Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7

Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7

postat la data 18.01.2012, ora 13:21
categorie: Opinii și păreri

Share | |


 

RELIGIA, PRINCIPALA CAUZA A DECADERII CONDITIEI UMANE - partea a doua

 

 Minciuni si exagerari intuite inca din vechime, dar dovedite abia acum

Argumentul suprem al reprezentantilor religiosi ai divinitatilor a fost dintotdeauna ca acestea controleaza natura si au puteri pe care omul nu le intelege si nu le poate stapani. In Cartea lui Iov din biblia crestina, de care am amintit si ceva mai devreme, este prezentat foarte sugestiv un episod care cuprinde mai intai o incercare, foarte logica si rationala, extrem de actuala ca si prezentare, de a exprima nemultumirea fata de divinitate a unui om corect si cinstit, care a fost lovit de mai multe nenorociri consecutive, desi nu incalcase niciodata vreo regula in raport cu religia si cu divinitatea, motiv pentru care se considera - pe buna dreptate - nedreptatit de aceasta. Aceasta exprimare a nemultumirii sale este urmata de un alt episod, in care divinitatea isi etaleaza calitatile si puterile pe care sustine ca le stapaneste si le controleaza, astfel:

,,VECHIUL TESTAMENT - CARTEA LUI IOV - CAPITOLUL 21 - Plangerea lui Iov:

7. Pentru ce ticalosii au viata, ajung la adanci batranete si sporesc in putere?

8. Urmasii lor se ridica voinici in fata lor si odraslele lor dainuiesc sub ochii lor. 

9. Casele lor stau nevatamate, fara teama si varga lui Dumnezeu nu sta deasupra lor. 

13. Isi ispravesc zilele in fericire si coboara cu pace in imparatia mortii. 

14. Si tocmai ei ziceau lui Dumnezeu: ,,In laturi de la noi! Nu vrem deloc sa cunoastem caile Tale!" 

23. Unul moare, in plinatatea puterii sale, cand este inconjurat de fericire si de pace, 

24. Cand galetile ii sunt pline de lapte si oasele pe care le suge, pline cu maduva. 

25. Altul moare, cu sufletul coplesit de amaraciune, fara sa fi gustat vreo fericire. 

26. Si unul si altul se culca in tarana si viermii ii cotropesc. 

CAPITOLUL 23:

3. O, daca as sti unde sa-L gasesc! Daca as putea sa ajung la palatul Lui! 

4. Atunci as dezvalui inaintea Lui pricina mea si as umple gura mea cu invinuiri. 

5. As sti atunci cuvintele cu care mi-ar raspunde si as intelege rostul spuselor Lui. 

6. Si-ar dezlantui El oare toata puterea in cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta si m-ar asculta. 

7. El ar lua aminte la omul drept care vorbeste in fala Lui si astfel as fi iertat pe vecie de Judecatorul meu. 

8. Caci iata, daca o iau spre rasarit, El nu este acolo; daca o iau spre apus, nu-L zaresc! 

9. L-am cautat spre miazanoapte si n-am dat de El, m-am intors catre miazazi si nici aici nu L-am vazut! 

CAPITOLUL 24:

1. De ce, pentru Cel Atotputernic, vremurile rasplatirilor sunt ascunse si cei ce-L cunosc n-au vazut zilele Sale de judecator? 

2. Viclenii muta hotarele tarinilor, fura turma de oi cu cioban cu tot. 

3. Duc la ei acasa asinul copiilor orfani si iau zalog boul vaduvei. 

4. Dau la o parte de pe cale pe cei saraci din tara, iar pe toti nenorocitii din tara ii silesc sa se ascunda. 

5. Acestia la fel cu asinii salbatici din pustie ies pe furis sa-si caute de mancare si, dupa ce lucreaza pana seara, tot n-au paine pentru copii. 

6. Ei secera noaptea pe camp, ei culeg via nelegiuitului; 

7. Petrec noaptea goi, fiindca n-au cu ce sa se inveleasca, pentru ca n-au vesmant sa se apere de frig. 

8. Ploaia repede din munti ii uda pana la piele si in loc de adapost strang in brate stancile. 

9. Cei dintai smulg pe orfan de la tata si iau zalog haina saracului. 

10. Si saracii umbla goi, fara imbracaminte si, istoviti de foame, duc in spinare snopii. 

11. La teascul bogatului, ei storc untdelemnul, ei calca jghiaburile cu struguri si tanjesc de sete. 

12. In cetate, muribunzii se vaita si sufletul celor raniti cere ajutor; dar Dumnezeu n-aude rugaciunea lor! 

13. Mai sunt razvratiti impotriva zilei, care nu cunosc cararile ei si nu raman in potecile ei. 

14. Ucigasul se scoala dis-de-dimineata, ucide pe cel sarac si nevoias si il jefuieste. 

15. Ochii celui desfranat pandesc amurgul zilei si el isi zice: Nu ma vede nici tipenie de om, si isi pune o naframa pe fata. 

16. Talharul, acoperit de intuneric, sparge casele si intra in ele, caci el le-a pus semn de cu ziua, 

17. Iar cand vine dimineata, parca ar fi pentru ei umbra mortii. Cand zorii stralucesc, toate spaimele mortii dau peste ei. 

25. Daca ziceti ca nu este asa, cine imi va dovedi ca am mintit si cine va spulbera cuvantul meu?"

Observatiile celui afectat, Iov, sunt pertinente si inca foarte actuale, de parca nu s-ar fi petrecut acum patru-cinci mii de ani sau mai mult, ci chiar in zilele noastre. Iar raspunsul, pe care il gasiti la anterioara abordare a Cartii lui Iov de la inceputul capitolului si care este foarte evaziv, se rezuma la a pune intrebari considerate - atunci - incuietoare, la a face o demonstratie de ,,drept la abuzuri" si nu lamureste nici una din problemele ridicate. Astazi, acest raspuns pare ridicol, pentru ca noi stim sa raspundem corect la toate acele intrebari si stim foarte bine ca acele actiuni indicate in versetele respective nu depind de vreo divinitate, ci se petrec dupa legi ale naturii bine definite si controlate fie de evolutie, fie de fizica.

Poate ca, pentru acele vremuri, astfel de argumente ca cele sustinute de divinitate in fata celui care se credea pedepsit fara vina erau beton. Dar pentru zilele noastre, ar fi apa de ploaie daca ar fi aduse in fata unor oameni trecuti prin scoala generala cu folos, oameni care cunosc secretul transmiterii bolilor, al formarii norilor, apei, ghetii, cetii, fulgerelor si tunetelor, sau modul in care se reproduc animalele. Si, mai ales, astazi ar trebui sa fie de neconceput ca cineva, indiferent cine, sa mai poata sustine ca este proprietar si stapan absolut pe univers si ca are doar drepturi si nici un fel de obligatii.

Din intrebarile puse de Iov rezulta ca de fapt lumea si comportamentul oamenilor in societate nu s-a schimbat mai de loc in tot acest timp, cu toate ca in toate aceste mii de ani societatea a fost condusa de reprezentantii religiosi, care ucideau orice om care nu era de credinta lor, si care aplicau si propovaduiau morala crestina in orice imprejurare.

Si atunci, daca mii de ani de educatie religioasa nu au adus nici o schimbare de atitudine in comportamentul membrilor societatii, nu ar trebui sa ne intrebam oare de ce? Nu ar trebui sa excludem ca ineficienta o educatie si o morala care in atata amar de timp nu a fost capabila, cu toate metodele ei de tortura si cu toate pedepsele exagerate pe care le aplica celor care greseau, sa produca nici o modificare pozitiva in comportamentul uman?

De mentionat ca, daca exista cu adevarat o divinitate, Iov ar fi fost victima unui abuz, asa cum corect a interpretat si el situatia. Si, in aceasta eventualitate, va puteti inchipui cam ce viata vesnica infecta ar putea avea - daca ar exista cu adevarat o viata vesnica dupa moarte, cum mint agentii religiosi - un om oarecare, care accepta de bunavoie sa fie robul pe vecie al acestei creaturi care sustine ca are doar drepturi si nici o obligatie, in conditiile in care robia e greu de suportat si aici pe pamant, cand stapanii mai au si obligatii pe langa drepturi, si in plus nici nu e vesnica. Atunci chiar ca ai prefera iadul, pentru ca acolo cel putin mai ai o sansa sa corupi pe cineva, sau sa te ceri in delegatie pe pamant, ca diavol, ca sa le faci viata grea celor care propovaduiesc crestinismul si indeamna oamenii sa devina robii acelui stapan abuziv, laudaros si cinic.

Asa cum oricine poate observa in viata sa de zi cu zi, si astazi sarlatanii politicii si cu cei ai religiei procedeaza la fel ca si stramosii lor din preistorie. Pentru ca oamenii sunt la fel, doar mediul in care se dezvolta este altul. Adica, si astazi exista oameni usor de prostit in numar mare, care devin usor victime ale sarlataniei si inselatoriei de orice fel, inclusiv de ordin religios si politic. Chiar daca traiesc alaturi de observatori ai realitatii, care le atrag atentia asupra acestei inselatorii, majoritatea prefera sa sustina minciuna decat sa recunoasca faptul ca s-a lasat pacalita, motiv pentru care aceste coalitii monstruoase inca prospera.

Diferenta dintre ieri si astazi este data doar de faptul ca lumea a mai evoluat putin si, din cauza aceasta, oamenii care sunt cat de cat scoliti inghit mai greu gogosile puterilor nemasurate si absolute ale divinitatilor evocate. Pentru ca astazi fiecare cetatean poate vedea - dar evident ca numai daca vrea el s-o faca, pentru ca stim ca se practica relativ en-gros ignorarea realitatii si inlocuirea ei cu fictiunea infantila - deci fiecare cetatean poate vedea, spuneam, daca vrea, la el acasa ori la vecinul sau mai instarit, pe la documentarele televiziunilor specializate, ca soarele e o stea, luna un satelit, planetele sunt niste corpuri ceresti banale, apoi ca ploaia depinde de circuitul apei in natura, fulgerele de masele de aer si de grosimea norilor, iar vantul este generat de rotatia pamantului si dirijat de diferentele de temperatura dintre o zona si alta a pamantului.

Si mai vede si ca oamenii zboara cat e ziua de lunga pe tot pamantul, ca unii - destul de multi - au fost si prin spatiu, ca avem o multime de roboti care muncesc in locul nostru atat pe Luna, pe Marte, prin cosmos cat si prin fabricile de pe pamant. Nu cred ca mai poate fi un secret pentru nimeni ca omul are arme mai teribile decat fulgerele divinitatilor, stapaneste utilaje care muta muntii din loc, masini care alearga cu viteze uriase, mijloace de comunicare in timp real, ,,oglinzi fermecate" care ii permit sa vada oriunde in lume, in cosmos, sub apa, pe planete, prin corpurile fiintelor sau oamenilor sau in orice loc unde omul nu poate sau nu e necesar sa intre si sa-si expuna viata ori sanatatea. Argusul de altadata, mitica fiinta cu o suta de ochi, este astazi o banalitate la indemana omului, care supravegheaza prin intermediul camerelor video orase, fabrici, procese industriale sau medii nocive, multimi de oameni in miscare si cate si mai cate.

Si ce mai aveau zeii de altadata? Care de foc avem si noi, raze ucigase ca la Sodoma si Gomora avem si noi, ba inca destul de finute ca sa distruga doar selectiv si nu la gramada ca acelea, iar despre posibilitatea de a simula viitorul, de a prevedea vremea sau o parte din calamitati - instituind pe deasupra si cod galben, portocaliu sau rosu cand e cazul - nu mai discutam. Dar chiar si posibilitatea de a crea viata am inceput sa o stapanim, incet-incet, iar in cativa ani probabil ca vom putea hotari asupra imunitatii, a longevitatii, a caracteristicilor, aspectului si capacitatilor viitorilor nascuti.

Aveau oare zeii mai multe decat avem noi acum? Eu cred ca nu, iar daca totusi mai aveau ii vom ajunge in curand. Si noi nu suntem decat niste amarati de oameni destul de primitivi, abia iesiti din iadul psihologic determinat de cumplitul Ev Mediu, cel in care religia, prin reprezentantii ei, a condus lumea cu mana de fier a despotismului si a torturat, ucis, jefuit si subjugat populatii imense, carora le sugerau ca asa vrea divinitatea - divinitate care era definita ca fiind buna, morala, corecta, atotputernica. Iar efectul acestor atrocitati a fost ca lumea oamenilor a ramas la fel de neschimbata in timp, aratand incapacitatea manageriala a religiilor in modelarea comunitatilor, a constiintelor si deci a viitorului omenirii, motiv suficient pentru a-i renega, a-i revoca si a-i inlocui, incepand de maine, cu cei persecutati pana acum ca necredinciosi sau atei.

Peste doar cateva decenii, daca despotii de altadata vor putea fi invinsi definitiv de ratiunea si stiinta care incep sa castige teren in defavoarea prostiei si a nestiintei, puterile oamenilor moderni vor depasi de departe pe cele ale zeilor sau dumnezeilor arhaici, oferind omenirii de atunci posibilitati inca nebanuite de realizare a viselor lor prin valorificarea cunostintelor stiintifice si aplicarea posibilitatilor tehnologice.

Daca vor invinge ratiunea si stiinta spuneam, un daca relativ tinand cont de lupta indarjita pe care monstruoasa coalitie politico-religioasa totalitara de sorginte mafiota a declansat-o in Romania inca din primele zile de dupa revolutie. Ei stiau prea bine ca, daca lasa copiii sa invete la scoala despre realizarile stiintifice, posibilitatile tehnologice, despre realitatile lumii de azi si totodata despre istoria lumii si a religiilor, sansele lor si ale urmasilor lor de a mai detine privilegii prin clasica inselatorie despre divinitati, prin amenintarile cu pedepsele divine si ofertele de rasplata la fel de divina pentru acceptarea robiei vesnice nu vor mai avea succes, astfel fiindu-le amenintate functiile, averile, chiar libertatea.

De aceea, au inlocuit imediat, inca din primul an de asa-zisa libertate de dupa revolutie, socialismul stiintific - cartea de capatai a totalitarismului comunist - cu religia ortodoxa - cartea de capatai a totalitarismului religios - pentru a prosti copiii inca de mici si a-i indoctrina prin amenintarea torturii. Pentru ca stiau si ca acestia, daca apuca sa sustina, din naivitate, inca din copilarie teoria lor mincinoasa despre divinitati atotputernice, atunci cand vor creste mari si vor intelege ca s-au pacalit nu vor mai avea curajul sa recunoasca faptul ca au fost trasi pe sfoara, preferand sa-si sustina si mai departe parerile, lasandu-se astfel jecmaniti de bunuri materiale si stransi in turme dirijate de cate un pastor, pentru a-i anihila pe cei care le-au sesizat greseala.

Aceasta este explicatia introducerii invatamantului religios ortodox in scolile romanesti de stat, chiar in conditiile in care statul se declara laic prin constitutie, invatamant incluzand si practica religioasa la biserici, pentru care elevii sunt obligati sa lipseasca de la alte ore. In paralel cu acesta, a fost exclusa, prin aceeasi marsava cardasie dintre politic si religios, predarea evolutionismului in scolile de stat din Romania, probabil pentru ca acei copii sa nu-si poata da seama despre cat de mult seamana cei care le predau religia cu predecesorii rasei umane in plan evolutiv, din punct de vedere al comportamentului si idealurilor lor.

Si uite cum, dezbracat de toate puterile pe care inaintasii nostri preistorici i le atribuiau in necunostinta de cauza, chiar depasit de cunostintele si tehnologiile actuale ale omenirii, aflat poate chiar in curs de umilire prin perspectivele dezvoltarii inteligentei artificiale, a manipularilor genetice si a implementarii nanotehnologiilor intr-un viitor foarte apropiat, fostul zeu de altadata este nevoit sa se retraga, temator, din fata urmasilor omului pe care l-a creat, urmasi care se pare ca nu numai ca ii seamana, dar il si depasesc de departe, desi abia daca au inceput sa-si poata pune in practica talentele divine si abia daca incep sa inteleaga ca-i sunt mostenitori de drept.

Asta daca nu cumva s-a si retras deja inca din antichitate, fiind de multa vreme disparut misterios din acesta zona a universului. Si va puteti inchipui cam cu cat il va depasi peste doar o suta de ani? Dar peste o mie? Ca despre un milion parca ne e si rusine sa vorbim.

 

 Paradoxuri religioase

Religia este plina nu doar de ciudatenii, ci si de paradoxuri.  Pentru ca marile paradoxuri ale religiei nu sunt cunoscute de loc sau poate doar nu indeajuns de bine de catre marea masa a credinciosilor, o sa-i ajut eu sa le afle, prezentandu-le aici, pe scurt, pentru a evita - macar pe viitor - sa faca parte din acea categorie despre care se spune ca ,,ochi au, dar nu vor sa vada; urechi au, dar nu vor sa auda" (Psalmul 115 - 5, 6). Si, in plus, sa nu mai poata sustine, la judecata sfantului Petru, ,,iarta-ma Sfinte, ca n-am stiut" ...

 

Paradoxul alegerii

Primul paradox este ca statutul ales de credincios pentru viata de apoi este exact opusul celui dorit. Ca sa explic pe intelesul tuturor, poate ca cei care au avut vreodata de-a face cu justitia, de fapt cu judecatorii, au avut ocazia sa inteleaga ce inseamna sa ai de-a face cu niste mici dumnezei de care nu te poti atinge si pe care nu ii poti afecta cu mai nimic din cele lumesti, pentru ca drepturile lor tind spre maxim, obligatiile spre minim si au legea de partea lor. Comparand, dar si extrapoland catre o putere absoluta, avand drepturi infinite si obligatii zero, la care se adauga constiinta puterii absolute si a totalei inamovibilitati – spre deosebire de cei dinainte, care mai au o oarecare indoiala asupra acestui aspect si mai au rude, vecini sau sefi in fata carora trebuie sa-si pastreze imaginea cat-de-cat – ne putem imagina cam ce abuzuri de comportament poate genera. Iar un exemplu il avem deja in Cartea lui Iov, completat cu multele exemple extrase de mine mai jos, in partea care se refera la incalcarea poruncilor divine de catre cei care trebuiau sa le respecte, sa la promoveze si sa le apere mai mult decat orice alti muritori.

Ganditi-va acum la statutul de sclav – rob al lui Dumnezeu – pe care si l-au ales crestinii pentru viata vesnica de apoi, in astfel de conditii. Si mai adaugati, pentru condimentare, extrasele de comportament barbar, abuziv, sadic uneori al acestei divinitati asupra oamenilor si animalelor, rezultat din pasajele biblice. In aceste conditii, devine de necrezut ca cineva poate sa accepte, de bunavoie, ca in viata vesnica de apoi sa suporte o asemenea situatie, pe care nu cred ca si-o poate dori cineva nici macar pentru o zi sau un an, dar mai pentru eternitate, si inca fara nici o speranta de intoarcere la ceea ce a fost. Numai indusi in eroare de catre propagandistii mincinosi ai religiilor, tradatori ai speciei umane credincioase, oamenii naivi pot accepta o asemenea soarta, poate chiar mai rea decat iadul.

Iar daca nu au de ales decat intre aceasta robie vesnica si focul, la fel de vesnic, al iadului, atunci se pare ca este mult mai bine sa renunte complet la religia si divinitatea lor, ramanand liberi si nesupusi nimanui, ca atei, si traind o viata vesnica de odihna si pace. Ca doar daca nu ai ales sa fii robul nimanui cat esti in viata, desigur ca nu poti fi decat liber dupa moarte, e logic si tine de minima ratiune si de bun-simt.

Desigur ca si cei din vechime stiau ei ceva despre asta, dar probabil ca secolele de propaganda crestina au facut ca informatia sa fie trecuta cu vederea sau ignorata. Pentru ca altfel nu s-ar explica de ce exista obiceiul foarte vechi, pe care crestinismul nu il respinge, de a-i plange pe cei decedati. Daca i-ar astepta o viata vesnica fericita si un viitor placut si usor, cei care au ramas in lumea aceasta s-ar bucura pentru ei si in mod sigur ca i-ar felicita pentru reusita si pentru implinirea viselor. Dar lucrurile nu stau de loc asa si, chiar din contra, cei ramasi sunt foarte suparati, ii copleseste tristetea si il plang indelung pe cel decedat, stiind parca, inconstient, ce soarta cruda il asteapta dincolo, pentru o vesnicie.

Este intr-adevar de plans ca dintr-o banala neintelegere ei, crestinii, care au facut un pact cu divinitatea lor si i s-au promis robi in viata vesnica de apoi, dupa ce unii dintre ei au avut o viata chinuita si aici pe pamant, vor ajunge exact ceea ce si-au dorit, adica robi pe vecie, si inca ai unei divinitati despre care am aratat ca este destul de abuziva si instabila psihic. Asta in timp ce ceilalti, ateii, care sunt nealiniati religios, care au dus o viata libera pe pamant, fara sa se inchine nimanui si fara sa isi imparta bruma de venituri cu cei care mint ca dincolo e frumos si bine, fara sa tremure de frica vreunei pedepse pentru vreun pacat arhaic sau sa rabde de foame in post si fara sa se bucure in van de presupunerea ca ,,poate" vor primi vreo rasplata pe dincolo, vor fi la fel de liberi si pe lumea cealalta, unde, spre deosebire de cei care si-au ales robia liber-consimtita, se vor odihni in pace si fara nici o grija sau obligatie, in vecii vecilor.

Imi pare sincer rau pentru cei care, din nestiinta si naivitate, lasandu-se prostiti de educatorii lor religiosi, care sunt de fapt agenti de recrutare ai divinitatilor diabolice, platiti insa tot de ei, credulii care ii asculta, au ales robia vesnica pentru viata de apoi cand nici macar robia aceasta pamanteana, trecatoare si mai putin apasatoare, nu cred ca le-ar place s-o suporte.

Imi pare rau ziceam, dar din pacate nu-i pot ajuta decat aratandu-le ca au gresit si sfatuindu-i sa-si schimbe alegerea, cat mai pot. O vorba veche din batrani spune ca sa ,,ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca". Pentru cei nealiniati unei divinitati si deci unei religii, care nu au promis nimic nimanui si nu si-au ales nimic pentru viata vesnica de dupa moarte, implinirea dorintei inseamna libertate, liniste, pace, odihna. Pentru cei care si-au ales robia insa, aceeasi implinire va insemna chin, lacrimi, durere.

Stimati crecdinciosi, va mai aduceti aminte de ,,pariul lui Pascal”? Acesta poate fi socotit un exemplu clasic de fariseism si de tendinta de pacalire a divinitatii, confundata cu un fraier oarecare, si spune cam asa: ,,Sa zicem: poate Dumnezeu exista, poate nu exista… Sa cantarim caştigul sau paguba pe care le-am avea daca spunem ca Dumnezeu exista. Sunt doua posibilitaţi: daca caştigi, caştigi totul, daca pierzi, nu pierzi nimic. Deci nu mai şovai: pariaza ca exista.”

Parafrazandu-l pe Pascal si pariul lui, pot spune si eu: Daca o fi sa se implineasca, atunci va fi vai si-amar de voi. Iar daca totul e minciuna, v-ati pierdut viata degeaba pe pamant, inchinand-o unei iluzii. Pe cand necredinciosii, pe care ii urati atata, si-au trait-o asa cum le-a placut lor si, daca o fi sa fie, vor avea liniste si pace si dincolo, iar daca nu, atunci nu au pierdut nimic.

Pentru cei care nu au inteles esenta, acesta este paradoxul: ca si-au dorit o viata de apoi linistita si frumoasa, pentru care au indurat umilinte si lipsuri pe pamant, dar au ales si vor primi robia vesnica.

 

 Paradoxul comportamentului

Al doilea paradox este ca de regula credinciosii sunt foarte rai si intoleranti, discrimineaza si pedepsesc, utilizeaza deci violenta impotriva celor care se declara necredinciosi, desi promoveaza in teorie bunatatea si toleranta, mila si intr-ajutorarea. Asta se intampla pentru ca asa au fost educati de mici – si acesta este motivul principal – sa nu tolereze pe cei care sunt de alte credinte sau sunt necredinciosi, pentru ca asa le cere preotul si cartea lor sfanta. Dar si pentru ca, instinctiv, la maturitate isi dau seama ca au gresit, se simt inferiori si le este ciuda ca nu au calitatile celorlalti. Si, de asemenea, pentru ca lipsa acestor calitati ar putea deveni vizibila prin comparatie si le-ar afecta imaginea si orgoliul, punandu-le la indoiala corectitudinea alegerii in fata celor carora si-au sustinut, de cele mai multe ori in mod totalitar, corectitudinea optiunilor.

Pe de alta parte, se comporta asa si pentru ca se simt amenintati de superioritatea celorlalti si le este teama ca in orice moment, cand aceasta superioritate va fi facuta publica si acceptata de majoritate, ei isi vor pierde credibilitatea si privilegiile. Din fericire pentru necredinciosi, cum in general nu sunt rationali si actioneaza doar din instinct, multumindu-se cu minciunile numite ,,tagaduire” sau ,,convertire”, pot fi usor indusi in eroare, pentru ca altfel sansele ca oamenii rationali si cu bun-simt, adica ateii, sa mai prinda acest mileniu ar fi fost zero sau ar fi tins spre zero, si acum nu ar mai fi avut cine sa mai dezbata problemele acestea, sa le faca publice prin intermediul tehnologiei, sau sa se gandeasca la o reforma morala a umanitatii.

Si cand te gandesti cata dreptate au, saracii de ei, cand banuiesc eroarea in alegere, si cat de usor ar fi sa scape de chinul robiei vesnice doar alegand, chiar si in ultimul ceas, calea libertatii totale! In asta consta, in rezumat, al doilea paradox: in contradictia dintre teorie si practica, dintre vorbe si fapte, dintre bunatatea propovaduita si rautatea aplicata celorlalti.

Concluzionand, paradoxul consta in comportamentul real al majoritatii credinciosilor, comportament total opus moralei crestine oficiale, si care se numeste, astfel, comportament imoral.

 

 Paradoxul ciobanului

Al treilea paradox este dat de o comparatie permanenta a propagandistilor religiosi, care sustin adesea ca o comunitate care are o divinitate este ca si o turma de oi care are un pastor. Comparatia nu este tocmai intamplatoare. Aceasta este cat se poate de reala si de logica totodata, realitatea ei fiind foarte bine cunoscuta de catre cei care dirijeaza oile din turma credinciosilor catre abatoarele divinitatii diabolice, dar care se fac nestiutori si accepta tradarea semenilor lor pe care ii trimit la chinuri vesnice, mintindu-i ca va fi bine si frumos.

Majoritatea oamenilor, care aleg de bunavoie sa faca parte din turma religioasa, nu realizeaza (si nici macar cei de la tara, care ar trebui sa stie bine mersul lucrurilor pe la stani) ca pastorul isi ingrijeste turma nu pentru ca nu mai poate el de grija oilor, ci pentru grija lui, ca sa o poata exploata, adica in special pentru carne, lapte si lana. Si nu inteleg nici ca pastorul isi pazeste turma de lupi si ursi, sau o duce acolo unde e iarba mai buna, nu ca sa fie satula ori aparata, ci ca sa o poata el manca, cu pofta, mai tarziu. Probabil ca ei, credinciosii, nici nu-si dau seama, la fel ca si oile din turma, ca libertatea de a alege a turmei este zero, iar viata frumoasa este doar o himera atunci cand esti crescut pentru a fi mancat.

Esenta acestui al treilea paradox este ca li se spune ca sunt o turma crescuta pentru abator, dar ei tot cred ca vor fi ciobani. Dar pentru care oi ?

 

 Paradoxul manastirii

Al patrulea paradox este situatia manastirilor, care, indiferent daca sunt de calugari sau de calugarite, sunt unisex. Aici se practica sexul intre parteneri de acelasi sex, desi biblia il considera un pacat capital si pentru asta Dumnezeu ar fi distrus Sodoma si Gomora.

Avand in vedere ca sexul in sine nu este un pacat, din moment ce Adam si Eva, si apoi Noe si ai lui, au fost sfatuiti sa se inmulteasca pentru a stapani lumea - sa ne aducem aminte ca pacatul din gradina Edenului a fost aflarea adevarului, adica binele si raul, si nu sexul - manastirile unisex nu au acoperire in ideologia promovata de biblie, constituind un paradox.

Deci, desi sexul hetero nu este un pacat, totusi este blamat si nu este permisa calugarirea familiilor intregi, cu totul, respectiv inceperea sau continuarea unei vieti de familie normale in incinta manastirilor, acceptandu-se doar calugarirea persoanelor independente, pe cand sexul homo, desi este considerat un pacat capital, are create excelente conditii de aplicare  in manastiri. Poate ca tocmai aceasta o fi fost ideea conceperii manastirilor, pentru ca persoanele obisnuite nu au nevoie de manastiri, pot trai si in localitati, nu sunt pedepsite pentru ca formeaza familii, pe cand deviantii sexuali ar putea fi indrumati spre manastiri tocmai spre a scapa de blamul public si eventual de pedeapsa, dar si pentru a munci pentru acei conducatori religiosi, ca pedeapsa fiindca s-au nascut cu malformatii.

Concluzia ar fi ca nu credinta ii aduna pe calugari si calugarite in manastiri, ci malformatia psihica sau poate fizica, iar paradoxul consta tocmai in apararea reala, adica practica, de catre biserici a unei comunitati blamate moral, adica teoretic.

 

 Paradoxul normelor

Al cincilea paradox pe care l-am remarcat eu este determinat de reflexele unor oameni de a incalca normele si legile societatii. Cei care au in modul lor normal de viata sa nu respecte legile, sa fie fie necinstiti si incorecti raporteaza viata la sistemul lor de valori - ca de altfel si ceilalti, care sunt corecti si cinstiti - si considera ca ar trebui pedepsiti, fiind vinovati, cei care sunt diferiti de ei, adica cei care sunt corecti, cinstiti etc. De aceea ei considera ca nu faptul ca ei desfasoara actiuni incorecte ori ilegale este pacatul suprem care trebuie eradicat, ci faptul ca ceilalti, care le observa, le fac publice este demn de pedeapsa. De aceea, datorita acestui mod de gandire si de abordare a problemei au creat cenzura informationala si au stabilit modul ipocrit si fariseistic de a zice intr-un fel si a face intr-altul.

Paradoxul consta insa in faptul ca, ei nefiind in stare sa respecte legile si regulile, nu ar suporta sa aiba legi si reguli care sa apere necinstea si incorectitudinea, pe care ar fi nevoiti sa le respecte astfel. Si, de aceea, le sustin pe cele care constituie, astazi, baza sistemelor juridice universale.

Acest paradox – sustinerea unor legi care apara cinstea, corectitudinea, adevarul, dreptatea, doar ca sa le poata incalca – a dus la posibilitatea afirmarii celor foarte putini care respecta aceste legi, astfel creandu-le, involuntar, acestora conditiile supravietuirii si evolutia ca numar si putere, deschizand in fapt calea catre emancipare. Poate ca tine de un echilibru natural prin care puterea isi creeaza o opozitie, dar eu nu mi-am dat seama ... mai stii?

 

 Paradoxul credintei

Chiar daca, prin definitie, in dictionare credinta este considerata a fi convingere, in realitate ea este de fapt doar auto-convingere. Orice credinta are intruziuni de indoiala atasate unei convingeri, pentru ca altfel nu ar mai fi credinta, ci certitudine. Credinta este subiectiva, spre deosebire de certitudine, care este obiectiva. Adica, pentru a crede ceva, indiferent ce, ai nevoie  de o oarecare vointa, cu atat mai multa cu cat dovezile sunt mai putine sau mai contrare. Vointa este necesara pentru a anula ratiunea, cea care care te impinge, natural, spre convingere argumentata.

Pentru a fi convins ai nevoie doar de dovezi, ratiunea netrebuind a fi anulata prin vointa. Convingerea prin dovezi, adica prin exploatarea propriilor simturi, chiar amplificate de aparate, genereaza certitudine, pe cand convingerea prin incredere, prin vointa, prin autoimpunere, genereaza credinta.

Copiii cred mult mai usor decat adultii, pentru ca sistemul lor de valori este structurat intr-o mult mai mare masura pe increderea in adulti. Ei nu iau chiar toata informatia bruta din mediu, ca adultii, pentru ca pe acesta nu il pot analiza din lipsa unui sistem de referinta adecvat, sistem care se formeaza in timp, prin acumularea experientelor traite. Informatia bruta a copiilor provine intr-o mare masura de la adulti, si in acest caz este asimilata ca fiind certa prin increderea in educator, fara a mai fi trecuta prin filtrul ratiunii, care la ei inca nu functioneaza. De aceea, copiii sunt mult mai usor de pacalit cu tot felul de basme, de la mos Craciun si Iepuras pana la Doamne-doamne cel bun sau rau, dupa caz, si tot de aceea cei care ii induc in eroare cu buna stiinta, prin prozelitism religios, pentru a-i exploata mai devreme sau mai tarziu, sunt niste ticalosi fara scrupule si lipsiti de cel mai elementar bun-simt.

Adultii ar trebui, in mod normal, sa fi trecut de aceasta etapa, in care poti fi usor pacalit, inca din perioada sfarsitului adolescentei. Daca inca nu au facut-o, inseamna ca nu s-au maturizat in gandire si, in consecinta, sufera de ceea ce se numeste infantilism, care este o manifestare degenerativa, innascuta ori dobandita. Nu e vina lor, evident, dar la fel de evident este ca in viata ei sunt cei care suporta consecintele atunci cand acei exploatatori de constiinte naive subventionati de stat ii pacalesc si ii jefuiesc apoi subtil, prin inselaciune si convingere bazata pe incredere in divinitate.

Paradoxul credintei consta tocmai in confuzia permanenta, datorata infantilismului si increderii in educator, dintre obiectiv - afirmatia ca Dumnezeu exista si ca actioneaza intr-un anume fel - si subiectiv - deoarece afirmatia se bazeaza exclusiv pe vointa credinciosului de a o face si nu pe dovezi concrete, derivate din exploatarea simturilor.

Spus intr-un alt mod, paradoxul credintei consta in deformarea voita, de catre credincios, a realitatii palpabile si a logicii naturale prin vointa sa, datorita increderii in educator, deformare care este apoi urmata de inlocuirea realului cu imaginarul astfel creat si implementarea lui in constiinta ca si cum ar fi o realitate obiectiva.

 

Paradoxul originii

Nu doar religia are paradoxuri, ci si comportamentul uman, in raport cu aceasta. Astfel, este relativ surprinzator sa constati ca cei mai inversunati dusmani - declarati ! - ai materialismului si respectiv adepti - la fel de declarati ! - ai spiritualitatii, cei care ii indruma si conduc pe credinciosii dogmatici, sunt de fapt niste farisei, pentru ca sunt in realitate strangatori de averi, practicand inselatoria, exploatand prostia si naivitatea, dirijand valorile materiale, prin propaganda, spre buzunarele proprii desi le-au adunat pentru o divinitate corupta, care accepta compromisuri platite gras si respectiv neputincioasa, pentru ca nu reactioneaza la cerere.

La fel insa de surprinzator este si sa constati ca si ceilalti, adica cei mai multi dintre necredinciosii atei, desi au toate caracteristicile specifice creatorului divin, nu vor recunoaste in ruptul capului acest lucru si nu vor sustine niciodata teoria creationista.

Acesta este paradoxul societatii noastre omenesti duale, ca nici cei creati, nici cei evoluati nu vor sub nici o forma sa-si accepte statutul lor real si fiecare sustine cu indarjire ca este chiar pe dos - creatii sustinand sus si tare evolutionismul si provenienta lor pe cale evolutiva din animale, iar evoluatii sustinand la fel de sus si de tare creationismul si provenienta lor din creator, cand realitatea este tocmai pe dos pentru ambele categorii.

 

Paradoxul increderii

Daca ne gandim un pic, cum se comporta un copil normal fata de parintele sau la fel de normal ? Firesc, cu un respect oarecare, dar in niciun caz cu supunere oarba. Adica, ii analizeaza politica si cerintele, le trece prin filtrul intelegerii sale, analizeaza avantajele si dezavantajele sale si ale colectivitatii din care provine, analizeaza logica cerintelor, ca sa discearna ce este rezonabil si ce nu, iar la urma accepta sau nu o anumita cerinta, sau o aproba, sau o respinge, sau eventual o accepta partial si conditionat, in functie de imprejurari.

Nu acelasi lucru se poate spune despre comportamentul unui catelus cuminte fata de stapanul sau. Acesta va executa imediat ceea ce i se cere, fara sa intrebe de ce si cu ce scop, intra si in foc sau in coltii dusmanului daca i se cere, o latra sau o musca si pe maica-sa daca asa i-a cerut stapanul, fara sa isi calculeze avantajele si dezavantajele actiunii sale si consecintele acesteia.

Si, daca vi se pare ca acest mod de actiune seamana cu comportamentul credinciosilor fata de autoritatea religioasa, sa stiti ca nu v-ati inselat, pentru ca intr-adevar asa este, pentru ca, in general, credinciosii se comporta ca niste animalute cuminti fata de divinitatile carora le recunosc autoritatea, tradandu-si astfel originile evolutioniste, si ca niste fiare atunci cand li se cere sa-i atace pe cei desemnati drept oponenti sau posibili dusmani.

Concluzia ar fi ca evoluatii sunt dispusi la supunere, din cauza originii lor animale, pe cand creatii sunt dispusi la nesupunere, din cauza egalitatii lor cu divinitatea careia li se cere sa se supuna.

In ceea ce-i priveste pe cei care sustin ca sunt reprezentantii divinitatilor si coordoneaza activitatea supusilor acelor divinitati, daca analizam ceva mai profund comportamentul acestora fata de divinitatea pe care sustin ca o adora si careia se lauda ca i se inchina mereu, vom constata ca de regula toata agitatia lor este doar de fatada, pentru ca sunt nestatornici si neseriosi.

Verificati singuri daca este corect si asigurati-va daca ei chiar se supun in realitate neconditionat si total autoritatii, si daca, in realitate, ar accepta sa se sacrifice pentru ea sau din cauza ei, voluntar sau din constiinta. Eu am convingerea ca de loc, si ca ei fac ceea ce fac - adica manifestarile de fatada - doar atata timp cat nu exista nici un risc si daca primesc vreo rasplata consistenta, adica din spirit materialist.

Si zic asta in lumina tradarilor stapanilor de catre cei mai apropiati tovarasi ai lor cu ocazia revolutiilor recente, cand sistemele s-au schimbat cu aportul nemijlocit al apropiatilor despotilor. Tocmai cei mai de incredere si mai favorizati dintre adepti au tradat sistemul atunci cand interesele lor meschine si marunte au fost franate de dorinta stapanilor lor. Si presupun ca asta s-a intamplat intotdeauna, in conditii similare, pentru ca altfel nu se creau schisme in biserici si nici nu aveau loc lupte fratricide pentru putere.

De aici rezulta paradoxul increderii, conform caruia poti sa ai oricand incredere in necredinciosii declarati, care sunt sinceri si seriosi, pentru ca ei isi recunosc starea si o argumenteaza, spre deosebire de credinciosii declarati, care ataca fara avertisment atunci cand stapanii sau interesele le-o cer.

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

0 comentarii pentru Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7

Fii primul care adauga un comentariu!


Spune-ti parerea despre Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR