Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT

PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT

postat la data 30.10.2012, ora 15:27
categorie: Opinii și păreri

Share | |


Traditional, angajatul a fost considerat – si inca mai este, evident, si astazi – doar o anexa a unui mecanism economic, ceva de uzura, de unica folosinta, un consumabil care se schimba des si care, dupa ce este folosit, trebuie aruncat si inlocuit.
Acesta, deranjat de un asemenea statut, injositor pentru calitatea sa de om, s-a revoltat de-a lungul timpului, dar a fost tratat cu gloante si ani de detentie, puterea administrativa fiind a celor care detineau fraiele economiei. Ca urmare, revoltatul a acceptat propunerea venita din exterior, de la prestatorii de servicii interesati in a investi in necazurile lui, si s-a asociat in sindicate, care au devenit – prin grija celor care le-au inventat si exploatat – niste organizatii de tip stat-in-stat, ca si bisericile sau partidele, cu rol de santajist la adresa partii adverse si de lupta pentru facilitati si favoritisme.
Ajuns victima a acestor organizatii, care pe masura dezvoltarii s-au transformat in organizatii care limiteaza, restrictioneaza si agreseaza productia si productivitatea agentului economic, dar fara a-i mai garanta protectia fata de majoritatea abuzurilor marunte ale angajatorului, cu care se mai si asociaza pe ascuns – deoarece cei care le conduc le-au transformat in organizatii conservatoare, care apara interesele, privilegiile si facilitatile lor si apropiatilor lor – angajatul a inceput sa renunte incet-incet la ele, tot mai multi agenti economici functionand fara asemenea asociatii si fara o protectie reala a angajatilor, care raman la mila umanismului patronatului.
Sindicatele au reprezentat o etapa in corelarea relatiilor intre angajat si angajator, o etapa caracterizata insa de o batalie permanenta pentru obtinerea de beneficii maxime cu investitii minime si efort cat mai redus de ambele parti, deci profund materialista si partial salbatica in relatii. Societatea emancipandu-se, si relatiile trebuie sa urmeze cursul firesc al evolutiei si sa progreseze la randul lor, devenind mai civilizate si mai putin violente de ambele parti.
Este o realitate ca, desi s-a investit foarte mult in tehnologizare, automatizare si robotizare, angajatul uman ramane inca un element de baza in orice activitate de productie de bunuri si servicii, deci trebuie implementate alte metode de protejare a acetora fata de eventualele excese de salbaticie in relatiile angajat-angajator.
Iar pentru ca sindicatele au devenit o frana si un parazit pentru sistemele economice, dar si pentru ca angajatii inca mai raman in activitate si trebuie protejati, rezulta ca este de datoria statelor – care cel putin in teorie sunt niste asociatii ale cetatenilor lor – sa le apere interesele.
In apararea simultana, atat a intereselor mici ale angajatilor, cat si a celor mari ale corporatiilor sau a oricaror alti agenti economici, statul, coreland cele doua necesitati, trebuie sa ofere egalitate proportionala de sanse la beneficii, fara discriminare, ambelor parti implicate, pentru a reglementa in mod umanist, dar si economic, activitatea producatoare de bunuri si servicii necesare cetatenilor sai, pentru a facilita intrarea intr-o noua etapa functionala a relatiei dintre angajat si angajator, corespunzatoare cu noile valori ale moralei si ale civilizatiei umane.

Orice persoana fizica este, din punct de vedere economic, un microsistem independent, chiar daca este dependent de macrosisteme, cam in aceeasi masura ca si persoanele juridice, respectiv este inclus in marile macrosisteme ca si acestea. De aceea, pentru a nu fi discriminate, persoanele fizice ar trebui sa detina aceleasi drepturi si sa nu aiba si alte obligatii decat persoanele juridice, din acest punct de vedere. Si nu ma refer la agentii economici persoane fizice, ci la omul de rand, la familia clasica.
Dezvoltand ideea, subliniez ca, in principiu, pentru a putea desfasura o activitate economica rentabila, angajatorul, care este de regula o persoana juridica, are nevoie de niste certitudini pe termen lung, care sa-i permita sa-si faca niste calcule si niste planuri si sa-i permita sa-si investeasca resursele - materiale, energetice, fizice, intelectuale - si sa-si rentabilizeze activitatea, astfel incat sa poata obtine un profit rezonabil, oferind marfuri si servicii la preturi de asemenea rezonabile pentru client.
Dar nici angajatul, care de regula este o persoana fizica, nu este un mecanism oarecare de exploatat, o masinarie fara vointa si suflet. Din contra, angajatul este si el un investitor la nivel micro, adica are si el un microsistem economic al sau care, la randul lui, are nevoie de niste certitudini economice pe termen lung - loc de munca stabil, activitate cunoscuta, program de lucru previzibil, venit rezonabil si la fel de previzibil - pentru a-si putea face si el, la randul sau, calcule si planuri de rentabilizare a activitatii, investind in calificare, accentuare de competente si sporire de cunostinte pentru a-si multumi angajatorul si a-l stimula sa-i mareasca veniturile. In final, angajatul doreste ca forta sa de munca, fizica si intelectuala, oferita angajatorului in schimbul salariului, sa-i aduca satisfactii maxime si un profit rezonabil.
Dupa mine, ar fi de datoria statului, ca si autoritate cu putere de reglementare in domeniul economic, sa asigure ca raporturile dintre angajat si angajator sa fie de egalitate. Egalitate de profit, de eforturi, egalitate de sanse in fata acelorasi incercari. Orice rasturnare de raport de forte in favoarea uneia sau alteia din parti se va dovedi in final ineficienta economic, si acest lucru a fost experimentat de multe ori in cursul istoriei moderne, pentru ca fie angajatorul, fie angajatul nemultumit va cauta solutii de evaziune si in mod sigur ca le va gasi si le va aplica astfel incat sa compenseze inegalitatea, iar cel care pierde este in primul rand statul, adica societatea si comunitatea.
Pentru ca, daca angajatorul pleaca, de exemplu, suparat, in alta tara, lasa angajatul pe drumuri, la mila statului, iar statul ramane fara o parte din veniturile sale si cu cheltuieli mai mari, si nu va mai avea suficienti bani de investit in confort si civilizatie. Iar daca angajatorul renunta, la fel de suparat, la activitate, preferand sa se transforme din producator / investitor / dezvoltator  in consumator, atat statul are de pierdut, ca si comunitatea pe care o reprezinta.
Iar daca pleaca angajatul, nemultumit, la alt investitor sau in alta tara, investitia angajatorului in trainingul efectuat anterior va aduce profit altui angajator sau se va pierde pur si simplu, investitia statului in instruirea sa va aduce profit altui stat sau se va pierde si aceasta, iar calitatea vietii si a productiei sau produselor in statul sau de origine va scadea, facandu-l mai putin atractiv si pentru alti investitori, cu aceleasi consecinte, si creind un cerc vicios din care se poate iesi doar cu eforturi mari si cu pierderi considerabile, materiale in special, dar totodata si pierderi de confort si de civilizatie.
Si tot o pierdere pentru comunitate o constituie si lipsa de eficienta in cautarea, cu efort si prin incercari repetate, a locului de munca ideal de catre orice angajat, care pierde astfel timpul, in loc sa investeasca in ridicarea calificarii si respectiv in perfectionarea in domeniul care ii aduce cele mai multe satisfactii, in timp ce de cautarea locului sau ideal in societate sa se ocupe profesionistii.
Calitatea unei prestatii sau a unui produs este dependenta deci in egala masura de angajator, care investeste in cercetare, dezvoltare, tehnologii moderne si in forta de munca cu o calificare ridicata, respectiv de angajat, care isi investeste capacitatile fizice si intelectuale in ridicarea calitatii produsului si multumirea angajatorului si respectiv a clientului acestuia.
Si, daca angajatorul se va stradui sa sa obtina un profit cat mai mare intr-un timp cat mai scurt, cu investitii cat mai reduse si cu angajati cat mai slab pregatiti pentru a face cheltuieli de personal reduse, calitatea prestatiilor sau produselor sale va fi slaba si societatea, in ansamblul ei, pierde. La fel pierde si cand angajatul desfasoara activitati ocazionale, nesigure, in care nu pune suflet si pentru care nu investeste nici un pic de energie, venind la serviciu cu gandul doar la urmatorul loc de munca sau la un mod de a pacali angajatorul pentru un venit mai mare, ori de a pacali sistemul pentru facilitati in favoarea sa.
Legile economice sunt cunoscute si accesibile oricui vrea sa le aprofundeze. La fel de cunoscute si accesibile sunt si criteriile rentabilitatii sau productivitatii. Este suficient ca in aplicarea lor sa se tina cont ca cele doua parti - angajatul si angajatorul - nu sunt mecanisme sau masinarii, ci oameni, care au nazuinte si sperante si care au nevoie de certitudini care sa le asigure o bunastare pe termen lung – si atunci economia va putea functiona la parametri optimi si in folosul tuturor componentilor comunitatii - oameni, clienti, firme sau stat. Atata timp cat reglementarile dau doar impresia ca faciliteaza libertatea de a alege, cand de fapt nu fac altceva decat sa reduca din efortul si responsabilitatile functionarului la stat, care isi ia salariul chiar daca progresul societatii este mai mult conservatorism, iar corelarile intre necesitati, oferte si oportunitati trebuie facute aleator, neprofesionist, experimental si cu mari pierderi de catre ambele parti, atat statul, cat si angajatorii sau angajatii pierd mereu, constant, limitand viteza progresului la un minim jalnic pentru tehnologiile si cunostintele de care dispunem – si e de-a dreptul rusinos si ridicol sa se intample asta.
Generatiile viitoare ne vor judeca si aprecia dupa ce am facut, raportat la ceea ce am fi putut face, si ne vor dispretui ca fiind ocrotitori ai parazitismului. Oare asta ne dorim ?
Piata muncii trebuie totodata corelata cu disponibilitatea de personal educat si cu cea de productie de roboti industriali, care pot inlocui personalul necesar, in special in domeniile neatractive, periculoase ori de mare precizie. De aceea, rolul statului in echilibrarea dintre necesitatile din economie si disponibilitatile din educatie si cercetare este fundamental, prin elaborarea de strategii pe termen scurt, mediu si lung si finantarea acestora, astfel incat planificarea dezvoltarii industriale sa fie corelata perfect cu cea a asigurarii cadrelor necesare.
Iar o astfel de activitate se poate face eficient doar cu specialisti, si aici ma refer la specialisti autentici, si nu de plastic sau carton, adica din aceia cu diplome cumparate si nu muncite. Boii cu diploma – ca sa folosesc o expresie preluata de la o fosta profesoara de-a mea din liceu, pe masura valorii prea multor perle baroce ale intelectualismului romanesc actual – tot boi raman, oricat de stralucitor le-ar fi ambalajul care ii prezinta drept … intelectuali.
Celor care sustin ca nu exista resurse pentru astfel de investitii le spun simplu ca nu au dreptate, pentru ca atata timp cat exista milionari si miliardari in stat, inseamna ca resurse exista, doar ca nu sunt folosite corect sau nu sunt atrase inteligent. Celor care afirma ca milionarul respectiv si-a facut averea prin frauda, iar statul nu are dreptul sa fraudeze le pot replica prin aceea ca statul poate fi obligat sa elimine frauda din societate, deci ca respectivii bani ar putea sa ajunga in buzunarele cetatenilor sau in bugetul statului, dupa caz. Iar celor care sustin ca statul este cel mai prost manager le dau dreptate, pentru ca acesta este unul din aspectele pe care va trebui sa le eliminam prin reforma sistemului. Calitatea vietii si conditia umana fiind dependente de administrarea resurselor, este esentiala o administrare rationala chiar si in conditii de abundenta, cand aceste resurse se pot acumula, cu consecinte negative, in buzunarele catorva nababi.
Desigur ca, atata timp cat statul promoveaza in functii de decizie si de management oameni care nu sunt capabili nici sa decida si nici sa managerieze rational, criteriile de numire pe functii fiind dinastice ori partinice, el nu are cum fi un bun manager. Dar daca va avea obligatia de a recruta si de a angaja doar pe cei mai buni dintre cei buni, avand resurse suficiente pentru a-i motiva, statul poate deveni cel mai bun manager, care in plus poate fi si cel mai corect, si cel mai serios, cel mai performant, asigurand o baza concurentiala solida mediului privat si dinamizand dezvoltarea corecta a economicului.
Totul e ca cetatenii sa aiba cu adevarat reprezentantii lor in administratie, asupra carora sa aiba control direct si neconditionat permanent, schimband sistemul actual de reprezentare prin intermediari politici - care reprezinta interesele autoritatii, in cel mai bun caz, sau ale mafiei care ii controleaza, de regula - si sa intervina in orice caz de nemultumire a modului in care li s-a sustinut cauza prin retragerea sprijinului acordat reprezentantului si votarea anularii reglementarii viciate.
Cel mai bun exemplu de administrare neconforma a resurselor se vede in statele cu mari rezerve de bogatii naturale exploatabile, in care majoritatea populatiei traieste intr-o saracie tipica celor care nu au resurse, in timp ce o minoritate risipeste totul cu salbaticie. Iar cel mai bun exemplu de administrare rationala se vede in statele cu resurse limitate sau reduse, in care conditia umana este ridicata pentru ca administrarea s-a facut in interesul general si nu cu discriminare pozitiva pentru o anume clasa.
Noi ce model ne dorim sa urmam ?


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

0 comentarii pentru PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT

Fii primul care adauga un comentariu!


Spune-ti parerea despre PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR