Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA

O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA

postat la data 29.12.2011, ora 12:06
categorie: Opinii și păreri

Share | |


Decadere morala si ajutor divin

Relatia cetateanului cu divinitatea implica in primul rand moralitate, pentru ca nu poti avea pretentia ca o divinitate - pozitiva, evident - sa te sustina in demersurile tale daca tu nu ii respecti cerintele si nu ii satisfaci asteptarile morale. Si cum imoralitatea societatii noastre este evidenta prin ceea ce se intampla in fiecare zi, iar inexistenta sprijinului divin se observa in primul rand prin diferentele enorme intre viata noastra si cea a occidentalilor, se poate pune problema daca nu cumva aceasta imoralitate este cauza inapoierii in dezvoltare si emancipare de care suferim astazi.

Nu exclud ca un sprijin divin sa existe, dar al unei divinitati negative, din moment ce doar cei care promoveaza relele - coruptia, inselaciunea, furtul, crima - prospera, in timp ce oamenii cinstiti si corecti, cei morali adica, trebuie sa sufere si sa le asigure celor rai mijloace de trai luxos.

Asa a fost dintotdeauna, veti spune. Si aveti dreptate, parca intotdeauna a fost asa, dar acest intotdeauna se refera de fapt la cei o mie de ani ai evului mediu, in care totalitarismul religios a dominat viata comunitatilor si a declansat si intretinut razboaiele, exploatarea, ura, inechitatea sociala.

Daca sunteti atenti la ceea ce se petrece astazi in jurul nostru, veti vedea ca doar comunitatile - adica statele, in fapt - care au renuntat la totalitarismul religios ca politica de stat s-au dezvoltat si s-au emancipat, iar cetatenii lor o duc foarte bine, pe cand cele care inca impletesc religia in politica isi condamna cetatenii la saracie si suferinta.

In orice comunitate, politica e o sursa de morala laica iar religia este o sursa de morala divina. Daca cele doua tipuri de morala sunt asemanatoare, se pot asocia. Si cum la noi sunt asemanatoare, s-au asociat. Problema este insa daca similitudinile sunt pozitive sau negative, adica daca morala rezultata prin asociere promoveaza o divinitate constructiva sau una distructiva. Si acest lucru se vede practic prin ceea ce se intampla in comunitate - adica pe cine ajuta divinitatea si pe cine oprima.

Altfel spus, Dumnezeu a fost inlocuit de diavol.

 

Relatia dintre om si divinitate

Majoritatea oamenilor sunt credinciosi. Ca nu toti sunt credinciosi adevarati, este altceva, dar oricum nu o vor recunoaste, pentru ca fariseismul - adica practicarea ritualurilor in public si incalcarea regulilor in particular - respectiv preferinta pentru plata ispasirii pacatelor cu banii obtinuti prin pacatuire - adica impartind castigul imoral cu reprezentatntul divinitatii, care pare a fi mai simplu decat respectarea moralitatii - este o practica atat de curenta, incat a devenit o caracteristica a credinciosului de rand. De aceea, majoritatea credinciosilor sunt la fel de convinsi ca exista Dumnezeu pe cat de convinsi sunt si ca acesta este un prestator de servicii pe baza de prepay, prin intermediar.

Numai ca, ciudat, chiar daca de cele mai multe ori platitorul vede ca ceea ce cere el divinitatii, adica serviciul pe care il plateste preotului, nu ii este oferit sau nu este de o calitate conforma cu plata facuta, totusi mai incearca odata, punand intamplarea pe seama "necunoscutelor cai ale Domnului", nestiind ca de fapt caile sunt foarte cunoscute, doar ca intermediarul - preotul adica - le tine secrete, ca sa mai faca si el un ban de o paine la copilasi.

Dar relatia dintre un om si o divinitate nu e tocmai floare la ureche, iubiti credinciosi intru Domnul, pentru ca Domnul are niste reguli care trebuie respectate si ignora cererile neconforme, ba chiar uneori se supara si mai si amendeaza cate un crestin care exagereaza cu nesimtirea.

Pentru a analiza relatia dintre un om si o divinitate, trebuie sa avem in vedere ce ii cerem divinitatii, cum ii cerem si cum anume vede divinitatea cererea noastra, ca sa intelegem in ce conditii o accepta si o satisface si in ce conditii o ignora sau o respinge.

Mai intai sa vedem ce ii cerem acelei divinitati.

Daca ii cerem sa faca ceea ce in mod normal cade in sarcina noastra, fiind de bun simt - cum ar fi obtinerea resurselor necesare supravietuirii, de exemplu - si daca acest lucru este posibil in mod natural si cu un efort curent, atunci desigur ca vom fi ignorati. Daca insa ii cerem sa ne asigure conditiile naturale necesare in cazul in care acestea s-au deteriorat, s-ar putea sa fim ascultati - daca meritam, fireste.

Daca ii cerem sa ne dea sanatate, de exemplu, dar noi facem tot posibilul sa o afectam cu tot felul de chimicale, cu practici nesanatoase, prin ignorarea regulilor de igiena sau in alt mod, desigur ca ne va refuza. Daca insa ii cerem sa ne ajute sa o dobandim prin sprijinirea eforturilor noastre, probabil ca ne va ajuta. Si stramosii nostri au sesizat acest aspect, pentru ca altfel nu ar fi fost adoptata vorba din batrani "ajuta-te, si Dumnezeu te va ajuta".

Pentru a intelege cum anume trebuie sa ii cerem ceva acelei divinitati, in primul rand trebuie avut in vedere ca cel care cere trebuie sa-i fie placut divinitatii pentru a fi ascultat, adica trebuie sa fie acel reprezentant al comunitatii ales dintre cei mai merituosi, dintre cei mai virtuosi, dintre cei mai cinstiti si mai corecti, dintre cei mai buni cunoscatori si practicanti fideli ai moralei promovate de acea divinitate. Pentru crestini, pentru ca sunt majoritari pe la noi, principalele calitati ale unui preot, propovaduitor, cleric desemnat in relatia cu divinitatea trebuie sa fie respectarea neconditionata a celor zece porunci din decalogul biblic. Daca nu le respecta intotdeauna, incalcandu-le uneori din neatentie sau graba, evident ca va fi ignorat. Daca insa nu le respecta niciodata, ignorandu-le si incalcandu-le in mod constant, evident ca va fi pedepsit - adica amendat, ziceam eu - fie acel reprezentant, fie cei care l-au ales, fie amandoi. 

Pentru ca sa intelegem cum vede divinitatea cererea noastra, trebuie sa apelam la empatie, adica sa ne punem in locul ei si sa ne inchipuim ca un oarecare vine la noi cu o cerere de ajutorare. In ce conditii il ascultam, il intelegem si il sprijinim?

Evident ca avem pretentia in primul rand sa fie respectuos, apoi sa fie sincer si sa nu ne minta sau sa ne insele, sa nu imparta ajutorul cu mafiotii din umbra, sa nu-l foloseasca pentru a ne agresa sau afecta in vreun fel ulterior. Daca avem certitudinea ca aceste cerinte sunt indeplinite, il vom ajuta. Dar daca avem banuiala ori chiar certitudinea ca nu se indeplinesc, il ignoram, il repezim sau chiar il alungam, dupa caz. Asa face si divinitatea cu noi sau reprezentantii trimisi de noi in fata ei.

Iar despre marea majoritate a reprezentantilor autoritatii religioase de azi nu se poate afirma ca sunt respectuosi fata de divinitate, atata timp cat ii incalca decalogul, nici ca sunt sinceri atata timp cat isi insusesc ceea ce incaseaza in interes propriu, nici ca nu impart ajutorul cu mafiotii din umbra atata timp cat au intrat in cardasie cu politicienii si crima organizata si nici ca nu-l folosesc pentru a ne agresa ulterior, cand principala lor activitate consta chiar in agresarea celor care ii intreaba de sanatate. Deci, sansa de a fi ascultati si intelesi tinde spre zero in aceste conditii.

Concluzionand, daca vrei sa afli cui sa te adresezi cu o cerere catre divinitate, in cazul in care nu vrei sa o faci singur, analizeaza daca acel reprezentant religios pe care l-ai vizat respecta cel putin cele zece porunci din decalogul biblic, ca sa existe cel putin o speranta ca va fi ascultat. Pentru ca altfel ai toate sansele sa platesti un serviciu exact contrar celui pe care l-ai dorit, pentru ca vei avea surpriza sa afli ca ai sponsorizat toata viata un reprezentant al diavolului, si acela te va robi dupa moarte.

Si va fi vai si-amar de tine, si asta pentru o intreaga vesnicie.

 

De ce Romania a fost parasita de Dumnezeu

Romania se afla intr-o situatie de criza. Nu este vorba de criza financiar-monetara care a cuprins lumea la acest inceput de mileniu, ci despre criza morala, cu vadite consecinte politice, economice si sociale, declansata odata cu revolutia din decembrie `89 si accentuata de la o zi la alta prin cresterea delicventei in societate.

Atunci, o dictatura si un sistem politic au fost indepartate. Spun unii ca prin revolutie, spun altii ca prin lovitura de stat sau eventual de palat. Nu ca nu ar avea vreo importanta, dar nu asta vreau eu acum sa subliniez. Cert este ca a fost indepartat sistemul, dar nu au fost indepartate si persoanele care il sustineau si care profitau dupa el. Ramanand aceste persoane, au ramas si metehnele lor, iar noile modele de libertati derivate din aderarea la Uniunea Europeana - drepturi cu carul, obligatii mai de loc - asociate cu o tot mai accentuata disolutie a autoritatii statului in raport cu un tot mai accentuat tupeu al contravenientilor si infractorilor de tot felul, au oferit oportunitati nebanuite celor obisnuiti sa ia legea si reglementarile ca pe ceva de aplicat pentru altii si nicidecum pentru ei, care sunt acoperiti si aparati ,,de sus”, pentru serviciile aduse sistemului.

Faptul ca infractorii, organizati in retele care par a avea conducere paramilitara si acces la informatii clasificate, fac front comun cu autoritatile statului si au ramificatii si interese pana la cele mai de sus nivele, in conditiile in care suntem parte a unei uniuni de state care pun increderea cetateanului in autoritatea statului mai presus de multe alte principii si norme, este de o gravitate deosebita si ar trebui sa traga semnale de alarma la multe nivele in stat si in uniune.

Legislatia a fost in asa fel ,,aranjata" incat victimele au tot mai putine drepturi si tot mai multe obligatii, autoritatea statului la fel, pe cand infractorii au tot mai multe drepturi si tot mai putine obligatii, fiind constituiti in organizatii de aparare a drepturilor omului, de parca doar ei ar fi oameni si victimele lor nu. Parlamentul colcaie de impostori care sustin ca au fost desemnati de cetateni ca sa-i reprezinte si sa le apere interesele, dar propun, accepta si voteaza legi prin care se autofavorizeaza pe ei si afecteaza cetatenii reprezentati.

Partidele si politicienii prospera pe seama cetateanului, prin sifonarea finantelor publice, in timp ce acesta trebuie sa indure, ca intotdeauna in istorie, consecintele. Partidele s-au transformat, din formatiuni ideologice si filozofice cu strategii si tactici de progres economic si social, in pepiniere de infractori, conduse cu mana forte de lideri corupti care vand si cumpara posturi, functii, surse profitabile de venituri din avutul national, energie si materii prime, ramuri de activitate sau de influenta.

Justitia, alcatuita parca din prea multe persoane care au jefuit in mod direct sau prin favorizare avutia unei intregi generatii si si-a reglementat singura, fara nici un pic de jena sau fair-play, sursele din care sa mai suga inca multi ani inainte, dar si prea corupta si subordonata mafiei prin deciziile favorabile acesteia pe care le ia, nu mai este capabila sa obtina nici un pic de incredere din partea cetateanului care se duce cu speranta ca-si va obtine sau castiga dreptatea si pleaca dezamagit si scarbit ca de fapt trebuie sa o cumpere, daca-si permite, de la magistrati pentru care venitul lunar al unui biet lucrator este egal cu banii de bacsis dati intr-o seara la cazinoul de langa tribunal.

Presa este si ea o putere doar teoretic la dispozitia cetateanului, fiind de fapt subordonata puterii economice care o finanteaza, fara nici o legatura cu societatea civila a carei voce ar trebui sa o sustina.

Statul, cu o autoritate ametita, supusa coruptiei si orgoliilor, nu mai are nici putere, nici autoritate, clatinandu-se sub vantul crizei, dispretuit de comunitatea internationala, care l-a eliminat din randul statelor apreciate ca fiind demne de libertatea de a circula prin spatiul Shengen, adica din randul celor seriosi si drepti. Viitorul ne este astfel compromis pentru inca cel putin o generatie, deoarece o imagine odata promovata in strainatate nu mai poate fi schimbata cu una cu doua, fiind nevoie fie de o noua revolutie, fie de un comportament exemplar timp de 20-25 de ani de-aici incolo pentru a convinge.

Acesta este rezultatul clar al faptului ca Romania a fost parasita de Dumnezeu. Suntem parca ai nimanui, plutim in deriva prin Europa, ignorati si detestati.

Dar nu sunt deloc vremuri apocaliptice, nici vorba. De multe alte ori a fost de zeci de ori mai rau ca acum. Doar ca la pretentiile de astazi si la dorintele noastre legitime, raportate la ceea ce vedem prin vecini si la posibilitatile care exista, dar sunt irosite de minti razlete si orgolii primitive, am dori sa ne aflam situati mult mai sus pe scara emanciparii si civilizatiei umane decat o facem in realitate. Si se vede in toate o neputinta si o desertaciune in incercarea de a stopa, controla, elimina fenomenul acesta de prabusire in neant a tentativei de emancipare inceputa in decembrie `89, pentru ca toate eforturile celor care vor sa indrepte lucrurile inspre directia fireasca a progresului se izbesc parca de un zid, franate fiind de o permanenta opozitie, prezenta in toate institutiile statului, in toate institutiile care ar fi trebuit, legitim si firesc, sa asigure chiar mersul inainte al societatii. Sperantele ti se naruie imediat ce vii in contact cu institutii in care gasesti doar refuz, conditionare materiala, formalism ori impotenta.

Dragi credinciosi, daca incercati sa intelegeti de ce Romania a fost parasita de Dumnezeu, va trebui sa acceptati ca vedeti de fapt de ce, si vedeti cu ochii vostri, dar nu va  vine nici sa credeti, dar nici sa va schimbati, desi exemplul celor care traiesc foarte bine in Europa, fiind favorizati de acelasi Dumnezeu va este accesibil si v-ar putea convinge.

Pentru ca voi l-ati ignorat pe adevaratul Dumnezeu, cel care a creat lumea si omul din nimic, inchinandu-va la idoli si nerespectandu-i nici macar cele zece porunci biblice esentiale.

Pentru ca voi l-ati jignit adoptand o religie in care nu apare nici o divinitate, toti cei promovati de aceasta fiind doar niste oameni morti, si nici macar dintre cei alesi de Dumnezeu ca fiind mai aparte.

Pentru ca voi oferiti incredere reprezentantilor diavolului, care si-a pus emisari in lacasele de cult si inchinaciune ca sa adune averi si putere, pentru a darama creatia sa.

Iar raspunsul sau la aceste dovezi de nesimtire religioasa a fost ca v-a favorizat si el alcatuirea unui panteon civil format din acelasi fel de mortaciuni si acelasi fel de sinistri, care se afiseaza acum prin institutiile statului ca reprezentanti ai partidelor politice si va fac viata grea.

 

Cum sa reintram in gratiile divinitatii

Pentru a ne spala de pacate si a reintra in gratiile divinitatii, solutia cea mai rapida este sa renuntam mai intai la a ne mai inchina la idoli si la oameni morti, transformand sediile diavolului in filarmonici, teatre si sali de concerte. Apoi, va trebui sa renuntam si a ne mai supune celor care l-au promovat pe diavol si l-au sustinut, adica clerului actual, politicienilor si mafiei, si sa ne promovam ca si conducatori pe cei care au aratat ca sunt creatia lui Dumnezeu prin faptul ca au reusit sa aduca lumea lui pe pamant si puterea lui in mainile oamenilor.

Doar acesti fii ai lui Dumnezeu, savantii si cercetatorii, creatori asemenea parintelui lor, carora acesta le-a dat din intelepciunea si puterea sa, vor putea sa scoata Romania din ignoranta si sa o ridice la cer, la cerul emanciparii si civilizatiei vreau sa spun, pentru ca doar ei au harul si priceperea, dreptul si trecerea in fata lui Dumnezeu pentru a reusi.

Nu va lasati indusi in eroare de mincinosii diavolului. Ei vor continua sa va atraga catre pierzanie, pentru ca doar aceasta este menirea lor, sa minta si sa insele pentru a le duce stapanilor lor cat mai multe suflete nevinovate in robie.

Uitati-va in jur si veti vedea ca adevaratii oameni cu har divin ai acestei tari nu sunt cei care doar cer sau iau de la oameni bani si bunuri - adica politicienii, clerul si interlopii - ci ceilalti, cei care dau tuturor din creatiile lor, ajutand astfel oamenii nu doar sa traiasca mai mult, mai usor si mai comod, ci si sa comunice mai usor, sa inteleaga mai usor cea ce se intampla in jurul lor, sa invete mai multe, sa se distreze, sa se iubeasca si sa se civilizeze.

Uitati-va in jur si veti vedea ca aceia care se dau reprezentanti ai oamenilor morti nu au reusit in cei doua mii de ani de minciuni sa se ridice nici macar la un metru de pamant prin puterile pe care spun ca le-ar fi fost date lor de divinitate, pe cand ceilalti, desi nu s-au laudat niciodata cu puterile lor, au ajuns sa zboare intre stele, ca si parintele lor divin.

Clericii de azi nu au reusit in doua mii de ani sa mearga decat calare pe magari, pe cand ceilalti alearga cu sute de kilometri la ora, in care de foc, asa cum spune biblia ca mergea si parintele lor candva pe pamant.

Uitati-va in jur si veti vedea ca reprezentantii diavolului nu au reusit in doua mii de ani sa va arate nici o vedenie adevarata, facuta de ei, pe cand ceilalti v-au adus in case televizoarele si radiourile, in care vedeniile va sunt prezente non-stop, pe alese.

Clericii diavolului nu au reusit in doua mii de ani sa comunice decat prin mesageri sau focuri pe dealuri, pe cand ceilalti au inventat telefonul si calculatorul, avand puterea divinitatii in mainile lor si harul divin in mintea lor.

Pentru ca doar ei sunt adevaratii oameni creati de Dumnezeu, copiii lui, care ii seamana nu doar la chip, ca ceilalti, ci si la asemanare, adica la felul de a fi si la puterea de a crea.

Aceasta este calea reintoarcerii la Dumnezeu, increderea in omul creat de el, care arata prin ceea ce face acest lucru, si parasirea celui pe care diavolul l-a inzestrat cu chip uman doar ca sa va poata pacali mai usor si sa va poata atrage, prin inselaciune, in capcana iadului, ca sa aiba el ce manca in urmatoarele milenii.

Biblia spune destul de clar ca daca ai ochi trebuie sa-i folosesti ca sa vezi, si nu sa-i tii inchisi si sa visezi la minciunile diavolului. Iar daca ai urechi trebuie sa le folosesti ca sa auzi ce se intampla in jurul tau, si nu sa asculti doar la minciunile inselatoare ale diavolilor impielitati in oameni. Dar si capul trebuie sa il folosesti la gandit, nu la visat cu ochii deschisi, pentru ca uite ca ai acceptat de bunavoie sa fii robul cuiva pentru o vesnicie, in viata de apoi, fara sa stii macar al cui anume, desi e clar ca nu ti-ar place sa fii rob nici macar aici, pe pamant, si nici macar pentru o zi.

Dumnezeu nu te vrea rob, el vrea doar sa ajungi prin vointa ta alaturi de el, dar pentru asta trebuie sa incetezi de a-l mai sluji pe dusmanul de moarte al omenirii, diavolul.

Solutia reintrarii in gratiile divinitatii cuprinde in primul rand sustinerea si promovarea fiului sau, adica a omului creator care a  dovedit asta pana acum prin fapte si nu prin vorbe, fiu care trebuie pus in fruntea societatii, acolo unde ii este locul de drept, ca urmas al parintelui sau care a creat lumea, pentru a fi conducator de drept al comunitatilor la toate nivelele si pentru a inlocui reprezentantii pacatosi ai diavolului, pe care Dumnezeu ii ignora, ii alunga sau chiar ii pedepseste cand i se adreseaza cu vreo solicitare. Gandeste-te ca doar acel om creator a fost ajutat de Dumnezeu sa aduca lumea divina pe pamant, implinind, cu voia tatalui lui, o parte din rugaciunea consacrata "precum in cer, asa si pe pamant", urmand ca cealalta parte, "vie imparatia ta" sa se implineasca dupa ce va ajunge in fruntea noastra, la locul lui adevarat. Si "fie voia ta" ar fi la rand astazi, dar daca nu ne vom grabi sa o respectam vom suporta consecintele maniei divine si ne vom cai amarnic in cealalta lume. Asa ca grabiti-va si renuntati la inchinarea la diavol, daca vreti sa mai aveti vreo sansa dincolo.

Si nu uitati ce spune biblia - cel care nu a stiut va putea fi eventual iertat la judecata de apoi, dar cel care a aflat si nu a ales calea corecta va plati eroarea sa. Iar voi ati aflat acum de la mine, asa ca ... 

Evident, asa cum ati remarcat si dumneavoastra, toate aceste sugestii de directie de actiune pentru reabilitare in fata divinitatii sunt recomandate credinciosilor, pentru ca ei sunt cei care au calcat stramb si au suparat-o profund. Ateii nu au nici o treaba cu asta, ei au fost neutri, si de aceea Dumnezeu le-a si dat harul intelegerii, descoperirii si aplicarii intelepciunii filozofice, a celei tehnice si a celei artistice, aratand prin aceasta ca ii iubeste si le apreciaza neimplicarea in tradarea sa. Singura rugaminte pe care as adresa-o acestor rasfatati ai lui Dumnezeu este sa nu refuze implicarea in schimbare daca li se cere, chiar daca nu sunt atrasi de loc de putere si de functii, pentru ca ei sunt deocamdata singura speranta de schimbare in bine a conditiei umane a acestei natiuni - in primul rand - si a umanitatii - in general.

 

Cum si-a dat biserica in petec

Sondaje de opinie facute publice cu ceva timp in urma prin presa sustin ca institutia cea mai credibila in statul nostru, astazi, este biserica. Nu justitia, nu presa, nu autoritatile statului. De cercetatori si descoperitori nu a intrebat nimeni, evident.

Chiar daca s-a vadit ca biserica are uscaturi in ea cat cuprinde si se complace in a se balacari in murdarii gen pedofilie, homosexualitate, deturnare de fonduri, megalomanie, afaceri dubioase la varf si cate alte actiuni diavolesti si rusinoase, scoase in evidenta de presa in anii din urma, populatia tot in ea isi pune sperantele, pentru ca inca mai crede ca reprezinta o divinitate de la care spera sa se intoarca odata si odata cu fata catre cei care tac si sufera.

Dar biserica nu a fost capabila, in veacurile in care a fost stapana de drept si de fapt a acestei natiuni, sa aduca bunastare, pace, prosperitate, liniste, incredere si sa indeplineasca alte dorinte de mai bine ale credinciosilor care au finantat-o.

Oare de ce? Ce anume a stat in calea rugamintilor fierbinti de sprijinire de catre divinitate a populatiei napastuite a acestei tari, care contribuia la fel ca oricare alta la visteria ei ?

Eu cred ca nu sunt multe de lamurit aici. Rugaciunile nu au fost adresate de cine trebuie, nu au fost adresate spre cine trebuie, nu au fost nici cele adecvate si nu au fost adresate nici cand trebuia.

Sa le luam pe rand. Cine trebuia sa adreseze rugaciunile poporului catre divinitate? Desigur, personalul clerical, adica preotii si mai-marii lor. Dar ca sa fie ascultati acolo sus, ar trebui sa nu fie pacatosi, adica sa nu fi incalcat cel putin cele zece porunci sfinte, date de Dumnezeu  prin Moise pentru a fi implementate in societate. Le-or fi incalcat ei oare?

Cui trebuiau adresate rugaciunile? Desigur ca lui Dumnezeu, creatorul lumii si a tot ceea ce este pe lume, inclusiv al omului, stapanul ei absolut. Oare lui i s-or fi adresat cei pe care noi, oamenii din popor, i-am platit ca sa ne intermedieze - profesionist, pentru ca asa, in dorul lelii, puteam sa o facem si noi singuri - relatia cu divinitatea, sau altcuiva? Pentru ca daca s-au adresat, cum se spune, unui om mort, chiar daca se spune despre el ca ar fi fiul creatorului - de parca noi, ceilalti, nu am fi tot fiii lui - respectiv celorlalti oameni morti din jurul lui - carora li se mai spune si sfinti, desi unii dintre ei au niste pacate infioratoare - atunci nici nu cred ca trebuie sa ne mai mire ca au fost ignorate.

O alta anomalie este faptul ca preotii din biserici sunt numiti de la centru, probabil ca pe baza de contributie voluntara, numita de cei rauvoitori spaga. Ori, institutia bisericii este reprezentanta comunitatii in fata divinitatii. Pai daca reprezinta comunitatea, nu mai trebuie sa fie preotul numit de catre un sef, ci trbuie sa fie ales si validat de catre acea comunitate, si nici nu trebuie sa aiba sefi si superiori, cand in afara de preoti, calugari si maestri in ale religiei nu ar trebui sa mai fie nimeni in ierarhie. Iar in ceea ce priveste maestrii, acestia ar putea fi cei care s-au remarcat in timp prin realizari deosebite sau care cunosc scripturile pe de rost, deci au zeci de ani de teorie si de practica in spate si pot reprezenta comunitatile de preoti - fiind deci alesi, desemnati si confirmati de acestia - in fata aceleiasi autoritati divine, nefiind cu nimic legati de functii, salarii, drepturi in a decide sau desemna etc.

Despre veniturile bisericii, acestea este normal sa vina de la populatie, de la cei pe care ii reprezinta si carora le face servicii. Dar este anormal ca biserica sa detina proprietati - acestea fiind ale comunitatii - sau sa aiba angajati platiti prin salarii - si inca de la stat ! - cand rolul ei nu este de a imbogati oamenii care o deservesc, pentru ca ei fac ceea ce fac din credinta si din supunere fata de divinitatea pe care o slujesc, ci doar de a intermedia servicii catre o divinitate, si daca o face contra plata atunci trebuie sa se supuna regulilor serviciilor platite, adica sa ofere calitate si garantie. Doar serviciile benevole si gratuite pot avea pretentii la toleranta calitativa, dar chiar si acelea trebuie sa ofere o garantie ca nu reprezinta o inselaciune sau un pericol pentru beneficiar si ca nu au interese mascate in umbra.

Dar care sunt de fapt conditiile pentru ca un om sa poata sa reprezinte o comunitate in fata unei divinitati si sa fie ascultat si ajutat? Nu cred ca le-a enumerat cineva vreodata, si dupa parerea mea in primul rand trebuie sa fie dovedit om, apoi trebuie sa fie dovedit fara pacat, apoi trebuie sa fie desemnat de acea comunitate si nu de vreun sef sau autodesemnat, si totodata trebuie sa stie bine atat problemele acelei comunitati care trebuie rezolvate de divinitate, cat si cerintele divinitatii in materie de conditii de reprezentare si mod de adresare, pentru a nu fi ignorat, respins, ridiculizat ca un diplomat prost ori poate chiar pedepsit.

Oare se indeplinesc aceste conditii in ceea ce-i priveste pe clericii care reprezinta populatia acestei tari in fata divinitatii in care ea si-a pus toate sperantele de viitor? Pentru ca daca nu, atunci este destul de clar de ce Romania a iesit din gratiile divinitatii si de ce acest popor este lovit de tot felul de necazuri si fara nici un ajutor divin in fata vitregiilor naturii, fiind parasit de Dumnezeul cel vechi si suparat.

 

De unde sa ne luam acum un Dumnezeu nou

Ei, aceasta-i o alta problema a noastra. De unde sa ne luam unul nou, daca cel vechi s-a suparat si ne-a parasit ? Ar fi mai multe variante, si fiecare dintre dumneavoastra este liber sa-si aleaga pe care o doreste el. Una ar fi fost cea amintita mai devreme, renuntarea la idoli si diavoli si reintoarcerea la cel vechi, daca o mai vrea sa ne bage el in seama. Alta este sa renuntam si la acela, daca tot se tine ascuns, parca i-ar fi frica de noi, si sa ne cautam un altul, unul viu si in putere, cu har divin dovedit - altfel spus, un fiu al creatorului.

Eu personal optez pentru varianta care mi se pare a fi cea mai usor de infaptuit si care are avantajul ca imi asigura cateva certitudini. Prima certitudine ar fi ca il pot vedea si auzi pe viu, si nu prin intermediari dubiosi si contra taxe, deci voi avea un Dumnezeu material si nu unul imaginar. A doua certitudine ar fi ca il voi putea evalua si eu, fara sa mai ascult evaluarile cantate pe nas ale unora care nici ei nu le cred, si-mi voi putea da cu parerea despre bunatatea lui fara sa ma mai astepte iadul sau vreun sfant Petru cu mana intinsa dupa spaga de iertare a pacatelor. Cea de-a treia certitudine asigurata de Dumnezeul ales de mine ar fi ca il pot schimba cand nu-mi mai place, adica oricand, daca nu imi mai respecta rugamintile, alegandu-mi un altul nou, dar nou de tot si nu proaspat vopsit, fara ca aceasta sa-mi afecteze mie viata sau lui puterea si competentele.

Ca sa intelegeti despre ce Dumnezeu vorbim, trebuie sa ne intoarcem la perioada creatiei, cand Dumnezeul cel vechi, de mult disparut, a creat omul dupa chipul si asemanarea sa. Aceasta realitate ne asigura ca si reciproca este valabila, adica exista un om - dar in mai multe exemplare, fireste, chiar daca nu prea multe deocamdata - care are atat chipul cat si asemanarea creatorului.

Acum, in ceea ce priveste chipul, mai toti il avem si despre destul de putini se poate eventual afirma ca nu prea i-ar semana, dar in ceea ce priveste asemanarea - adica despre comportament, idealuri si capacitati e vorba aici, ca sa intelegeti despre ce vorbim - daca vrei sa gasesti oameni dupa tiparul acelui creator trebuie sa cauti printre creatori, asa cum aratam mai sus. Eu va voi explica, cu o alta ocazie, tot pe aici pe undeva, cum cred eu ca putem sa il gasim, dar si cum sa ni-l pregatim, cum sa-l inscaunam, cum sa-l evaluam si cum sa-l schimbam, cand nu ne mai place.

Vor spune unii radicali ca e o blasfemie ca sa inlocuim un zeu cu un om. Dar altii l-au inlocuit deja, desi el nu si-o dorise chiar de loc, si nu numai ca nu a pierit lumea, ba chiar s-au gasit milioane care sa i se inchine, desi e mort de vreo doua mii de ani. Noi de ce nu l-am inlocui cu unul in viata, dovedit mai inainte de asta ca ar fi capabil sa mai si faca ceva, fara sa ne taxeze si fara sa ne ceara sa ne rugam in genunchi la el?

Vor spune alti radicali, aflati pe cealalta parte a baricadei, ca mai asta ne lipsea, sa ne aducem pe cap un Dumnezeu nou, dupa ce abia am ajuns la certitudinea ca cel vechi a disparut, in loc sa ne bucuram ca nu mai este si ca suntem liberi, in sfarsit. Ei, lor o sa le spun ca nu au dreptate, pentru ca majoritatea populatiei lumii nu o formeaza ateii, ci credinciosii, si ca nu desfiintarea religiei e solutia, ci ridicarea calitatii invataturii si moralei acesteia, calitate care depinde in primul rand de Dumnezeul ales, in al doilea rand mai depinde si de clericii educatori, care trebuie sa dovedeasca faptul ca sunt creati si nu evoluati, si in al treilea rand depinde la fel de mult si de calitatea invataturilor promovate, care trebuie sa fie compatibile atat cu emanciparea si civilizatia actuala, cat si cu conditia omului din viitor, respectiv cu sensul existentei sale ca urmas al unui creator atotputernic si hotarat.

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

0 comentarii pentru O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA

Fii primul care adauga un comentariu!


Spune-ti parerea despre O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR