Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final

Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final

postat la data 18.01.2012, ora 13:58
categorie: Opinii și păreri

Share | |


 


                              SENSUL EXISTENTEI UMANE

 

Motto:   Noi stim ce suntem, dar nu stim ce putem fi   (Shakespeare, Hamlet)

 

Despre sensul existentei omului

Sensul existentei reprezinta ansamblul motivatiilor pe care omul le vede ca fiind scopul existentei sale si a urmasilor sai, motivul sau de a trai si de a-si asigura urmasi, respectiv rolul sau si al urmasilor sai, previzibil in evolutia viitoare a lumii inconjuratoare, plecand de la o baza de date mai mult sau mai putin reala, dependenta de stadiul de cunoastere a lumii specific vremii in care se face. Astfel, sensul existentei umane in perioada contemporana se modifica radical fata de cel preconizat ieri, cand inca ni se mai impunea o pregatire pe pamant pentru o viata de rob dupa moarte, iluzorie si vaga, intre timp perceptia omului asupra lumii schimbandu-se fundamental datorita progresului stiintific si, mai ales, informational. Omul rational de astazi nu mai accepta in nici un caz un rol de rob intr-o viata vesnica iluzorie pentru o divinitate imateriala si totalitara.

Reperele de la care omenirea pleaca astazi spre viitor sunt definite de o natura umana inca duala, reflectand intr-o masura mai mare defectele evolutiei decat atuurile creatiei, o conditie umana inca departe de ideal tocmai din cauza manifestarilor determinate de aceasta dualitate, o societate umana aflata partial inca in tranzitie de la totalitarismul primitiv de ieri catre democratie (care doar ea poate asigura o alta tranzitie, viitoare, catre idealismul societatii profetice de maine) si un sens al existentei plin de sperante pentru un viitor dorit, visat, profetit dar inca neimplinit.

Considerand ca omul este acea fiinta superioara si rationala care are privirea atintita inainte, spre viitor si progres, care are idealuri creatoare si care se comporta demn, dezinteresat material si tolerant cu semenii sai, pe care l-am apreciat ca fiind omul creat, sensul existentei sale in urmatoarea etapa de dezvoltare a umanitatii este destul de clar definit ca fiind creativ si exploratoriu. Pentru acesta, epocile in care omul era considerat ca fiind destinat ploconelilor si inchinarilor de tot felul au trecut rand pe rand, acel destin fiind de fapt exprimarea celor care erau dispusi sa afirme tot felul de baliverne numai sa poata ei stapani, din interese pur materiale si egoiste, o cat mai mare parte din lume.

Si o faceau nu din dorinta de a se ploconi ei cuiva, ci doar pentru a-i convinge pe ceilalti ca sunt datori sa se ploconeasca in fata lor, ca si reprezentanti ai autoritatii divinului. Admitand insa ca, cel putin deocamdata, trebuie sa luam in considerare ambele componente ale dualitatii naturii umane, vom avea in vedere si faptul ca oamenii evoluati sau de conditie joasa ar dori o intoarcere la natura, o retrogradare a conditiei lor pana la cea de animal, situatie in care ar avea marele avantaj de a nu trebui sa gandeasca, sa planifice, sa simuleze si sa construiasca, asteptand totul de-a gata de la cineva de-acolo, de sus, care poate ca ii iubeste. Cele doua dorinte si idealuri sunt oarecum contradictorii si pot genera conflicte daca se incearca aplicarea generalizata a fiecaruia din ele in masa comuna a populatiei umane, motiv pentru care solutia optima ar fi o intelegere temporara intre parti pana cand adeptii artificialului isi vor putea crea conditiile de emigrare catre o alta lume, prin construirea unei arce artificiale care sa le permita o calatorie cosmica in necunoscut, lasandu-le adeptilor naturalului pamantul, pentru a-l stapani si exploata.

Sensul existentei umane poate fi considerat si ca fiind o simulare mentala a unui viitor previzibil. Acesta simulare, ca orice proces, este dependenta de datele care se introduc si de aceea a fost intotdeauna dependenta atat de filozofia vremurilor la care se facea simularea, cat si de nivelul de cunoastere al acelor vremuri. Cu cat mai multe date sunt avute la dispozitie si cu cat mai multe din acestea sunt reale, si simularea se apropie de o realitate certa si va corespunde unei realitati viitoare.

Datele privesc atat originea omului cat si evolutia sa in timp, apoi posibilitatile sale, dar si mediul, controlul acestui mediu, controlul calitatii vietii si multi alti factori. Astfel, bazandu-ne pe datele avute astazi la dispozitie, daca pentru un viitor mai apropiat se poate aprecia ca sensul existentei omului este sa transforme societatea sa, prin constructie si creatie permanenta, in acea forma de societate ideala pe care o evoca post-apocalipsa biblica, in care exista doar dreptate, demnitate, satisfactie si progres - pentru un viitor mai indepartat se poate aprecia ca sensul existentei sale va fi sa plece in cautarea creatorului sau disparut, devenind colonizator si creator de lumi noi, iar intr-un viitor foarte indepartat, sensul existentei sale ca fiinta va fi luat de sensul existentei sale ca si umanitate, omul ca fiinta devenind probabil doar o componenta a unei superfiinte cosmice, in care probabil va avea un rol de celula.

 

Evolutia sensului existentei umane in decursul vremurilor

De-a lungul evolutiei sale, omul si-a pus mai mereu problema sensului existentei sale in viitor si a rolului sau in lumea inconjuratoare. In functie de vremi, acest sens a avut mai multe interpretari diferite, majoritatea insa strans legate de divinitatile venerate.

De exemplu, sensul existentei umane in Enuma Elish este proslavirea divinitatilor creatoare, zeul suprem Marduk creind omul, pe umilul Anunnaki, tocmai in acest scop.

Conform genezei biblice, sensul existentei omului este stapanirea pamantului, a florei si faunei sale

Conform crestinismului, rolul omului era de pregatire pentru robia vesnica din lumea de dincolo.

In lumea romana, omul avea acelasi rol de slujitor pamantean si slavitor al zeitatilor de tot felul.

Si grecii antici, oricat de democrati au fost ei, tot robi ai divinitatilor se credeau si deci sensul existentei lor era considerat aceeasi venerare a zeitatilor.

Iata insa ca astazi, odata cu schimbarile de ordin tehnico-stiintific si cultural initiate de renastere si accentuate de contemporaneitate, care promoveaza si demonstreaza idei si ideologii radical opuse celor de pana curand - odata cu implementarea in constiinta oamenilor a realitatii ca ei sunt urmasii de drept ai divinitatilor de altadata, de mult disparute, dar si ca detin toate puterile si posibilitatile care altadata erau atribuite acelor zei - se intrevede si un nou rost al omului in lume. Este vorba de rolul de creator al viitorului lumii sale, adica altfel spus un rol de divinitate, care ii revine fie ca urmas de drept si mostenitor al creatorului sau, disparut de ceva vreme fara urma, fie ca fiinta superioara, care a ajuns din urma, prin evolutie naturala, divinitatile mitologice - ca si posibilitati de exprimare fizica si intelectuala - si tinde sa le depaseasca prin manipularea fortelor naturale, a energiilor din mediul sau si a informatiei de orice fel.

Ca variante preconizate pentru un viitor previzibil, din punctul de vedere al sensului existentei umane, avem mai multe optiuni. Una dintre acestea ar putea fi cea clasica si indelung experimentata in trecut de pregatire pentru viata de apoi, deci un rol de rob tranzitional, fara nici o alta speranta de viitor decat robia vesnica, rol implementat de crestini in Evul Mediu si care poate fi repus pe tapet de fundamentalistii de orice religie. O alta optiune ar fi cea eroica, prin jertfirea, mai mult sau mai putin benevola, catre divinitate, in care sensul existentei ar fi trecerea violenta in lumea divina, dupa obiceiul dacilor sau al maiasilor, de exemplu. A treia optiune ar putea fi un sens al existentei umil, de animal haituit, fara nici un scop decat supravietuirea, comun oricarei societati primitive si previzibil in situatia in care se alege varianta reintoarcerii la natura primordiala. Ar mai exista si varianta unei existente violente, de razboinic permanent, cum traiau de exemplu spartanii sau, mai tarziu, mongolii, care nu aveau alt tel in viata decat sa distruga cat mai multe locuri si sa ucida cat mai multi oameni. Si, cu voia dumneavoastra, ultima pe lista, optiunea unui sens al existentei creator, divin, de comunitate cosmica hotarata sa supravietuiasca nu doar autodistrugerii sistemului nostru solar, ci si, eventual, autocontractiei previzibile a universului.

Sta in puterea noastra, a oamenilor rationali ai acestor vremuri, sa analizam si sa alegem una din aceste variante, si anume pe cea care credem ca ni se potriveste cel mai bine. Pentru a ne alege insa viitorul, haide sa aruncam mai intai o privire prin trecut, la sensul existentei umane specific acelor perioade, respectiv la viitorul pe care si-l intrevedeau acei stramosi ai nostri, dupa care sa incercam sa creionam si un viitor posibil din perspectiva zilei de astazi.

 

 Sensul existentei omului in paleolitic

In acele vremuri salbatice, singurul sens al existentei umane putea sa fie supravietuirea, ca la orice alta vietuitoare. Omul acelor vremuri, chiar daca incepuse sa aiba constiinta existentei sale, nu cred ca isi putea face planuri de viitor pe mai mult de un anotimp, pentru care probabil ca isi facea provizii de hrana si, mai tarziu, de lemne. Viitorul era destul de neclar si nici nu cred ca preocupa pe cineva din comunitate atunci. Spre sfarsitul perioadei, cand incepe sa deseneze in pesteri, probabil ca incepe sa intuiasca o legatura intre el, ca om, si restul faunei, dar o legatura destul de incerta astazi. Iar in ceea ce priveste rolul sau in viitorul planetei si al lumii, el in mod sigur ca inca nu avea habar ca traieste pe o planeta si ca face parte dintr-o anumita lume, dar la fel de sigur ca nici lumea si nici planeta nu erau chiar de loc influentate de existenta sa inca neinsemnata.

 

Sensul existentei omului in neolitic

Supravietuirea nu mai este un scop al existentei omului care are o casa, niste unelte, niste provizii si poate visa si la altceva mai bun. Exemplul creatorului, la care a vazut lucruri care i-au blocat mintea si i-au aprins imaginatia, si educatia primita, care i-a spus despre un viitor - indepartat, dar mult mai - bun si frumos, a facut din om un visator care avea sa creeze, la ceas de tihna si odihna, multe basme si povesti care aveau sa creioneze, chiar si exagerat, un sens al existentei sale, pentru prima data omul chiar inchipuindu-si ca va avea un viitor.

Practic, in aceasta perioada se naste, inconstient poate, ideea de sens al existentei. Viitorul sau era in continuare destul de neclar, oarecum clar fiind cel mult faptul ca are un viitor al sau. Stia sau macar intuia insa ca se poate, pentru ca avea exemplul - inca neinteles pentru el, dar existent, al - creatorului sau, si probabil ca, in secret, incepuse sa spere ca, intr-o zi, si el, omul, avea sa se bucure de facilitatile acelui creator, intocmai ca un copilas care isi doreste sa fie asemenea parintelui sau, pe care il considera ca fiind cel mai grozav om din lume.

Cat despre rolul sau in viitorul planetei si al lumii probabil ca totul era la fel de confuz si de neinteles, pe de-o parte trebuind sa accepte ca educatorul sau are dreptate, pe de alta parte neintelegand de loc cum ar putea el sa faca la fel ca natura sau ca si creatorul sau, care o imita. Si asa trebuie sa se fi nascut credinta in magie, in existenta unor forte uimitoare care, desi neintelese, pot face ceea ce doar mintea poate concepe, si actiunea nu.

Nu stiu cat anume stia omul despre existenta lumii sau planetei la acel moment. Dar sunt convins ca atunci s-a nascut dorinta de a o cunoaste si de a o intelege. Pentru ca, daca a inteles ca un animal oarecare isi traieste doar clipa, el vietuind doar pentru acum si aici, si ca omul nu are un rol imediat, ci unul departe, in viitor, si deci ca pentru om nu conteaza atat de mult ce este, ci ceea ce va deveni - spre deosebire de animal, pentru care conteaza doar ceea ce este acum – atunci in mod sigur ca si-a dorit sa stie mai multe, si sa ajunga vremurile cand ii va fi dat sa si inteleaga mai multe. Doar ca toata aceasta intelegere era prea mult pentru varsta sa si, la scurt timp dupa ce a fost abandonat, a inceput sa aiba dubii asupra adevarului celor invatate si, sub presiunea vietii si a mediului, a transformat invatamintele in mituri si in basme, ulterior confiscate si transformate in religii totalitare.

,,Din pamant esti, in pamant te vei intoarce". Apologie a evolutiei, care afirma intr-o fraza simpla, dar foarte sugestiva, rostita parca de Eminescu, originea viului si deci a omului, dar si ciclicitatea vietii, aceasta afirmatie pusa in gura creatorului si extrasa din Geneza biblica, adica dintr-o carte care sustine creatia divina, ma duce la concluzia logica a sensului originar al scrierilor vechi, de pastratoare a unor adevaruri inca neintelese pentru cei care le-au perpetuat in timp, dar foarte reale astazi, cand stim din experienta aplicarii stiintei si a tehnologiilor rezultate din aceasta ca lucrurile chiar asa stau. Cu atat mai mult cu cat aceasta fraza face parte din cultura din preistorie si eu cred ca nu a fost revocata de canonizatorii acelor scrieri doar pentru ca a fost inteleasa doar ca genealogie umilitoare.

De aici am tras concluzia ca, mai mult ca sigur, cartile sfinte sunt sfinte pentru ca asa li s-a cerut acelor oameni de atunci sa fie considerate, sa fie pastrate ca niste comori, pentru ca ele contin numai adevaruri si ca sensul lor il vor intelege doar in timpurile cand ... vor creste mari. Adica, in cele ce incep astazi.

 

Sensul existentei omului in epoca metalelor

Acum a debutat si apoi a evoluat perioada cea mai critica in ceea ce priveste sensul existentei umane, perioada in care omului i se sugereaza initial, si apoi i se impune, de catre stapanii totalitari, prin dogme obligatorii, ca a fost creat exclusiv pentru a proslavi o divinitate imateriala si foarte posesiva, pretentioasa, asupritoare, dar nu intr-un mod intim, adica retras, direct si individual, ci prin expunere publica, controlabila, si prin reprezentanti desemnati si in colective manipulabile. Necesitatea de a-si inchina viata si de a-si dona rezultatele muncii catre acei reprezentanti imorali - care, asa cum am mai amintit, au generat in randul maselor vorbe de duh care exprima ipocrizia autoritatii religioase, cum ar fi ,,sa faci ce spune popa, si nu ce face el" - au erodat enorm increderea oamenilor intr-un viitor al lor, mai bun sau mai nobil, bogatia fiind asociata atunci cu vulgaritatea si promiscuitatea iar saracia cu nevoile si umilinta.

Si chiar daca, pentru o perioada, antichitatea a cunoscut o usoara deschidere catre democratie, filozofie si stiinte in perioada elenistica, cuceririle romane aveau sa le puna repede capac. Nu cred ca mai exista vreun om, in aceasta perioada, care sa mai spere la vreun viitor al sau, diferit de cel al divinitatii careia i se aservea. Cu atat mai mult cu cat s-a inoculat, incetul cu incetul, credinta ca scopul vietii pe pamant este antrenamentul pentru o viata ulterioara, dupa moarte, in slujba aceleiasi divinitati, in acest mod disparand orice speranta pentru un viitor uman fericit pe lumea aceasta materiala si palpabila.

In ceea ce priveste rolul sau in viitor, orice om era educat ca este exclusiv destinat a fi servitorul acelei divinitati si nici pomeneala de vreo acceptare a unei planete sau a unei lumi pur umane. In consecinta, aceasta perioada ar putea fi considerata o perioada de ratacire, de boala psihica indusa de abandon, specifica copilariei.

 

Sensul existentei omului in Evul Mediu

Perioada a constituit o accentuare a pierderii credintei ca mai poate exista vreun sens existential al fiintei umane, din cauza dogmatismului religios extremist. Speranta ca exista viata dupa moarte si ca aceea va fi ceva mai buna era poate singura care mai putea motiva omul sa mai traiasca. Despre un viitor al omului pe pamantul sau natal nici nu putea fi vorba, cei care indrazneau sa spere fiind imediat executati salbatic, in public.

Etapa intermediara care se credea a fi viata pe pamant, in vederea pregatirii celei vesnice, in care erau destinati a fi robi pe vecie ai unei divinitati geloase, tiranice si crude, trebuie sa fi fost un motiv in plus pentru traitorii acelor vremuri salbatice sa accepte orice tip de robie pamanteana, constiinta fatalitatii destinului lor fiind preponderenta iar cale de iesire din aceasta situatie nu intrezareau. Era inexistenta orice speranta intr-un viitor fericit pe pamant pentru oameni, asa cum inexistenta era si lumea omului sau vreo planeta. Oamenii erau considerati in tranzitie pe pamant, ca etapa intermediara de pregatire spirituala in drumul lor catre robia vesnica. Abia la sfarsitul perioadei, un usor curent de gandire mai libera incepe sa adie dinspre Roma, cea care impusese prin forta armelor si a terorii cu o mie de ani inainte religia crestina, plaga canceroasa a societatii umane care avea sa o franeze in evolutia ei si sa ii produca rani si boli care inca mai dainuie si in zilele noastre.

 

Sensul existentei omului in perioada renascentista

Acum se produce o deschidere majora a perspectivei viitorului societatii si omului datorita descoperirilor stiintifice si respectiv aplicatiilor practice ale acestora, descoperiri care dezvaluie o lume mult mai usor de inteles si de acceptat decat cea divina anterioara, sperantele pentru un viitor al omenirii pe planeta ei crescand exponential cu fiecare noua revelatie stiintifica. Intelegerea alcatuirii lumii noastre materiale si a amplasarii ei in imensitatea universului ofera omului posibilitatea de a intui ca va putea controla viitorul sau si al mediului sau, chiar daca inca nu stia nici cum si nici cand anume o va putea face.

Antropologia, arheologia si istoria aduc dovezi ale altui trecut al planetei si al omului decat cel promovat de religie, intarind astfel increderea omului in propriile puteri, necenzurate de vreo divinitate absurda, si motivandu-l in incercarea de a atinge perfectiunea prin creatiile sale. Deschiderea catre cunoastere i-a oferit omului sperante foarte mari intr-un altfel de viitor, pe masura nazuintelor sale, pentru propasirea sa si nu a vreunei divinitati geloase si posesive, deschizandu-i perspectivele visarii multor forme de libertate si progres.

Desi aflata abia la inceput, stiinta deja poate confirma ca intr-un viitor oarecare omul va stapani la fel de multe taine ca si divinitatea creatoare de altadata, a carei amintire inca il mai rascoleste uneori din mituri, basme si povesti. Si, mai ales, omul intelege tot mai clar ca va avea un rol major in modelarea viitorului, atat pentru el cat si pentru intreaga lume, respectiv pentru planeta pe care traieste. Incepe tot mai convins sa creada ca, pentru ca are ratiune si capacitate creatoare, sensul existentei sale, ca fiinta, este sa transforme societatea in care traieste, prin constructie si creatie permanenta, in acea forma de societate pe care o evoca apocalipsa biblica, in care exista doar dreptate, demnitate, satisfactie si progres.

Oamenii rationali incep sa inteleaga acum ca statul, si in general comunitatea, sunt ulterioare omului - fie el creat, fie evoluat - pentru ca nu puteau sa apara inainte de aparitia elementelor multimii constiente ca e o multime si deci ca formeaza o comunitate. De aceea, statul si comunitatea trebuie sa fie subordonate omului si sa-i serveasca interesele. Dar, totodata, umanitatea este o comunitate, si cum umanitatea este ratiunea de a trai a omului, prin ceea ce va sa fie ea in viitor, rezulta ca omul este dator si a se supune rolului si rostului umanitatii.

Astfel, orice om trebuie sa respecte niste obligatii fata de comunitate, societate, umanitate, iar acestea trebuie sa ii acorde niste drepturi omului. In concluzie, relatia omului ca persoana cu umanitatea ca si colectivitate este de respect reciproc, colaborare, deservire, in beneficiul comun al tuturor. Aceasta filozofie simpla a dus la solicitarea unor drepturi specific umane, prin Declaratia Drepturilor Omului, care a pus bazele reconsiderarii omului ca fiinta demna, libera, independenta, voluntara, cu un viitor sigur si cu un rol major in evolutia lumii sale, respectiv la alcatuirea constitutiilor moderne ale statelor, prin care acestea solicita cetatenilor loialitate si le impune o oarecare egalitate privind supunerea in fata legilor.

 

Sensul existentei umanitatii  in perioada moderna si contemporana

Umanitatea este o asociere involuntara de oameni si, ca sa ne exprimam plastic, in raportul dintre om ca fiinta si umanitate ca si comunitate de fiinte, omul e mic, dar umanitatea il face mare.

Sensul existentei umanitatii are doua exprimari, unul filozofic si unul pragmatic. Daca este sa il exprimam pe cel filozofic, as zice ca in raport cu neantul, umanitatea este totul, dar in raport cu infinitul, umanitatea este un nimic. Daca este sa il exprim pe cel pragmatic, voi remarca faptul ca umanitatea este o forta in devenire, pentru ca acum abia daca s-a desteptat si incepe sa-si faca procese de constiinta. Adica se intreaba cine e, de ce exista, incotro sa o ia si de ce anume. Si, imediat ce-si va fi raspuns la intrebari, va incepe sa actioneze in directia logica a existentei sale, adica a progresului, a creatiei, a interactiunii cu mediul si mai tarziu cu universul.

Acum, umanitatea se afla inca in adolescenta si, ca orice adolescent, are inca ezitari, are inca intrebari, are inca oarece nelamuriri. Dar imediat ce isi va lua destinul in propriile maini, si acest lucru este destul de aproape, la distanta de cateva generatii, va decide exact ceea ii este inscris in gene, pentru ca orice copil, cand creste mare, seamana parintelui sau si, fara sa vrea sau sa stie constient, va face ceea ce facea si acesta. In ce priveste sensul existentei ei, acesta este sa-si caute parintele in univers si, pana cand il va gasi, sa raspandeasca samanta creatiei prin locurile vizitate.

In aceste conditii, viitorul speciei umane nu poate fi decat pozitiv. Cuvantul de ordine in acest pozitiv este, desigur, evolutia. Iar evolutia duce catre o societate ideala, in care comunitatea sa-si asigure o natura stabila, o conditie ridicata si un sens al existentei apreciat si dorit. Natura umana fiind insa inca duala, perspectivele de viitor imediat care se deschid astazi in fata noastra sunt si ele duale.

-   fie animalicul, la care ne putem intoarce daca nu progresam, ca o consecinta a adaptarii la natura - in lipsa ratiunii cu care sa ne-o supunem si modelam

-  fie roboticul, in care ne putem transforma daca ratiunea devine dominanta si caracteristicile umane actuale se estompeaza, ramanand doar inflexibilitatea calculului sec si neutru in aprecierea oricarui eveniment sau parametru

-  fie creatorul, situatie in care rolul speciei umane in univers nu poate fi decat acela de a continua evolutia, intr-un final transformandu-se intr-o entitate superioara, dar pana atunci experimentand o multime de noi lumi, creind viata si inteligenta - sau cel putin conditiile de aparitie si dezvoltare a acestora - prin locurile pe care le viziteaza prin peregrinarile sale

-  fie o varianta de compromis in care cele doua entitati ale dualismului uman de astazi inteleg sa se desparta, luand-o fiecare pe drumul sau, in mod pasnic.

Dar, pana la despartirea celor doi gemeni antagonici, societatea si comunitatea umana trebuiesc reformate din temelii printr-o noua filozofie de viata, prin care sa se creeze conditiile stabilitatii care sa asigure o conditie umana cat mai aproape de ideal, doar in acest fel oamenii putand sa-si dirijeze resursele cat mai judicios catre un viitor visat. In aceasta idee, strategia de viitor apropiat trebuie sa cuprinda debutul unei etape preliminare, in care apocalipsa biblica se transforma intr-o revolutie de catifea si reformeaza lumea actuala in doua lumi paralele, in care fiecare parte isi exprima spiritul sau caracteristic, in vederea pregatirii logistice a celor doua sensuri existentiale diferite din viitorul apropiat.

 

 Sensul existentei omului in viitorul apropiat

In varianta despartirii pasnice a celor doua entitati ale dualismului uman, care presupune ca una din parti sa ramana acasa iar cealalta sa emigreze in nesfarsirea universului, sensul existentei umane se va desparti si el in doua, fiecare din acestea exprimand dorinta si idealul entitatii care si l-a ales si pregatit.

Astfel, cel care a ales emigrarea va mai salaslui o vreme prin sistemul solar, apoi va mai calatori o vreme prin galaxie, dupa care probabil ca se va aventura si in imensitatea universului, pentru a-i cauta marginile, cu scopul de a evada din calea atractiei gravitationale care va cauza la un moment dat colapsul ce va transforma din nou totul intr-un punct initial.

Pe masura ce trece timpul, evolutia il va sili sa se maturizeze si apoi sa imbatraneasca. In ceea ce priveste maturizarea, e destul de previzibil ca il va transforma intr-o entitate asemanatoare cu un organism, in care fiecare fiinta umana va indeplini o sarcina bine definita, care ii va face placere si pentru care isi va dedica existenta benevol si absolut dezinteresat. Daca la aceasta faza se va ajunge strict evolutiv sau printr-un management riguros si pragmatic, eventual prin manipulare genetica, nu stiu inca prea sigur, pentru ca ambele variante sunt previzibile si poate ca doar timpul in care se finalizeaza acesta etapa difera.

In acest timp, cel care a ales sa ramana acasa, pe pamantul natal, isi va putea transforma planeta in ceea ce ii place lui, adica intr-o oaza de verdeata, fara tehnologie, fara constructii, fara modernisme, involuand treptat catre stadiul initial al precivilizatiei, ideologia sa fiind conservarea speciilor, conservarea mediului, reintoarcerea la natura si lasarea in plata domnului a oricaror griji existentiale.

 In ceea ce il priveste pe cel care pleaca in lume pentru a-si afla un alt rost, pe masura valorii sale, viitorul sau in acest moment al existentei sale este in egala masura incert si maret. Incert pentru ca pleaca in necunoscut si va depinde de o multime de factori pe care la plecare poate ca nici macar nu ii intuieste, calatoria sa putand foarte bine semana cu acele aventuri ale unui Fat Frumos plecat in lume din povestile bunicilor nostri, aventuri din care iese invingator doar daca este foarte bine pregatit, daca are sanse ori daca primeste sprijin de la o entitate superioara lui. Maret pentru ca si-a fixat drept tel nu doar regasirea creatorului sau si a eventualilor frati ai sai intru ratiune si deci reunirea familiei, ci si fiindca si-a asumat rolul de a fi el insusi un creator, deci un adept al progresului, al evolutiei si al raspandirii ratiunii in univers.

 Rolul sau in viitorul planetei insa probabil ca se va incheia odata cu plecarea definitiva catre alte sisteme solare, respectiv galactice, la distante la care nu mai poate nici comunica si nici influenta in vreun fel viata pe pamant. Iar pe drumul catre destinatia sa finala probabil ca se va mai opri pe undeva, prin vreun camin drag lui, lasand o noua generatie sa ii continue munca - asa cum au facut oamenii dintotdeauna pe unde au umblat si cum se pare ca au facut si creatorii lui la vremea lor, dandu-i astfel posibilitatea sa-i imite. 

In ceea ce il priveste pe cel care ramane aici, pe pamant, viitorul pe care si-l vede el in aceasta perioada este la fel de maret din punctul sau de vedere, pentru ca si-l dedica fie naturii mama, fie unor divinitati adorate si este convins ca acest lucru ii va aduce doar avantaje. Rolul sau in viitorul planetei nu il intereseaza, odata pentru ca planeta o lasa in seama ei insasi sau eventual a acelorasi divinitati, a doua oara pentru ca planeta nu reprezinta pentru el decat un adapost temporar, in care se pregateste doar, intens, pentru viata vesnica de pe cealalta lume.

 

 Sensul existentei omului in viitorul indepartat

Sensul existentei omului intr-un viitor ceva mai indepartat cred ca se va imbunatati si va lua o alta turnura, care va depinde de modificari ale mediului ori ale conditiei umane pe care astazi nu le putem inca anticipa. Pentru omul plecat in imensitatea spatiului necunoscut, nici nu vreau sa ma gandesc la un eventual prizonierat sau la vreo eventuala robie in slujba vreunei civilizatii cosmice violente, ori la vreo eventuala necesitate de supravietuire in conditii de calamitate cosmica. Eventualitatea unui scop nobil de salvare a unei civilizatii amarate sau altceva de genul acesta nu cred ca ar afecta nici conditia umana viitoare, si nici sensul existentei acelor oameni.

Intr-un viitor ceva mai indepartat insa, daca omul plecat pe alte meleaguri va mai fi o entitate fizica independenta in cadrul umanitatii, lucru de care ma cam indoiesc putin, atunci sensul existentei sale perfecte nu poate fi altul decat cautarea unei cai a transformarii in altceva, calitativ superior. Intuiesc doar ca ar putea fi vorba de alaturarea umanitatii pamantene langa alte umanitati de tipuri asemanatoare sau diferite, intr-un organism galactic, in care sa indeplineasca rolul pe care astazi un om il indeplineste in societatea sa - adica rolul unei celule dintr-un organism, pentru care ratiunea de astazi se va fi transformat deja in ceva superior, deci intr-o alta forma de manifestare a energiei.

Pentru omul ramas aici, in sanul mamei sale naturale, nici nu vreau sa ma gandesc la extinctii prin epidemii ori calamitati planetare, care sa ii modifice sensul existentei catre supravietuire. Pe de alta parte, daca omul ramas pe plaiurile natale va mai avea atribute umane, adica daca va mai avea macar constiinta ca este om, sensul existentei sale nu cred ca va fi ridicarea nivelului de trai, ci fie o viata vesnica dupa moarte, fie o supravietuire pana la sosirea mantuirii divine.

In apropierea sfarsitului, sensul existentei dispare, transformandu-se eventual intr-un sens al disparitiei, prin care eu dispar, fie pentru ca o noua superfiinta sa poata sa se dezvolte, sa evolueze, sa-si faca un sens al existentei si sa si-l indeplineasca, fie pentru ca pamantul nu mai poate sustine viata, pur si simplu - depinde din care categorie de oameni fac parte la momentul acela. Dar daca umanitatea, in forma pe care o va avea atunci, va mai pastra ca tinta finala evitarea extinctiei odata cu universul, sensul existentei ei, si poate ca nu doar a ei, ci si a altor entitati cu care se va fi intalnit si va fi colaborat in vreun fel oarecare, va fi sa caute si sa implementeze solutii care sa o faca sa evadeze cumva din acest univers care va incepe sa se contracte, pentru a scapa de influenta lui si a putea privi de la distanta colapsul final, asteptand, in umbra evenimentelor, un nou big-bang creator.

Fiinta umana de atunci este posibil - si chiar foarte posibil - sa nu mai aiba nici un reper care sa mai aduca aminte de forma si rolul sau de astazi, nici in cosmos si nici pe pamant. Viitorul ei in acea perioada ar putea fi destul de asemanator cu al unei celule oarecare din organismul nostru de azi - in lumea celor din spatiu - sau cu al unui animal salbatic oarecare - in lumea celor de pe pamant. Iar rolul ei ar putea fi, in cazul celei cosmice, oarecare, de la a gandi la a transmite informatii sau a executa o activitate oarecare, necesara pentru supravietuirea si perpetuarea ei si a colectivitatii din care face parte, iar in cazul celei pamantene, relativ nesemnificativ, limitandu-se cel mult la a trai, pur si simplu.

 Desigur ca fiinta umana propriu-zisa nu mai poate avea nici un fel de viitor daca dispare, fie ca entitate, fie doar ca vointa. Umanitatea eventual, ca si ansamblu, ar mai putea insa avea un rol daca reuseste evadarea si ocolirea extinctiei. Pentru ca, dupa un nou big-bang, ar putea trece, ocazional, intr-o plimbare de recreere, printre noile lumi formate, dintre care si-ar putea alege una sau mai multe pe care sa le terraformeze, sa le insamanteze, sa le monitorizeze si sa le ajusteze din cand in cand. Iar intr-un final sa creeze acolo niste fiinte, dupa chipul si asemanarea lor, carora sa le lase mostenire, in scris sau poate doar prin viu grai, toate amintirile lor, asa cum bunicii le transmit nepotilor franturi din experienta lor personala de viata si din intelepciunea acumulata de-a lungul vietii.

Dupa care sa plece mai departe, pentru a repeta actiunea si prin alte parti, promitand sau nu ca se vor reintoarce candva, chiar si cu riscul ca, in lipsa lor, cei ramasi sa transforme toate aceste povestiri adevarate in mituri, basme si apoi chiar in religii, pe care mai tarziu, peste generatii, sa le declare ca fiind minciuni, inventii, imposibilitati.

Pentru ca viata este o stare a energiei care, spre deosebire de materie, se poate lauda ca are o caracteristica asemanatoare acestei energii din care provine, si anume ca este ciclica, adica aici totul se poate repeta, aproape la nesfarsit ...

 

Optiunile de viitor ale contemporaneitatii

Am aratat ca se pare ca umanitatea s-a dezvoltat, de la aparitia ei si pana in ziua de astazi, din punct de vedere evolutiv, ca un organism uman. Plecand de la un stadiu de experiment asemanator conceptiei umane si trecand, in decursul secolelor, prin stadii identice dezvoltarii fizice si psihice specifice unui copil, a ajuns acum, in zilele noastre, la stadiul de adolescent, care isi descopera uimit atat originile, cat si sensul vietii, pe care insa nu le intelege acum decat oarecum superficial, dar le poate accepta sau respinge, in functie de perspective.

Descoperindu-si originile si etapele pe care le-a trait deja si intelegandu-le, aceasta fiinta colectiva numita umanitate va dori sa-si poata anticipa, chiar si in mare, viitorul, pentru a realiza ce anume merita si ce nu prea merita efortul investitional si experimental din multitudinea de optiuni pe care eventual le-ar putea avea la un moment dat. Pe masura trecerii timpului si a trecerii la noi etape de evolutie, corespunzatoare tineretii si apoi maturitatii, adica pe parcursul secolelor si mileniilor viitoare, umanitatea va trebui sa-si aleaga o cale de urmat din cele pe care le poate intrevedea acum si sa inceapa sa investeasca strategic in implementarea acesteia, pentru a nu mai irosi resursele, si asa in curs de epuizare, ale planetei, in activitati care nu vor duce la nici un rezultat final.

Asa cum aratam ceva mai devreme, optiunile pe care cred eu ca le-ar avra nu sunt prea multe - si sper sa nu fi omis nici una din cele previzibile astazi.

Prima ar putea fi optiunea reintoarcerii la natura, adica perspectiva animalicului, la care ne putem intoarce daca nu progresam, ca o consecinta a adaptarii la natura in lipsa ratiunii cu care sa ne-o supunem si modelam.

A doua ar putea fi optiunea misticului, adica perspectiva transformarii in robi eterni ai unei divinitati disparute, pe care sa o asteptam in continuare pana la sfarsitul vremurilor, fara sa mai incercam sa facem nimic altceva decat sa ne umilim, sa ne sacrificam semenii pe cate un altar sau rug la orice necaz, sa ne inchinam si sa ne pregatim pentru viata de robi ai vietii vesnice de dupa moarte.

Urmatoarea ar putea fi optiunea plafonarii in contemporan, destul de improbabila in cadrul unei evolutii sau involutii naturale implacabile, care modifica coordonatele destinului nostru fie in sens pozitiv, fie in sens negativ, indiferent de vointa noastra de inghetare a timpului si a evenimentelor.

Sa mentionam ca posibila si optiunea progresului, adica investirea in emancipare prin cercetare, aplicare, progres, educatie, management planetar unitar, care va duce in final la o cunoastere profunda a tuturor caracteristicilor planetei, a mecanismelor evolutive specifice acesteia, a totalitatii plantelor si animalelor care o populeaza si va permite omului sa aiba un control total, dar armonizat cu natura in ceea ce priveste resursele, regenerarea acestora, exploatarea si dirijarea lor in directiile dorite.

A cincea optiune ar putea fi optiunea roboticului, in care ne putem transforma daca ratiunea devine dominanta si caracteristicile umane actuale se estompeaza, ramanand doar inflexibilitatea calculului sec si neutru si a aprecierii binare a oricarui eveniment sau parametru.

Iar ultima si cea mai aventuroasa ar putea fi optiunea cosmica, adica alcatuirea unei nave de tip satelit sau planeta, care sa poata asigura toate resursele necesare unei calatorii cosmice in necunoscut pentru o populatie relativ numeroasa, dar si modificarea genetica a acestei populatii, care trebuie sa reziste conditiilor de mediu ostile si sa fie totodata multumita si motivata in a duce la bun sfarsit aceasta calatorie care ar putea dura milenii.

Eu voi opta pentru aceasta din urma, considerand-o cea mai aproape de realitate, atat din cauza sensului pe care l-a luat oricum activitatea de cercetare si dezvoltare a lumii civilizate, cat si convingerii mele personale ca ce naste din pisica soareci mananca si ca aschia nu poate sa sara prea departe de trunchi, astfel ca un urmas al unui creator cosmic va urma instinctiv calea parintelui sau, chiar daca acesta nu i-a definitivat educatia, abandonandu-l din motive inca necunoscute inca din copilarie.

Dar argumentul suprem este de fapt un altul, si anume ca este singura cale de a putea ajunge candva la marginile Universului, pe care trebuie sa le si depaseasca intrucatva, in cazul in care acestea exista si acest Univers este sferic, la fel ca si Pamantul nostru, pentru a putea evita efectele unei contractii prin care toata materia din care acesta este compus sa aiba tendinta de a reveni la punctul initial, in vederea amorsarii unui nou Big-bang, situatie care se pare ca ar trebui sa se petreaca ciclic.

In ceea ce priveste solutia practica pentru a realiza calatoria spre stele, crearea unei planete artificiale ar putea fi una din solutii. Pentru aceasta se ia un asteroid gigant din metal, ca sa aiba masa proprie mare, camp magnetic intens si atractie gravitationala serioasa, dupa care se imbraca in sol prin ciocnire controlata cu multi altii mai mici, trecandu-l prin norii de asteroizi, apoi i se aduce apa si gazele care trebuie sa-i formeze atmosfera prin aceeasi metoda, captand asteroizi sau comete.

Nu am stat eu ca sa calculez, dar in mod sigur ca se poate rezolva si cu un corp ceresc destul de mic, de dimensiunile unui satelit planetar, in care se creeaza o lume subterana, in care sa se poata asigura protectia prin masa si grosimea carcasei, atmosfera prin retinere in interior, stabilitatea celor dinauntru prin rotire rapida iar deplasarea fie prin motoare externe, fie prin exploatarea gravitatiei sistemelor solare si planetare.

 

Despre o strategie verificata de natura

In ceea ce priveste supravietuirea speciei, in conditii de izolare, in viitorul sistem complex care va fi societatea umana calatoare, cel mai bun exemplu de urmat pare a fi, la o privire superficiala, tot exemplul, rodat de milenii, al acelui sistem la fel de complex care este corpul omenesc.

Pentru ca, in evolutia sa, organismul si-a creat si perfectionat o strategie de supravietuire care s-a dovedit a fi viabila, din moment ce a trecut prin atatea milenii si a ajuns pana aici, la acest moment al evolutiei. Concret, acesta isi izoleaza si apoi elimina celulele care il deranjeaza, care nu corespund functional ori au defecte fizice, functionale ori structurale.

Si aici e de mentionat ca pana nu demult si omenirea facea la fel. Existau, in localitati si comunitati, colective de monitorizare a sanatatii populatiei din punct de vedere fizic si psihic, numite sfaturi ale batranilor care, cum cineva iesea din tipare, il eliminau. Acum, cel putin in statele civilizate, nu se mai face, pentru ca din ratiuni umanitare s-a renuntat la aceste practici.

Este de discutat daca acesta era modul de exprimare al evolutiei naturale, aplicata constient dar traditional de om inca din timpuri imemoriale, pentru ameliorarea rasei sau pentru controlul antidegenerare al comunitatii locale, sau daca era o forma de selectie artificiala arhaica, mostenita de pe vremea administrarii societatii umane de catre divinitatile creatoare, perpetuata prin traditie pentru a se evita, la fel, degenerarea speciei in lipsa unor pradatori naturali.

In ceea ce priveste organismul, presupun ca este vorba de o strategie de supravietuire determinata de rigorile adaptarii. Pentru ca, daca din ratiuni etice, de protejare a fiecarei celule din corp, nu ar elimina in nici un fel agresiunea bolii, organismul ar disparea repede.

Daca acest argument o fi valabil si pentru umanitate, care ar trebui sa renunte la ceea ce poate duce la degenerare sau imbolnavire in masa in lipsa unor pradatori naturali care sa faca selectia ca la animale, ramane de discutat la un nivel academic specializat. La fel de discutabil, din punctul meu de vedere, este si daca ar fi suficient sa imitam pur si simplu regulile dovedite de evolutie ca fiind verificate si corecte, pentru a avea siguranta unei dezvoltari armonioase si a unei durate lungi de existenta, sau daca ar trebui de fapt sa experimentam pana gasim altele, mai grozave.

Dar si daca acest lucru e doar necesar, dar nu si suficient, ori daca e suficient, dar nu neaparat necesar.

Pentru ca este foarte adevarat ca, daca gandesti cu picioarele si muncesti cu ochii, mananci cu dosul si elimini reziduurile cu urechile, ce fel de om esti ?

 

Despre cautarea deciziei corecte

Se poate eventual pune problema de unde stim care decizie e mai buna si care mai rea din cele multe care pot sa fie propuse la un moment dat. Pentru ca dezbaterile pe aceasta tema - a reformei preconizate si a viitorului umanitatii - ar putea genera variante de rezolvare diferite ori poate chiar opuse intre ele.

Apropo de exemplul de mai sus, haide sa ne imaginam deci ca analizam o situatie mai banala si mai des intalnita in viata de zi cu zi, pentru a stabili ce inseamna, in primul rand, o decizie corecta si inteleapta. Ce face un om daca la un moment dat isi da seama ca a luat-o pe o cale gresita si vede, de exemplu, ca risca sa traiasca doar pentru a manca, deci ca viata lui este dirijata de stomac ? Are trei solutii:

-   prima, accepta si traieste doar ca sa manance; nu se va alege nimic de viata lui, va fi ca un animalut oarecare, mai mult sau mai putin dragut, care moare fara sa lase nici o urma dupa sine

-   a doua, isi domina stomacul si instinctele cu puterea mintii, il pune sub control, ii impune - chiar daca ii va fi greu, si va suferi ceva dintr-asta - sa respecte niste reguli si restrictii si, cu timpul, se va obisnui cu situatia; va putea trai pentru altceva decat mancarea si va lasa in urma sa o creatie oarecare, ceva care sa-i promoveze existenta

-   a treia solutie este sa isi inlocuiasca sistemul digestiv cu o proteza, pe care sa o comande el cum vrea - si va putea astfel sa-si traiasca viata de om, dar cu restrictiile pe care ti le da o proteza, oricat de perfectionata ar fi ea.

Parafrazand exemplul de mai sus, ce face umanitatea daca vede ca risca sa se intoarca la stadiul de turma de animale, pentru ca o parte din ea doreste asta ? Are trei solutii:

-   prima, sa se lasa prada acelei parti care vrea reintoarcerea la stadiul de animal, pentru ca implica mai putina munca si mai putina bataie de cap. Probabil ca va trai inca multa vreme de aici incolo, dar cand va veni vremea extinctiilor va disparea fara sa lase nici o urma, precum orice animal

-   a doua, isi pune sub control componenta retrograda si ii impune restrictii in decizie. Chiar daca le va fi mai greu la ambele tabere, cu timpul se va crea o obisnuinta si umanitatea isi va putea implini visul de a crea si de a lasa urme ale existentei sale in mediu

-   a treia solutie este sa-si elimine partea care ii creaza probleme si sa o inlocuiasca, in ceea ce priveste activitatea, cu masini. In felul acesta isi va putea indeplini rolul dorit, dar cu problemele pe care ti le da lipsa unui executor uman natural, oricat de bune ar fi masinile alea.

Paralela de mai sus arata care sunt solutiile simpliste de viitor ale umanitatii, in situatia in care capul trage spre progres si creatie, stomacul spre mancare si lene, picioarele spre plimbare, mainile spre apucat si luat, iar alte organe spre ce stiu ele sa faca.

Ce este cel mai bine sa facem oare? Sa lasam capului dreptul sa hotarasca, sa acceptam solutia data de inima, sau cea ceruta de stomac, ori poate pe cele oferite de picioare, de maini ori de alte organe?

Parerea mea este ca omul nu ar trebui sa se lase dominat de instincte, deci condus de cei care doresc o reintoarcere la trecut, ci trebuie sa domine trecutul, sa-si reformeze sistemele si sa mearga inainte, pe calea pozitiva a evolutiei, pentru a dovedi ca e om si ca isi hotaraste singur viitorul, si ca nu este doar un animal oarecare, care asteapta sa-i vina totul de-a gata, din cer sau de la vreun stapan oarecare, indiferent cine ar putea fi acela.

 

Asumarea propriului destin

Pentru a pleca sa-si caute parintele ratacitor si sa-si faureasca si el destinul in stele, omul viitorului va trebui mai intai sa-si creeze o lume proprie, calatoare, adaptata cerintelor acelei calatorii in necunoscut si provocarilor de tot felul care pot sa apara. Si sa tina cont si de posibila soarta potrivnica a acelui misterios parinte al sau, care a disparut la fel de misterios cum a si aparut, posibil ca urmare a unei incercari careia nu i-a putut face fata - de exemplu a unei catastrofe cosmice neprevazute sau unei confruntari esuate cu natura, adica sa se pregateasca pentru orice pericol posibil a fi intalnit.

Odata plecat in univers, dupa ce isi va fi facut de cap o vreme de unul singur, cercetand, experimentand si aplicand, probabil ca se va reuni in timp si cu alte comunitati, formand impreuna noi aglomerari inteligente in care ratiunea probabil ca va fi ceva caduc si depasit, o alta forma de manifestare a energiei luandu-i locul si dirijand evolutia in continuare. Care evolutie va continua prin noi si noi aglomerari, pana cand omul ca fiinta nu va mai avea nici o valoare in sine, disparand insa nu fizic, poate ca nici nu functional, ci doar ca independenta si ca identitate personala, devenind element component al unei superstructuri vii a viitorului.

 Ca sa poata pleca insa de pe pamant, are nevoie de un mijloc de transport pe masura calatoriei pe care o va intreprinde. Si, din momentul in care a luat decizia plecarii, trebuie sa se gandeasca la o paralela comparativa, avand in vedere ca toata umanitatea calatoare va fi ca un om, ca un organism uman plecat prin mediul inconjurator, caruia trebuie sa-i faca fata, in care trebuie sa se descurce, de care trebuie sa profite pentru a supravietui.

Ce provocari te asteapta, de ce trebuie sa te feresti, ce facilitati iti trebuie pentru a face fata unui mediu necunoscut - si nu neaparat ostil, pentru ca un mediu ii este ostil doar celui care nu este pregatit sau adaptat pentru a-l intalni si exploata in folosul sau - atunci cand ai pornit intr-o calatorie de o viata?

Raspunsul cel mai bun ni-l poate da tot omul, organismul uman, care, desi pare fragil si neajutorat, a dovedit in decursul evolutiei ca are toate atuurile pentru a stapani ostilitatea mediului si pentru a-si supune natura si toate componentele acesteia, incepand cu flora si fauna si incheind cu spatiul si timpul. Adica, analizand componenta structurala a omului ca fiinta, vom intelege de ce anume va avea nevoie umanitatea ca si organism aflat in deriva prin mediul cosmic, pentru a supravietui initial, apoi pentru a se adapta si, in cele din urma, pentru a-si supune mediul dorintelor sale de despot intelept.

Pentru ca, indiferent daca acceptam sau nu astazi, viitorul va dovedi ca este in firea lucrurilor ca acea comunitate umana, plecata in peregrinari prin univers, sa se coaguleze intr-un final intr-un organism complex, in care celulele sa fie formate din oameni, oameni care sa alcatuiasca aparate, sisteme, organe functionale specializate, combinate cu sisteme ajutatoare artificiale, astfel incat sa poata face provocarilor mediului in care evolueaza.

Evolutia acestei coagulari a inceput inca de la inceputurile umanitatii. Fiintele umane au inceput prin a interactiona unele cu altele in comunitati foarte mici, formand familiile. S-au asociat apoi in triburi, hoarde, ginte, pentru a forma in cele din urma localitati. Localitatile au crescut, s-au diversificat si, prin asociere, au format statele. Si statele au inceput sa se asocieze, formand uniunile de state. Inca nu s-a pus problema asocierii intregii umanitati intr-un singur superstat, si eu cred ca nici nu se va putea face acest lucru decat dupa ce se va declansa reforma comunitatii umane, dupa ce se va alege graul de neghina prin judecata de apoi si dupa ce se va institui noua imparatie in care corectitudinea, dreptatea, adevarul si progresul sa-i fie stalpi.

Si pentru ca atunci, candva, in viitor, cand se va pune problema emigrarii, sa putem fi pregatiti, haide sa vedem inca de astazi cam ce ne trebuie. Voi trece, astfel, acum, la comparatia corpului omului si a componentelor sale, cu precizarea functiilor necesar a fi indeplinite de fiecare din acestea, cu viitoarea societate-organism de tip oarecum nou constructiv, dar destul de vechi si de rodat functional in decursul evolutiei umane. Si voi avea in vedere in mod permanent situatia comparativa in care un tanar om pleaca in lume sa-si faca un rost, singur si nelinistit, dar pregatit pentru a infrunta un mediu, o flora si o fauna potential ostile, dar care ii pot fi prietene sau chiar aliate daca este pregatit sa le descopere cerintele si secretele, pentru ca apoi sa le foloseasca in favoarea sa. Iar aceasta pregatire trebuie sa fie in primul rand psihica, apoi fizica, dar in paralel si materiala, culturala, cognitiva, tehnologica.

 

Aparate si sisteme necesare supravietuirii independente

Toate comunitatile umane, incepand cu familia, tribul, ginta, si continuand cu localitatea ori cetatea, statul si mai nou uniunea de state au in componenta lor anumite sisteme care le sustin existenta si functionarea. Aceasta pentru ca si aceste comunitati, de la cea mai mica la cea mai mare, au necesitati asemanatoare cu ale unui organism, determinate de fiintele care le compun si destinate acestora, individual si tuturor, in egala masura. De aceea, in aceste comunitati au evoluat in timp, de la simplu la complex, atat aparate si sisteme care pot fi vitale si fara de care comunitatea dispare, cat si aparate si sisteme la care se poate renunta la nevoie cu scaderea calitatii vietii, sau sisteme atavice, mostenite prin traditie, la care ar trebui renuntat - zic unii, pentru ca doar paraziteaza - sau care ar trebui de fapt perpetuate - zic altii, pentru ca de ele depinde sanatatea intregului intr-o masura inca neinteleasa poate, dar existenta.

Ceea ce e insa cert este ca asemenea sisteme exista inca de cand exista si comunitatile. Ele au aparut instinctiv, s-au perpetuat traditional si din necesitate si exista si in ziua de astazi - cresterea prin uniune a comunitatilor nemodificandu-le de loc rolul si valoarea, ci doar specializandu-le si eventual profesionalizandu-le componentele. Viitorul va accentua aceasta specializare si profesionalizare atat la nivel de componente de baza - oamenii - cat si la nivel de comunitati locale - echivalentul aparatelor si sistemelor din organismul uman - in vederea asigurarii necesitatilor functionale ale viitoarei societati umane.

Daca initial probabil ca se va pleca de la selectarea traditionala pe baza de abilitati si afinitati, ulterior probabil ca se va aplica pe scara larga reprogramarea genetica, astfel incat abilitatile si afinitatile sa fie innascute, in functie de necesitatile colectivitatii. Nu se va pune problema eticii, pentru ca etica este expresia realizarii ofertei in functie de necesitati si doleante si a obtinerii satisfactiei existentei, adica altfel spus ceva este etic daca destinatarul este multumit. Ori, din moment ce ti se ofera din start exact ceea ce ti-ai dori, din cauza ca ai fost preprogramat sa-ti doresti ceea ce este necesar comunitatii, nu se mai pune problema optiunii personale diferite de optiunea generala a sistemului in alegere, ceea ce face notiunea de etica a societatii in raport cu individul inutila sau poate cvasiperfecta.

Pana astazi, cea mai complexa, cea mai specializata si mai profesionala copiere sau reproducere a functiilor organelor umane in sanul comunitatii a facut-o statul, care este deocamdata liderul in ceea ce priveste coagularea oamenilor intr-o comunitate. Dar statul, raportat la mediul inconjurator, este ca o planta, imobil si total dependent de suport. Chiar daca si-a dezvoltat unele organe, sisteme si aparate asemanatoare celor ale unui organism, totusi nu va putea niciodata dezvolta altele, specifice fiintelor care se deplaseaza in mediu, pentru ca acelea nu ii vor fi necesare atata timp cat statul ramane un sistem fix, ancorat intr-un teritoriu determinat.

Sau, altfel spus, intre stat - sau uniune de state, sau orice fel de alta comunitate umana situata pe pamantul-mama - si o comunitate mobila, independenta de planeta, va fi aceeasi diferenta ca intre un om si un pom. Si cu aceasta, pentru ca astfel am definit si statutul comunitatii care alege sa ramana pe pamant in raport cu cea care emigreaza, sa incepem sa facem analiza promisa.

Ca orice organism, si organismul uman este alcatuit din celule, mai mult sau mai putin specializate in executarea de anumite sarcini distincte, care prin asociere formeaza tesuturi. Asocierea diferitelor tipuri de tesuturi formeaza organele. Organele pot fi asociate in sisteme sau in aparate functionale, cu un rol specific ori multiplu, care functioneaza prin colaborare cu celelalte si in folosul tuturor, nici unul din acestea neputand functiona absolut independent, chiar daca exista organe, sisteme sau aparate fara de care organismul in ansamblul sau poate supravietui in conditii de avarie.

Acum vom enumera toate sistemele care alcatuiesc organismul uman, vom evidentia rolul si functiile acestora, dupa care le vom raporta la stat si respectiv la comunitatea preconizata a viitorului, pe care o vom denumi Emigrantul.

 

Sistemul nervos

Acest sistem asigura, la om, mai multe functii, si anume:

-   crearea, innoirea, ordonarea, interconectarea si exploatarea bazelor de date despre aparatele si sistemele proprii, despre mediu, despre societate, functie asigurata de creier, atat in sistem constient cat si inconstient.

-   monitorizarea, controlul, analiza, comanda si coordonarea functiilor tuturor aparatelor si sistemelor, functie de starea acestora, de conditiile din mediu, de normele sociale, functie asigurata atat de creier cat si de receptorii senzitivi ori de nervi, de asemenea in sistem constient si inconstient.

-   exploatarea simturilor constiente de monitorizare a organismului sau a mediului, functie asigurata de receptorii senzitivi, nervi, creier

-   comunicarea interna in timp real, functie asigurata de creier si nervi

-   comunicarea cu exteriorul, functie asigurata de organele specializate de vorbire (ori de alte aparate si sisteme, prin asa-numitul limbaj al trupului), de creier si nervi

-   analiza in timp real a situatiilor si decizia in functie de aceste situatii, functie constienta efectuata de creier

-   simulari si anticipari de situatii ori evenimente, prin comparatie cu situatii ori evenimente anterioare sau prin crearea de situatii si evenimente virtuale complexe, functie asigurata de creier in sistem constient, singura care deosebeste omul de animal si ii defineste ratiunea si inteligenta.

Echivalentul sistemului nervos uman este asigurat, in cadrul statului, de intreg aparatul de conducere, de decizie, de informare, de monitorizare, de coordonare, raspandit la nivel local si coordonat la nivel central prin reteaua de informare bilaterala. Acest aparat complex asigura toate functiile care asigura functionarea statului si implicit a societatii umane. Astfel, statul dispune de aparate si sisteme specializate pentru:

-   crearea, innoirea, ordonarea, interconectarea si exploatarea bazelor de date despre aparatele si sistemele proprii, despre mediu, despre cetateni, functie asigurata de regula de mai multe servicii: statistica, evidenta populatiei, serviciile de informatii, serviciile de urgenta, ministerele

-   exploatarea simturilor constiente de monitorizare a societatii sau a mediului, functie asigurata de regula de catre mijloacele de informare in masa

-   comunicarea interna in timp real, functie asigurata de serviciile de comunicatii speciale

-   comunicarea cu exteriorul, functie asigurata de purtatorii de cuvant ori de serviciile de presa

-   analiza in timp real a situatiilor si decizia in functie de aceste situatii, functie efectuata de ministere

-   simulari si anticipari de situatii ori evenimente, prin comparatie cu situatii ori evenimente anterioare sau prin crearea de situatii si evenimente virtuale complexe, functie asigurata de serviciile secrete ori de catre serviciile de analiza si prognoza din ministere

De mentionat ca supravietuirea, atat in situatii de calamitati cat si in situatii de razboi, tine si de descentralizarea unor functii si activitati, care se desfasoara independent, la nivelul regional sau local, care au sisteme specializate, acestea fiind doar coordonate informational de sistemul central.

De un astfel de sistem central cu functii de memorare, analiza, decizie, coordonare, monitorizare, comanda, comunicare etc. va avea nevoie si comunitatea emigranta. E greu pentru mine acum sa prezic in ce mod se va prezenta acest coordonator central. Dar, pentru ca aceasta comunitate sa aduca a organism umanoid inteligent si rational are nevoie impetuoasa de un coordonator suprem care sa coordoneze atat nava cat si oamenii simultan, aflat in permanenta stare de veghe, nemuritor si rece doar la figurat, adica asigurat fizic si neemotiv, eventual cu posibilitati de odihna partiala, alcatuit fie dintr-un creier uman modificat genetic, fie dintr-un computer al acelor vremuri, fie dintr-o combinatie de tip cyborg al acestora, inclus sau nu intr-un corp uman ori izolat intr-o incinta climatizata si securizata, asemenea creierului uman.

Tehnic, parerea mea este ca ar fi singura varianta, pentru ca altfel, daca s-ar baza pe mai multi oameni, chiar supradotati intelectual, care sa coordoneze parti din activitate (nava, oamenii, mediul intern etc.), Emigrantul nu ar mai fi un umanoid, ci doar o imitatie de insecta condusa de mai multe creiere independente, eventual interschimbabile daca se opteaza pentru schimbarea periodica a conducerii dupa sistemul actual al societatilor umane pamantene.

Organizatoric, va fi nevoie si de automate, care sa functioneze pe baza de reflexe locale sau generale, functie de parametrii mediului. Acestea trebuie sa interactioneze cu baze de date cu actualizare dinamica permanenta, ocazionala sau periodica, imitand astfel modul de organizare si functionare al creierului. Fiecare baza de date va avea nevoie de operatori proprii, dar va fi necesar si un operator general care sa poata interoga sau optimiza ansamblul, pentru a se procesa datele atat la nivel local si la nivel de ansamblu sau general.

In sistemele de calcul actuale s-a dovedit ca este mai rapid de lucrat cu memoria flash decat cu cea periferica. De aceea, o memorie electronica de mare capacitate, actualizabila, atasabila la bazele de date ar fi ideala in comparatie cu memoriile inscriptibile de tip magnetic sau optic. Pentru orice eventualitate, trebuie sa existe copii de rezerva pentru orice date si programe. Un sistem discret, inaccesibil din exterior si cu functionare automata si neinterferabila cu oricare dintre cele accesibile va trebui sa monitorizeze permanent fiecare sistem functional si sa refaca orice eroare logica ori sa reincarce date si programe ori de cate ori se inlocuiesc componente. Acesta trebuie sa stie orice data sau orice program necesar a fi functional la un anume moment dat. Accesul trebuie sa fie acceptat doar pentru service la nivel inalt - coordonator de sistem.

 

 Sistemul circulator

Acest sistem asigura, la om, urmatoarele functii:

-   alimentarea cu energie si materii prime, prin transportarea catre celule a oxigenului de la sistemul respirator si respectiv a proteinelor, glucidelor si lipidelor de la sistemul digestiv

-   climatizarea, prin schimbul de energie dintre sisteme si piele

-   debarasarea locala, la nivel de celule si sisteme, prin transportarea catre sistemele respirator si digestiv a deseurilor metabolice de la celule sau catre exterior a celulelor moarte din sisteme

-   interventia endocrina, prin transportul produsilor glandulari catre receptorii acestora din organism

-   apararea interna, prin transportarea leucocitelor in zonele afectate de intrusi ori paraziti si ulterior eliminarea victimelor din zonele de conflict catre exterior

Echivalentul sistemului circulator uman, in cazul statului, ar fi sistemul de transport. Acesta poate asigura toate acele functii specifice sistemului circulator uman, si anume:

-   alimentarea cu energie si materii prime, materiale, prin transportarea combustibililor, materiilor prime sau a celor finite intre diferitele sisteme - extractiv, productiv, comercial si de consum - sau intre, dinspre  ori catre mediul exterior (import - export)

-   transportul oamenilor dintr-o zona in alta, pentru a forma aparate ori sisteme noi, pentru redistribuire intre aparate si sisteme existente, pentru a acoperi deficitul datorat miscarii naturale ori pentru relaxare functionala

-   debarasarea locala, la nivel de celule si sisteme, prin transportul reziduurilor din orice domeniu catre zonele de reciclare

-   interventia in situatii de urgenta, prin transportul aparatelor si personalului operativ specializat catre zonele critice, respectiv pentru transportarea victimelor catre sistemele sau aparatele de supravietuire

-   apararea, interna sau externa, prin transportul dispozitivelor si a personalului operativ specializat in punctele de interes, respectiv prin evacuarea celulelor, aparatelor si sistemelor aflate in pericol sau deja afectate de agresiuni

In ceea ce priveste comunitatea emigranta, aceasta ar avea mare nevoie de un sistem circulator intern, care sa asigure exact aceleasi functii ca la om, adica aprovizionarea fiecarui om din structura cu alimente, oxigen, medicamente, stimulente, apoi climatizarea locala in functie de necesitati, apoi debarasarea de reziduurile rezultate din activitate. Nu stiu daca va fi sau nu nevoie si de o debarasare de oamenii care mor, pentru ca eu sper ca oamenii nu vor mai muri. Dar e posibil si ca nemurirea - sau cel putin existenta foarte indelungata - sa fie o caracteristica doar a comunitatii in ansamblu, a organismului ca si societate, si nu neaparat al componentelor sale, oamenii. In acest caz, o metoda de indepartare a celor decedati, dar care sa pastreze respectul datorat fiintelor umane trebuie asimilata.

 

Sistemul respirator

Acesta asigura, la om, energia necesara metabolismului si evacuarea gazelor arse, prin aducerea oxigenului din mediu si redarea catre acest mediu a bioxidului de carbon - in mare spus.

Echivalentul sistemului respirator intr-un stat ar fi sistemul energetic, compus din sistemul de productie, transport si distributie al energiei, al gazelor, al agentului termic.

Aici ar fi de remarcat o diferenta intre om si stat, pentru ca, in timp ce la om climatizarea este asigurata de sistemul circulator, in stat acest serviciu este asigurat de echivalentul sistemului respirator.

In ceea ce priveste viitoarea societate emigranta, aceasta va avea nevoie de un sistem respirator foarte performant, care va trebui fie sa extraga oxigenul si alte gaze necesare metabolismului intern al organismului-societate din mediul prin care circula, adica practic din vidul cosmic, fie sa si-l produca la bord din materiale stocabile prin tehnologii inca necunoscute, fie sa-si faca rezerve, ca si mamiferele acvatice, pe care sa si le innoiasca periodic, de pe planetele pe langa care trece. Si, evident, sa-l transfere in sistemul circulator printr-un plaman echivalent, dar aceasta probabil ca va fi floare la ureche la nivelul tehnologic al vremurilor lor.

 

Sistemul digestiv

Functiile acestui sistem uman ar fi:

-   prelucrarea materiilor prime alimentare si transformarea lor in nutrimente

-   eliminarea deseurilor rezultate din acest proces

Echivalentul in statul actual al sistemului digestiv ar putea fi industria. Aceasta asigura prelucrarea oricaror materii prime in materiale, utilizabile de catre celule, aparate si sisteme in indeplinirea sarcinilor lor cotidiene ori speciale. De asemenea, cate o ramura industriala se ocupa si de reciclarea deseurilor sau de neutralizarea acestora, asigurand deci si eliminarea deseurilor in mediu, dupa ce acestea au devenit nepoluante si biodegradabile.

In organismul Emigrantului insa, sistemul digestiv ar trebui sa fie alcatuit nu ca la om, ci ca la ierbivore. Pentru ca omul se hraneste luandu-si hrana bruta din mediul sau plin de asa ceva, apoi o prelucreaza sumar sau nu, in functie de conditii si de tipul acesteia, si apoi o introduce in sistemul digestiv. Or, mediul cosmic nu prea pare o sursa de hrana prea facila, deci acesta va trebui gasita din loc in loc, prelucrata primar pentru a fi stocata, dupa care va fi extrasa din stoc, prelucrata in functie de necesitati si distribuita prin sistemul circulator, dupa un sistem comparabil cu cel al rumegatoarelor.

In ceea ce priveste eliminarea deseurilor, cred ca de un sistem specializat va fi nevoie, desigur, doar ca nu stiu daca - cel putin la inceput - va fi nevoie si de tratare sau neutralizare. Poate ca totusi ar fi nevoie de o atomizare, ca sa nu devina pericol public in spatiul cosmic, sau de o stocare, pentru ca deseurile sa poata fi eliminate pe planetele de pe care se face aprovizionarea, si unde aceste deseuri ar putea servi drept sursa de … viata.

Dar nu doar de hrana are nevoie o astfel de societate, ci si de foarte multa energie de alt tip. Inca nu stiu exact de care, e greu de anticipat daca va fi nevoie doar de un tip sau de mai multe. Pot eventual presupune ca va fi energie de fisiune nucleara, care foloseste convertoare concentrate in spatii foarte mici si utilizeaza o materie prima care se gaseste chiar in vidul cosmic, dar e doar o presupunere. Dar va fi in mod cert nevoie de energie, si chiar de foarte multa energie.

 

 Sistemul endocrin

Rolul acestuia in organismul uman este de a crea si emite factori catalizatori sau inhibatori ai aparatelor si sistemelor, asigurand astfel;

-   adaptarea la mediu ori la factorii perturbatori ai sistemelor si aparatelor vizate

-   ajustarea bruta ori fina a parametrilor de functionare a acestora, dupa caz, prin accentuarea ori inhibarea unor caracteristici in functie de conditiile de functionare

Statul asigura aceasta functie prin institutiile pentru situatii de urgenta, care asigura, dupa necesitate,  fie detensionarea situatiilor de stres, fie sprijinul comunitatilor in caz de necesitate, fie chiar preluarea activitatii in situatii speciale.

In cazul special al comunitatii emigrante, existenta unui sistem circulator face sarcina interventiei la fel de facila ca si in cazul organismului uman, deci functia acestui sistem glandular va fi asemanatoare cu cea a omului. Adica, in functie de necesitati, fiecare om component al societatii va putea solicita - sau  poate ca nici nu va mai fi nevoie de o solicitare expresa - fie un stimulent alimentar sau energetic, fie un calmant ori alt medicament, fie un drog, care ii va fi distribuit in doza optima de catre acel sistem de aprovizionare-debarasare centralizata.

 

Sistemul osos

La om, acest sistem de protectie si de sustinere foarte dur, la propriu, care formeaza constructiv un schelet, asigura in principal urmatoarele functii:

-   protectia creierului si a circuitelor nervoase de comunicare cu organismul

-  protectia organelor interne vitale - plamanii si inima in special

-   sustinerea intregului organism si deplasarea prin mediu

-   preluarea si redistribuirea unor socuri sau eforturi in procesul de interactiune cu mediul

Statul nu are treaba cu deplasarea, motiv pentru care l-am asemanat cu o planta sau cu un pom, iar pentru interactiunea cu mediul are constructiile, care permit adapostirea componentelor sale in caz de intemperii sau calamitati. 

Emigrantul va avea si el foarte mare nevoie de un asemenea sistem. Acesta va trebui sa fie alcatuit, ca si la om, dintr-un schelet foarte dur, care sa pastreze unitatea componentelor chiar in conditii de soc si acceleratii enorme, dar care sa permita totodata o mobilitate a sistemelor care trebuie sa fie mobile - antene, celule solare, captatoare de particule, ajutaje sau motoare, brate si platforme etc. Si, asa cum am aratat la descrierea sistemului nervos, va trebui sa asigure o protectie suplimentara sistemului de decizie central, creierul comunitatii. Si evident ca va asigura o securitate marita tuturor sistemelor vitale - in special comunicatii, circulatie, respiratie, alimentatie.

 

Sistemul muscular

Acest sistem este cel care transforma, la orice om, energia in lucru mecanic. Nu doar membrele folosesc un sistem muscular, ci cam toate organele interne si externe. Inima, plamanii, ochii, gura, digestia, excretia, circulatia - toate au incluse sisteme musculare care le fac functionale. Altfel spus, sistemul muscular este alcatuit din ansamblul motoarelor din organism.

Statul are si el motoarele sale, care ii asigura functionarea sistemelor. Daca unele din acestea sunt formate din fiinte umane care circula sau muncesc fizic, altele sunt formate din utilaje mecanice, hidraulice ori electrice care transforma energia primita in lucrul mecanic necesar.

Comunitatea emigranta va avea si ea nevoie de astfel de motorase, de toate felurile. Cum insa evolutia motoarelor este destul de dinamica, nu voi insista pe aceasta tema, considerand ca exista deja solutii pentru o mare parte din necesitatile de acest gen ale viitoarei comunitati.

 

Sistemul locomotor

Omului ii este necesar pentru deplasarea in mediu, pentru efectuarea de activitati de deservire, pentru aparare externa. Este compus din membre, care il ajuta sa indeplineasca urmatoarele sarcini:

-   sa-si faca aprovizionarea din mediu

-   sa se apere la nevoie de agresiuni

-   sa indeparteze corpurile care ii stau in drum

-   sa exploreze mediul sapand, forand, dislocand etc.

-   sa-si intretina exteriorul si, partial, interiorul structurii

-   sa isi inlocuiasca sau sustina componente defecte sau afectate

-   sa se deplaseze, incet, normal sau in mare viteza

-   sa se traga, impinga, ridice, intoarca, ancoreze, prin agatare

-   sa-si manevreze strans structura printre alte corpuri

Statul este fix in mediul sau, planeta, ca o planta sau ca un pom, si nu are nevoie de echivalentul picioarelor deci. In ceea ce priveste mainile, statul si-a dezvoltat in timp serviciile, care asigura toate activitatile de deservire, dar deservire interna si externa deopotriva, spre deosebire de organism, care are deservirea interna separata de cea externa. De asemenea, spre deosebire de organism, statul isi asigura apararea externa prin armata, un aparat sau sistem specializat care foarte rar ofera si servicii, si anume in cazuri speciale de razboi sau calamitati.

In ceea ce priveste insa viitoarea nava-mama a comunitatii emigrante, pentru a executa cel putin functiile mentionate, va avea nevoie de motoare puternice, de energie suficienta, de mai multe brate multifunctionale, de utilaje si accesorii proiectate pentru toate situatiile previzibile, dar si de rezerve care sa-i permita sa improvizeze la nevoie, pentru ca nu ai acces la service in imensitatea spatiului. E ca si in jungla, daca nu esti pregatit sau adaptat, mori. Va avea deci nevoie de scuturi protectoare impotriva mai multor tipuri de agresiuni - radiatii, micro pana la macro meteoriti, arme predictibile - si de trolii uriase cu care sa poata remorca structuri de care sa se foloseasca, de exemplu meteoriti metalici sau din gheata, metan, oxigen etc. Si va avea nevoie si de ceea ce un organism uman nu are, de mici nave de explorare si aprovizionare, care sa viziteze planetele intalnite si sa le supravegheze, exploreze, exploateze, dupa caz.

 

 Sistemul imunitar

Este sistemul care asigura apararea organismului uman de atacul intrusilor sau parazitilor de tip celular sau echivalent. Acesta nu doar detecteaza prezenta a tot ceea ce este strain de organism, ci si mobilizeaza imediat armate de celule specializate care neutralizeaza intrusii prin autosacrificiu, eliminandu-i apoi prin sistemul circulator in exterior.

Statul are sistemul de contrainformatii care indeplineste functia de identificare si neutralizare a intrusilor ori parazitilor la nivel individual. Echivalentul sistemului imunitar este sistemul de aparare, combinat cu cel de informare sau contrainformare.

In ceea ce priveste apararea comunitatii de emigranti, sarcina nu va fi tocmai usoara. In primul rand pentru ca nu se poate pune problema autosacrificiului pentru orice fel de intrus, decat daca se lucreaza cu roboti - dar nici macar atunci nu e bine sa faci risipa. Apoi pentru ca trebuie sa prevezi o multime de intrusi posibili, si nu e usor, si nu in ultimul rand pentru ca trebuie sa ai o aparare flexibila, adaptabila, care sa se poata adapta la noutatile si la imprevizibilul oferit de un mediu aproape in totalitate necunoscut. Adica, trebuie sa te protejezi si de tot felul de intrusi unicelulari sau echivalenti care pot patrunde atat din spatiu cat si de pe corpurile ceresti pe care le contactezi, cat si de fiinte sau poate roboti de diferite forme si dimensiuni, care pot intra cu scop informativ, distructiv sau fara scop, dar care pot deveni periculoase prin prezenta ori comportamentul lor acolo.

In functie de tipul protectiei, presupun ca se vor folosi atat senzori biologici cat si chimici sau electronici, atat supraveghetori umani cat si automati, precum si bioepuratoare radioactive, termice, chimice sau de alte tipuri, respectiv filtre pentru microparticule.

 

Sistemul de reproducere

Acesta ii este necesar omului pentru asigurarea continuitatii speciei. Statele si-au indeplinit si ele functia de reproducere, in decursul evolutiei, prin colonizarea unor teritorii si crearea de replici, mai mult sau mai putin reusite, in zonele cucerite.

Unul dintre scopurile calatoriei Emigrantului, pe langa cautarea parintelui sau cosmic si respectiv crearea unei imperfectiuni a Universului care sa-i sigure salvarea finala, este si de diseminare a vietii, respectiv a inteligentei, in nemarginirea spatiului. Initiativa este logica, deoarece in cazul unei catastrofe inevitabile este bine sa existe o rezerva de ratiune care sa poata continua sau relua, dupa caz, activitatea creatorului sau. De aceea, Emigrantul va avea nevoie in mod expres de un sistem specializat pe aceste scopuri, compus - dupa mintea mea de acum - din cel putin cateva dispozitive de analiza genetica si experimentari, combinate eventual cu sisteme de simulare evolutiva. Asta daca nu se va opta cumva pe ideea ca se poate merge - cel putin initial - la noroc, adica merge sau nu merge si gata.

 

Sistemele atavice

Sunt acele sisteme considerate relicve ale evolutiei, mostenite de la primate, nefunctionale si potential purtatoare de riscuri, despre care unii cercetatori sustin ca ar trebui indepartate preventiv, in timp ce altii atrag atentia ca sunt de fapt foarte utile, doar ca inca insuficient cunoscute si intelese. In aceasta categorie ar intra, la om, amigdalele, splina, apendicele, coccisul si altele.

Si statele au sisteme atavice, mostenite traditional, despre care inca se mai isca discutii contradictorii cu privire la rolul pe care il indeplinesc in societate. Este vorba de familie, considerata inca baza societatii in unele state, dar ignorata de altele, care iau in calcul doar menajul comun, apoi si de biserica, sistem doctrinar care in unele state totalitare si inapoiate conduce comunitatea iar in altele, mai dezvoltate, este ignorat institutional, mai este vorba de politia politica, sistem inca utilizat in state totalitare si desfiintat in state dezvoltate, si exemplele pot continua. In viitor se va mai renunta si la sistemul penitenciar, care pedepseste oamenii care s-au nascut cu dizabilitati, la sistemul electoral, care promoveaza specimene inumane in functii de conducere, la sistemul judiciar, care poate fi automatizat si la alte astfel de sisteme atavice inca remanente.

In comunitatea calatoare a emigrantilor cosmici, probabil ca nu vor exista sisteme atavice, cel putin in prima faza. Nu pot prezice acum ce sisteme vor deveni atavice intr-un viitor indepartat, credinta mea actuala fiind ca niciunul din cele deja enumerate nu va avea aceasta soarta, toate tinand de  impetuosul necesar. Dar poate ca timpul ma va contrazice.

 

Calatoria pentru asigurarea imperfectiunii Universului

In societatea umana de astazi, cea mai mare problema, care creeaza la randul ei probleme nesfarsite de toate felurile, este managementul defectuos, datorat tocmai repartizarii de sarcini de un anume fel persoanelor care nu sunt apte sa le execute.

De exemplu, politicienii sunt de regula persoane iresponsabile care ocupa locurile unor profesionisti si manageriaza societatea necorespunzator, amatoristic, infantil. E ca si cum ai numi economistii sa faca zootehnie, lacatusii sa repare calculatoare, zidarii sa opereze pacientii si medicii sa caligrafieze. Ba inca si mai grav, unii dintre politicieni mai sunt si infractori, spoliind economia, inseland populatia si ruinand multe firme sau persoane fizice prin deciziile partizane celor asemenea lor pe care le sustin si promoveaza in societate.

Aceste practici de promovare a nonvalorilor sub masca activismului politic au fost mostenite din perioadele in care activa in societate practica ereditatii, prin care orice urmas al ocupantului unui unui rang il mostenea, indiferent de capacitatea sa intelectuala, morala sau manageriala. Urmarile acestei practici s-au vazut in istorie si se mai vad si astazi, fiind de regula catastrofale.

Dar o comunitate care doreste sa razbata necunoscutul, sa cunoasca si sa supuna energii care astazi sunt doar banuite, sa duca la perfectiune stiintele, tehnologia si cunoasterea, pentru ca in final sa se poata sustrage legilor naturii si sa evite colapsul universal nu poate porni la drum cu un cap dotat cu celule musculare sau sudoripare in loc de neuroni. Ar fi o calatorie sortita esecului inca de dinainte de a fi planificata. De aceea, prima grija a viitorilor calatori spatiali trebuie sa fie organizarea intr-o comunitate, in prima faza pamanteana, in care fiecare membru sa fie repartizat in activitatea pentru care detine abilitati innascute, competente dobandite si motivare psihologica, iar orice fel de manifestare tipic animalica este sanctionata cu excluderea. Un fel de comunism, as zice, pentru ca acei oameni care fac din placere ceea ce fac si sunt multumiti de roadele activitatii lor nu au pretentii ca ceilalti sa-i plateasca, asigurarea unui nivel de trai decent fiind de regula indestulatoare pentru aceia care traiesc intr-o comunitate in care respectul reciproc, recunoasterea meritelor si intrajutorarea in orice situatie sunt banalitati cotidiene.

O organizare a comunitatii pe aceleasi baze ca si un organism, in care fiecare componenta sa fie angrenata in activitatea ideala pentru ea si sa aiba asigurate resursele necesare acelei activitati, care sa-i produca satisfactii si sa-i dea un sens vietii sale, ar fi probabil ideala pentru acest tip de calatorie. Celulele organismului nu au pretentii la rasplata pentru munca depusa, nu se revolta nici macar daca nu au asigurate resursele necesare activitatii si nu pregeta sa faca eforturi suplimentare sau chiar sa se sacrifice daca interesul major al comunitatii o cere.

Odata cu asigurarea infrastructurii, a resurselor si a logisticii necesare calatoriei, planificarea etapelor ei trebuie sa se conformeze realitatilor intalnite. Dar in nici un moment nu trebuie uitat scopul final al calatoriei, pentru ca intreaga epopee generata de aceasta desprindere de planeta mama a unei parti elitiste din populatia Pamantului nu are drept scop doar o banala plimbare de vacanta exprimata printr-o la fel de banala calatorie cosmica, ci hotararea de a crea o imperfectiune in exprimarea instinctuala a universului, care sa asigure supravietuirea inteligentei, a ratiunii sau eventual a urmasei evolutiv superioare a acesteia, impotriva tendintei generale a materiei de a reveni la forma initiala punctiforma inainte de exploda din nou, intr-o alta expansiune.

Stim deja ca un univers perfect inseamna dilatare si apoi contractare, repetabile ciclic, deci in final distrugere si renastere. Daca noi ne vom stradui sa-l mentinem imperfect, evadand la o oarecare distanta de influentele lui gravitationale, poate ca vom reusi sa ne sustragem perfectiunii sale si sa supravietuim cumva, trecand ca societate dintr-o era cosmica in alta si asteptand viitorul big-bang. Pentru ca teoria sustine ca, in universul in expansiune din care facem parte, materia se departeaza de centru pana cand viteza ei va atinge o valoare zero, incepand apoi sa se concentreze pentru a reveni la starea de punct infinitezimal, inainte ca sa declanseze o noua explozie. Iar singura posibilitate de a contracara perfectiunea ciclicitatii Universului este ca o ratiune, o vointa, dotata cu infrastructura, logistica si resursele necesare asigurarii unei independente energetice vesnice sa se indeparteze cu o acceleratie superioara celei naturale, pentru a evita resorbirea.

Am convingerea ca aceasta este singura cale pentru o civilizatie rationala, independenta si extrem de hotarata in a supravietui sa creeze o imperfectiune a Universului care sa o salveze de la disparitie, chiar daca inca nu mi-am pus problema - stiintific - daca o sustragere de materie din acel univers nu il dezechilibreaza suficient pentru a opri ciclicitatea exploziilor ulterioare.

Iar daca acest lucru nu se poate intampla si un nou univers exploziv va lua nastere, ar avea ocazia sa se reintoarca pentru o vreme in sanul acestuia, pentru a pune bazele vietii si ratiunii pe cateva planete mai rasarite, lasandu-le celor de acolo mesajele clasice prin care afirma ca ei au creat lumea, stelele si planetele, pamantul si luna lui, plantele si animalele, oamenii si tot ceea ce se poate vedea, simti si auzi, pentru a putea fi apoi contestati de catre mintile limitate ca e imposibil.

Ciclic.

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

1 comentariu pentru Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final

Adauga comentariul tau
  • postat de babutavesela la data de 20.01.2012, 19:19
    Minunată pledoarie pentru om şi umanitate, analiză excepţională a tot ceea ce ţine de om şi de societate. Sper că principiul barbar "ce-i al meu este al meu şi ce-i al tău este tot al meu" care, din păcate funcţionează şi azi, să fie detronat şi societatea să evolueze spiritual ceva mai mult. Felicitări.



Spune-ti parerea despre Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR