Masurile cerute a fi aplicate de FMI si CE, aplicate peste criza economica indusa in sistem de politicienii nesatiosi a dus la reducerea, pe de-o parte, a cotizantilor si pe de alta parte a surselor bugetare care finantau pana acum mafia partidelor.
Acesta este motivul principal pentru care acum, in goana nebuna dupa fonduri intunecate si disimulate pentru campania electorala asteptata, partidele se lupta pentru controlul a tot ce mai poate fi spoliat din ceea ce mai are statul la dispozitie.
Sistemul de urgenta este unul din aceste resurse inca neexploatate. Pus la punct de catre un specialist, profesionist si nu politician, acesta functioneaza optim si are potential de finantare. Motiv pentru care a fost luat in vizor pentru exploatare, atat prin numirea in functii si posturi de oameni dispusi sa cotizeze la partide, adica de politicieni care sa inlocuiasca profesionistii actuali, cat si prin scoaterea la vanzare a unor parti din acesta, pe criteriul ca cine da mai multa spaga partidului va primi indicatiile necesare castigarii activitatii.
Oricat ar comenta si ar nega oricare din cei implicati, simplul fapt ca aceasta actiune a eliminat cel mai competent om din sistem, cel care l-a conceput si optimizat, reda adevarata fata a lucrurilor, pentru ca nici un manager competent cu adevarat nu isi inlocuieste profesionistii dovediti cu lichele preaplecate, deoarece acesta e un mod verificat si certificat de atatea ori de falimentare sigura.
Parazitismul este atotprezent in orice ramura care presupune alocarea de fonduri bugetare. Extinderea lui tot mai pregnanta este pericolul cel mai mare din societate. Iar aceasta este dovada acestei necontenite extinderi, sistemul de urgenta fiind urmatorul parazitat, si cu o asemenea violenta incat l-a decapitat din start.
Politician contra profesionist, egal parazit contra victima.
Pofticiosi si nesatui, i-au smuls creatorului opera sa si, dupa o ciorovaiala scurta - e al meu, ba-i al meu - au incercat sa se infrupte din aceasta, urmand ca cel tarziu dupa alegeri sa o devoreze de tot, ca pe toate celelalte dinainte, si sa se mobilizeze pentru a cuceri altele - de exemplu Banca nationala.
Am mai scris despre parazitism aici. Aceasta completare vine sa confirme ca am avut dreptate si ca, intr-adevar, suntem intr-un stadiu de infectie foarte acut, pana la convulsiile de dinaintea decesului nemaiavand decat un pas.
Daca nu vom putea face nimic sa-i limitam extinderea si apoi sa incepem sa-l anihilam, ne-am ars, pentru ca ne vom greciza si noi, urmand a intra intr-un colaps - poate nu atat de rasunator ca al lor, dar in mod sigur ca mult mai ucigator pentru cetatenii nostri - si asta la propriu.
Bine ca oamenii simpli au iesit si au protestat, facandu-i sa-si scape victima din gura si deci sa-i mai dea o sansa. Dar numai pana cand va prinde momentul sa o vaneze din nou, daca societatea nu va trece la o vanatoare ferma de pradatori. Ferma si totala.











