si crestine a timpurilor acelora, care insa, spre deosebire de ceilalti, nu a organizat si condus o revolta populara si a sfarsit aproape degeaba pe cruce.

Desigur, nu el e vinovat ca a ajuns sa fie idolatrizat, nu si-a dorit-o niciodata. Dar asta nu ii scuza pe cei care i se inchina lui, ignorandu-i pe adevaratii mari oameni din preistoria omenirii.

 

 

 

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

0 comentarii pentru Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6

Fii primul care adauga un comentariu!


Spune-ti parerea despre Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR