Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> INTRE A CREDE SI A INTELEGE

INTRE A CREDE SI A INTELEGE

postat la data 30.03.2012, ora 19:45
categorie: Opinii și păreri

Share | |


INFORMATIA, INTRE TRECUT SI VIITOR

 

Indiferent cat ne vom stradui noi, ca umanitate, sa ne conservam realizarile materiale de ieri si de azi, timpul si legile fizicii si chimiei tot le vor distruge pana la urma. Doar informatia despre ce a fost odata poate sa mai dainuie mai multa vreme, daca este conservata inteligent.

Se pare ca informatie ne-au lasat drept mostenire si creatorii nostri, sau vizitatorii, sau ce or fi fost ei. Dar, de la o vreme de dupa plecarea lor, aceasta nu a mai fost inteleasa, lipsind atat invatatorii credibili cat si aplicantii ei in practica. Si, dupa ce ei au disparut din motive inca neclare, cu timpul o mare parte din informatia lasata a fost compromisa, iar cea care a mai ramas a fost ignorata.

Interpretarea - in timp - de catre neinitiati (si apoi de catre rauvoitori) a acelei informatii, transfigurarea si prelucrarea ei dupa bunul plac al detinatorului, selectarea arbitrara si adnotarea nespecificata a dus la aparitia basmelor, miturilor si a religiilor de mai tarziu. E ca si cum ti-ai construi o cocioaba din bucati de nava spatiala, dupa ce restul l-ai folosit la foc sau l-ai aruncat (pentru ca nici nu ardea si nici la construit nu folosea) apoi declari ca ti-ai facut o casa din materiale de inalta tehnologie si ai pretentia sa fii tratat ca un savant de renume mondial.

Cam asta este etimologia religiilor de tot felul. Dar a celor vechi, fireste, pentru ca cele noi si-au facut cocioabele exclusiv din imitatii ale materialelor folosite de cei de dinaintea lor, inlocuindu-le doar ionii, pozitivi sau negativi, cu Gheorghi sau Vasili, dupa cum au inteles si ei rostul acestora, raportat la educatia primita.

In ceea ce ii priveste pe cei care incearca redescoperirea si restaurarea trecutului, arheologii, cateva generatii de aici incolo vor mai sapa si vor mai restaura vechiturile civilizatiei umane, in dorinta de a-i intelege originile si evolutia, pentru a-i putea simula viitorul. Dar, dupa ce aceasta perioada adolescentina de informare si intelegere va fi trecut, dupa ce umanitatea va intra in maturitatea existentei ei ca si civilizatie, ceea ce a fost va deveni doar baza de date pentru prezent si viitor, dar nu materiala, ci informationala.

Asta nu inseamna insa ca arheologia nu mai are astazi vreun rost. Chiar daca nu are si un viitor prea stralucit, pe ea se va baza tot viitorul nostru informational cu privire la trecut si la caile de urmat in viitor, deoarece arheologia, combinata cu istoria autentica si cu stiinta aplicata in general, va crea baza de date care va determina drumul binelui, pentru a fi urmat de generatiile viitoare.

Daca urmasii nostri vor fi destul de inteligenti, in ansamblul lor, pentru a invata ceva din aceasta experienta nefasta a omenirii trecute, care a generat religia, poate ca vor gasi o cale de a transmite mai departe o informatie neinterpretabila si netransformabila - atat pentru urmasii lor cat si pentru alte populatii, extraterestre, pe care le vor educa, poate, vreodata, in periplul lor cosmic - informatie care sa poata fi inteleasa ca atare de catre acestia si dupa mai multa vreme, chiar daca isi vor fi pierdut sursa si mijloacele de interpretare a ei, iar timpul ii va fi facut sa se indoiasca inclusiv ca e o informatie, cum patim noi astazi.

 


UN DEMO CU EFECT NEASTEPTAT

 

Azi imi inchipui ca odata, in timpuri imemoriale, un grup de calatori sau turisti evoluati extraterestri le-a facut unor primitivi pamanteni un demo de competente si posibilitati, cunoastere si aplicare, stiinta si putere, teoretica si poate ca si practica, incheiata cu o prezentare generala a stadiului stiintei lor si a posibilitatilor acesteia - pentru a-i stimula sa invete, sa descopere, sa cunoasca si sa aplice, pentru a-si modela lumea dupa dorintele si visele lor. Acest demo i-a lasat efectiv cu gura cascata pe localnici, iar vizitatorii au plecat fericiti de efectul acestei expuneri si cu sperante intr-o urmare de asemenea fericita, fara sa se gandeasca la faptul ca mintea acestora, deja coapta si cu stereotipurile, preconceptiile si interpretabilitatile gata implementate, nu va accepta realitatile prezentate ca pe niste realitati, posibilitatile ca pe niste posibilitati si cunoasterea ca pe o stiinta, ci vor amalgama totul intr-o notiune vaga de suprarealism si supraumanism, creind o noua filozofie mistica, religia.

De unde sa fi stiut aceia, sarmanii, inca needucati tehnic, despre regie si comunicare electronica, sau despre faptul ca in spatele prezentatorului se afla un ecran sau poate un spatiu tridimensional cu acest rol, ca minunile prezentate de el sunt imagini inregistrate care se prezinta dupa cum sunt comutate de echipa tehnica, sau ca semnele pe care el le face spre acel ecran nu au nici o legatura cu schimbarea imaginilor ?

Prezentatorii au plecat, satisfacuti poate de perplexitatea starnita de coplesitoarea demonstratie de cunoastere si putere, nebanuind ca lasa in urma lor o samanta care va aduce un rau urias urmasilor celor perplexizati - samanta religiilor si a misticismului, generate de demonstratia ca lucruri crezute imposibile sunt de fapt posibile dar ... necesita puteri sau persoane deosebite. Aceia poate ca au crezut ca lectorul are puterea de a creea cu un semn anume lumi nemaivazute, pe care cu un alt semn le distruge si apoi le inlocuieste cu altele, dirijand lumea dupa voia lui. Au crezut ca el este creatorul lumilor, supraomul care poate orice - doar sa vrea - si ca el face tot ceea ce se intampla si mintea lor nu putea inca explica.

Si, plecand de la amintirea acelor sase zile, in care li s-a prezentat totul, de la aparitia materiei la aparitia omului, exploatand aceasta amintire, generatiile viitoare au creat filozofii si au inventat practici mistice, pe care alte generatii viitoare le-au tot adaptat si modificat dupa intelegerea sau dupa dorinta si vointa sau interesele lor - daca tot nu mai venea nimeni sa confirme sau sa infirme ca ceea ce sustin ei este sau nu real si corect - si uite cum, intr-un final, ceea ce s-a dorit a fi un impuls de cercetare si cunoastere a devenit un impuls de blocare a cercetarii si cunoasterii, conservand stiinta in forma sa de observator pasiv si neinteresat si fiinta in animalitatea ei primitiva.

Si totul numai pentru ca la conducerea si la nivelul de decizie al comunitatilor au reusit sa acceada minti inguste si firi violente, care au modificat informatiile mostenite dupa posibilitatile lor intelectuale, ei neputandu-se ridica la nivelul de cunoastere si intelegere cerut de asemenea informatii. Asa trebuie sa fi aparut religiile, de la ceva vazut si simtit dar neinteles si, mai ales, neconfirmat pentru generatiile viitoare si deci interpretabil, dupa ce omul limitat intelectual ajuns la conducere, care nu si-a putut adapta gandirea la cunostinte, le-a adaptat pe acestea la gandirea sa si, violent de felul sau fiind, i-a obligat pe toti cei pe care ii putea supune sa gandeasca la fel de plafonat ca el, iar pe cei care gandeau mai mult i-a ucis.

Nici astazi, cand se intalnesc in mod continuu cu realizari tehnice de exceptie, cand folosesc oportunitati de comunicare si informare care atunci erau doar de apanajul extraterestrilor, cand au la dispozitie o multime de mijloace tehnice si gadgeturi care le fac viata mai comoda si munca mai usoara, deplasarea mai facila si lumea mica-mica, mintile inguste tot nu inceteaza de a elucubra despre divinitati si misticisme, de parca ar fi ramas ancorati in acea perioada ancestrala a inceputurilor civilizatiei.

Si atunci cum sa ii poti condamna pe aceia din vechime, care au interpretat informatiile dupa un standard al educatiei si intelegerii lor dupa ce au ascultat cum li se explica si arata in imagini despre cum va arata lumea lor intr-un viitor pentru ei utopic, viitor in care oamenii creativi vor emigra in afara planetei si a sistemului solar, creindu-si undeva departe o lume noua, ideala, dupa standardele lor, in timp ce pasivii vor ramane pe pamant - si, cand va veni vremea sfarsitului lumii pamantene, peste vreo cinci miliarde de ani, cei ramasi vor fi prizonierii planetei in distrugere si vor sfarsi prin a arde in dogoarea creata de dilatarea Soarelui, odata cu tot ce este viu pe pamant, in timp ce evadatii in Univers se vor bucura de o viata noua pe o alta planeta, abia terraformata si cu un viitor relativ lung de existenta in fata.

Concluzia transmisa de acei vizitatori o fi fost ca cei asemeni lor se vor inalta la cer, transformandu-se in creatori si perpetuand ratiunea in univers, pe cand cei pasivi vor ramane in focul vesnic al iadului care se va crea aici pe pamant, pierzandu-li-se orice urma genetica si nemaiservind cu nimic evolutiei vietii si inteligentei sau ratiunii cosmice. Motiv pentru care li s-o fi sugerat ca acesta este viitorul in ansamblul sau, si de aceea va trebui sa urmeze calea dezvoltarii si a emanciparii, depasind tarele pasivitatii si legaturile cu animalul din care provin.

Iar urmasii acelora de mai tarziu au tradus aceste invataturi si recomandari prin ceea ce a fost ulterior deformat si astazi numim religie, apocalipsa, credinta - si au povestit urmasilor acele intamplari in forma sub care noi le definim ca fiind mituri, basme si adevaruri biblice. Sau le ignoram, pue si simplu ...

 


OMUL, UN DUMNEZEU IN DEVENIRE

 

Universul, natura, lumea inconjuratoare sau cum vrem noi sa o denumim se afla intr-o evolutie permanenta, determinata de combinari chimice, la randul lor guvernate de legi fizice. Stapanul acestei imense reactii in lant este cel care o intelege, o poate urmari si apoi o poate dirija dupa vointa sa. Omul a inceput deja sa faca acest lucru - si aici ma refer la om in general, deci trebuia sa fi spus umanitatea - adica o cerceteaza, o descifreaza, o imita si partial o intelege si o dirijeaza, facand deja primii pasi, poate mici, dar fermi, in atingerea acestor deziderate. Iar aceasta caracteristica a sa este si ea in plina evolutie, deci pana cand omul va deveni un Dumnezeu atotputernic mai este ceva vreme.

Timpul trece, umanitatea evolueaza, stadiile de dezvoltare si emancipare se succed mereu. De aceasta umanitate si de deciziile ei in ansamblu depinde daca va alege continuarea evolutiei inspre stadiul urmator de cunoastere si intelegere a lumii, care ii va permite sa o controleze mai bine decat astazi, sau se va intoarce la viata animalica din trecut, lasand la discretia naturii involutia sa si renuntand la emancipare si la statutul de viitor Dumnezeu pentru lumea inconjuratoare lui.

La judecata de apoi, poate ca nu omul va fi chemat, ci umanitatea, pentru ca imensitatii sale, creatorul universului, nu cred ca i-ar sta bine sa-si piarda vremea judecand fiecare celula din organismul acesta cat de cat mai rasarit care este omenirea. Iar daca asa va fi, asta se va intampla doar dupa ce umanitatea va fi ajuns la sfarsitul evolutiei sale, in balanta judecatii punandu-se atunci transformarea in ceva superior, cu o noua evolutie - deci o reincarnare - sau disparitia definitiva si irevocabila, ca nesemnificativa, a acestei specii.

Deoarece umanitatea se afla abia in stadiul de adolescenta ca ansamblu, sau poate abia la inceputul acestei adolescente, mai avem ceva de tras pana vom ajunge la ziua judecatii. De noi, celulele sale componente, depinde insa daca ne vom onora calitatea de fiinte rationale sau o vom trada in favoarea statutului inferior de fiinte instinctuale, ratand astfel reincarnarea, la sfarsitul lumii, intr-o fiinta superioara ca ratiune, intelegere si control al naturii, intr-un viitor Dumnezeu.

 


CINE N-ARE STAPANI, SA-SI CUMPERE

 

Parafrazand cunoscuta vorba din batrani "cine n-are batrani, sa-si cumpere", cei mai multi - sau poate ca mult prea multi - dintre oameni obisnuiesc sa-si cumpere, platind pe la biserici, cate un stapan caruia sa i se inchine si pe care sa il slujeasca, de parca nu ar avea destui in jurul lor care ii asupresc zi de zi si le solicita tot felul de taxe de protectie. Si fac asta cu toate ca nici unul dintre acei stapani cumparati nu le-a cerut acest lucru si nici nu au determinat inchinarea sau plata unor taxe de protectie prin statutul lor, prin faptele sau intamplarile petrecute, ci doar le-a fost prezentat de un strain oarecare ca fiind o entitate nevazuta si neperceptibila, imateriala, dar care are nevoi nelimitate de valori si de robi, si care se afla in permanenta cautare de victime si sponsori. Si ei au acceptat sa fie sponsori si robi acelei entitati necunoscute, facandu-si ucenicia sponsorizandu-i intermediarii, pentru a primi nota de trecere inspre robia vesnica.

"Cine n-are stapani, sa-si cumpere". Aceasta nu poate fi decat deviza unor fiinte cu comportament de miei, aflati in cautare de cioban care initial sa-i tunda, mai tarziu sa-i mulga si la urma sa-i manance, multumirea stapanului facandu-i fericiti.

In Univers, libertatea nu exista, nu e ceva natural, cu repercursiuni vizibile si deci de urmat pentru avantaje. Legile fizicii, chimiei, mecanicii, cuanticii, gravitatiei si asa mai departe fac in asa fel incat fiecare corpuscul, fiecare unda, fiecare fragment de energie sau de materie, cat de mic sau cat de mare, sa fie legat de cele din jurul lui si sa fie deci dependent de acestea. Dependenta este opusul libertatii, deci libertatea este inexistenta in universul inconjurator sau in natura.

Nici in lumea vie lucrurile nu stau altfel, fiecare fiinta fiind dependenta de existenta altora, cu care se hraneste sau de pe urma careia prospera intr-un alt mod, dar si de existenta energiei sub forma de magnetism, lumina sau caldura si a materiei sub forma de minerale, gaze, lichide.

Presupunem ca doar Creatorul are o libertate totala, fiind absolut independent de ceea ce e in jurul sau - dar ne limitam in a presupune, pentru ca inca nu l-am contactat ca sa ne putem convinge.

Omul inca mai este dependent de energia planetei sale si a naturii inconjuratoare, dar si de materia din care este alcatuit, care se supune legilor universului sau naturalului. Dar are tendinta de a se elibera tot mai mult de aceasta dependenta, semn ca incepe sa-i semene tot mai mult parintelui sau, pe masura ce creste si se maturizeaza. Si ma refer, evident, la omul care cerceteaza, descopera, aplica, inventeaza, adica isi cauta independenta cu lumanarea, cu lanterna cu leduri sau cu camera cu termoviziune, evoluand in permanenta in materie de emancipare si civilizare, ridicandu-si in permanenta standardul sau de viata - numit conditie umana - si straduindu-se sa il ridice si pe al vecinului sau, din spirit umanitar.

Asta chiar daca vecinul se va stradui toata viata sa sa-si cumpere un stapan in plus pe langa cei care il spoliaza aici, pe pamant - stapan caruia se va stradui sa ii doneze si sa-i inchine tot ce i-a mai ramas dupa ce si-a platit taxele de protectie catre stapanii pamanteni, adica fiinta sa si pe a copiilor sai si, daca se poate, si pe cea a vecinului umanitar, nutrind speranta - desarta, evident -  ca asa va avea mai multa trecere in a se transforma, odata ajuns dincolo, din miel in cioban.

Concluzia ar putea fi, urmarind comportamentul lucrurilor, fiintelor si al oamenilor, ca in imensitatea Universului cunoscut noua, libertatea este inventata, apreciata si valorificata doar de Creator si de urmasul sau direct, Omul creat, in timp ce omul evoluat o respinge in mod direct, cumparandu-si un stapan in plus si pentru dincolo.

 


PRIN LUMEA CREDINTEI

 

O analogie intre comportamentul omului cu supusii sai, animalele de companie, si cel al zeilor de altadata cu supusii lor, oamenii, ma face sa cred ca asa se poate explica o parte din informatia cu privire la relatiile dintre oameni si zei care a ajuns, pe diferite cai, pana la noi.

Omul isi ia catel, il duce cu el peste tot, il tine in casa, dar nu intra cu el in magazin sau farmacie - de exemplu - pentru ca nu i se permite. Si nu i se permite, chiar daca si cei de acolo au catei acasa, pentru ca, din inconstienta - necunoastere adica si educatie deficitara pe acest segment - si nu din rea-vointa, nici vorba de asta - catelul i-ar perturba functionarea, i-ar compromite marfa si ar pune in pericol siguranta afacerii si siguranta clientilor.

Din aceleasi motive, poate, zeii din arhaic nu permiteau accesul in zonele in care detineau aparatura, instrumentele, materialele sau echipamentele, proviziile etc. a oricarui om. Nu le convenea sa-si pericliteze activitatea sau dotarile din cauza unor inconstienti tehnic si stiintific, doar pentru a le permite sa vada ceva ce oricum nu ar fi inteles. Iar acestia, asteptand undeva dincolo de zona interzisa, isi inchipuiau cine stie ce bizarerii - corelat si cu franturi de informatii accesate intamplator sau cu imagini ale unor realizari uimitoare pentru ei - comunicare audio-video, prognoze, anticipari, simulari, vindecari si poate resuscitari - sustinand ulterior ca dincolo de usile ferecate s-ar desfasura ... minuni.

Cam acelasi lucru probabil ca il cred si animalele de companie despre activitatile oamenilor de dincolo de usile dupa care ei nu au acces, avand in vedere ca majoritatea asteapta infrigurati iesirea stapanilor lor din acele localuri interzise lor si ca, desi uneori ar avea posibilitatea sa intre, prefera sa nu o faca, asteptand la usa, de frica necunoscutului care se poate afla dincolo de portile acelea si a posibilelor forte incontrolabile care le-ar putea dauna daca ar patrunde nechemati acolo.

 


SPERANTELE  DESARTE SAU PARADOXUL ROBILOR LIBERI

 

Din ceea ce am remarcat eu personal, privindu-i si ascultandu-i pe cei care se considera a fi credinciosi, ceea ce ii face sa se inchine divinitatilor, destinului si fatalitatii nu e credinta - adica increderea in supranatural - ci speranta ca, poate, exista undeva vreo forta necunoscuta care sa pune binele deasupra raului si sa echilibreze acest rau neostoit si violent, promovat permanent si intretinut de administratiile care se declara umane si in care foarte putina lume - din cea neinteresata material, fireste - mai are incredere, adica isi pune speranta ca va putea determina si lucruri pozitive.

De aceea, ceea ce indeobste este numit credinta se poate defini ca fiind doar speranta - si isi are obarsia in neincrederea generala in conducatorii comunitatilor, adica in cei care ar fi trebuit sa fie reprezentanti ai comunitatilor in fata fortelor raului, dar de fapt sunt chiar fortele raului, aflate in opozitie cu acele comunitati.

Desi toata viata lor pamanteana se declara dispusi sa fie actuali si viitori robi potentiali ai divinitatii alese - daca rugamintea le va fi ascultata si dorinta le va fi implinita - credinciosii tot isi mai fac iluzii, in secretul constiintei lor, ca dupa moarte vor fi liberi si fericiti.

Dar daca dincolo de moarte nu este nimic, desigur ca nu pot fi decat absolut liberi si absolut fericiti, insa toata acesta autoflagelare din timpul vietii a fost facuta de prisos. Dar daca  dincolo de moarte ii asteapta cel caruia i s-au robit de bunavoie, desigur ca in afara de robia pentru care s-au rugat atata nu ii poate astepta nimic altceva.

Si atunci care o fi logica sperantei libertatii vesnice ?

 

 

CREDINTA DESARTA SAU PARADOXUL NEINCREDERII IN PROPRIILE AFIRMATII

 

Neincrederea in propriile valori - iata inca un paradox al credintei.

Daca aveau incredere in capacitatea de judecata - justa si pertinenta - a divinitatii lor si in posibilitatea ca aceasta sa se si efectueze candva, nu se mai osteneau sa o inlocuiasca aici, pe pamant, prin judecata lor stramba de oameni, riscand sa pedepseasca un om care a primit o misiune divina pe care ei nu o pot intelege sau sa rasplateasca ori sa absolve de vina vreun pacatos despre care ei cred ca ar fi plin de sfintenie interpretand eronat indiciile, si deci riscand sa suporte la adevarata judecata consecintele atat pentru eroare cat si pentru faptul de a-si fi permis sa judece pe cineva in locul autoritatii supreme.

Doar absoluta certitudine ca acea judecata este iluzorie putea sa ii determine sa o implementeze, sa o aplice si sa o perpetueze pe cea pamanteasca. De unde rezulta ca neincrederea in propriile sustineri teoretice i-a facut sa adopte o conduita practica ce se bazeaza chiar pe aceasta neincredere, sustinatorii credintei in divinitati facandu-si legi, tribunale si institutii de pedepsire, fara nici o teama ca acestea ar putea fi considerate imixtiuni in activitatea divina si fara nici o indoiala ca fara ele judecata nu s-ar mai face niciodata.

 


CUM ARATI TU OARE, DUMNEZEULE ?

 

Nu la chip, asta stim cu totii din biblie, ci la comportament as fi interesat sa te cunosc, pentru ca informatiile la care am acces sunt atat de contradictorii. In timp ce unii clerici sustin ca esti mare, tare si bun, altii sustin contrariul, asemuindu-te cu un tiran mare cat lumea asta pe care ai creat-o.

Biblia te face criminal, despot, terorist, sadic. Dar tot biblia te ilustreaza ca si creator, atat pentru lume cat si pentru om. Si tot din biblie stiu ca le-ai dat oamenilor criterii de comportament corect, umanist, empatic, nonviolent. Iar de la predicatorii din biserici am aflat atat ca esti bun si iertator, mai ales contra plata, inclusiv cu cei care ar trebui pedepsiti pentru relele facute si incalcarea criteriilor de comportament legiuite, cat si extrem de violent si sadic in pedepsirea celor care sustin ca nu esti corect, chiar daca ei sunt si respecta toate criteriile umaniste ale invataturilor pe care le-ai transmis prin profetii tai din vechime.

Dar oare cum esti cu adevarat ? Eu personal, la fel ca si Iov cel de acum vreo sapte mii de ani, nu cred ca un creator, capabil de a construi de la zero o lume extrem de complexa, poate fi atat de incapabil de a intelege suferinta, umilinta si frustrarea celor care se asteapta de la parintele lor sa ii ajute si sa ii protejeze, si nu sa ii exploateze ca pe niste animale fara constiinta si intelegere a lumii. Eu nu pot sa cred ca omul, creatia ta, poate sa-ti fie superior rational si ca programele lui de libertate, de protectie, de ridicare a calitatii vietii pentru el si alte vietuitoare iti depasesc atat capacitatea de intelegere cat si capacitatea de a-l sprijini in demersurile sale.

Eu nu pot sa cred ca ai stabilit niste criterii de comportament uman prin tablele lui Moise, dar nu te intereseaza implementarea si respectarea acestora, neintervenind pentru a corecta erorile inca inainte de a produce efecte si neluand masuri pentru ca cei care le ignora sau le sfideaza sa nu poata decide soarta celor care le respecta si le promovraza. Eu nu pot sa cred ca tu esti o superputere capabila de a construi o lume si un Univers de la zero, dar esti in aceeasi masura incapabil sa monitorizezi parametrii constructiei tale, sa o intretii si sa o armonizezi, astfel incat sa nu existe riscul distrugerii sau degradarii sale - pentru ca altfel am vorbi de o constructie fara sens, facuta doar pentru pierdere de vreme, fara scop.

Omul rational, inteligent - si nu copia sa salbatica, care se lauda de regula ca este om, chiar daca se comporta ca predecesorul sau - a cautat si a implementat, imediat ce a avut un oarecare acces la decizie - pentru ca mii de ani decizia a fost la cheremul exclusiv al violentei si salbaticiei celuilalt - deci a cautat si a implementat metode prin care sa protejeze vietuitoarele planetei, pentru a le feri sau scuti de violenta si de suferinte gratuite. In destul de putine cazuri a si reusit, si sunt putine in primul rand pentru ca natura este foarte agresiva, pentru ca a fost conceputa astfel incat fiecare vietuitoare sa fie mancata de o alta sau de mai multe. Totusi, uneori renuntand voit si constient la necesitatile sale - pentru ca si omul este construit sa ucida si sa consume vietuitoare din mediu, si nu el s-a construit asa, ci Dumnezeu l-a facut si pe el violent intr-o lume extrem de violenta - deci omul rational a renuntat la dependenta sa de hrana naturala pentru a atimge acest deziderat, chiar daca Dumnezeul care l-a facut nu l-a sprijinit chiar de loc in acest demers umanitar

Dar natura nu e creatia omului - cel putin nu inca - si deci dependenta sa de violenta si agresivitate nu i se datoreaza, fiind opera creatorului sau, Dumnezeu. Daca Dumnezeu este atat de violent si de barbar in comportament, daca ii place atat de mult sa vada durere, sange si suferinta, daca ii place sa chinuie cu sadism animale si oameni fara nici o vina, doar pentru placerea lui, atunci in mod sigur ca nu este ceea ce imi doresc eu pentru vesnicia preconizata si renunt cu placere atat la vesnicie cat si la a-l cunoaste pe acest personaj, lasandu-i pe altii, mai fraieri, sa-si amaneteze existenta viitoare la cheremul unui sadic fara limite, fara responsabilitati si fara empatie.

Pentru ca fi prost este un dat de la natura sau de la Dumnezeu, adica atunci cand nu ti s-a oferit posibilitatea de a intelege ceva nu intelegi si gata, nu e vina ta. Dar atunci cand intelegi, stii ce te asteapta si totusi accepti situatia, adica te expui de bunavoie ori chiar alegi din mai multe variante pe cea care te afecteaza si te dezavantajeaza, desi o poti evita prin ocolire, imi pare rau ca trebuie sa folosesc expresii urate, dar indeplinesti conditiile de a fi un fraier.

Eu nu accept sa fiu fraierul nimanui, si ca mine mai sunt destui, presupun.

Deci, cine esti tu, Dumnezeule ?

Daca esti cel bun si constructiv, creator si rational, arata-te si noua, sa te vedem, sa te intelegem si sa te urmam. Daca insa esti cel rau si distructiv, cersetor de bani si bunuri de la oamenii amarati, sadic si necomunicativ, atunci ramai acolo unde esti, asteptand sa vina fraierii la tine, pentru ca noi, cei cu mintea intreaga, nu vrem nici sa te vedem, nici sa te auzim, nici sa te urmam, pentru ca avem aici pe pamantul nostru destui ca tine de care ni s-a acrit si despre care avem numai cuvinte respingatoare si motive de evitare.

Iar viitorul nu pare a fi de loc al lor, chiar daca ne-au dominat trecutul atatea milenii. Asta pentru ca, pentru a-si atinge telurile umanitare, omul va fi nevoit sa modifice natura, in sensul eliminarii violentei prin care supravietuieste si se perpetueaza, devenind astfel el insusi creator. Si odata cu eliminarea violentei va elimina - dar nu prin violenta, ci prin controlul aparitiei - si omul cel violent, si ideea de violenta, si necesitatea violentei in natura, dar si dependenta de violenta a vietii pamantene. Sau cel putin asa imi doresc eu, asa sper ca se va intampla in viitor.

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

0 comentarii pentru INTRE A CREDE SI A INTELEGE

Fii primul care adauga un comentariu!


Spune-ti parerea despre INTRE A CREDE SI A INTELEGE


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR