Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9

Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9

postat la data 18.01.2012, ora 13:27
categorie: Opinii și păreri

Share | |


 


RELIGIA, PRINCIPALA CAUZA A DECADERII CONDITIEI UMANE - partea a patra

 

 Crestinismul ar putea oare fi efectul unei boli ?

Pentru a accepta o asemenea afirmatie, ar trebui sa gasim suficiente dovezi ca cei care il sustin si il promoveaza sufera de lipsa de gandire logica si se manifesta violent, irational, manifestand astfel simptomele caracteristice unei afectiuni medicale. Sa le luam pe rand.

 Lipsa de gandire logica apare in multe pasaje ale cartilor sfinte crestine. Daca la facerea lumii lumina exista inaintea surselor (soare, luna, stele) si la facerea omului Cain este singurul urmas al primului om, dar se duce si-si ia nevasta de aiurea, daca Noe nu ia in barca sa ursi polari sau pinguini si totusi acestia exista fara evolutie dupa potop, astea pot fi scapari sau erori de transcriere, pentru ca se ocupa de relatarea unor evenimente ancestrale, de la originile omului. Dar sa pui in gura unei divinitati accese de furie si de frustrare - cand sustii ca e o divinitate marinimoasa, buna, calma, rabdatoare, cat de logic este? Si sa sustii ca aceasta se plange ca un om neputincios de neascultarea unui popor ,,ales" desi poate prevedea viitorul, desi poate controla emotiile si dorintele unor populatii, o fi logic? Dar sa pretinzi ca diavolul il manipuleaza si il face sa comita crime din cauza ca nu are incredere intr-un om despre care de fapt ar trebui sa stie dinainte si cum este, si cum va reactiona? Citez aici doar cateva exemple din cele multe evidentiate in biblie, si anume unul din care se desprinde nestatornicia divinitatii, asemanatoare cu a poporului sau ales, altul in care se vede cum se lasa manipulat de diavol, ca si cum nici n-ar fi banuit cu cine ar avea de-a face, si cateva exemple de manipulare de catre oameni, care demonstreaza nesiguranta in decizii, slabiciune, emotivitate umana.

,,NAUM – CAPITOLUL 1 – Gelos, razbunator, manios, neinduplecat dar indelung rabdator si mult milostiv, furios dar … bun: 

2. Domnul este un Dumnezeu gelos, Domnul se razbuna, El cunoaste mania. Domnul se razbuna pe potrivnicii Sai si impotriva dusmanilor Sai sta neinduplecat. 

3. Domnul este indelung-rabdator si mult-milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasa. In vifor si in furtuna Isi face loc, norii sunt pulberea de sub picioarele Lui.

6. Impotriva furiei Lui cine sta si cine poate sa stavileasca iutimea urgiei Lui? Vapaia maniei Lui se varsa ca focul si stancile se pravalesc in fata Lui! 

7. Bun este Domnul; loc de scapare in zi de stramtorare, si pe cei ce se incred in El ii stie! 

CARTEA LUI IOV – CAPITOLUL 1 – Dumnezeu manipulat de … Satan.  Multumirea divina fata de un drept-credincios fidel:

6. Dar intr-o zi ingerii lui Dumnezeu s-au infatisat inaintea Domnului si Satan a venit si el printre ei. 

8. Si Domnul a zis catre Satan: ,,Te-ai uitat la robul Meu Iov, ca nu este nici unul ca el pe pamant fara prihana si drept si temator de Dumnezeu si care sa se fereasca de ce este rau?" 

9. Dar Satan a raspuns Domnului si a zis: ,,Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 

10. N-ai facut Tu gard in jurul lui si in jurul casei lui si in jurul a tot ce este al lui, in toate partile si ai binecuvantat lucrul mainilor lui si turmele lui au umplut pamantul? 

11. Dar ia intinde mana Ta si atinge-Te de tot ce este al lui, sa vedem daca nu Te va blestema in fata!" 

12. Atunci Domnul a zis catre Satan: ,,Iata, tot ce are el este in puterea ta; numai asupra lui sa nu intinzi mana ta". Si Satan a pierit din fata lui Dumnezeu. 

13. Si intr-o zi, cand feciorii si fetele lui Iov mancau si beau vin in casa fratelui lor mai mare, 

14. A sosit un vestitor la Iov si i-a spus: ,,Boii erau la aratura si asinele pasteau pe langa ei; 

15. Atunci Sabeenii au navalit asupra lor, au pus mana pe vite, si pe robi i-au trecut prin ascutisul sabiei. Si am scapat numai eu singur si am venit sa-ti dau de veste!" 

16. Nu a sfarsit vorba bine si altul a sosit si a spus: ,,Focul lui Dumnezeu a cazut din cer si a ars oile tale si pe robii tai si i-a mistuit. Si am scapat numai eu singur si am venit sa-ti dau de veste!" 

17. Nu a sfarsit vorba bine si altul a sosit si a spus: ,,Caldeii, impartiti in trei cete, au dat navala peste camilele tale si le-au ridicat si pe robi i-au trecut prin ascutisul sabiei. Si am scapat numai eu singur si am venit sa-ti dau de veste!"

18. Nu sfarsise vorba bine si altul a sosit si a spus: ,,Feciorii tai si fetele tale mancau si beau vin in casa fratelui lor mai mare, 

19. Si iata ca un vant puternic s-a starnit dinspre pustiu si a izbit in cele patru colturi ale casei si casa s-a prabusit peste tineri si ei au murit. Si am scapat numai eu singur si am venit sa-ti dau de veste". 

20. Atunci Iov s-a sculat si-a sfasiat vesmantul, s-a ras pe cap si, cazand la pamant, s-a inchinat, 

CAPITOLUL 2 – Odata nu a ajuns, mai trebuie sa-i ,,multumim”: 

3. Si Domnul a zis catre Satan: ,,Ai luat tu seama la robul Meu Iov? Ca nu este nici unul ca el pe pamant, fara prihana si drept si temator de Dumnezeu si care sa se fereasca de ce este rau. El se tine cu putere in statornicia lui si tu M-ai intaratat pe nedrept impotriva lui ca sa-l prapadesc". 

4. Dar Satan a raspuns Domnului si a zis: ,,Cojoc pentru cojoc! Ca tot ce are omul da pentru viata lui. 

5. Dar ia intinde-ti mana si atinge-Te de osul si de carnea lui! Sa vedem daca nu Te va blestema in fata!" 

6. Si Domnul a zis catre Satan: ,,Il dau in puterea ta! Numai nu te atinge de viata lui". 

7. Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului si a lovit pe Iov cu lepra, din talpile picioarelor pana in crestetul capului.

FACEREA – CAPITOLUL 18 – Manipularea divinitatii de catre un om: 

20. Zis-a deci Domnul: ,,Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si pacatul lor cumplit de greu. 

21. Pogori-Ma-voi deci sa vad daca faptele lor sunt cu adevarat asa cum s-a suit pana la Mine strigarea impotriva lor, iar de nu, sa stiu". 

23. Si apropiindu-se Avraam, a zis: ,,Pierde-vei, oare, pe cel drept ca si pe cel pacatos, incat sa se intample celui drept ce se intampla celui nelegiuit? 

26. Zis-a Domnul: ,,De se vor gasi in cetatea Sodomei cincizeci de drepti, voi cruta pentru ei toata cetatea si tot locul acela". 

28. Poate ca lipsesc cinci din cincizeci de drepti; poate sa fie numai patruzeci si cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toata cetatea?" Zis-a Domnul: ,,Nu o voi pierde de voi gasi acolo patruzeci si cinci de drepti". 

29. Si a adaugat Avraam sa graiasca Domnului si a zis: ,,Dar de se vor gasi acolo numai patruzeci de drepti?" Si Domnul a zis: ,,Nu o voi pierde pentru cei patruzeci!" 

30. Si a zis iarasi Avraam: ,,Sa nu Se manie Stapanul meu de voi mai grai: Dar de se vor gasi acolo numai treizeci de drepti?" Zis-a Domnul: ,,Nu o voi pierde de voi gasi acolo treizeci". 

31. Si a zis Avraam: ,,Iata, mai cutez sa vorbesc Stapanului meu! Poate ca se vor gasi acolo numai douazeci de drepti". Raspuns-a Domnul: ,,Nu o voi pierde pentru cei douazeci". 

32. Si a mai zis Avraam: ,,Sa nu se manie Stapanul meu de voi mai grai inca o data: Dar de se vor gasi acolo numai zece drepti?" Iar Domnul i-a zis: ,,Pentru cei zece nu o voi pierde". 

CAPITOLUL 20 – La mila … omului: 

3. Dar noaptea in vis a venit Dumnezeu la Abimelec si i-a zis: ,,Iata, tu ai sa mori pentru femeia, pe care ai luat-o, caci ea are barbat". 

4. Abimelec insa nu se atinsese de ea si a zis: ,,Doamne, ucide-vei oare chiar si un om drept? 

7. Acum insa da inapoi femeia omului aceluia, ca e prooroc, si se va ruga pentru tine si vei fi viu; iar de nu o vei da inapoi, sa stii bine ca ai sa mori si tu si toti ai tai!" 

17. Si s-a rugat Avraam lui Dumnezeu si Dumnezeu a vindecat pe Abimelec, pe femeia lui si pe roabele lui, si acestea au inceput a naste. 

EXODUL – CAPITOLUL 33 – Faca-se voia ta:

17. Si a zis Domnul catre Moise: ,,Voi face si ceea ce zici tu, pentru ca tu ai aflat bunavointa inaintea Mea si te cunosc pe tine mai mult decat pe toti". 

Sau sa sustii ca o divinitate ar trebui sa se foloseasca de niste creaturi amarate ca sa ucida alte creaturi amarate, cand doar acea divinitate le-a creat pe ambele si stia ca unele vor fi bune si altele rele, cat de logic este? Si sa ceri unui comandant de oaste sa schingiuiasca niste biete animale, prin mutilare, dupa cate un razboi terminat cu genocid - cand divinitatea atotputernica putea pur si simplu sa-i determine pe aceea sa-i fie robi prin sugestie, iar animalele sa le elibereze in salbaticie, o fi oare logic? Cititi inca o data pasajele redate cateva capitole mai sus, cu extrase care redau crime si alte manifestari inumane, si veti vedea cate astfel de exemple apar, de exemplu, in  Facerea, capitolul 7 (10, 21), Iosua capitolul 11 (9), Sofonie capitolul 1 (3)  si multe altele.

Ca nu este uman, e clar, dar nici nu putem avea pretentii de la o divinitate sa fie umana, ci divina. Si eu cred ca prin divin se intelege suprauman si nicidecum subuman - dar poate ca nu sunt eu destul de logic si de intelept. Si oare ce logica o fi stat la baza afirmatiilor conform carora Dumnezeu a hotarat sa faca ceva - de exemplu sa pedepseasca pe cineva, pentru ca asta pare a fi ocupatia sa predilecta - si a spus asta unui rege sau imparat sau profet - dupa caz - dar s-a razgandit si si-a schimbat planul dupa ce acesta l-a implorat sa fie mai uman? Oare nu stia dinainte ca asa se va intampla? Sau a vrut dinadins sa-si strice imaginea de atoatestiutor in fata unui oarecare? Care o fi fost logica acestei manevre? Exemple apar in Facerea 18 (20 – 33), Exodul 32 (9 – 14), 33 (17), Numeri 14 (10 – 20) si inca multe altele.

Si care o fi fost logica actiunilor inconstante - cand pentru, cand contra - in confruntarile dintre evrei si restul lumii, daca el stia dinainte ca acestia, alesii sai de suflet, il vor trada din ora in ora si-l vor adora doar cand primesc cate ceva consistent in dar, ca orice salbaticiune dresata insuficient?

O logica specifica acestui divin, neinteligibil pentru un om ca mine, este si aparitia mantuitorului umano-divin. De ce oare o fi avut nevoie creatorul lumii, al lui Adam si al Evei de o femeie pentru a-si incropi un fiu, si de ce aceasta trebuia insamantata prin metoda traditionala specifica oamenilor? Si de ce ar avea nevoie de un fiu in ajutor daca este un nemuritor atotputernic, care stie totul dinainte si oricum poate controla omenirea numai cu gandul sau? Pentru ca doar omenirea trebuie controlata, fiindca in restul vietuitoarelor se pare ca exista un autocontrol si un echilibru natural care nu creeaza situatii periculoase la nivel de biosfera, cum reuseste sa genereze omul prin actiunile sale.

Si care o fi logica pentru care un parinte (si nu psihopat, nu cu porniri sadice, ci intelept, marinimos, tolerant, atotputernic, atotstiutor, moral, drept) isi tortureaza fiul pentru a putea ierta incalcarile unor reguli scrise? Si aceasta nu ca o reactie la un stimul de moment, ci planificat cu mii de ani inainte, ca un ritual necesar? E ca si cum un om oarecare ar sustine ca el doar atunci ar putea ierta cainii care musca, daca asista la moartea unui catel batut in cuie pe un lemn, sau doar atunci ar ierta matele care zgarie daca tortureaza inainte un motanel atarnandu-l de un gard ca sa moara lent si sa miorlaie cateva ceasuri in public.

Nu afirm ca astfel de oameni nu ar putea exista - ba chiar am convingerea ca exista si mai crunti chiar - dar ma indoiesc de logica lor si de dreptul lor de a-mi servi mie de exemplu moral, civic, comportamental. Si daca unul din acesta ajunge si in calendar, vai de soarta celor care-l accepta si de conditia umana a celor care l-au promovat! Insa cand un astfel de exemplar iti este model si reprezinta divinitatea la care te inchini, vai tie, sarmane, si vai de logica ta!

Iar daca realizezi la ce a dus aceasta alegere, si anume la pensionarea batranului fost creator unic al lumii, inlocuit de catre crestinii de astazi de o pleiada de sfinti si sfintisori in fruntea carora troneaza fiul si cu mama sa, si o asezonezi cu anticiparea viitorului atribuita celui care l-ar fi creat, gasesti o lipsa de logica crasa, in situatia in care divinitatea nu doar ca se dadea nemuritoare si nu-si anunta retragerea, dar mai stabilise si ca va declansa apocalipsa si judecata de apoi, lucruri care se pare ca nu mai pot avea loc decat cu voia celor care se afla la putere acum.

Si daca mai observam si ca emanciparea de astazi a omenirii nu a fost anticipata de profetii aflati sub harul duhului sfant si influentati de viziunile atotstiutorului divin (sau poate ca doar nu au inteles-o si respectiv nu au interpretat-o ei corect, confundand lumea de azi si de maine cu una divina, ceea ce n-ar fi mare lucru, daca te gandesti cat de mult se aseamana ...) ne indoim tot mai mult de atotcunoasterea sa, de capacitatea sa de anticipare, de controlul pe care il are asupra lumii, cat si de alte cele.

In concluzie, se verifica faptul ca  lipsa de gandire logica este omiprezenta in invataturile crestine.

 Manifestarile violente, sadismul, crimele atroce savarsite asupra unor nevinovati - in special copii, femei - uneori doar cele insarcinate - sau asupra unor batrani, handicapati ori pur si simplu asupra unor oameni oarecare, din motive religioase, etnice, din orgoliu, din razbunare, din frustrare, in timpul unor actiuni de jaf armat sau unele chiar absolut gratuite le-am amintit la incalcarea poruncii a sasea, ,,sa nu ucizi". Este plin vechiul testament de ele, mai apar cateva si prin cel nou, dar cel mai grav este ca acestea, asa cum subliniam la un moment dat, nu doar ca sunt tolerate si nepedepsite de divinitatea despre care se afirma ca ar fi scris cu propria mana cele zece porunci pe muntele Sinai - ci chiar declansate, conduse, aprobate, favorizate si rasplatite de catre aceasta divinitate, care este prezentata si promovata doar teoretic ca o divinitate morala si dreapta, practic fiind la fel de instabila emotional si decizional ca si poporul pe care l-a adoptat si pe care il mai balacareste din cand in cand ca e cum e, nestatornic si hulitor. Pentru ca este o divinitate emotiva, daca cititi exprimarile acesteia catre profeti sau alti alesi, cand arata manie, ura, iubire, chiar si mirare in raport cu Adam si Eva, fiind foarte departe de acel ,,nemuritor si rece" divin al lui Eminescu.

Ca si exemple, mentionez mania din Exodul 4 (14), 32 (10), Numeri 11 (1), Judecatori 2 (14), Iezechiel 5 (13) frustrarea din Facerea 6 (3, 6, 7), Numeri 14 (11, 12), 25 (4 – 9), 32 (13), Judecatori 10 (14) care este si cea mai umana, lehamitea din Isaia 1 (11, 24), scarba din Amos 6 (8), iubirea din Exodul 19 (5 – 6), 33 (1 – 3), Zaharia 8 (1 – 3), mirarea din Facerea 3 (9 – 11) si pleiada de sentimente din Naum 1 (2 – 7).

Concluzionand, instigarile la crime, genociduri, jafuri armate, maltratari de animale nevinovate, frustrarile extrem de asemanatoare cu ale unui psihopat, puse in seama unei divinitati care este promovata ca fiind dreapta, buna, milostiva etc. si respectiv formele de acceptare ale acestor tipuri de manifestari au o legatura directa cu lipsa de gandire logica amintita si se aseamana atat de bine cu manifestarile unei salbaticiuni oarecare incat sunt foarte convins ca de fapt sunt doar exprimari ale unor evoluati sinistri, care le-au atribuit unei divinitati doar pentru a-si justifica ei actiunile si a se pune la adapost de responsabilitatea salbaticiei lor. Iar intre manifestarile violente si cele irationale este de asemenea o legatura directa, in masura in care este adevarat ca doar acei oameni apeleaza la violenta, care nu se pot folosi de inteligenta.

In concluzie, se verifica si ca manifestarile violente sunt prezente in cartile sfinte ale crestinismului.

 Manifestarile irationale sunt prezente in ambele carti de capatai ale crestinismului, si sunt adiacente in special superstitiilor. Acestea sunt pe de-o parte criticate - ca si practicantii lor, vrajitorii, cititorii in stele sau in alte-cele, profetii altor religii etc. - si pe de alta parte acceptate, aprobate, practicate daca accepta divinitatea sustinuta de ei si o promoveaza.

De exemplu, critica apare in vechiul testament in Exodul 13 (1-5) si 18 (9-11, 14, 20), iar practicarea in Numeri  21 (7-9), dar sunt doar doua exemple din multe altele existente acolo. Dupa fazele cu toiagul care se preface in sarpe in fata faraonului inainte de plagi si de exod, cu painile si prepelitele din desert, cu mana, cu apa din piatra, vine si una cu un sarpe facator de minuni, care incalca la fel ca celelalte regula stabilita initial. Dar si daca luam orice ritual crestin - jertfele, inchinarile, incantatiile, cumpararea cu valori materiale a bunavointei divinitatii, intermedierea legaturilor intre comunitate si divinitate, rescumpararea pacatelor etc - vom vedea ca implica superstitii, credinte, inchipuiri, pentru ca divinitatea este imateriala, nu se manifesta explicit si nici macar constant ci doar aleatoriu, nu motiveaza niciodata un anume tip de manifestare, nu poate fi dovedita si nici contactata.

Desigur ca lipsa de gandire logica amintita ceva mai sus si manifestarea irationala e cam acelasi lucru. Dar voi aminti si despre un alt tip de manifestare, fariseismul. Prin fariseism, care este definit ca fiind ipocrizie, fatarnicie si duplicitate, se intelege de regula un anume tip de manifestare foarte zgomotoasa a unei pozitii anume, pentru a atrage atentia celor din jur asupra acelei pozitii sustinute, care reprezinta teoria, in paralel cu o manifestare ascunsa a unei pozitii contrare sau indiferente efectuate, care reprezinta practica. Dictionarul mai adauga termenului si intelesurile de falsitate, perfidie si viclenie, corecte de altfel.

De mentionat ca tocmai comportamentul duplicitar a dus in timp la anatema populara exprimata  ca fiind ,,pentru unii muma, pentru altii ciuma”. Este modul de manifestare specific al tuturor celor care nu inteleg nimic din lumea asta si din filozofiile ei, nu au incredere in nimeni - si nici macar in ei si in actiunile proprii - si isi iau masuri de precautie prin exteriorizarea sentimentelor false (in ideea ca daca o fi vreo divinitate, ei au martori ca au respectat-o) si respectiv prin practicarea unei vieti pe care o accepta (adunand averi, stapanind peste oameni), chiar daca este neconforma cu cele sustinute in public. Acest tip de manifestare seamana foarte mult cu maturarea gunoiului dupa usa, cand ,,gospodina" care face asta nu are nicidecum constiinta necesitatii actiunii sale, pe care o face doar de fatada, pentru ca ,,asa se face" si pentru a nu fi criticata de musafir, si nu pentru igiena casei.

In aceasta idee reamintesc si de ,,pariul lui Pascal”, de care am mai pomenit ceva mai devreme, si despre care spuneam ca este un exemplu clasic de fariseism si de tendinta de pacalire a divinitatii, confundata cu un fraier oarecare.

Astfel de comportament se intalneste in ambele carti de capatai ale crestinismului, atat la preoti cat si la conducatorii de comunitati. Daca analizam de exemplu psalmii, rugaciunile sau cantarile de preaslavire a divinitatilor, sunt pline de lingusiri, manifestari de frica instinctiva si deci irationala, de dorinte si de sperante in miracole, care sunt irationale prin definitie, dar concret si mai ales vocal exprimate in public, ca marturie a ,,pariului” lor. Toate aceste exprimari tipic religioase au un tipar, o intentie ascunsa, poate chiar inconstienta a celui care le face publice de a-l pacali pe cel caruia i le adreseaza, de a-l induce in eroare cu privire la adevarata fata a celui care le exprima – duala, adica fariseistica, una exprimand in public si alta facand in particular.

Toate aceste forme de exprimare publica a credintei, psalmii, cantarile si rugaciunile, sunt idolatrizante si contin in special laude exagerate, care ar enerva un om rational. Dar de regula fiecare om ii judeca pe cei din jurul sau dupa chipul si asemanarea sa si, daca el este fals, este convins ca si celalalt e la fel si deci il trateaza ca atare, indiferent daca e un alt om sau o divinitate.

Superstitiile abunda in aceste exprimari, care sunt pline de egocentrism si egoism, cerand de regula favoritisme care ar putea sa-i afecteze pe altii, fara remuscari insa. De regula nu se motiveaza cererea in mod rational, ci doar se face caz de apartenenta la un grup, se aminteste de vreo promisiune veche, se mentioneaza un eventual drept, rezultat nu din actiunea solicitantului, ci ca mostenire sau ca rasplata a descendentei dintr-un inaintas cu personalitate. Altfel spus, din psalmi, rugaciuni si cantari se desprinde imediat senzatia de preamarire si preaslavire exagerata, facuta interesat, avand ca autor un smecher care incearca sa prosteasca un fraier pentru a-l convinge - prin vorbe si nu prin fapte - sa-i asigure niste avantaje in raport cu ceilalti oameni, pentru a-i imbunatati imaginea si a-l ajuta sa castige sau sa stapaneasca ceva in plus, deci pentru un avantaj material direct si implicit.

Aceasta tradeaza atat slabiciune, emotivitate negativa, neincredere in fortele proprii sau in actiunile declansate, neincredere in corectitudinea deciziilor si in sansele de reusita, cat si neincredere in divinitatea idolatrizata, careia i se supune doar de nevoie si in nici un caz din convingere. Cei care se exprima prin aceste metode sunt niste indivizi slabi, fricosi, puternic emotivi, inhibati, total neincrezatori in binele pe care sustin ca il fac si in intelepciunea pe care sustin ca o au, iar mesajele exprima sperantele lor ca cineva acolo sus ii va auzi si ajuta sa reuseasca si sa nu se faca de cacao in fata multimilor pe care le-au prostit inainte. Sperante total irationale, pentru ca nimeni si nimic nu le-a adus vreodata certitudinea sau dovada ca ceva sau cineva, acel imaterial caruia i se adreseaza, chiar are timp sa se mai gandeasca si la ei sau la actiunile lor. Si cu atat mai putin ca, daca totusi i-ar baga in seama, acela s-ar lasa asa usor prostit de niste vorbe fara acoperire in fapte, adica ar fi chiar fraierul dorit de smecherii comunitatilor.

Prozelitismul este si el o manifestare irationala specifica, atunci cand se manifesta prin atragerea intentionata a unor fiinte naive si lipsite de discernamant din pricina unei carente in dezvoltarea gandirii. Chiar daca este vorba de actiuni ticaloase intentionate si de planificare anterioara prin viclenie, santaj, coruptie sau prin alte mijloace, si chiar daca au ca scop pacalirea copiilor inca nepregatiti neurologic pentru gandire profunda si filozofie rationala, tot irationale sunt, pentru ca nu se pot justifica decat prin viclenie - care nu este de loc inteligenta sau ratiune, ci doar o forma de preinteligenta specifica animalului - si prin instinctul animalic de conservare, prin care cel vulnerabil incearca, alcatuindu-si o turma si ascunzandu-se in mijlocul ei, sa se scape de eventualele responsabilitati ale actiunilor sale - pe care le declara colective - si ale eventualelor urmari ale acestora, pe care marea masa de victime ale prozelitismului ar trebui sa le atenueze prin preluare.

Dar poate ca cea mai profunda exprimare a irationalului este redata in Amos 4 (6-11), in care insasi divinitatea se mira – desi trebuia sa stie dinainte ca asa e – de faptul ca, desi i-a torturat o vreme, ca sa le aminteasca de existenta sa, ei nu-l iubesc.

,,AMOS – CAPITOLUL 4 – Tortura ,,iubirii” divine:

6. ,,De aceea si Eu v-am lasat cu dintii curati in toate cetatile voastre si cu lipsa de paine in toate salasele voastre, dar nu v-ati intors catre Mine", zice Domnul. 

7. ,,V-am lipsit de ploaie cu trei luni mai inainte de seceris; si peste o cetate am revarsat ploaia, iar peste alta nu; peste un tinut a plouat, iar in cel care n-a plouat, s-a uscat holda. 

8. Si s-au pornit doua-trei cetati catre o alta cetate ca sa bea apa, dar nu s-au saturat! Si voi tot nu v-ati intors catre Mine", zice Domnul. 

9. ,,V-am batut pe voi cu rugina si cu malura; am pustiit gradinile si viile voastre; smochinii si maslinii vostri au fost prapaditi de lacuste. Dar voi nu v-ati intors catre Mine", zice Domnul. 

10. ,,Am trimis asupra voastra ciuma ea aceea din pamantul Egiptului; cu sabie am ucis pe feciorii vostri, in robie am dus pana si caii vostri, iar intru urgia Mea am ridicat vapai de foc in taberele voastre. Dar voi nu v-ati intors catre Mine", zice Domnul. 

11. ,,Si v-am prabusit pe voi cum a prabusit Dumnezeu Sodoma si Gomora si ati ajuns ca un taciune scos din valvataie. Dar nu v-ati intors catre Mine", zice Domnul!"

In concluzie, se verifica si ca irationalul abunda in actiunile crestinilor, deci teoria ar fi argumentata. Motiv pentru care asocierea crestinismului cu suferinta medicala nu mi se pare de loc o afirmatie gratuita si in nici un caz absurda – poate doar trebuind usor nuantata pe ici pe colo.

Se poate veni cu un contraargument – si anume ca in trecut nu s-au crestinat doar naivii, ci si oamenii seriosi si inteligenti. Probabil ca asa este, dar au o scuza in faptul ca nu prea aveau optiune, nu aveau de regula din ce alege, mai erau si persecutati salbatic, torturati si fortati sa declare convertirea.

Pozitiv in aceasta directie este faptul de necontestat ca acestora, adica celor inteligenti si seriosi, li se datoreaza realitatea ca uneori religia crestina mai are si parti pozitive, episoade de educatie morala pozitiva, sfaturi de bun simt, rezultate tocmai din abordarea inteligentelor, din eroare sau din interes, in randurile celorlalti, majoritari.

Aceasta trebuie sa fie explicatia pentru care circula si in ziua de astazi multe ,,vorbe din batrani” care exprima intelepciunea populara raportata la invataturile biblice, si respectiv de aceea exista interpretari la cuvantul scris din biblie si nu se ia, in general, de bun tot ce sta scris acolo. Tocmai fiindca au mai supravietuit ei, cei creati, adevaratii oameni, care au perpetuat binele si umanismul chiar si in acele vremuri de intoleranta. Problema celor seriosi era ca niciodata nu au fost majoritari, nu s-au putut exprima decat subtil si in nici un caz nu s-au putut impune si nu au putut consacra criteriile lor drept criterii universal valabile ale societatilor din care faceau parte. Poate insa ca de-aici incolo vor avea mai multe sanse, daca ii vom ajuta si noi cumva sa-si promoveze acele criterii si reguli pozitive in randul comunitatilor din care fac parte.

 

 Concluzii

Dupa cum ati putut observa, este destul de greu sa disociezi crestinismul de suferinta, chiar si nedureroasa, de ordin medical. Pentru ca promoveaza o religie tribala asiatica ce a suferit reforme dupa reforme, dupa interesul de moment ale celor care le-au impus, pentru ca promoveaza crima, incestul, totalitarismul, intoleranta, discriminarea, asuprirea, pentru ca isi denigreaza propriul zeu suprem si il ignora, inlocuindu-l cu un panteon de oameni decedati si mai de loc sfinti si cu atat mai putin ortodocsi in timpul vietii lor, pentru ca nu isi respecta propriile invataminte bune, dar practica tot ceea ce e considerat rau, pentru ca promoveaza si sustine si astazi in conducere persoane care si-au facut un scop al vietii din imbogatire si inselatorie, si mai sunt o multime de motive de insirat.

Si, cu tot regretul, a sustine ca oamenii care chiar cred cu adevarat ca e bine ce fac desi fac toate aceste rele sunt oameni creati ar fi total lipsit de logica in contemporaneitate.

 

 Despre morala in general, si despre morala crestina in special

Morala este data de respectarea normelor civice acceptate la un moment dat de societate, care sanctioneaza incalcarea lor prin masuri specifice vremurilor in care se aplica si gradului de civilizatie al comunitatii. Aceasta se bazeaza pe invataminte, idei, concepte izvorate fie dintr-o anumita filozofie de viata, impusa de autoritati ori acceptata de comunitate prin consens, fie din experienta personala de viata acumulata de generatiile trecute, considerata a fi exprimarea evitarii consecintelor nefaste ale actiunilor indivizilor din comunitate la conditiile specifice de mediu si de calitate a vietii. Intre morala si etica exista o legatura de ordin relational, ca si intre individ si comunitate, deoarece morala caracterizeaza individul si viata sa privata, pe cand etica este specifica pentru activitatea individului sau colectivitatilor de indivizi in viata publica.

Invatamintele, ideile si conceptele care izvorasc din filozofia crestina si care, deci, alcatuiesc morala crestina, cea care sta la baza educatiei religioase promovate si aplicate de crestinism, sunt cuprinse in cartea de capatai a crestinismului, noul testament, atribuit idolului aceste credinte, Iisus, respectiv urmasilor sai intru educatie, apostolii. Din acest document putem desprinde ideile care ne indruma asupra a ceea ar fi bine si corect sa facem pentru a fi crestini adevarati, asupra a cum sa ne judecam noi si cum sa-i judecam pe ceilalti in raport cu respectarea acestor idei, asupra modului in care trebuie sa ne tratam adeptii si oponentii religiosi si respectiv a scopului vietii noastre.

Din interpretarea acestor invataminte se poate trage o concluzie asupra modului in care trebuie sa ne comportam pentru a fi respectati in comunitate si de incredere pentru ceilalti membri ai acelei comunitati.

“Dintre toate religiile, crestinismul este fara îndoiala religia care ar trebui sa inspire toleranta dintre toate, cu toate ca, pana acum, crestinii au fost cele mai intoleranti dintre toti oamenii”, spunea Voltaire.

Dar ce ne invata morala crestina ?

Initial, cand a fost instituit decalogul si perceptele adiacente acestuia, morala religioasa era poate singura sursa de invatatura morala si trebuie sa recunoastem ca era corecta, raportat la acele vremuri. Mai tarziu, cand au inceput cuceririle de teritorii, cu incalcarea poruncilor, s-a comutat respectarea decalogului exclusiv la propriul popor evreu, pentru a putea evita explicarea incalcarii lui de catre cei care trebuiau sa il promoveze si sa il respecte primii.

Am prezentat deja extrase din cartile precursoare ale crestinismului, mozaice si postmozaice, cuprinse in mai vechiul testament imbunatatit, din care rezulta atrocitati fara numar si aproape fara limite, puse in seama divinitatii sau atribuite ca fiind comandate-sugerate-acceptate de catre divinitate, pentru a limita responsabilitatea conducatorilor. Am prezentat si cateva extrase din mai noul testament atribuit lui Isus, din care se desprind de asemenea o serie de fapte aparent departe de ceea ce spunea acesta, care sustinea in primul rand respectarea legilor si a decalogului, fapte la fel de salbatice ca si cele de dinainte.

Dar trebuie sa tinem totusi cont ca aceasta carte a fost scrisa nu de Isus, ci de clerici, adica de oameni direct interesati sa impuna o forma noua de adulare, care sa le aduca lor castig de cauza in preluarea controlului asupra unor mase de oameni destul de creduli pentru a inlocui un zeu cu un om decedat.

Invatamintele lui Isus par a fi corecte si realiste pentru acele vremuri, doar interpretarea lor ulterioara fiind diabolica. Aceasta da o oarecare masura valorii invataturilor si moralei religioase crestine, pentru ca despre clericii acelor vremuri orice se poate afirma, numai ca nu au fost educati dupa morala religioasa nu.

Si daca au facut ceea ce au facut, asta denota ca fie morala religioasa si respectiv crestina nu are nici o valoare pozitiva, fie ca morala are valoare doar pentru cei dispusi sa si-o asume, oamenilor de calitate superioara si nu animalelor cu chip uman care acapareaza de cele mai multe ori puterea prin violenta si inselatorie. O proba pentru aceste afirmatii este data de Inchizitie, societate creata de insasi biserica crestina, care se baza pe invataturile si pe morala crestina, dar a torturat si ucis atatea fiinte nevinovate si a terorizat generatii intregi de oameni prin brutalitatea lor diabolica. Iar pentru ca divinitatea in numele careia actionau nu a intervenit nici pentru a indrepta lucrurile, nici pentru a face dreptate, nici pentru a-si apara imaginea si lacasurile patronate denota inca o data ca aceasta nu mai activeaza de fapt prin lumea noastra, fiind de mult disparuta.

Isus a fost deci un martir, cum aratam, care a dorit reinstaurarea legii intr-o societate corupta si ticalosita - si era o societate care se conducea, cel putin in teorie, dupa perceptele religioase, conducatorii ei fiind oameni scoliti tocmai in acea morala religioasa. Nu a reusit sa-i convinga insa sa se indrepte, si a fost pedepsit pentru ca a incercat sa faca publice observatiile sale. Mai tarziu, insasi transformarea imaginii lui Isus, dintr-un oponent al cultului idolatriei, intr-un idol denota o ducere la extrem a ticalosiei, prin care oponentul, care a fost ucis prin tortura pentru ca s-a opus manifestarilor totalitare ale celor aflati la putere, este transformat in sustinator asiduu al acelui totalitarism si obligat - pentru ca doar daca e mort, cum sa se impotriveasca, saracul? - sa patroneze o ideologie impotriva careia a luptat si s-a martirizat.

Si totusi, aceasta ticalosie atat de evidenta a fost acceptata si perpetuata de generatii intregi de fiinte irationale, care nu au fost capabile sa inteleaga mesajul sub care a sfarsit pe cruce Isus, terfelindu-i astfel numele si amintirea de erou in lupta antimafie prin idolatrizarea lui ca si conducator al unei noi familii mafiote - crestinismul.

Concluzia este ca morala crestina, morala religioasa in general, nu este prin nimic mai buna decat cea clasica, si in nici un caz nu poate fi implementata in constiintele celor care s-au nascut nu pentru a fi morali, corecti, demni, adica oameni, ci perversi, ticalosi, salbatici. Pentru ca ,,Moralitatea inseamna sa faci ceea ce este corect, indiferent ce ti se spune. Religia inseamna sa faci ce ti se spune, indiferent ce este corect" ( Jerry Sturdivant, personalitate americana).

 

 Despre increderea in biserica

Cei mai multi oameni au, in Romania, conform sondajelor, incredere in Biserica, si nu in autoritati, politie justitie etc., pe care le considera corupte si mincinoase.

Dar oare Dumnezeu are incredere in aceasta institutie care il reprezinta? Oare el asigura bisericii conditiile de credibilitate de care ar trebui sa se bucure, implinind aspiratiile si dorintele oamenilor care o finanteaza, in speranta indeplinirii rugilor lor?

Ca si consecinta, oare Biserica si reprezentantii ei va pot asigura, cand cereti, ploaie sau soare, de mancare, serviciu, bani, sanatate?  Va dau ceea ce le cereti, ceea ce platiti sau ceea ce meritati?

De regula nu. De regula, desi ceri bine – primesti rau, desi ceri sanatate – primesti boala, deci desi ceri una – primesti alta. Asta insa inseamna ca ori nu esti tu prea bine-vazut acolo sus, ori nu e prea bine-vazut intermediarul, reprezentantul pe care l-ai insarcinat sa ceara in numele tau, adica preotul sau chiar institutia bisericii in sine. De fapt increderea oamenilor este in divinitate, in Dumnezeu, si nicidecum in institutia bisericii. Si poate ca nici macar nu este incredere, ci speranta, si poate ca nici speranta nu este cat dorinta.

Crestinii ar trebui sa stie ca, daca ei stiu bine ca nu sunt pacatosi si nu au gresit, atunci ar trebui sa-i ceara socoteala preotului, care ar putea fi pacatos si fara trecere in fata divinitatii si de aceea nu e ascultat, iar ruga lor nu este indeplinita. Iar daca stiu ca sunt pacatosi si au gresit, atunci sa faca bine si sa se indrepte, ca degeaba platesc pe popa si biserica daca cel de sus ii stie de pacatosi. Daca vor incerca sa-l pacaleasca pe Dumnezeu platind avocatul diavolului, risca sa fie pedepsiti si nu rasplatiti de un Dumnezeu care a dovedit in mai multe randuri ca se supara si se razbuna.

Pe de alta parte, traind intr-o lume civilizata si avand drepturi garantate de Constitutie si de stat, crestinii ar trebui sa stie si ca e dreptul lor de consumator sa aiba parte de serviciul anterior platit, iar daca ceea ce au platit nu s-a realizat, au dreptul sa-si primeasca banii inapoi, sau cel putin au dreptul sa ceara ca cel vinovat – preotul care poate ca e pacatos si de aceea nu e ascultat – sa-si dea demisia si sa lase pe altul, care nu e pacatos si este ascultat de Dumnezeu.

Orice comportament uman este supus celor trei componente care il caracterizeaza - caracterul, educatia si inteligenta. Orice om il judeca pe cel de langa el dupa chipul si asemanarea sa.

,,Hotului de hoti i-e frica” - spune o vorba din batrani referitor la acest aspect, dovada ca este de mult cunoscut si apreciat. De aceea poate ca toti preotii ii considera pacatosi pe credinciosi, pentru ca ii compara cu ei. Daca ei, preotii, ar fi onesti si curati, ar avea mai multa incredere in oameni si ar accepta si parerea lor cu privire la lumea din jur - cu atat mai mult acum, cand s-a dovedit ca adevarurile biblice nu sunt tocmai adevaruri iar posibilitatile omului sunt poate chiar mai sus decat ale acelei divinitati invechite.

 

 Despre atei, titanii care ne-au oferit in dar secretele zeilor

Ateii si necredinciosii in general au fost in permanent conflict cu autoritatile religioase ale vremurilor lor. Nu atat din cauza necredintei lor - care daca nu ar fi putut fi dovedita ca fiind corecta, logica si cu suport real in viata de zi cu zi nu ar fi produs consecinte politice si sociale si nici nu ar fi fost bagata in seama de cineva - cat din cauza spiritului lor de permanenta iscodire a lumii inconjuratoare, a descoperirii cauzelor fenomenelor naturale sau a descoperirii adevaratei alcatuiri a naturii, a fiintei, a lumii in general.

Este cunoscuta astazi frenezia cu care inchizitia tortura si ucidea pe oricine indraznea sa afirme ca lucrurile stau altfel decat sustin ei si opozitia permanenta si uneori salbatica a bisericii la descoperirile tehnico-stiintifice, pe care le considera lucrari ale diavolului. Denumirea de Ev Mediu Intunecat pe care omenirea a dat-o celor 1000 de ani de dominatie absoluta a bisericii, intre impunerea crestinismului prin forta armelor de catre romani, adica vechii italieni, si Renasterea noilor italieni care l-au detronat, vine tocmai de la interdictia totala, hotarata de catre bisericile crestine, a permisiunii cunoasterii de catre oameni a altor realitati decat cele dogmatice si absurde promovate de ele.

Renasterea a deschis, putin cate putin, calea catre cunoastere, catre descoperiri, catre intelegere si, mai ales, catre exprimarea libera a ideilor stiintifice si tehnice. Valul de descoperiri si aplicatii ale acestora in viata de zi cu zi a transformat societatea umana, dintr-una aproape animalica si foarte primitiva in anii de dominatie ai bisericilor intr-una foarte emancipata astazi. Ateii, care niciodata nu au fost de acord sa accepte toate prostiile si minciunile bisericilor ca fiind adevaruri absolute, au transformat aceasta cunoastere in realizari tehnice care sunt acceptate astazi si de reprezentantii bisericii - care s-au dotat cu masini, calculatoare, telefoane mobile sau aer conditionat cu mult timp  inaintea credinciosilor pe care ii pastoresc, pentru ca au mai multi bani ca ei - si au reusit, in pofida opozitiei de veacuri a bisericilor, sa demonstreze ca omul poate fi mai presus de natura care il inconjoara si la fel de egal cu divinitatea care l-a creat. Insa, evident, este vorba de omul creat, pentru ca cel evoluat inca mai sustine si astazi ca trebuie sa i se supuna neconditionat unei divinitati disparute sau inactive.

Daca un traitor al vremurilor lui Moise sau unul de pe vremea lui Iisus ar putea ajunge, prin absurd, astazi, in lumea noastra, ar putea jura cu toata sinceritatea ca a trecut deja de sfarsitul lumii, ca Judecata de apoi s-a incheiat, ca Apocalipsa si-a facut treaba si a filtrat binele de rau iar oamenii pe care ii vede sunt cei alesi si traiesc - e drept ca nu vesnic, asa cum se credea, dar totusi traiesc - o viata de desfatari si placeri.

Revenit in lumea lui, ar povesti tuturor ca a vazut noua imparatie, profetita de mai stiu eu cine - asta depinde de vechimea privitorului - in care o multime enorma de oameni (mai mult ca sigur adunati in decursul veacurilor, ca altfel cum sa fie atat de multi?) duc o viata de huzur, au tot ce vor la dispozitie - de exemplu niste care minunate, care merg singure, unele chiar cat un castel de mari, pasari uriase care duc in burta lor omenirea unei cetati, cantari divine care vin parca de nicaieri, oglinzi fermecate in care vezi trecutul, prezentul si viitorul dupa cum doresti, chilii cu caldura si frig la cerere, actionate de  niste boabe fermecate lipite pe o tipsie mica - si multe, multe, multe alte minuni, pe care nici sa ti le inchipui mai ca nu poti. Dar poate ca ar remarca, totusi, ca acestia au ramas tot oameni, care inca mai cartesc si acolo in rai si nu le convine ba una, ba alta, inca unii mai fac si prostii si au de suferit - ba chiar unii mor a doua oara, probabil ca merg in iad.

Si daca acelui vizitator in timp i s-ar parea ca e in rai, oare noua de ce ni s-o parea ca nu? Nu cumva am trecut deja, pe nesimtite, pragul imparatiei eterne, si ar trebui sa renuntam la a mai cauta-o dupa moarte? Caci iata ca am ajuns ca noi, oamenii timpurilor acestea, multumita titanilor moderni, adica ateilor, cartitorilor si necredinciosilor care au vrut sa se convinga ca lucrurile stau asa sau altfel si au cautat si experimentat adevaruri altadata imposibil de sustinut fara riscul arderii pe rug, sa stapanim secretele zeilor - carele de foc, oglinzile fermecate, baghetele magice, pasarile fermecate, fulgerele si tunetele, si multe altele. Datorita acestora suntem capabili acum, ca si societate, sa calatorim in ceruri sau sub ape ca si zeii, sa prevedem vremea, eruptiile, cutremurele, inundatiile, sa stapanim epidemii sau sa cunoastem in timp real tot ceea ce se petrece in lume.

Supravegherea de la inaltime a pamantului, localizarea automata in spatiu a unui lucru sau a unei fiinte, comunicatiile la orice distanta cu sunet si imagine, recunoasterea persoanelor de catre calculatoare, vederea pe timp de noapte sau in interiorul corpurilor si fiintelor, simularea de procese si fenomene inainte ca acestea sa se produca ori a unor obiecte si masini inca inainte de a le construi sunt doar o parte din posibilitatile tehnice ale omenirii de azi, rezultate ale creatiei acestor adevarati si autentici titani ai lumii moderne si contemporane care sunt necredinciosii. Si daca tinem cont ca acesta este doar varful unui aisberg care se va etala in toata splendoarea sa doar dupa ce periculoasele ape ale nestiintei se vor fi evaporat sub soarele dogoritor al invataturii si educatiei, asigurand apa vie necesara generatiilor viitoare de creatori, ne putem inchipui ce minuni vor trai nepotii si nepotii nepotilor nostri in veacurile ce vor veni.

Sa le multumim deci acestor necredinciosi care ne-au oferit in dar, fara a ne cere nimic in schimb,  adevarata placere a vietii emancipate si ne-au creat speranta unei vieti divine in viitor.

Dar sa-i tratam cum merita, adica intocmai ca pe niste talhari, pe cei care au dorit sa ne tina in lanturile nestiintei si in umilinta inchinarii la o divinitate care o fi fost ea candva mare si tare, dar pe care am ajuns-o in doar o clipa de libertate si o vom depasi in curand prin puterea mintilor noastre create.

Doar datorita lor, acestor titani, eroi sau ingeri ai timpurilor moderne, conditia umana a cunoscut o crestere spectaculoasa, chiar daca inca nu in toate comunitatile, aducand omul in postura de zeu si permitandu-i sa se mai ridice inca si mai sus pe scara posibilitatilor cognitive si tehnologice.

 

 Despre Cartea Sfanta

Cartea sfanta, in principiu, ar putea fi chiar sfanta, in sensul ca ar fi putut sa aiba, la origini, un continut care, desi poate de neinteles pentru acei oameni din trecut, carora le-a fost data spre pastrare, trebuia pastrat si perpetuat cu orice pret de catre cei initiati intr-ale adevarurilor acelor vremuri, pentru a putea fi accesibila si unor generatii mai tarzii, capabile a intelege si interpreta corect invataturile lasate.

Nu ar trebui sa fie nici o indoiala ca lucrurile asa au stat, daca s-ar putea recupera originalele, nealterate inca. Insa chiar si cea mai veche scriere religioasa cunoscuta, Enuma Elish, este certificata ca fiind o compilare a unor scrieri si mai vechi, adaptate de scribii lui Hammurabi la cerintele vremii sale, adica trunchiate si modificate dupa comanda stapanului. Asa ca nu avem nici o informatie, astazi cel putin, despre adevaratul continut si adevaratul sens al primei sau primelor scrieri, care ar fi putut fi chiar o carte de invatatura, de exemple pozitive si negative, de morala, de indrumare.

Biblia noastra crestina, prin prima ei parte, vechiul testament, este si ea o urmasa handicapata a originalului arhaic, deoarece contine o multitudine de extrase din vechi scrieri, trunchiate, cenzurate,  imbunatatite, canonizate si apoi insailate si, in plus, a fost contaminata in timp, prin traducere si copiere, de cultura sau incultura si de interesele personale ale celui care a efectuat ori ale celui care a comandat actiunea. Aceasta contine foarte multe pilde si invataminte, ratacite printre alte scrieri, motiv pentru care eu as considera ca a fost, la origine, ca un ghid al parintelui care, nevoit din motive obiective sa-si paraseasca pruncul in seama vitregiilor naturii, ii lasa o culegere de sfaturi si indicatii de actiune pentru ca sa-i fie mai usor sa razbata in cautarea lui, cand va fi vremea.

Acest concept, care sustine ca o carte sfanta chiar ar putea sa fi fost la origine ,,sfanta", adica foarte valoroasa si de pastrat cu orice pret pentru generatiile urmatoare, mi-a fost sugerat de o vorba din batrani - vorbe la care eu personal tin foarte mult si apelez foarte des, pentru ca toate s-au dovedit a fi pilde de intelepciune si o sursa de adevar incontestabil - care spune ceva de genul ca ,,necunoscute si neintelese sunt caile domnului, dar ele trebuie urmate cu sfintenie pentru ca sunt cele drepte”.  Tradus, ar insemna ca sunt neinteligibile pentru cei de atunci, dar vor deveni inteligibile la un moment dat - si acest moment se pare ca a inceput sa se desfasoare de ceva vreme incoace.

Un alt concept pe care cred eu ca il contin scrierile vechi este si acela ca, indiferent cate pacate faci atunci cand mintea ti-e ratacita sau necoapta, daca pana la urma te destepti si te dai pe brazda vei fi iertat si acceptat in lumea celor buni. Conceptul, care spune ca ,,orice sfant are un trecut si orice pacatos poate avea un viitor" (atribuit, se pare, poetului irlandez Oscar Wilde), desi este criticat de cei care il vad doar ca un mod de a profita de ispite tot timpul vietii si apoi de a face pe pocaitul la batranete pentru a ajunge in rai, poate fi de fapt o certificare a faptului ca, daca la un moment dat constientizezi totusi cine esti si care e rolul tau in univers, si renunti la lucrurile si obiceiurile neconforme statutului tau de om, caracteristice doar animalului, toate prostiile pe care le-ai facut in perioada anterioara, in perioada copilariei, vor fi arhivate, aprecierea facandu-se exclusiv dupa comportamentul de la maturitate. Adica este vorba despre iertarea si arhivarea pacatelor omenirii, si nicidecum ale oamenilor, care oricum mor si nu mai au cui da socoteala.

Un alt concept pare a fi cel cu viata vesnica, sau cu viata de apoi. Nu despre o viata dupa moarte a omului ca fiinta era vorba acolo, dupa mine, ci despre o viata vesnica - si fericita - a omenirii, dupa ce se va fi desteptat din intunericul nestiintei si dupa ce se va fi judecat si indreptat, prin proprie vointa si prin proprie putinta, curatata fiind prin evolutie si maturizare atat de pacate cat si de pacatosi - adica exact ceea ce incerc sa arat eu acum ca traim sau ne pregatim sa traim in viitorul apropiat.

Mai exista apoi si o alegorie, din punctul meu de vedere, in biblie, care se numeste povestea lui Noe si a potopului. Toata lumea - sau, ma rog, aproape toata - a interpretat-o ca atare, ca pe o actiune desfasurata atunci si acolo, unii considerand-o salvarea omenirii actuale iar altii criticand-o pentru eventuala ei neconcordanta cu ratiunea stiintifica din zilele lor. Eu cred insa in posibilitatea de a fi doar un sfat: ,,Baieti, cand va veni vremea sa o stergeti, ca nu mai tine, ca nu mai puteti scapa altfel de reziduurile acumulate din cauza unei evolutii eronate, sau poate a unei evolutii controlate de cine nu trebuie, deci cand vine vremea, sa nu o faceti asa, cu mainile in buzunare, pentru ca tare rau o sa va para, noi asa am facut si dupa aceea a trebuit sa cream totul de la zero. Luati-va cu voi cate o specie din fiecare vietuitoare de pe pamant, sub forma de gene sau embrioni, conservati-le in ,,arca” voastra, si vedeti voi acolo, cand o sa ajungeti, de care va folositi si de care nu. Nu mai zic de faptul ca pe drum poate v-o fi foame, si un iedut sau vitelus nu va strica - pentru ca si daca o fi de la eprubeta, ce, mai faceti mofturi la ananghie?”.

Si cele sapte zile ale creatiei par a fi altceva. Majoritatea le iau ca atare, de sapte zile, dar de fapt cred ca este vorba de sapte etape, si nici macar nu stiu cu certitudine daca toate au fost egale in timp. Ca o paranteza, nu ar fi exclus sa aflam in viitorul apropiat ca de fapt divinitatea inca se afla in cea de-a saptea etapa, odihna, si de aceea nu am mai vazut-o de mult pe la noi. Posibil ar fi, avand in vedere ca noi, omenirea, nici nu ne-am trezit bine din intunecimea superstitiilor ca am si inceput sa concepem planuri de creare a conditiilor de viata pe planetele din jurul nostru (in fond, daca suntem urmasii acelor creatori, si le mostenim calitatile, de ce sa nu credem ca si ei au facut la fel cu lumea noastra?) in mai multe etape. Adica mai intai sa cream conditiile aparitiei vietii in principiu, prin modificarea compozitiei litosferei si apoi a atmosferei, apoi sa facem lumina indepartand norii - de exemplu - care o ascund, apoi sa aducem specii de plante si animale care corespund conditiilor locale, apoi sa le eliminam artificial pe cele periculoase … si asa mai departe. Asa or fi facut si ceilalti? Or fi de toate sapte etape?

In principiu, eu cred ca si potopul, ca si celelalte evenimente importante relatate nu doar de biblie, ci si de alte scrieri arhaice, sunt reale. In decursul timpurilor au existat inundatii, secete, incendii, ingheturi, cutremure, eruptii, vijelii - si unele de proportii catastrofale, pe care omenirea le-a retinut, ca pe niste evenimente iesite din comun. Desigur ca cei care au redactat in timp textele respective le-au mai cosmetizat, fie din eroare, fie din neintelegere, fie pur si simplu din interes. Atata doar ca restul povestilor s-au pierdut in timp, din motive de razboaie si distrugeri deliberate.

Chiar si reintoarcerea creatorului cred ca este o certitudine, doar ca trebuie tinut cont de trei elemente: unul este timpul, care pentru om este foarte lung daca este mai mare de doua-trei generatii, in timp ce pentru umanitate este rezonabil chiar daca este vorba de mii de generatii, al doilea este evolutia umanitatii, care se afla acum intr-o faza intermediara, similara adolescentei, dar intr-un viitor nu prea indepartat va deveni responsabila si va semana parintelui sau, devenind astfel creator si putandu-si deci asuma rolul mostenit, iar al treilea este ca lucrurile nu trebuie luate neaparat asa cum sunt prezentate, ci doar simbolic, astfel creatorul reintors putand fi de fapt fiul sau uman - dar nu Iisus, cum cred unii, ci umanitatea, omul propriu-zis, cel creat, desigur.

Iar judecata de apoi probabil ca o va face omenirea la momentul oportun, asa cum acum a inceput deja sa-i judece pe faraoni sau pe vechii regi, de la a caror domnie au trecut milenii si deci nu mai poate fi influentata de nimic si de nimeni, fiind astfel foarte corecta, si cum a fost de altfel prezis si pe la inceputul evangheliilor apostolilor lui Iisus.

Reincarnarea - un alt concept foarte vechi, prezent in special in cultura Asiei si Indiei, unde se pare ca au fost conservate cele mai multe din invataturile originare, probabil din cauza ca sunt zone mai apropiate de originea creatiei, undeva pe acolo avand loc nasterea omenirii moderne - poate fi de fapt doar o interpretare a ideii de transformare, in viitor, a actualelor fiinte umane intr-un organism superior, evoluat, in care oamenii de azi vor fi celulele organismului de maine. Aceasta ar putea inlocui moartea umanitatii, care evolueaza si ea, proportional, ca si omul, dar la o alta scara a timpului.

O alta alegorie, cea privind viata vesnica, poate fi de fapt o atentionare ca viata vesnica va fi oferita doar celor care, la reintoarcerea creatorului, dupa judecata de apoi, vor fi conformi cu solicitarile sale, adica vor corespunde criteriilor umane si nu celor animale, dovedind astfel ca sunt creati si nu evoluati, si nicidecum celor care i se inchina umil, dar nu au creat nimic la viata lor. Si nici nu cred ca este vorba de viata vesnica acordata unei persoane, ci a unor caracteristici, care pot fi clonate generatie dupa generatie.

Viata vesnica - dar si aceea destul de relativa - poate avea, dupa mine, doar umanitatea, ca si comunitate, sau poate doar ratiunea, care nu mai moare, ci doar se transforma dupa imbatranire in altceva superior, prin asociere cu alte comunitati identice sau cel putin compatibile.

In paranteza fie spus, adorarea unor animale, in cadrul ritualurilor religioase animiste ori totemice din anumite zone ale lumii, ar putea reprezenta doar ramasita unei educatii arhaice, careia i s-a pierdut sensul si rostul, si din care a mai ramas si s-a transmis doar esentialul – necesitatea de a se avea grija de – sau fata de – respectivul animal. Educatia respectiva ar fi putut fi rodul invatamintelor initiatice pe care divinitatea creatoare le-a facut omului creat la inceputuri, dupa ce a terminat de modificat fauna si flora terestra, creind speciile de animale domestice si respectiv inoculand teama de om celor salbatice, si a tinut sa le explice creatiilor sale umane ce a reusit si ce nu prea in toata aceasta realizare.

Si, in general, cred ca foarte multe credinte actuale sunt denaturari si transfigurari (voite sau absolut de conjuctura) a unor vechi cunostinte stiintifice, care fie ca nu au fost intelese corect de catre cei care le-au aflat si dat mai departe, fie au fost modificate voit de catre unii interesati, fie si-au pierdut intelesul si sensul prin pierderea bazei de cunostinte, in urma disparitiei initiatilor si, mai ales, a divinitatii creatoare.

Rezumand, se pare ca scrierile arhaice despre care se sustine ca sunt sfinte chiar au fost candva asa - prin sfant intelegandu-se ceva adevarat si foarte important, care trebuie perpetuat - doar ca nu in forma aceasta, pe care o cunoastem noi acum si pe care o propovaduiesc religiile. Pentru a se ajunge la varianta initiala vor trebui cautate, in continuare, cat mai multe indicii despre originalele acestor scrieri.

Mai exact spus, e nevoie de timp si de alte descoperiri pentru ca toate documentele originale care au stat la baza religiilor lumii sa fie descoperite si studiate, apoi refacute, apoi intelese si abia atunci vom intelege de ce scrierile vechi au fost considerate sfinte. Poate pentru ca erau sfaturile divinitatii creatoare catre copilul sau, menite a-l indruma in lipsa lui.

Altfel spus, se pare ca scrierea sfanta, la originile ei, s-ar fi dorit a fi de fapt o memorie a umanitatii si o sursa de sfaturi utile. Pentru ca a fost considerata sfanta, a fost pastrata si trebuie sa nu bucuram, poate chiar sa fim fericiti ca strabunii nostrii, in ignoranta si misticismul lor, au pastrat-o, au aparat-o si au salvat-o de la distrugere, chiar daca doar in varianta revizuita si adaugita de acum. Pacat ca acest lucru nu s-a intamplat si cu multe alte scrieri vechi, pe care, de-a lungul timpului, salbaticiuni cu fata umana le-au ars sau distrus, in prostia lor.

Dar sa nu disperam, din doua motive: Primul ar fi ca suntem abia la inceputul desteptarii noastre ca umanitate constienta si abia am inceput sa descoperim, arheologic, secretele stramosilor nostri. Exista foarte multe sanse ca, in viitorul apropiat sau mai putin apropiat, multe astfel de comori considerate pierdute sa fie aduse din nou la lumina, si aceasta intr-o vreme in care descoperirea lor nu le-ar mai compromite existenta. Este posibil ca noi, astazi, sa nu avem nici habar de cate alte Pompeiuri ascund marturii fantastice in tainitele lor inca sigilate.

Al doilea motiv ar fi ca, daca noi am descoperi astazi totul, generatiile viitoare se vor simti frustrate si, din plictiseala, poate vor fi tentate sa faca iar prostii. Asa ca haideti sa fim intelegatori si sa le lasam si copiilor, respectiv nepotilor si stranepotilor nostri cate ceva de descoperit si de interpretat.

Incheind si concluzionand, scrierile foarte vechi, initiale, care au stat la originea Cartilor sfinte, ar fi putut fi lectii pentru oamenii creati, care sa le serveasca atunci cand vor intelege lumea si sensul existentei lor. Daca e drept ca, odata cu trecerea vremurilor, modificarea de catre ignorantii egoisti le-a adaugat multe atrocitati si poate ca le-a sters multe adevaruri, la fel de drept este si ca insusi faptul ca s-au mai pastrat  constituie un avantaj imens, pentru ca nasc intrebari, isca unele controverse care genereaza dialoguri, pun problema unei cercetari aprofundate si pasionale, care ar putea duce in viitor la descoperiri remarcabile si poate chiar la restabilirea adevarului.

Si ma intreb daca nu cumva in acele descoperiri viitoare nu vom gasi si explicatia existentei castelor sociale vechi si a sclaviei agreate de religie - si anume ca evoluatii faceau parte din casta inferioara sau erau sclavi si au fost tolerati doar pentru a fi executantii strategiilor creatilor, componenti ai castei superioare - si respectiv explicatia pacatului originar - pe care eu il consider amestecul celor doua tipuri umane, prin care anumite realitati au fost tradate cui nu trebuia, amestec infaptuit din cauza ca unii dintre creatii ancestrali au incalcat regulile, luandu-si sotii sau concubine dintre frumusetile evoluate si astfel au contaminat genomul originar al omului creat cu trasaturi inadecvate cu statutul lor, condamnandu-si astfel singuri viitorul si urmasii. Poate ca asta era pacatul, descoperirea adevarului de catre neinitiati si incapabili in a-l utiliza corect.

 

 Despre conservarea mediului, religia societatilor moderne

Se inalta astazi, incet-incet, o noua religie, numita conservarea mediului, bazata pe renegarea dezvoltarii, stoparea evolutiei, oprirea progresului. Sustinuta de politicieni, despre care se stie ca sunt urmasii fideli ai liderilor religiosi de alta data, deoarece promoveaza materialismul, supunerea, coruptia etc. - tot in favoarea lor, dar in numele statului, care este noua autoritate morala si religioasa - evident ca nu ar putea sa promoveze decat opusul progresului si dezvoltarii - adica doar conservatorismul si involutia.

Desigur ca e absurd acum sa mai sustii asemenea teze, cand istoria iti arata ca nici un fel de piedici nu au reusit sa stopeze evolutia umanitatii, nici macar violenta extrema, iar vremurile blande de acum nu vor reusi nici atat, dar politicienii oricum nu inteleg istoria, oricum nu inteleg absurdul, oricum nu se pricep sa promoveze altceva decat propriile interese si oricum au interesele lor materiale care ii indeamna sa incerce impingerea beneficiilor inspre propriile lor buzunare.

Conservarea speciilor este in principiu un lucru bun, daca se face ca atare, adica prin conservare. Daca incercam insa, asa cum se pare ca s-a impus moda acum, sa le conservam fizic, ,,in situ”, conservatorismul nostru care nu permite evolutiei sa-si faca treaba nestingherita ne va aduce necazuri in viitor.

Conservarea mediului este de asemenea un lucru bun, in principiu. Dar sa impiedici progresul firesc al naturii ori al omenirii din ratiuni conservatoriste, acuzand omul ca a modificat mediul cand acesta nu a fost in stare in toata existenta lui sa faca ceea ce natura face doar la eruptia unui vulcan amarat, e ori prostie, ori ticalosie.

Noi, oamenii, care abia ne-am desteptat din ignoranta animalului, nu suntem inca in stare sa concuram natura si actiunile ei, nici negativ, nici pozitiv. Bancul cu poluarea industriala este deja expirat, fiind deja demonstrat ca natura a facut fata unor poluari de mii de ori mai intense datorate vulcanismului si tectonicii in general, ca incalzirea si racirea globala s-au repetat de sute de ori in erele geologice trecute fara ca omul sa fi existat pe acolo, ca orice sfarsit al unei specii inseamna inceputul pentru alta, ca evolutia in sine oricum nu poate fi controlata de om, oricat de grozav s-ar crede el acum. Probabil ca o va controla candva, dar in nici un caz acum, si sunt multe sanse ca nici macar aici.

Si lumea nu s-a prabusit in haos, viata pe pamant nu a disparut total din cauza poluarii induse natural de vulcanism sau de asteroizii rataciti pe la noi - ci doar s-a modificat si s-a diversificat, au plecat unele specii si altele le-au luat locul. Au fost epoci geologice in care modificarile climatice naturale au generat extinctia aproape totala a speciilor, lucru pe care omul nu prea este capabil sa-l faca - si totusi viata nu a disparut de pe pamant, ba chiar a evoluat catre inteligenta si ratiune.

Conservatorismul in sine, ca si curent filozofic ori ca actiune intreprinsa, nu e nici de condamnat, nici de neglijat. Doar ca nu trebuie sa inlocuiasca prin actiunea sa progresul, daca vrem sa ramanem oameni si sa mergem pe calea progresului. Ca de altfel si liberalismul, care, desi inseamna progres si dezvoltare, daca este aplicat necontrolat poate duce la sindromul ,,vreau sa fiu baiat mare”, generand (dupa primele clipe de euforie) sentimentul coplesirii, al neputintei indeplinirii unor sarcini pentru care nu te-ai pregatit inca destul sau pentru care inca nu ti-ai creat infrastructura.

Iar campionii absoluti ai conservatorismului sunt tocmai evoluatii, care, mai mult, pluseaza si promoveaza chiar involutia umanitatii, numita patetic ,,reintoarcere la natura" sau ,,stil de viata eco", prin care ei inteleg un mod de viata primitiv si detehnicizat. Dar uita sa spuna si ca fac asta doar ca sa readuca totul in epoca de piatra, ca sa le fie lor mai usor de trait, avand in vedere ca civilizatia si emanciparea cer pe de-o parte un efort intelectual care pe ei ii cam depaseste, iar  pe de alta parte le reduce dramatic sansele de-a mai putea instaura vreodata ,,legea junglei” in societate, singura care i-ar promova din nou la putere.

Concluzionand, se pare ca ideea de promovare a unor noi curente religioase sau poate parareligioase de catre cei interesati sa conduca, sa castige si sa impuna nu a disparut, si probabil ca nici nu o sa dispara atata timp cat la conducerea comunitatilor se vor afla aceeasi exponenti ai evoluatilor, interesati nu de trecut si viitor, ci exclusiv de prezent si de beneficiile lui materiale.

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

0 comentarii pentru Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9

Fii primul care adauga un comentariu!


Spune-ti parerea despre Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR