Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE

PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE

postat la data 18.01.2012, ora 12:25
categorie: Opinii și păreri

Share | |


 


Florin Gheorghian - APOCALIPSA  DE CATIFEA

 

Motto:    Ori gasim un drum, ori facem unul !   (Hannibal)

 

INTRODUCERE

 

Revelatia

Am visat, cu ochii deschisi, cu ceva vreme in urma, ca intr-o revelatie - o revelatie cum nu multora le este dat sa aiba in viata. Se facea ca m-am intalnit cu Creatorul acolo, la el acasa, dar nu mi-a trecut de loc prin cap sa-l intreb despre locatie - despre unde ii este casa, altfel spus - in timpul petrecut acolo.

Totul a fost ca un vis. Chiar ma gandeam ca poate mi-o fi sunat ceasul, si ca se confirma teoria cu corpul si sufletul, pentru ca m-am pomenit plutind sau poate alunecand printr-o incapere nedefinita prea clar, in care se afla mai multe fiinte necunoscute. Au corpuri si trasaturi, dar nu le pot reda fiindca nu mi-au atras atentia, pentru ca nu am ochi decat pentru una din ele, mai centrala.

Un om, si nicidecum o entitate sau altceva, ca un bunic, sau poate ca un profesor care se exprima clar si ferm, ma abordeaza direct si ma saluta:

-   Bine ai venit la noi, ne face placere sa te putem ajuta.

Nu am curajul sa intreb cine este si nici unde am ajuns. Nu ma simt de loc in apele mele, sunt surprins si neindemanatic pentru asemenea intalnire, lipsindu-mi experienta unor evenimente comparabile. Dar el ma sprijina imediat, de parca mi-ar fi ghicit retinerile din comportament si ma informeaza:

-   Eu sunt cel care poate sa te lamureasca asupra adevarurilor pe care le cauti, si stiu sa iti raspund la toate intrebarile.

Emotionat din cale-afara fiind, a durat ceva sa ma concentrez. Inca eram convins ca am murit si ca am ajuns in lumea de dincolo, doar ca nu intelegeam ce caut eu acolo daca nu am ales sa fiu robul nimanui, asa ca l-am abordat direct pe tema asta.

-   Cum am ajuns aici, am murit cumva in somn ? Am ajuns la judecata de apoi?

-  Nu, linisteste-te, nu ai murit si de altfel cand mori nu ajungi aici. Este vorba despre cu totul altceva, tu ti-ai dorit atat de mult sa afli adevarul despre unele lucruri privind creatia si evolutia incat noi te-am ajutat sa o faci, si nu este de loc nevoie sa mori pentru asta. Nu sunt multi cei care reusesc sa ne convinga, dat tu ai reusit. Cu ce vrei sa incepem? Ce vrei sa afli mai intai?

-   Pai am cam inceput sa aflu... voiam sa stiu daca exista Dumnezeu, si uite ca am aflat, incerc sa ma consolez eu, zambind incurcat, cu gandul ca asta e, am gresit, voi suporta consecintele.

Nu imi era totuna sa ma intalnesc cu acel personaj a carui existenta am negat-o si pe care l-am tot persiflat cu orice ocazie. Nu mi-ar fi fost mie totuna nici daca as fi venit pregatit special pentru o asemenea intrevedere, dar mai asa, luat pe nepregatite. Dar nici sa ratezi o asa sansa nu e o solutie, cand ti se ofera ocazia de a afla raspunsuri la intrebari dificile, si, de aceea, am incercat sa-mi amintesc ce ar trebui sa fie mai important de aflat.

Acum, ca am spart gheata, parca m-am mai dezmeticit un pic, dar tot aveam probleme de dialogare. Cum sa ma adresez unui asemenea personaj ? La per-tu, ca in biserica, sau civilizat, cu dumneavoastra, asa cum am fost educat ca sa-mi exprim respectul ?  Pentru inceput, mizez pe neutralitate, si mai incolo vad eu, ma gandesc repede. Dar nu am avut timp sa pun vreo intrebare, ca a si venit un prim raspuns.

-   Da, asa crezi, ca stii deja ca exista, sau poate esti deja convins, dar de fapt este doar o iluzie, pentru ca acel Dumnezeu de care ai aflat tu prin educatie nu a existat niciodata. Ceea ce a existat si inca mai exista este Creatorul vostru si al lumii voastre, si acela suntem noi, comunitatea noastra de aici.

M-am mai linistit un pic. Deci am apreciat eu destul de corect anterior, ca, daca ar fi existat, Dumnezeu ar fi rezolvat de mult problema prea multelor religii si culte si respectiv pe cea a clericilor pacatosi. Se pare ca exista insa un Creator. Asa ca haide sa ma lamuresc, ma gandesc, ce e cu lumea asta controversata.

-  Si atunci cine a creat lumea, daca nu exista Dumnezeu ? Biblia spunea ca Dumnezeu a creat lumea in sase zile si apoi s-a odihnit in ziua a saptea. Iar despre restul zilelor, ce a mai facut incepand de la a opta incolo, nu stim nimic.

-   Nu, nu Dumnezeu a creat lumea, daca prin lume intelegi Universul, iar prin Dumnezeu intelegi Creatorul vostru. Dar Dumnezeu a creat lumea voastra, daca prin lume intelegi mediul in care traiti voi. Cum s-a creat lumea cealalta, adica universul, inca nu puteti voi intelege, pentru ca inca nu aveti toate notiunile care sa va permita intelegerea fenomenelor. Abia daca ati reusit sa incepeti sa intelegeti ca sunteti oameni si nu mai sunteti un fel de animale de povara. Abia daca incepeti sa iesiti din copilaria vietii umanitatii a carei componente celulare sunteti. Ca sa puteti asimila acele cunostinte care sa va ajute sa intelegeti crearea universului va trebui sa ajungeti mai intai la maturitate, si pana atunci trebuie sa va traiti mai inatai tineretea, deci mai trebuie trecuta o etapa de cercetare si invatare.

Situatia e similara cu cea prin care un copil doreste sa inteleaga cum s-a nascut el. Degeaba ii explici fenomenul conceptiei, nu il va intelege, pentru ca ii lipseste infrastructura acelei intelegeri, nu are inca aptitudini altfel spus. Le va obtine mai tarziu, dupa inca o etapa de dezvoltare intelectuala.

Insa in ceea ce priveste lumea voastra da, noi am adus-o la stadiul de a va permite dezvoltarea, dar nu in sase zile de-ale voastre, ci in sase etape. Cea de-a saptea, care inca nu s-a incheiat, este aceasta, in care suntem azi. In ceea ce priveste cea de-a opta, cand va incepe, va fi de fapt prima pentru voi, ca oameni maturi, chiar daca tineri, pentru ca veti fi la varsta cand incepi sa-ti iei soarta in maini si sa-ti cauti un rost in viata. Si nu ma refer la oameni ca fiinte, ci la oameni ca si comunitate, adica la umanitate, care acum inca se afla in adolescenta evolutiei sale si mai are putin de asteptat pana cand va ajunge la varsta adecvata creatiei.

-   Adica ... si noi vom crea o alta  lume? In sapte pasi ?

-   Desigur, da, o alta lume, dar numarul pasilor il veti hotara voi cand va veni vremea, pentru ca depinde de ce gasiti acolo si de ce vreti sa lasati in urma.

-   Da, am inteles, deci e ceva arbitrar si nu un standard. Si care a fost de fapt scopul creatiei omului si a lumii sale? Experimentarea, exploatarea, perpetuarea ?

-   Ne-am facut doar datoria. Asa cum v-o faceti si voi, acolo, in lumea voastra, cand va straduiti sa transmiteti mai departe informatia genetica de calitate, care trebuie sa evolueze inspre mai bine si mai eficient. Si aici nu ma refer la faptul ca aveti copii, inca e un reflex pe care nu vi-l controlati decat in mica masura, ci la faptul ca faceti selectii calitative la animale si plante. Va veni vremea sa va selectati si propriul genom, asa cum va veni vremea si sa plecati si voi prin univers, cand veti face la fel ca si noi, pregatind noi lumi pentru a fi populate si inseminand ratiune si inteligenta in forme adaptate locului, ca sa reziste, sa se adapteze si sa perpetueze catre viitor. Pentru ca nu stii niciodata ce catatrofa sau calamitate te poate surprinde si ar fi pacat ca atatea milenii de evolutie de cea mai inalta calitate sa se risipeasca. Daca s-ar intampla, si ai mai avea timp sa te uiti inapoi, nu ti-ar parea rau ca nu ai facut-o ? Nu ti-ar parea rau ca ti-a trecut tineretea degeaba si apoi sa constati ca ti-ai ratat si viata din cauza asta ? Acesta este scopul crearii altor lumi, asigurarea viitorului calitativ al ratiunii. Nu perpetuarea, ci salvarea a ceea ce deja a fost creat, pentru a nu trebui luata creatia de la capat pentru aceasta realizare. Creerea unei copii de rezerva, mai bine spus.

- Am retinut ideea, multumesc, si cred ca o sa ma mai gandesc la asta si de aici incolo. Pot sa revin la originea lumii ? N-o sa pot eu intelege mecanismul, dar macar cum anume s-a creat universul, stiti deja mai multe decat big-bang-ul nostru ?

-   Totul in lumea asta are un sens si o logica, dar intelepciunea absoluta inca n-o detinem nici noi. Desigur ca si voi stiti ca un bunic este batran si intelept. Totusi, el stie despre trecut si viitor mai putin decat parintele si mult mai putin decat va sti nepotul cand va deveni matur, pentru ca, in acest carusel al cunoasterii, nu cel mai in varsta stie cele mai multe lucruri despre mediul sau, ci chiar cel mai tanar, cand ajunge la maturitate. Iar asocierea intre generatii este la fel de benefica in avantaje cum este si alierea intre metale. De aceea, cand va veti maturiza si voi - ca umanitate, nu ca oameni, care sunt simple elemente constitutive, muritoare, ale acelui complex organism care e umanitatea - va vom contacta, asa cum am promis, ca sa colaboram la cercetare - adica la studierea trecutului - si la progres - adica la inchegarea viitorului - atat intre noi, cat si cu celelalte umanitati, trecute sau paralele.

Pentru ca exista o similitudine intre evolutia generatiilor umane si evolutia universurilor, de exemplu, fiindca tot ce exista in lumea cunoscuta noua respecta aceleasi legi comune, chiar daca exprimate in forme diferite. Cu timpul, cercetand si descoperind, veti observa si voi ca e logic sa existe multe legi care se aplica atat la viu cat si la neviu, cum ar fi de exemplu similitudinea in organizarea materiei, unde se vede de la structura atomica si pana la structura universului ca materia nevie se supune aceluiasi mod de structurare, cu lideri de asociere in jurul carora graviteaza satelitii, care si ei au sateliti ce graviteaza in jurul lor si tot asa pana la cele mai mici particule, alcatuite din energie pura in miscare.

Dar se poate usor vedea ca si materia vie, comunitatile, se structureaza dupa aceeasi lege, fiind alcatuite similar, in sisteme cu lideri centrali in jurul carora graviteaza sateliti, care la randul lor au si ei sateliti care graviteaza in jurul lor, pana la indivizi. Sau, o alta lege care se aplica atat la viu cat si la neviu este regula conservarii energiei, care demonstreaza ca in natura nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, ci totul se transforma dintr-o forma in alta, si este valabila atat pentru neviu cat si pentru viu. Este o regula care se aplica automat, natural, si care implica echilibrul chimic sau electrochimic. Noi am facut-o cunoscuta de mult, dar, din neintelegere si interpretare eronata, a dus cu timpul la ideea gresita a reincarnarii, desi era vorba doar de transformarea si recircularea componentelor organismelor moarte.

Deci, ca sa revenim la intrebare, universul acesta s-a creat, intr-adevar, prin big-bang-ul asa-numit de voi, dar inaintea lui a existat un altul, care s-a condensat inainte de a reexploda. Inca nu stim nici noi cum s-a creat primul si nici exact cate au fost inainte, tot ce stim deocamdata este ca au mai fost si altele, cel putin unul, dar poate ca veti afla voi sau urmasii vostri mai multe decat noi. Pentru ca, asa cum incepusem sa arat, bunicul e intelept pentru ca a vazut si a trait multe intamplari diverse si are o experienta de viata completa si complexa. Dar cunostintele sale, desi foarte vaste, nu mai sunt de folos decat ca baza de dezvoltare viitoare a cunoasterii, de arhiva adica, pentru ca intre timp s-au imbunatatit calitativ.

Acele cunostinte au stat la baza descoperirilor si aplicatiilor parintelui, urmasul sau, care le-a asimilat, aplicat, dezvoltat, imbunatatit, completat si le-a transformat astfel in stiinta sa actualizata, pe care insa bunicul nu o mai stapaneste decat superficial. Parintele e si el intelept in felul sau, pentru ca stie destul de multe, dar inca mai cauta, mai experimenteaza, mai construieste sau creeaza si de aceea inca nu este dispus sa faca pe invatatorul prea profund. Cunostintele sale sunt mai multe, mai vaste, mai actuale, dar inca sunt in curs de fundamentare si deci inca nu sunt accesibile in mod total. Iar copilul are avantajul tineretii, este foarte agitat si doritor de cunoastere si de afirmare, dar intelegerea lui este inca superficiala si oarecum aleatorie. Cunostintele sale sunt destul de reduse, pentru ca a luat de la parintele sau doar ceea ce a inteles si a reusit sa asimileze, chiar daca deja a inceput sa dezvolte, sa completeze, sa actualizeze. Cand va fi destul de matur, cunostintele sale vor fi mult mai vaste decat ale parintelui sau ale bunicului sau, adevarurile sale vor fi mult mai experimentate, mai fundamentate, mai numeroase chiar.

Acum, voi sunteti copilul si urmeaza sa asimilati, sa experimentati si sa dezvoltati toata stiinta acumulata de multe generatii de umanitati, pentru ca nici noi nu suntem primii in univers, avem si noi parinti si bunici si desigur ca mai aveti si voi, pamantenii, inaintasi si chiar si frati, dar cunoasterea lor o veti mosteni sau impartasi doar dupa ce va veti maturiza, ca sa nu existe riscul folosirii fara discernamant a unor forte care va coplesesc puterile de astazi. Iar secretul aparitiei sale, a rolului si rostului sau ii vor fi mult mai clare nepotului dacat bunicului, la maturitate, dar se vor datora negresit aportului tuturor celor trei generatii, adaugat celui al generatiilor dinainte, in timp ce eventualele necunoscute raman ca rezolvare in sarcina urmatoarelor generatii - fiecare din acestea avand astfel avantajul unei cunoasteri mai avansate si a unui bagaj informational mai complet. El, nepotul adica, poate ca va reusi sa matematizeze si sa generalizeze aceste legi universale, care au o origine clara si comuna inca nefundamentata in totalitate, dar daca eu sau tu ai sti totul azi, cei care vor veni dupa noi ce vor mai face? Sa-i lasam sa se plictiseasca sau sa strice ceea ce am creat noi, ca sa o poata lua de la capat?

-   Nu, nu, desigur, si sunt convins ca nu se vor plictisi ... sustin eu neutru si impaciuitor cumva, desi nici vorba de suparare sau nemultumire in cursivitatea prelegerii.

Deci - ma gandeam eu cat puteam de rapid - de creatie si lume am intrebat, de om am intrebat, lumea n-a facut-o el si nici omul n-a fost facut sa se inchine lui, deci ce-ar mai fi de lamurit din misterele omenirii ? Si intreb apoi, cu voce tare:

-  Dar extraterestrii, de care se tot vorbeste pe la noi, cine sunt ?

-  Extraterestrii sunt tot oameni ca si voi, pentru ca provin din aceeasi mare familie a noastra. Pentru ca omul nu a aparut aici la voi, ci in cu totul alta parte a universului si in vremuri care pe voi v-ar cam speria aflandu-le vechimea. Aceia au trait independent, nu au fost nici creati, nici ajutati, nici macar supravegheati, pentru ca nu aveau nici un inaintas. Dar au reusit, cu noroc si cu tenacitate, sa razbata prin meandrele naturii si au devenit o comunitate cosmica, prima de felul acesta. Iar dupa ce s-au maturizat si ei, ca si comunitate, s-au gandit ca ar fi bine sa-si multiplice sansele de continuitate, avand in vedere multiplele pericole ale cosmosului si iminenta unei disparitii a ratiunii intr-o catastrofa neasteptata. Asa ca au creat conditiile necesare si au diseminat viata, constiinta si ratiunea in orice loc din univers care li s-a parut propice, iar noi si voi suntem urmasii acestui mod de a gestiona resursele de viata si ratiune pe care l-au gandit si aplicat stramosii nostri comuni. Doar ca nu sunt aproape, nu sunt tangibili inca, nu-i aveti ca vecini.

-   Adica nu ne viziteaza in farfuriile lor zburatoare ?

-   Nu confundati povestile cu realitatea, extraterestrii - ca fiinte din afara terrei voastre - exista, dar nu vin in vizite de curtoazie, si ca sa intelegeti asta trebuie sa depasiti anumite bariere ale cunoasterii, inerente stadiului incare va aflati. Si sunt mai multe familii, ca sa spun pe intelesul vostru, dar cei mai de seama sunt cei dintai, creatorii incipienti, care stau la baza diseminarii ratiunii in universul cunoscut.

-  Deci ei sunt de fapt Dumnezeu ?

-  Dumnezeu este un nume generic, pe care cineva l-a dat unei entitati necunoscute despre care aflase ceva, dar nu suficient si pe care stia ca trebuie sa o respecte, dar nu avea cauza si nici efectul acelui respect sub control. Nu exista un Dumnezeu ca persoana fizica sau spirituala, ci doar ca si idee. Si in nici un caz nu e o divinitate din aceea cum incearca unii dintre oamenii de la voi sa o defineasca.

-  Dar atunci de ce nu intervine nimeni sa faca dreptate, sa restabileasca adevarul ?

-  Nu e nevoie de interventii si nici de amestecuri, e ca si cum mama s-ar apuca sa scoata cu mana ei celulele bolnave din trupul copilului in caz de raceala, de exemplu. Ori, acest lucru nu se intampla. Societatea voastra, ca de fapt toate societatile si comunitatile, se autoregleaza. Corpul bolnav isi produce mai intai anticorpii si apoi acestia actioneaza si inving boala. dar acest lucru dureaza, si voi, din cauza constiintei existentei, intelegeti ca dureaza mai mult decat viata voastra si nu va convine. Dar va veti obisnui cu asta, pentru ca nu aveti incotro.

-  In cazul corpului, mai sunt si persoane care se imbolnavesc grav si apoi mor. Mai sunt si interventii chirurgicale, cand se scot si se inlocuiesc celule sau organe. Cu umanitatea nu se poate intampla asa ceva ?

-  Ba da, dar acolo la voi interventiile le fac medicii si nu mama sau tata, iar societatea voastra inca nu este atat de bolnava incat sa aiba nevoie de medic si de interventie de urgenta. In plus, regula este sa le lasam comunitatilor libertate totala. Oricum, pentru voi pericolul cel mare a trecut. In perioada in care ati fost mai vulnerabili, in copilaria umanitatii voastre, noi, care va suntem creatori sau parinti, v-am supravegheat si v-am ajutat de mai multe ori. De aceea poate v-a ramas in memorie existenta unui parinte grijuliu, si stim ca nu v-a fost totuna ca v-am parasit atat de repede, dar nu puteam sta mereu cu voi pentru ca mai aveam si alte treburi, si apoi nici nu ati fost in pericol prea mare decat la inceput de tot. Am luat si masuri de protectie care sa va asigure o dezvoltare sigura pana la maturitate, pentru ca mai departe va veti crea singuri toate conditiile.

-   Masuri de protectie? Pai si atunci de ce am dus-o asa de greu noi, oamenii, si am suportat atatea chinuri in decursul secolelor?

-  Nu totul poate fi prevazut, mai exista si factori aleatori in evolutie, iar cand timpul este foarte lung simularea poate fi eronata din cauza acestora. Problemele voastre au fost create tocmai de acei factori destinati sa va ajute si sa va protejeze, care si-au cam depasit atributiile. Adica, daca ati observat, oamenii sunt de doua feluri, cei mai multi avand comportament si dorinte asemanatoare animalelor si doar putini fiind oameni cu adevarat. Cei multi sunt urmasii unor oameni evoluati natural, care initial au avut rol de executie intr-o societate in care urmasii celor creati de noi aveau rol de conducere. In acea perioada de debut a umanitatii, cele doua grupuri erau divizate, fiecare avand rolul sau. Cei creati traiau o mie de ani si erau viteji, intelepti si bogati, pentru ca aveau mult timp la dispozitie sa invete si sa se antreneze, sute de ani de copilarie si adolescenta, si in plus mai detineau si controlul resurselor, pe cand cei evoluati traiau sub cincizeci de ani si munceau pentru creati, fiind totodata caii lor de povara si cainii lor de paza. Aceasta ordine sociala avea rolul sa va protejeze si sa va ajute sa ajungeti in deplina siguranta la maturitate. Pentru ca noi stiam ca vom pleca si va vom abandona acolo fara supraveghere si fara ajutor, si, daca va lasam acolo fara protectie si fara forta de munca, salbaticiunile v-ar fi putut veni de hac destul de repede iar resursele vi s-ar fi terminat inainte de a invata voi sa stapaniti tehnologia care sa ne tina locul. Am avut grija sa eliminam, dintre animalele salbatice, pe cele mai mari si mai periculoase, apoi am transformat altele si le-am domesticit ca sa ii fie fidele omului, dar un control total tot nu puteam avea, din cauza evolutiei si a timpului prea lung in care preconizasem ca veti ajunge la maturitate.

Problemele care v-au dat de furca au aparut insa de unde nu ne asteptam, mai exact de la diferenta de durata de viata. Daca cei creati traiau mult si generatiile lor se succedau greu, fiind foarte conservatori in evolutie, cei evoluati schimbau generatiile foarte repede si astfel au devenit mai adaptati noilor cerinte. Astfel ca, dupa o vreme, au reusit sa-i convinga pe ceilalti ca au fete mult mai ascultatoare si doritoare decat cele din familiile lor, iar tinerii au cedat, unul cate unul, si astfel s-au amestecat cele doua tipuri umane, rezultand metisi cu insusiri din ambele parti si cu caractere ciudate. Astfel ca, la prima noastra reintoarcere, am gasit o populatie eterogena din care era destul de greu sa selectezi creatul de evoluat, asa ca am hotarat, in criza de timp, sa-i lasam impreuna, in ideea ca se vor alege ei singuri la maturitate. Si nu am gresit, pentru ca uite ca astazi, cand incepeti sa treceti de la adolescenta inspre tinerete, incepeti si sa va descoperiti dualismul evolutiv si sa va ganditi la separare. Tot ce am mai avut timp sa facem atunci a fost sa reducem durata de viata la circa o zecime din cea initiala, care, chiar daca a ramas totusi dubla fata de a celorlalti, a dus la scurtarea cu un ordin de marime a perioadei maturizarii umanitatii si astfel am reusit sa evitam o explozie demografica. Voi sustineti astazi ca populatia a crescut foarte mult si, daca nu ar fi fost violentele si bolile care au redus drastic populatia perioade foarte lungi, erati deja prea multi si ati fi avut probleme, dar nu e asa, pentru ca in lipsa acestor violente v-ati fi maturizat ceva mai repede si ati fi controlat natalitatea de multe veacuri. Controlul direct al natalitatii nu a fost o preocupare pentru noi in acele vremuri, recunoastem, dar eram si noi oameni si nu suntem nici acum perfecti, chiar daca am mai progresat de atunci. Ne-am limitat la controlul indirect, prin estimarea evolutiei.

Pentru voi a fost greu sa evoluati fara un protector, pe care l-ati tot invocat de-a lungul timpului, dar ceea ce e greu nu este imposibil si pana la urma ati ajuns la un liman oarecum stabil, iar debarasarea de intrusul evoluat, care v-a facut atatea greutati in timp, nu va fi o problema pentru voi in viitor. In ceea ce priveste speranta de viata, atunci cand veti putea sa o controlati si singuri o veti prelungi cat veti considera necesar, dar ar fi bine sa nu exagerati pana cand nu controlati total natalitatea, ca sa nu aveti surpriza suprapopularii, care incepe deja sa se manifeste. Si, daca veti analiza impartial, fara resentimente ori emotii, perioada trecuta, veti remarca faptul ca, per total, viata petrecuta in combinatie cu evoluatii, care au ajuns destul de repede sa va semene aproape perfect la chip, a fost un avantaj, chiar daca acum vi se pare a fi fost o catastrofa. Aceasta parere subiectiva se va estompa in timp, dupa ce aceia vor disparea ca si entitate, ei aflandu-se doar trecator in trena voastra. Dar de fapt nici acea disparitie nu e ceva planificat, depinde doar de voi si de ei ce cale veti alege impreuna.

-          Si de unde stim care suntem asa si care altfel, ca sa ne putem recunoaste, daca semanam atat de bine intre noi?

-          Diferente exista, si sunt majore. Trebuie doar sa stii ce cauti. De exemplu, daca vrei sa identifici un om creat, cauti ce anume il apropie de creator, adica in primul rand daca are darul creatiei, al inventarii, al cercetarii, al bunatatii, al dreptatii. Daca vrei sa-l identifici pe unul evoluat, trebuie sa cauti elementele comune cu ale animalului, respectiv supunerea fata de stapan si lupta pentru putere in colectivitatea sa, dorinta de stapanire a unui teritoriu, dorinta de stapanire a unei surse de venit, dorinta de subordonare a celorlalti. Se mai poate face si paralela dintre inteligenta, care ii este specifica doar omului si viclenie sau smecherie, care se intalneste la multe animale, respectiv dintre altruism, specific celor creati si egocentrism sau egoism, caracteristic tuturor animalelor, de exemplu. Este adevarat ca procentul celor creati este mult mai mic decat a celor evoluati, in special din cauza ca ei duc lipsa de agresivitate si oportunism, adica le lipseste agresivitatea impunerii care este specifica animalelor, dar au rezistat totusi datorita inteligentei, frumusetii, talentelor artistice, creativitatii care le-a fost necesara celorlalti pentru a se impune, cei creati fiind sclavii celorlalti foarte mult timp. Dar nu iti face griji din asta, pentru ca cei creati au darul de a se recunoaste usor intre ei si de asemenea de a-i recunoaste pe cei evoluati, pe cand cei evoluati ii considera pe toti o apa si-un pamant, neavand acest dar. Totul e sa incercati, sa doriti o asemenea recunoastere reciproca.

-  Si cam de cand vom scapa de necazuri si nu vom mai avea razboaie sau terorism?

-  Din acestea inca veti mai avea pentru o vreme, fiindca va aflati abia la adolescenta evolutiei voastre si pana la maturitate mai aveti de trecut si incercarile tineretii. Si iarasi, nu e vorba de adolescenta sau tineretea unor oameni ca tine aici, ci de umanitate, fireste. Pentru ca, asa cum intr-un organism celulele se divid si mor dupa ce-si fac treaba lor, si in cadrul umanitatii oamenii se inmultesc si mor dupa ce isi indeplinesc misiunea. Dar organismul in sine traieste mai departe, si faptul ca o celula nu a prins si insanatosirea, desi stia de imbolnavire, este un aspect care nu afecteaza organismul in evolutia lui. Cum iti spuneam, problema omului in sine este ca are constiinta, care ii permite sa inteleaga ce se petrece, altfel nu era o problema. Iar in ceea ce priveste bolile, orice boala care nu ucide, caleste organismul, deci este benefica, iar pe voi nu v-a ucis niciuna.

M-a dat gata rationamentul acesta si adevarurile acestea vizibile, dar nedeslusite inca de noi, care adeveresc vechea zicala care spune ca ,,multi vad, putini pricep". Si trebuie sa recunosc, singur nu as fi observat lucrurile astea, chiar daca traiesc printre ele de atata timp. Dar hai sa vedem mai intai ce-i cu religia asta, imi aduc repede aminte si ca sa nu uit si sa ratez cumva subiectul, intreb imediat:

-  Dar cum se explica aparitia religiilor si mai ales existenta atator culte si religii? De ce nu ati intervenit, ca sa va aparati prestigiul si imaginea cand ati fost denigrati de mincinosi?

-   Nu am fost nici denigrati, nici afectati. Voi va simtiti denigrati de parerea copiilor cand nu le place ceva? Va afecteaza si interveniti? Nu, desigur, pentru ca stiti ca e ceva trecator, care se datoreaza lipsei de informatii si de experienta. Primiti zambind si chiar va distreaza aprecierile lor deformate ori supararile lor trecatoare si total nefondate, pentru ca stiti bine ca, atunci cand se vor maturiza, vor intelege altfel lucrurile si va vor aprecia gesturile. De aceea nici noi nu intervenim. Pentru ca sunteti abia iesiti din copilarie, si abia daca incepeti sa intelegeti sensul vietii si al existentei, al existentei colective, fireste. La voi, existenta individuala inca ocupa un mare rol in viata fiecaruia, poate chiar intreaga viata pentru cei mai multi. Pana cand existenta colectiva va lua locul celei individuale mai este, dar atunci veti fi mai maturi, veti detine mult mai multe informatii si veti avea mult mai multa experienta. Si nu veti mai denigra pe nimeni, fiind in deplina cunostinta de cauza asupra a ceea ce se intampla in jurul vostru.

In ceea ce priveste aparitia religiilor, tine de tendinta oricarui copil de a exagera descrierea lucrurilor intangibile. Umanitatea a retinut ca in copilaria ei timpurie a existat cineva care o ingrijea si o apara de rele - asa cum orice parinte isi ingrijeste copilasul neajutorat - iar cand a fost abandonata a inceput exagerarile. Asta pentru ca, odata ce acest copilas care era umanitatea in formare a crescut cat de cat, in conditiile ideale de aici, nu merita sa ne pierdem timpul cu alintarea lui, asa ca l-am lasat sa creasca singur, slujit si aparat de omul evoluat. Asta s-a dovedit in timp a fi o oarecare eroare, pentru ca salbaticia acestuia si-a spus cuvantul, dar hotararea fusese pusa in aplicare. Asa ca, amintirea a ceea ce a fost candva un parinte bun si disparitia interventiei noastre directe in viata voastra de zi cu zi au produs, in timp, o relaxare a respectului fata de noi. Vicleni si materialisti, unii dintre evoluati, dominati de caracteristici animale, au confiscat si modificat in interesul lor respectul fata de parinte existent in sanul comunitatii, mai apoi persecutandu-i pe ceilalti, prin impunerea fortei, dobandite in numele si prin autoritatea divinitatii in numele careia pretindeau ca actioneaza. Asta a dus, in timp, la instalarea incertitudinii existentei noastre, iar la presiunea celor care au confiscat informatiile ancestrale, majoritatea a acceptat tot mai mult faptul ca divinul e doar abstract si imaterial si ca puterea reala e la cei care-l reprezinta.

Inlocuirea realului cu imaginarul, atunci cand manifestarile din natura semanau cu ce faceam noi inainte au creat acea paralela intre natural si divin si, cu timpul, la confuzia dintre natural si divin, impusa apoi prin dogme ca adevar suprem de catre conducatorii religiosi. Inversarea comunicarii cu divinul prin inlocuirea reprezentantului comunitatii in fata divinitatii cu cel al divinitatii in fata comunitatii a fost factorul determinant in inventarea religiei, pentru ca, daca initial reprezentantul comunitatii era cel mai destoinic din comunitate, dupa un timp de la plecarea noastra, cand au devenit siguri ca nu ne mai intoarcem, unii reprezentanti, evoluati, fireste, care au confiscat functia in folosul lor, au inceput sa insele lumea, afirmand ca, la o intalnire secreta, au fost investiti drept reprezentanti al divinitatii in interiorul comunitatii.

Acesta a fost pasul decisiv in transformarea unei traditii informationale in religie, permitand in timp celor mai activi si impulsivi dintre evoluati sa ia locul celor creati, care fusesera corecti si demni in relatiile cu ceea ce devenise divinitatea absenta si sa-si revendice drepturile acestei divinitati – dar evitand abil obligatiile derivand din acele drepturi – pentru a se impune ca si conducatori ai comunitatilor, si totodata persecutand pe toti cei care incercau sa protejeze adevarul. A contat mult aici si majoritatea evoluata a comunitatii formate prin amestecul raselor, pentru ca cei creati, putini la numar, fiind ei si nonviolenti, si neinteresati de functii si putere, si foarte putini ca numar in raport cu ceilalti, nu se puteau opune celor multi care nu intelegeau prea multe din vicleniile celor de la putere si, in virtutea obisnuintei si a reflexelor ca altii sa gandeasca si pentru ei, acceptau adevaruri prefabricate fara sa le mai verifice. Iar cei care, dintre creati, incercau sa dezvaluie secretele puterii acelor vicleni sau adevarul despre ascensiunea lor la putere erau pedepsiti la fel de salbatic precum originea celor care o faceau. Acesta a fost motivul greutatilor pe care le-ati indurat in decursul evolutiei voastre nesupravegheate de pana acum, dar acele timpuri au trecut si, chiar daca asemenea tendinte inca se mai manifesta si astazi pe ici pe colo prin lumea voastra, ele sunt pe cale de disparitie din cauza evolutiei cunoasterii si a moralei.

In ceea ce priveste existenta mai multor culte sau religii in trecut, sau a mai multor partide politice astazi, asta se datoreaza faptului evident ca oamenii, cei evoluati, desigur, s-au asociat in functie de interese, de orgolii, de dorinte sau de sperante. Schismele din diversele curente religioase ori politice sunt urmare a orgoliilor si dorintei acestor exemplare de a fi ei unicii stapani si proprietari ai bunurilor comune societatii umane, chiar daca nu ei le-au produs. Singura exceptie a constituit-o, in ce priveste religiile, budismul, care are la baza un conservatorism ancestral, iar in ce priveste cultele crestine, protestantismul, care are la origine protestul impotriva afacerismului religios. Budismul era initial o forma de religie care punea in centrul sau omul si nu divinul, iar societatea care il practica se structura in caste, ca o reminiscenta a separatismului dintre creat si evoluat pe care noi l-am instaurat in perioada cat am fost activi acolo. Dar cu timpul si acesta s-a transformat in religie, iar structurarea sociala s-a alterat din cauza alterarii criteriilor de diferentiere.

-   Deci trebuie sa cred ca discriminarea pe care o condamnam astazi este o practica acceptata si implementata de creatorii lumii noastre? Adica, separarea in caste era o practica normala atunci?

-   Da, discriminarea in functie de diverse criterii este o actiune naturala. Copiii sunt diferiti fata de parinti si femeile de barbati, iar daca nu i-ai discrimina ar insemna sa le ceri lucruri imposibile ori sa nu le asiguri necesitati vitale, si specia s-ar stinge intr-o generatie. La fel, oamenii sunt diferiti intre ei, fiecare are necesitati sau abilitati specifice, cu care s-a nascut, adica poate face ceva anume si nu poate face altceva, pe cand ceilalti sunt contrari lor si astfel se completeaza reciproc. Discriminarea e ceea care a creat specializarile sau diviziunea muncii, si ea inca se practica pe toate caile in societatea voastra, asa cum se practica si in natura sau in comunitatea noastra, unde fiecare component primeste cat are nevoie si ofera tot ce are disponibil, dar nu in mod egal, ci in mod discriminatoriu, in functie de dorinte si posibilitati.

Poate nu ati remarcat voi inca, dar selectia naturala este o discriminare aplicata, pentru ca un pradator selecteaza discriminatoriu pe cel mai putin adaptat si il mananca, si nu ia o lista cu exemplare in ordinea nasterii ca sa le consume. Dar si daca ar face asta, tot le-ar discrimina pe criterii de varsta. In ceea ce priveste moda voastra trecatoare, este o actiune a politicului, continuator al religiosului de altadata si deci inselator si parazitar ca si acela. Dar este doar o moda si doar o teorie, pentru ca in practica toata lumea aplica discriminarea. Chiar si ei, politicienii, separa oamenii in categoria celor de-ai lor si de-ai celorlalti, discriminandu-i pe criteriul politic deci. Si ei se casatoresc doar dupa ce si-au ales o anumita pereche, discriminandu-le pe celelalte. Si ei organizeaza concursuri pentru ocuparea unei functii, pe care o repartizeaza doar unei persoane, discriminandu-i pe ceilalti, care poate erau inscrisi ca doritori inaintea celui numit, dupa competente. Doar ca au interese in a minti lumea pentru a-si atrage voturi, si aceste interese ii fac sa minta cu privire la discriminare. Pentru ca, prin insasi practicarea acelei ... nediscriminari care favorizeaza anumite categorii, de fapt defavorizeaza majoritatea, discriminand-o.

Totul este deci inselatorie, tine de viclenie, deci este o emanatie a evolutiei si de regula cei favorizati prin nediscriminarea discriminatoare sunt minoritati violente, care altfel ar fi eliminate de selectia naturala. Este insa doar o moda, va trece in generatia viitoare si astfel societatea se va autocurata de elementele care o perturba in devenirea ei evolutiva naturala catre coagulare. Societatea are nevoie de anticorpi pentru a-si asigura securitatea, iar acestia se formeaza in timp. Dar si organismul vostru practica discriminarea in mod curent, pentru ca niciodata nu cere celulelor musculare sa gandeasca ori celor nervoase sa munceasca.

-  Si deci politica de azi este ca si religia de ieri? Pentru ca asa am inteles mai devreme.

-  Da, desigur, doar aveti partide, adica parti din intreg, care inseamna de fapt culte ale aceleiasi religii, care nu mai pun insa in centrul lor nici omul, ca budismul, dar nici divinitatea, ca celelalte religii, ci statul prin autoritatea sa. Partidele sunt ca niste biserici mai moderne, adica acelasi lucru in esenta sa, dar prezentat intr-o alta forma. Si ele cer fidelitate oarba, credinta, acceptarea a ceea ce se spune si nu a ceea ce exista, proslavirea liderilor, taxe de protectie si toate celelalte cerinte dezvoltate si implementate de religii in decursul vremurilor. Doar ca este o stare trecatoare, nu trebuie prea mult bagate in seama.

-  Bine, dar politicul acesta ne influenteaza vietile, cum sa-l ignoram? Noi am vrea sa-l putem influenta ca sa ne mearga mai bine, e dorinta oricarui om sa aiba o viata comoda si satisfacatoare, noi consideram ca este natural si normal sa ne dorim asta. Iar daca va dura cat religiile, mai avem de tras vreo cateva mii de ani dupa ei. Sau gresesc eu cumva?

-  Nu, nu gresesti, pentru voi este foarte natural sa va doriti o conditie umana cat mai avansata si un nivel de trai cat mai aproape de ideal, dar atentie ca fiecare tip uman are un ideal al sau, si majoritatea de regula isi impune vointa. Iar idealul lor este sa aiba lideri, sa le fie supusi, sa fie rasplatiti pentru asta, sa aiba avere si putere, nu neaparat multa in sine, dar neaparat mai multa decat a celor de langa ei. Pe cand idealul vostru este cu totul altul si tine de dorinta, de vointa si de tenacitatea voastra sa va organizati si sa cautati solutii inteligente si nesesizabile, deci neatacabile de majoritate, prin care sa va promovati idealurile. Astfel de solutii exista, este vorba de promovarea valorilor, de atragerea prin asimilare si schimbarea raportului de forte, de limitare a utilizarii anumitor creatii daca utilizatorul nu ofera alta creatie in schimb ori nu dovedeste ca merita sa o foloseasca, prin dreptul de autor, si multe altele, care sunt accesibile unor minti creative.

Trebuie insa retinut ca si moda politicului este ceva trecator, care afecteaza doar celulele de azi si prea putin organismul de maine. Chiar daca pentru voi pare determinant, in realitate nu este, pentru ca e doar o manifestare trecatoare a unor activitati deviante ale unor componente in dezvoltarea lor, exact ca si activitatea bisericilor de exemplu sau a altor organizatii, care insa vor disparea intr-un viitor relativ apropiat. Poti sa le asemeni cu aparitia unor eruptii sau inflamatii trecatoare, care semnaleaza o stare de boala usoara, creaza si disconfort, deranjeaza, dar nu reprezinta nimic grav si trec de la sine in timp. Fata de trecut, aveti avantajul ca v-ati creat deja anticorpii, care vor incepe sa actioneze in curand si in consecinta politicul actual nu va mai dura cat religiosul de ieri. E drept insa ca pe voi va afecteaza, si prima solutie rapida care poate fi aplicata imediat este sa incercati sa controlati activitatea acestor partide, verificand daca cei care compun si, mai ales, cei care conduc aceste organizatii sunt din randul celor creati sau din randul celor evoluati si solicitand majoritatii, argumentat pentru a convinge, sa impuna acest deziderat pentru a-si ridica nivelul de trai si respectiv de confort. La nevoie folositi armele lor politice, chiar daca nu va plac, pana cand reusiti o schimbare calitativa a activitatii acestor organizatii. Argumentele si hotararea pot face fata violentelor astazi, cand posibilitatea comunicarii este mai elocventa decat posibilitatea folosirii fortei in societatile civilizate.

Si aceasta selectare a conducatorilor se poate face si la nivelul celor care educa, pentru ca de acolo pleaca infectia, din educatie si din coordonare. Daca educatia si organizatiile care au un rol major in viata voastra sunt conduse si in general alcatuite din urmasii celor creati de noi si nu de urmasii celor evoluati, atunci va fi bine si infectia se va restrange, iar suferinta va fi redusa ori chiar va dispare. In plus, in felul acesta aveti sanse si sa va accelerati evolutia catre stadiul urmator, de coagulare intr-o comunitate planetara, necesar inainte de a putea forma un organism coerent. Altfel spus, voi puteti fi anticorpii salvatori, pentru ca existati, mai trebuie doar sa va asociati, sa va organizati si sa luptati pentru un interes comun - viitoarea umanitate sanatoasa de maine.

Ganditi-va mai mult la comunitate decat la individualitatea voastra, actionati in consecinta si lucrurile se vor schimba in bine foarte repede. Noi am mai transmis astfel de sfaturi si altadata, dar au fost intelese gresit si s-a creat asa-numitul patriotism, care a fost confiscat de nationalism, o continuare moderna a spiritului de turma perpetuat prin evolutie. Iar acesta a fost dirijat astfel in directii eronate, ca intotdeauna cand evoluatii au preluat controlul. Retineti insa ca oamenii sunt oameni si nu natiuni, discriminarea naturala facandu-se pe criterii de competente si abilitati native si nu pe alte criterii, nenaturale.

Am ramas surprins din nou. Uite, o idee grozava controlul la provenienta al celor care conduc si educa, la care trebuie sa ma mai gandesc putin si sa-i caut criterii specifice, apoi sa o fac publica, mi-am zis eu imediat, cumva stanjenit ca astfel de idei nu mi-au venit mie in minte mai inainte, pentru ca se pare ca ar fi bine sa o aplicam. Dar apoi am realizat ca nu am cum sa am eu capacitatea cognitiva si analitica a unui asemenea personaj aparte. Si am ramas un pic pe ganduri ... Oare despre ce nu am vorbit inca? Am cam uitat ce teme am abordat deja si ce teme inca nu.

-  Vad ca ai ramas pe ganduri, dar cred ca vei avea la dispozitie destul timp sa meditezi la ceea ce ai aflat acum, pentru ca ai avut acces la informatii pe care nu multi oameni au avut ocazia sa le afle.

-  Asa e, scuzati ... ma gandeam ce teme inca nu am abordat, era bine daca aveam o lista pregatita dinainte, dar daca nu am stiut ca voi ajunge aici ... dar apropo, au mai fost si altii invitati aici?

-  Desigur ca, in timp, au mai fost si altii. Doar ca dialogul s-a purtat altfel, pentru ca proveneau din etape mai timpurii ale umanitatii, reprezentau copilaria cu conceptiile si puterea ei de intelegere, adica erau membri ai unor comunitati mai putin evoluate si aveau o educatie in consecinta. Probabil ai auzit de cel numit de voi Enoh, cel care a fost de altfel si cooptat de comunitatea noastra. El a fost primul, dar, spre deosebire de urmatorii, a fost mult mai deschis inspre cunoastere, chiar daca nu avea cum intelege multe din pricina educatiei. A fost un fenomen, si tocmai de aceea am ales sa-l luam cu noi, ca sa ne ajutam reciproc.

-   Si acum nu mai cooptati pe nimeni? - intreb eu, interesat, fireste.

-   Nu, diferentele au crescut mult prea mult si nici nu am mai gasit printre voi inca unul asemenea lui. Poate in viitor, cine stie ...

M-am desumflat imediat, era doar o idee, trecatoare ca o viata de om fata de o existenta de umanitate. Si mi-am adus atunci aminte de un personaj biblic important, apropo de Enoh cel abia pomenit.

-  Si Moise a fost in vizita pe aici?

-  Moise? Nu, nu, Moise nu a fost un invatat sau un spirit cercetator si intelept, cum se spune despre el in scrierile voastre, ci a fost doar o unealta in mana unui preot ambitios si foarte bogat care, desi bine intentionat, l-a folosit pe acesta, ca de altfel si pe propria sa fiica, pe care i-a dat-o de sotie ca sa-l atraga, pentru a reforma legislativ o societate decadenta si in curs de prabusire. A facut un lucru bun in principiu acel Ietro, cum il chema, dar in final unealta sa a devenit o personalitate si numele lui a ramas in istorie ca reformator, in timp ce adevaratul reformator a devenit doar o umbra a sa, iar multimea de anonimi implicati in realizarea acelor spectacole de sunet si lumina sau de prestidigitatie care trebuiau sa convinga populatia de minunile divine au fost, ca intotdeauna, ignorati, unii dinte ei fiind chiar ucisi, dupa moda vremii, daca se dovedea ca stiu sau inteleg prea multe din secretele reformei. Ietro si-a dorit sa fie in umbra si asa a si ramas in istorie, deci vorba conform careia trebuie sa ai grija ce iti doresti, pentru ca s-ar putea sa ti se implineasca i s-a potrivit.

-  Oare eu ce mi-am dorit? Ce risc acum? Oricum, e interesant, si eu il stiam pe Moise de reformator, si cred ca trebuie sa ma apuc sa citesc biblia mai cu grija. Dar Iisus? Nici el nu a fost?

-  Cel mai mult ti-ai dorit sa afli adevarul, si uite ca ti s-a implinit dorinta si l-ai aflat. De riscat cel mai mult risti, desigur, daca spui adevarul celor care nu vor sa il auda si sa afle ca el este cunoscut. Aceasta pentru ca adevarul este periculos daca il spui celor care se tem de el, pentru ca ii face violenti si consecintele le suporti tu. Exista foarte multe exemple in istoria voastra care confirma asta. Dar daca esti atent cum si cui il vei spune, nu risti nimic. Iar in ce-l priveste pe Iisus, da, el a fost la noi, dar se pare ca a inteles gresit mesajul si mai ales a ales o cale gresita de a-l pune in practica. Si lui i-am explicat cam aceleasi lucruri, dar evident ca intr-o forma pe care sa o poata intelege si asimila, insa, desi la plecare am fost destul de convins ca a inteles, dupa o vreme am vazut ca de fapt intelesese doar ce dorise el si nu ce ii spuseseram noi. De aceea, desi a incercat sa explice si altora din realitatile vietii si lumii, si a facut-o intr-o maniera destul de reusita, la un moment dat a actionat violent si astfel si-a atras violenta celor afectati, bazandu-se pe faptul ca noi vom interveni in apararea sa, desi ii spusesem ca regula este sa nu intervenim si noi nu ne incalcam regulile. Iar violenta celorlalti a fost extrema si el ar fi trebuit sa stie acest lucru, fiind traitor al acelor timpuri. A fost alegerea sa, si consecintele au fost pe masura alegerii, adica violente, asa cum si Ietro alesese sa actioneze din umbra si consecintele au fost ca a ramas in umbra. Desi nu e de loc acelasi lucru, factorul comun lui Iisus si lui Ietro este morala de care pomeneam mai devreme, sa ai grija ce iti doresti, pentru ca s-ar putea sa ti se implineasca. Pentru tine, sfatul este sa nu-i imiti pe ei, adica sa nu te ascunzi dupa altii si sa nu folosesti violenta. Cine seamana vant culege furtuna, este stiut de mult.

-  Multumesc, voi retine, se pare ca este foarte important sa aleg calea doar dupa o simulare a consecintelor. Dar altii? Au mai fost si altii?

Din pacate, nu mi-am amintit atunci prea multe personalitati de care sa intreb. Oricum nu am o memorie prea buna, iar stresul evenimentului a blocat si ce mai era disponibil. Acum desigur ca as avea o lista intreaga, dar ... asta e.

-  Da, au mai fost si altii, dar nu toti au fost dispusi sa-si faca publice invataturile. Unii, desi foarte interesati de aceste lucruri inainte de a fi invitati aici, au renuntat la a mai comunica dupa vizita si s-au izolat, devenind pustnici si intelepti ai vremurilor lor, altii au ajuns sfetnici la case mari, iar altii au ramas anonimi, neavand curajul dezvaluirii adevarurilor aflate, crezand ca totul a fost un vis si vor suporta consecinte neplacute daca il vor dezvalui. Dar oricum, fiecare este liber sa aleaga ce cale doreste in viata, dupa cum il indeamna constiinta si noi respectam libertatea de orice fel. Oricum, voiai sa mai abordam si alte teme. Tu poate nu ti le aduci aminte, dar noi tocmai de aceea te-am invitat aici, sa discutam ceea ce te-a preocupat atat de intens in ultima perioada. Uite, de exemplu inca nu ai intrebat si eu nu ti-am spus nimic despre ceea ce voi numiti scrierile sfinte. Pentru ca tot spuneai ca o sa citesti biblia mai cu grija.

-   Da, asa e, de mult mi-am pus problema cat de sfinte ar putea fi biblia sau altele asemenea. Dar nu doar eu, pentru ca si in alte medii au aparut discutii, pentru ca nu se stie prea bine daca au fost sau nu macar candva sfinte si nici cat anume de sfinte mai sunt. Si nici notiunea de sfant nu e prea bine definita, avand in vedere ca ceea ce e considerat sfant de catre unii este considerat denigrator, inselator si mincinos de catre altii, functie de niste criterii destul de ambigui.

-   Adevarul este ca, la plecare, noi am lasat cateva indrumari morale, tehnice si procedurale pentru uzul celor care s-ar afla in dubiu la un moment dat. Acestea au fost pastrate multa vreme de catre reprezentantii comunitatilor, care le-au considerat nu sfinte, ci esentiale, deci foarte importante si le-au dat statutul de lucruri care trebuiesc pastrate cu orice pret, in ideea ca oamenii sa mai nasc si mor, dar aceste invataturi sunt unice si extrem de utile la nevoie. Doar ca, dupa multa vreme, cand s-au convins ca reintoarcerea noastra este destul de incerta si nu risca prea mult, reprezentanti ai celor evoluati, in dorinta lor de a conduce si stapani, dupa ce s-au instalat prin forta si viclenie la conducerea comunitatilor, au schimbat si regulile vechi in folosul lor, modificand scrierile vechi si distrugand originalele.

Este drept ca au existat oameni care au ascuns o parte din ele, nu atat din consideratie fata de viitor cat de teama consecintelor distrugerii acelor lucruri pe care deja le considerau sfinte, adica de pastrat cu pretul vietii lor. Doar ca nimeni nu stie unde, si nici daca timpul nu le-a facut cumva de petrecanie. Cu putin noroc, oamenii vor descoperi, in viitor, o parte din acele scrieri vechi, sau chiar pe toate, si vor putea reface istoria lor. Dar acest lucru aproape ca nici nu mai are importanta acum, cand sunteti pe cale de a rescrie voi, din proprie initiativa, un set de invataturi asemenea celui scris de noi atunci. Pentru ca cea mai mare parte din invataturile lasate de noi au ajuns deja la voi prin propriile voastre descoperiri si revelatii, iar cele care inca nu le stiti va vor fi descoperite atunci cand conditiile vor fi propice acestui lucru.

Desigur, stiti si voi acum ca orice lucru trebuie sa aiba vremea lui si ca exista sindromul ,,vreau sa fiu baiat mare", care ii afecteaza pe cei care vor sa aiba experiente pentru care nu si-au pregatit inca infrastructura, si dupa ce le au regreta graba. De aceea nici eu nu va mai spun nimic in plus acum, decat sa aveti rabdare, pentru ca toate se vor intampla exact asa cum trebuie sa se intample, in ordinea lor fireasca, si ca, daca pana acum mai puteau exista dubii cu privire la eventualele colapsuri in desfasurarea fireasca a evenimentelor, acum deja ati trecut peste cele mai critice momente si sunteti foarte aproape de deznodamant.

Asa ca acele scrieri sfinte au fost sfinte doar in original si au devenit tot mai putin sfinte pe masura ce au fost copiate, traduse si modificate dupa interesul, intelegerea sau dorinta unuia sau altuia dintre cei care le-au comandat pe cele noi si le-au distrus pe cele vechi. Totusi, o oarecare parte din conceptele pe care noi le-am transmis urmasilor nostri de atunci au reusit sa supravietuiasca, pentru ca nu au fost intelese corect de cei care le-au citit. Acestea inca sunt si astazi prezente in anumite scrieri, chiar daca li s-a dat un inteles nou si de cele mai multe ori contrar celui originar. Uite, de exemplu, faptul ca omul se afla la capatul unui lant evolutiv natural provenit din neviu este inca mentionat in biblia voastra, unde se spune ca omul a fost creat din tarana. E doar un exemplu, mai sunt si altele, dar in cea mai mare parte scrierile voastre sfinte de astazi sunt la fel de sfinte ca si evoluatii care le propovaduiesc, si aceasta cu atat mai mult cu cat nici macar ei nu le respecta.

-   Da, am inteles, minciuni sfinte dar si aurite pe deasupra, ca sa para mai de soi. Stiu si eu ca pe la noi se spune din batrani sa nu faci ce face popa, ci doar ce spune el, desi de multe ori si ceea ce spune este jenant. Acum am inteles ca nu ati intervenit pentru restabilirea adevarului din ratiuni de corectitudine, pe care noi le mai numim si fair-play. Dar daca nu mai interveniti niciodata, despre judecata de apoi ce ne puteti spune, se va mai face candva?

-          Da, absolut sigur, pentru ca este una din etapele premergatoare reformelor, care trebuie sa pregateasca pasul major al coagularii umanitatii intr-un singur organism complex. Numai ca nu o vom face noi, ci o va face omenirea la momentul oportun, asa cum acum ii judeca acum pe faraoni sau pe vechii regi, de la a caror domnie au trecut milenii si deci nu mai poata fi influentata acum de acestia. De altfel unul din colegii lui Iisus a si facut public acest lucru intr-o scriere de-a lui, chiar daca nu tot ceea ce a scris era corect, pentru ca asa a inteles el, la educatia pe care o avea, din ceea ce i-a spus Iisus din cea a aflat de la noi. Il chema Ioan si a scris despre judecata si reforma intr-o viziune violenta, specifica acelor vremuri si intelegerii sale. A numit-o apocalipsa, si cam toti oamenii au auzit de ea, chiar daca nu sunt prea multi cei care sa o fi citit integral si sa o fi inteles in esenta. Dar undeva in textul premergator, numit evanghelie, Ioan specifica faptul ca judecata nu o facem noi, ci o veti face voi, oamenii, dar nu oricare, ci urmasii celor creati de noi. Doar ca nu s-a exprimat concret si putini au inteles de fapt esenta, confundand expresia Fiul omului cu persoana lui Iisus, cel care a fost idolatrizat desi s-a opus idolatriei.

-          Si in ce priveste partea cu invierea celor care merita, sau pedepsirea celor care au facut rele?

-          Aceasta e o metafora, asa au inteles cei care au exprimat-o, pentru ca nu se va face ca atare, ci doar prin replicare sau clonare a celor care au dovedit ca au avut caracteristici specifice creatilor, respectiv prin ardere si distrugere a genelor celor care s-au dovedit periculosi si in cazul carora nu se mai poate accepta riscul unei clonari in viitor, din eroare sau din interese obscure. Aceasta pentru ca viata, prin programul sau genetic, e vesnica, dar trupul nu. Toti cei care s-au remarcat cu ceva deosebit in decursul vremurilor vor fi copiati genetic, replicati si educati, apoi examinati. Cei care rezista vor beneficia de drepturi in progresul societatii, ceilalti nu. Valabil si pentru executanti, care de asemenea vor fi alesi pe criterii de performanta in diferite domenii. Pentru ca societatea viitorului nu va mai accepta decat componente de o anumita calitate, calitate programata inca inainte de nastere, pentru a evita atat aparitia de organisme fara scop cat si uciderea celor inutile.

-          Apocalipsa preconizata de acel Ioan este deci o certitudine?

-          Da, dar numai ca si idee, ca si concept, si nu ca si actiune. Adica, avand in vedere evolutia umanitatii, este logic si firesc sa se ajunga si la etapa maturizarii la un moment dat si ca urmare aceasta sa-si schimbe atat conceptiile de viata, cat si pe cele de viitor.

Daca prin apocalipsa intelegeti un razboi nimicitor si plin de atrocitati, asa cum l-a zugravit acel scriitor din vechime, acesta nu este obligatoriu sa se intample. Dar daca intelegeti o schimbare in bine, o reforma morala, culturala, evolutiva in fond, atunci e logica implinirea ei. Pentru ca, odata cu iesirea din nesiguranta adolescentei si trecerea la exuberanta tineretii, umanitatea va fi nevoita sa faca o reforma totala, pentru a pregati terenul in vederea trecerii viitoare la maturitate, cand se va transforma intr-un organism planetar. Pentru acesta va trebui sa aplice tactica naturala a oricarui organism, care isi izoleaza si apoi elimina celulele bolnave sau intrusii fara menajamente, si nici nu permite ca functii ale unor organe sa fie luate de altele, din ratiuni de supravietuire si ergonomie manageriala.

Ca sa fiu bine inteles, vom considera, de exemplu, ca oamenii sunt celulele, iar etapele istorice sunt perioade de evolutie sau de dezvoltare a organismului. Fiecare om are rolul sau in societate si fiecare celula rolul ei in organism. Exista, desigur, si celule bolnave, defecte, agresive, canceroase asa cum exista si oameni bolnavi, malformati, agresivi. Organismul isi izoleaza si apoi isi elimina celulele care il deranjeaza sau ii pun in pericol existenta, iar omenirea a facut la fel timp de milenii, pentru ca asa lasaseram noi scris. Chiar daca acum voi considerati acest lucru o barbarie, el a fost necesar pentru a proteja creatia si a o ajuta sa ajunga in etapa actuala a evolutiei sale.

Nu are importanta daca este selectie naturala sau artificiala, este supravietuire. Pentru ca, daca din ratiuni etice, de protejare a fiecarei celule din corpul tau, nu ai apela la medicina si nici macar la leacuri, daca nu ai elimina in nici un fel agresiunea bolii, ai disparea repede. Valabil si pentru umanitate, care daca ar proteja raul, boala, cancerul in trupul sau, acest lucru o poate duce la pierzanie.

Exista celule specializate in corp. Unele gandesc, altele muncesc, altele aprovizioneaza, altele supravegheaza, si asa mai departe. Exista si celule care apara. Tot asa si omenirea, are persoane specializate care indeplinesc toate functiile necesare supravietuirii. Si sunt rasplatite pentru asta, asa cum celulele sunt rasplatite printr-un aport energetic. Daca doriti sa faceti parte dintr-o lume sanatoasa, care sa se dezvolte armonios, care sa nu duca un trai de mizerie sau o viata chinuita, trebuie sa copiati in societate doar strategiile dovedite a fi viabile in orice conditii naturale, si aici este vorba de ordine, supravegherea respectarii acesteia, eliminarea imediata si fara drept de apel a elementelor perturbatoare, dar si atribuirea de sarcini de o anumita factura doar celulelor specializate, care au abilitati pentru ele. Pentru ca, daca gandesti cu picioarele si muncesti cu limba, mananci cu dosul si elimini reziduurile cu urechile, ce fel de om esti ?

Deci, asa cum un adult are mai multa grija de el si de sanatatea sa decat un copil, pentru ca intelege rostul si efectele faptelor sale, tot asa si omenirea va elimina tot ceea ce a afectat-o si i-a produs suferinte in copilarie si adolescenta, ridicandu-se deasupra parazitilor care au infestat-o in timp si eliminandu-i, pentru a avea o viata mai curata, mai frumoasa, mai placuta. Revenind la certitudinea apocalipsei, da, acesta se va intampla sub aspect moral, cultural, etic, uman, civilizator, dar in nici un caz obligatoriu sub aspect distructiv, salbatic, de razboi biblic.

-          Si noua imparatie promisa in apocalipsa?

-          Apocalipsa prevedea ca, dupa razboiul sfant, care va curata lumea de tot raul acumulat in timp, va fi instaurata o imparatie unica pe pamant, cu o conducere unica, si ca aceasta va fi expresia divinitatii creatoare. Corect. Asa va fi, adica umanitatea se va debarasa de parazitii si de relele sale actuale si va crea o noua ordine mondiala, impunand rigorile umanismului in locul legilor totalitarismului. Animalicului nonagresiv ii va fi rezervat initial un rol de executie, asa cum am lasat noi scris la inceputuri, inainte de a fi asimilat si a disparea. Animalicului agresiv in schimb i se va oferi sansa alegerii intre sterilizare si extinctie. Iar omului i se va repartiza rolul sau de conducere, asa cum este normal sa fie si astfel reforma morala se va instaura de la sine. Atata doar ca, asa cum spuneam, aceasta imparatie nu este obligatoriu a fi instaurata prin razboaie salbatice si atrocitati, ci se poate implementa si printr-o schimbare controlata, lenta, tranzitiva, adica prin ceea ce pe la voi se mai numeste si revolutie de catifea, a ordinii mondiale actuale. Iar acesta este pasul hotarator in coagularea de care pomeneam a umanitatii, inainte de a forma un organism unic.

-          Interesant, parca sunt nerabdator sa vad si eu o astfel de reforma implementata, desi cred ca va mai dura ceva pana atunci. Destul de mult, presupun. Se poate afla cat anume?

-          Da si nu. Totul poate fi previzibil in principiu, doar ca intervine factorul aleator de care pomeneam la inceput, factor cu care am avut si noi de-a face si care v-a facut si pe voi sa suferiti, mai devreme. Dar daca doresti neaparat sa iti faci propria previziune, compara etapele de dezvoltare ale umanitatii cu cele ale omului si vei vedea ca poti obtine un factor de multiplicare, iar acesta, aplicat varstei omului, iti va da varsta umanitatii.

-          Asa voi face, si sper sa fiu eu noul Nostradamus al contemporaneitatii.

-          Foarte bine, dar nu te pripi ca el, ca sa nu patesti la fel.

-          O, imi pare rau, am auzit de el, dar nu-i stiu prea bine nici viata, nici opera. Si nici ce a patit.

-          A exagerat cu amanuntele indeajuns ca sa greseasca totul. Apoi si-a criptat opera, ca sa nu poata fi inteleasa de contemporanii sai, ca sa nu riste sa fie afectat de afirmarea adevarului, cum iti spuneam si tie. Doar ca factorul aleator s-a manifestat si erorile s-au accentuat in timp din cauza amanuntelor in care s-a incurcat, astfel ca astazi nu mai are vreo valoare decat ca si opera in sine, deci descifrarea ei nu mai este o oportunitate decat pentru cei doritori a se juca de-a inteligenta si decriptarea.

-          Si cunoasteti cumva cheia?

-          Desigur, doar ti-am spus cum poti sa-ti faci propria previziune, e acelasi mecanism, si nu are nici un rost sa te lasi influentat de intelegerea lui asupra lucrurilor, intelegere care a depins foarte mult de educatia primita. Doar ca va trebui sa ai grija sa nu gresesti ca si el, insistand pe amanunte care oricum nu sunt esentiale si pot fi influentate de aleator. Pentru ca evenimentele principale se vor produce sigur si etapizat, dar cele secundare pot lua diferite aspecte trecatoare, cum de exemplu la voi atat religia cat si politica exprima aceleasi tipuri de manifestari care confirma evolutia, dar in forme diferite de abordare.

-          Si dupa instaurarea asa-numitei noi imparatii, ce va mai urma? Care va fi viitorul oamenilor, al societatii umane, al omenirii?

Mai intai, cei creati vor prelua conducerea in  noua societate, iar cei evoluati vor avea loc in ea doar daca isi asuma rolul de executie. Pentru ca in orice societate trebuie sa existe conducatori, care decid strategiile si tacticile de dezvoltare si progres, creind programe si responsabilitati, si respectiv executanti, care duc la indeplinire aceste programe. Pe masura ce vor exista tot mai putini doritori a fi executanti, acestia vor fi inlocuiti, de masini initial, si apoi de animale modificate, combinatii de animale si masini, cand noii creatori isi vor lua in serios rolul destinat lor si vor modifica animalele in asa fel incat sa le execute sarcinile neplacute. Si cand ma refer la animale nu spun doar vertebrate, ci si microorganisme sau insecte.

Diferentierea dintre cei creati si deci apti de a conduce si cei evoluati si deci apti de a executa va fi facuta prin examinare. Cei care sunt capabili sa faca fata examenelor vor face cercetare si dezvoltare, vor promova noi tehnologii si noi standarde de trai, isi vor prelungi viata deceniu cu deceniu pana cand, la un moment dat, vor deveni nemuritori, dar nu inainte de selecta foarte riguros cine trebuie sa duca mai departe harul creator si cine nu si respectiv metodele de impunere a inmultirii calitative. Cei care vor merita sa fie declarati executanti, prin examene de loialitate si abilitati, vor deveni titanii sau ingerii acelor vremuri viitoare, iar ceilalti vor disparea, natural, fara drept de a se mai perpetua.

Pentru acest deziderat insa generatiile viitoare vor trebui sa puna foarte mult accent pe calitate, atat in perpetuarea speciei, cat si in faptele lor sau in bunurile, serviciile, operele create. Pasul urmator va fi, asa cum am mai aratat, crearea unui organism planetar in care toti oamenii acelor vremuri sa fie cuprinsi, chiar daca par a fi independenti, asa cum suntem noi acum. Acest pas va crea posibilitatea trecerii la stadiul urmator, fiinta cosmica, fiinta care va putea pleca in calatorie pentru a descoperi noi lumi, pentru a coloniza noi planete, pentru a disemina ratiunea in univers. Dupa care, la trecerea de la maturitate spre batranete, se va reuni cu fratii, parintii si bunicii pentru a forma un alt organism, superior, care va avea drept celule toate aceste familii reunite. Scopul final va fi asigurarea unei imperfectiuni a universului, adica evitarea extinctiei ratiunii prin colapsul final care trebuie sa inchida acest ciclu al evolutiei naturale.

-          Adica ar fi posibila o discriminare pozitiva, in care universul moare si omul nu?

-          Teoretic da, orice e posibil. Dar nu omul supravietuieste, ci ratiunea, gandirea complexa si creativa. Totul e sa gasim la timp solutia de a evita acest cataclism previzibil. Imperfectiunea va consta in ciupirea unei farame de materie si energie care sa permita acelei fiinte rationale de atunci sa graviteze in afara influentei universului in contractie, pentru a privi din afara evenimentelor desfasurarea lor, inclusiv noul big-bang care va urma. Inca nu stim nici noi, acum, daca aceasta masa lipsa va afecta sau nu evolutia spre colaps si reextindere. Speranta noastra este ca aceste fenomene vor fi mai rapide din aceasta cauza si nu va mai exista riscul unui blocaj in pozitia initiala de punct. Dar pana atunci mai este ceva timp de supravietuit.

-          Da, desigur, murmur eu perplex. asta da, gandire avansata, asa logica si asa tinte de viitor mai zic si eu, jos palaria. Cred ca am cam epuizat subiectele ...

-          Nu, inca nu, ar mai fi de lamurit si altele, chiar daca acum nu te mai intereseaza, pentru ca ai aflat lucruri a caror insemnatate anuleaza banalitatile cotidianului. Acum cred ca deja vezi cu alti ochi destinul tau personal sau nesiguranta ori greutatea relativa a vietii personale ori a contemporanilor tai. Acum cred ca intelegi mai usor de ce noi spunem de multe ori ca nu mai conteaza unele lucruri care sunt absolut neinsemnate in raport cu maretia destinului umanitatii voastre si a umanitatii generale. Dar eu iti voi aminti si despre subiectele inca neabordate, si daca mai prezinta interes le putem aborda si lamuri. De exemplu, te-ar fi interesat sa stii mai multe despre rai si iad, sau despre divinitate ca si concept, ori despre reincarnare.

-          Da, e drept, au devenit subiecte desuete acum, dar daca tot veni vorba despre rai si iad, ce ar mai fi de zis, ca doar am inteles ca nu exista?

-          Iadul si raiul sunt metafore inventate de vechi invatati pentru a stimula cumva opacitatea la educare a evoluatilor. Ele reprezinta de fapt recompensa si pedeapsa, care sunt elemente specifice dresajului. Dar au fost prezentate ca ceva linistitor, o gradina cu de toate, respectiv ceva infiorator, un crater de vulcan de exemplu, care sa fie destul de semnificative pentru intelegerea celor mai putin dotati intelectual si influentabile deci in sensul dorit. Cei creati pot fi educati, adica le spui ce, le explici de ce, le arati pentru ce si inteleg, aplica imediat. Lor nu le trebuie nici rai, nici iad. Cei evoluati sunt indaratnici genetic, refuza, ignora, evita, si atunci trebuie dresati. Dresajul implica in esenta crearea de reflexe, si aceasta se face prin recompense - cand rezultatele sunt cele dorite - sau prin pedepse- cand rezultatele sunt contrare dorintelor dresorului.

Fara imaginea unui rai ca recompensa ori a unui iad ca si pedeapsa acei evoluati indaratnici nu puteau fi convinsi ce e bine si ce e rau. Viitorul unei societati progresiste insa implica eliminarea institutiei pedepselor, si evident ca si pe cea antagonica a recompenselor, ceea ce inseamna ca oamenii nu mai trebuie dresati, ci educati. Dar pentru aceasta trebuie sa fie oameni, adica altfel spus trebuie renuntat la evoluati ca si elemente definitorii ale rasei umane, ei ramanand cel mult pentru o vreme, ca si executanti, daca accepta si pot fi tolerati. Daca nu, vor disparea relativ rapid, in timp ce daca accepta vor disparea lent, prin procesul normal al evolutiei.

-  Si atunci unde o fi dreptatea divina, care rasplateste binele si pedepseste raul ?

-  Nu exista o dreptate divina explicita, dar daca doriti sa instituiti tranzitoriu institutia dreptatii de ordin divin trebuie sa va ganditi ca acesta ar fi definita prin oferirea fiecaruia a dreptului de a-si alege soarta dupa firea si dorinta lui. Chiar daca ti se pare, la o analiza superficiala, ca nu e corect, de fapt este o corectitudine absoluta si neinfluentabila.

-   Si totusi, spun eu atunci dezamagit si totodata cumva contrariat, speram sa aflu ca se poate face dreptate celor care au avut de suferit de pe urma rautatii semenilor lor, si ca in final orice victima va avea satisfactia de a-si vedea calaul pedepsit, asa ca nu prea inteleg dreptatea libertatii ... a libertatii tuturor, deci si a celor care au facut rautati, la fel cu cea oferita celor care au facut doar bine.

-   Dreptatea de care vorbesti se practica la voi, acolo, si este de fapt razbunare. Nu va impiedica nimeni ca sa v-o faceti, daca vreti, dar nu rezolva chiar nimic din probleme, pentru ca problemele apar tocmai prin obligarea celuilalt de a alege calea ta si nu prin libertatea fiecaruia de a alege pentru el si-atat. Pentru ca voi asta faceti, fiecare parte doreste sa-i impuna celeilalte parti calea aleasa de ea, fara sa tina cont ca aceasta i se potriveste doar ei si atat. Daca fiecare ar milita pentru calea potrivita fiecaruia, lucrurile ar functiona natural si s-ar reglementa de la sine, numai ca acest lucru ar insemna si ca fiecare parte sa accepte ca este ceea ce este si nu altceva, ceea ce creatii de regula recunosc si accepta, dar evoluatii nu, pentru ca au tendinta de a se situa deasupra tuturor chiar daca nu au dotarea naturala necesara.

-   Si-atunci separatismele intre categorii ar fi dreptatea?

-   Desigur, pentru ca daca pui in acelasi loc oameni care au idealuri, viziuni si modele comune se vor intelege bine, chiar daca pentru un vizitator extern poate sa para ca sunt in conflict. Pentru unii, conflictul permanent este atmosfera care le place si pe care o apreciaza, si de aceea trebuie tolerati sa-l intretina, insa doar acolo, in tarcul lor. Altora le place sa fure, altora sa ucida, dar celor mai multi le place sa munceasca in pace si in liniste, in timp ce unora le place sa creeze, sa inventeze, sa conceapa ori sa analizeze. Punandu-i pe fiecare in nisa lui, faci dreptate atat pentru ca le respecti libertatea alegerii, cat si protectia fiecarei parti de stresul creat de celelalte. In mare, daca ii pui pe cei creati cu cei evoluati se vor afecta reciproc, dar daca i-ai separa s-ar intelege bine intre ei, fiecare grup in parte.

-   Si cum am putea sa ne separam pasnic?

-   Daca tineti neaparat sa va separati, in linii mari, cei creati pot alege plecarea, iar ceilalti ramanerea pe pamant. Dar in amanunt aceasta separare se poate face pe baza de aptitudini si dorinte, in medii controlate pentru cei care nu inteleg sistemul. Oricum, intr-un final cei dintai, creatii, vor alege sa plece la un moment dat, totul e ca pana atunci sa va mai puteti tolera reciproc cu ceilalti, iar cei care raman vor face apoi cum li se pare lor corect..

-  Si despre divinitate, daca nu exista, ce s-ar mai putea lamuri?

-          Divinitatea, asa cum o propovaduiesc acei clerici care sunt interesati doar de castigul si respectiv prosperitatea lor, nu exista. Noi suntem o comunitate de oameni, ca si voi, doar ceva mai evoluati din cauza vechimii aparitiei noastre. Candva, si voi veti fi la fel. Iar in ceea ce priveste diferentele, exact ca in viata voastra, de la o vreme evolutia nu mai aduce schimbari prea mari si urmasii vostri vor ajunge sa semene destul de bine cu noi, chiar daca ne despart milenii de evolutie. Este ca in copilarie, ai parte de o dezvoltare accelerata pana la tinerete, dupa care totul se incetineste si doar batranetea mai modifica esential aspectul. Astazi suntem chiar foarte diferiti, dar peste un mileniu vom fi oarecum asemanatori, pentru ca noi stagnam si voi ne ajungeti din urma.

-   Iar in ce priveste reincarnarea?

-   Este si acesta o metafora. Este vorba de fapt nu de reincarnarea fizica a unui individ, ci de reincarnarea personalitatii sale prin copiere genetica. Este vorba de ceea ce spuneam ca va fi rezultatul judecatii de apoi a fiecarui individ si de alegerea celor care merita a fi reincarnati pentru a reprezenta faza a doua a umanitatii. Si voi, oamenii, faceti la fel atunci cand reciclati materiale in care ati investit forta de munca, inteligenta si energie, si considerati ca merita sa le dati o noua viata.

-          Pe pamant au trait miliarde de oameni, si s-au intamplat milarde de lucruri. Cum le puteti tine minte, analiza si prezenta apoi pe toate? M-ar interesa secretul, pentru ca eu cam am probleme cu accesul la memorie, stiu ca informatia exista in memoria mea, pentru ca dau de ea intamplator, dar nu o gasesc atunci cand imi trebuie.

-   Informatia exista, ai intuit corect, procesarea ei e totul. Nici eu nu le tin minte, sau cel putin nu asa cum credeti voi. Dar sunt sigur ca vei intelege, pentru ca si voi ati inceput sa va creati retele de prelucrare a informatiei. La voi exista mai multe baze de date si un server le acceseaza, rand pe rand, cautand dupa un cuvant-cheie. Asa fac si eu, caut informatia in mintile celorlalti. Fiecare este expert intr-un domeniu pe care il stapaneste foarte bine, dar nu tine informatia pentru el, ci o ofera tuturor celor care au nevoie de ea. in schimb primeste multumiri si este fericit pentru ca este util si necesar. Am reusit sa ne interconectam si acest mod de lucru va va permite si voua, in viitor, sa aveti acces la mai multe informatii prelucrate de altii, fiecare in domeniul sau, dar mai intai va trebui sa va schimbati optica si sa traiti pentru comunitate, si nu pentru indivizi, cum faceti inca acum. Pentru ca si organismul tot asa traieste, armonizat, prelucrand mereu informatia disponibila la toate nivelele.

Desigur ca ai auzit cate ceva despre respingerea grefelor. Atunci cand anumite celule sau organe incep sa se lupte impotriva altora, considerandu-le intrusi, organismul poate muri. Interventia divinitatii din exterior, a medicului deci, este esentiala la celulele din corpul vostru individual si muritor, dar pe pamant, in cadrul umanitatii, lucrurile nu sunt chiar asa de grave si extinctia prin respingere nu este inca grava, pentru ca organismul inca nu este coagulat si organele inca traiesc individual si relativ independent. Atunci cand societatea se va coagula si va deveni un singur organism, interconectandu-si toate celulele la sistemul informational general, recunoasterea se va face relativ usor si nu vor mai exista lupte intre membrii aceleiasi comunitati, dar strainii vor fi precis respinsi si eliminati.

Iar in ce priveste accesul la memorie pentru tine personal, te putem ajuta, dar numai in anumite circumstante. Mai exact, te vom ajuta sa-ti rememorezi aceste informatii, primite astazi, prin stimulare externa. Ori de cate ori te vei gandi la noi, iti vom readuce aminte de aceasta discutie si de subiectele tratate, pana cand vei reusi sa le notezi pe toate. Dupa care te vom lasa sa le analizezi singur, prin prisma propriei intelegeri si vointe, asa cum am facut cu toti oaspetii nostri de pana acum. Dar, daca tot ai pus problema asta, gandeste-te cate stie un om educat fata de unul needucat, si cam cu cat creste ratiunea si inteligenta sau capacitatea de memorare si procesare a informatiilor daca omul traieste 1000 de ani in loc de 100 si invata vreo 250 in loc de 25, iar apoi aplica cele invatate vreo 500 de ani in loc de 50. Si apoi gandeste-te ca toti aceia isi pun cunostintele in paralel, si atunci vei intelege de ce noi stim si intelegem atat de multe.

-   Multumesc foarte mult pentru ajutor, multumesc pentru raspunsuri si lamuriri. Nu mai am intrebari deocamdata, nu cred ca au mai ramas subiecte de lamurit. Nu prea stiu cum sa va multumesc, sunt fericit, sunt un alt om parca, desi ma tot intreb daca informatia aceasta imi va servi la ceva. Daca nu cumva o sa ajung si eu un anonim mai intelept decat altii, ca si majoritatea dintre vizitatorii dinaintea mea. Sau puteti sa-mi dati un sfat, din intelepciunea Dumneavoastra?

-   Intelepciunea nu iti serveste la nimic daca o ascunzi. Fa-o publica, impartaseste-o si altora, ca sa ajute tuturor. Informatia nu are nici un efect atat timp cat este nedeslusita sau neinteligibila. Dar nu uita, adevarul poate face rau celui care il spune, chiar daca ii ajuta pe cei care il asculta si il inteleg, deci trebuie sa ai mare grija cum si cui il faci cunoscut. Si noi o facem publica in randul oamenilor, din cand in cand, prin intermediul cate unui ales, cum esti tu astazi. Doar ca, spre deosebire de voi, noi nu riscam nimic, nu ne poate afecta adevarul, pentru ca ne alegem interlocutorii si chiar daca ii aducem aici, ei singuri nu pot veni. Facem discriminare prin asta, e drept, dar asta pentru ca respectam legile naturii.

-   Ma voi grabi sa o fac publica, pana cand mai pot, pentru ca este foarte posibil sa ratez supravietuirea in conditiile crizei morale de pe la noi.

-   Criza e trecatoare, ca orice criza. De aceea, sfatul nostru este sa lupti pentru supravietuire. Daca lupta se desfasoara cu tenacitate si pe toate fronturile de regula reuseste. Dezavantajul este ca acest lucru implica de regula sacrificarea altcuiva, si de cele mai multe ori a mai multi. Stiu ca nu doresti asa ceva si adevarul este ca aceasta optiune se afla printre caracteristicile specifice animalelor salbatice, care lupta pana mor indiferent de consecinte. In principiu, daca cei care vor suferi iti sunt inferiori, poti sa-i inlaturi fara probleme de constiinta, dar desigur ca reactia normala este de abtinere.

Poti insa ramane si pasiv, fireste, dar acest lucru duce la disparitie intr-un final si de aceea poate avea consecinte pentru cei care depind de tine. In plus, acest model de reactie la criza este caracteristic animalului domestic, obisnuit ca totul sa i se rezolve de catre stapan, motiv pentru care asteapta la nesfarsit o rezolvare, si precis nu doresti sa fii comparat cu un animal, chiar si domestic. Sfarsitul vine dupa o agonie lunga, iar aceasta atitudine nu rezolva de fapt problema in sine, adica supravietuirea.

Poti si renunta la lupta, daca vrei sa pui demnitatea si onoarea inaintea supravietuirii, dar asta duce la modificarea raportului dintre cei creati si cei evoluati in defavoarea celor dintai. Asta implica o tortura scurta, dar intensa si transfera altora responsabilitatile. Si evident ca nici supravietuirea nu mai este valabila. De aceea, noi am evitat sa o recomandam ca solutie, si desigur ca stii si tu ca in memoria colectiva a umanitatii a ramas acesta cerinta a noastra din vechime, careia insa destul de putini i-au inteles rostul. Chiar si tu crezi ca este o cerinta de interes a religiilor si a celor care le conduc. Adevarul e ca asa si este, ele au preluat ideea in folosul lor, dar un alt adevar este ca au preluat-o, ca si pe altele, doar pentru ca nu au inteles-o.

A alege solutia animalelor, domestice ori salbatice, nu este onorabila pentru un om. Si atunci, tot ce ramane de facut este sa convingi societatea ca esti un om si meriti sa supravietuiesti, pentru binele omenirii. Si ca sa faci asta, trebuie sa iesi in fata si sa le spui ce stii si ce esti in stare sa faci, dar si sa le ceri sa intervina in favoarea conservarii calitatii umane si a atenuarii influentei animalului in cadrul societatii.

Nu te baza pe noi, nu vom interveni. Daca societatea te va sprijini, poti fi convins ca a inteles mesajul si ca drumul spre schimbare, deschis de inaintasii tai de secole, a mai inaintat putin. Atunci poti continua prin sprijinirea morala a celor care lupta pentru aceeasi cauza ca si tine. Daca nu, e un semn ca totalitarismul inca mai domina si deci ca ar fi bine sa iesi la lupta fara nici un fel de remuscari, pentru binele tau si al urmasilor tai. Merita, pentru ca daca tot e sa te stingi, macar sa o faci onorabil, in lupta, si nu in singuratate.

Dar lupta sa nu o intelegi ca pe o actiune violenta, in care sa ranesti sau sa ucizi, ci ca o actiune inteligenta, in care sa analizezi relele societatii si cauzele lor, oferind solutii. Pentru ca, si daca astazi ele pot fi ignorate, maine ar putea fi aplicate si, daca nu reusesti sa te ajuti pe tine si pe ai tai azi, in mod sigur vei reusi sa ii ajuti pe altii maine, iar efortul iti va fi rasplatit prin recunostinta viitorului. Renuntand la a vedea doar fiinta ta si dedicandu-te umanitatii, vei dovedi nu doar ca esti om, ci si ca ai inteles mesajul pe care noi ti l-am transmis astazi, cum ca omul nu este important prin sine, ci doar prin colectivitatea umana, colectivitate care intr-o zi va deveni un singur organism, asa ca noi.

Nu te grabi in a actiona, gandeste-te intens si analizeaza consecintele inainte de actiune. Sa aiba eficienta maxima si riscuri minime. Noi iti dorim succes. Cu tine nu ne vom mai intalni niciodata, dar cu urmasii tai ne dorim sa ne mai intalnim, motiv pentru care straduieste-te sa gasesti calea de a razbate impreuna cu ai tai prin greutatile de astazi, pentru a mai prinde si zilele de maine. In mod sigur ca, dupa ce vei reusi, vei constata ca nici nu a fost chiar asa de greu si, mai ales, ca a meritat. Fii convins ca ceea ce e greu nu este imposibil si ca, oricat de greu ti-ar fi, este mult mai usor decat le-a fost inaintasilor tai. Noi te vom urmari cu interes, asa ca nu te grabi si alege solutia cea mai rationala.

-   Multumesc pentru sfaturi, ma voi gandi, am la ce, sper sa am si timp, sper sa si pot ...  Sper sa fi retinut macar esentialul, si sper sa le pot spune si altora din ceea ce am aflat acum ... Pentru ca am inteles ca nu e secret si ca trebuie facut public, doar forma trebuie gandita.

-   Nu e niciun secret, si chiar ar fi bine sa afle cat mai multi, iar pentru asta noi te vom ajuta. Cand doresti sa-ti amintesti ce am discutat acum, gandeste-te intens la noi si fii sigur ca amintirile vor fi exact cele dorite. Noteaza-le, pentru ca apoi sa le poti face cunoscute semenilor tai, care vor putea, daca vor dori, sa traga niste invataminte din acestea.

-   Ce mesaj sa le transmit oamenilor, cand ma voi intoarce printre ei, din intelepciunea viitorului?

-   Aveti grija ce va doriti, pentru ca s-ar putea sa vi se implineasca ... Si sa nu uitati niciodata ca omul nu e nimic prin el insusi si nici prin ceea ce este acum. Omul este mic, umanitatea il face mare. Omul este important doar prin ceea ce va deveni umanitatea la maturitate. Noi suntem alaturi de voi, dar numai cu privirea. Cu actiunea in nici un caz, aveti libertate totala.

-   Multumesc mult, va raman indatorat, voi transmite totul, m-am inclinat eu recunoscator, si, imediat, am inceput sa ma indepartez, pana cand personajul a disparut in departare.

Atunci m-am trezit, pe deplin constient de visul meu. Era intr-o dimineata de duminica. Nu trebuia sa merg la serviciu, nu aveam mai nimic de facut, deci am avut tot timpul sa ma gandesc la el si am inceput sa-l astern pe hartie, pentru a putea ulterior sa dezvolt ideile, in multe alte duminici ...

Dupa o vreme, am tras si niste concluzii.

Una din ele este ca avem un creier cu niste capacitati uimitoare, capabil a face, in anumite conditii, niste conexiuni aparte, doar ca nu avem acces la ele si nu i le putem inca exploata. Dar perspective exista ...

O alta este ca, daca nimeni nu poate fi profet in tara lui, acest lucru poate fi o extensie personalizata sau o varianta de exprimare a refuzului cosanguinitatii, prin care programul genetic mostenit determina respingerea apropiatilor si neincrederea in ei, manifestare care, la anumite pradatoare, se exprima prin alungarea din haita sau din grup a celor care trec de la adolescenta la maturitate. O alta varianta a acestei respingeri este fratricidul, prin care fratii se elimina reciproc pentru a nu colabora in atingerea unui tel comun, din aceeasi lipsa de incredere nativa, mostenita prin evolutie de la pradatori.

Iar o alta concluzie este ca lumea nu trebuie vazuta doar in alb si negru, nu este doar Dumnezeu si diavolul in ea, acestia se afla doar la extremitatile ei. Vederea doar in alb si negru si doar catre extremitati denota limitare in viziune si incapacitate de intelegere. Intre alb si negru mai sunt multe nuante de gri, dar mai sunt si multe culori, fiecare cu nuantele ei. Unele sunt mai placute, altele mai putin placute, dar exista si se manifesta. Si e pacat sa traiesti intr-o lume alb-neagra, cand tocmai multitudinea culorilor e cea care o face frumoasa si atragatoare ...

 

*  *  *

 

Prezentarea lucrarii

Povestea revelatiei poate fi interesanta. Dar e doar o poveste si, ca sa fiu corect pana la capat, am scris-o dupa ce am incheiat expunerea care urmeaza, adica dupa ce am terminat lucrarea Apocalipsa de catifea. Adica e o post-revelatie, ca sa zic asa, si ideea mi-a venit cand imi verificam insemnarile, sa vad daca nu am omis ceva, si am dat peste un "Interviu cu Dumnezeu" al lui Octavian Paler. Dar am postat-o, totusi, la inceput, ca un fel de rezumat introductiv al lucrarii, considerand-o cuprinzatoare a temelor tratate.

Tot ceea ce veti citi in acesta lucrare e rodul gandurilor si observatiilor mele, consemnate in insemnari personale de sertar de-a lungul multor ani si doar redactate si editate acum, dupa ce au fost coagulate intr-o opinie personala relativ unitara si dupa ce am considerat ca acum le-a venit vremea publicarii. Exprimarea publica a acestor insemnari este si o dovada ca mi-am gasit - in sfarsit - timpul necesar si puterea de concentrare pentru a le sintetiza si disemina.

Prin acest mod de exprimare ma adresez in aceeasi masura ateilor, pentru a le intari convingerea ca nu au gandit gresit, si credinciosilor, pentru a-i face sa mai mediteze odata la ceea ce au ales de bunavoie, dar si nehotaratilor, pentru a-i ajuta la alegerea drumului corect in viata. Ma mai adresez insa, in aceeasi masura si parintilor, pentru a-i sensibiliza asupra a ceea ce invata odraslele lor la scolile obligatorii de stat si, mai ales, asupra a celor care le sunt acolo educatori, dar si fanaticilor, pentru a-i mai tempera in tentativa lor de a-si instaura vointa prin forta.

Lucrarea ce va urma nu reprezinta o expunere de principii sau percepte care sa duca la crearea unei noi secte religioase si cu atat mai putin o readucere pe tapet a vreunui cult religios, mai mult sau mai putin clasic. Temele pe care am de gand sa le aduc in atentie sunt destul de numeroase si se doresc a fi oferite pentru dezbatere publica, pentru ca mai multe minti vor avea mai multe sanse sa gaseasca solutii corecte si durabile la probleme sensibile, si despre sensibilitatea acestora cred ca nu prea exista dubii. Dubii ar putea eventual exista la modul de expunere a problemelor sau la solutiile oferite, dar cum sunt doar niste revelatii de amator poate ca vor putea fi tratate ca atare, profesionistii din domeniile abordate avand ocazia fie de a prezenta opinii proprii, profunde si documentate asupra temelor, fie de a initia o colaborare pentru a realiza o reeditare a lucrarii de pe pozitii profesioniste si autorizate, stiintific si moral.

Desi relativ vaste, temele sunt prezentate destul de superficial, din cauza lipsei timpului necesar dezvoltarii acestora - timp ocupat deocamdata cu supravietuirea. Daca mi se va oferi ocazia, voi incerca in viitor sa le dezvolt rand pe rand, in cate o lucrare aparte, pe fiecare.

Astfel, pe aceasta cale doresc sa imi exprim un punct de vedere personal despre dualitatea naturii umane si a posibilelor explicatii logice asupra acestei dualitati, privita din mai multe unghiuri, apoi sa trasez si o paralela intre omul ca fiinta si umanitatea ca si comunitate, care sa incerce sa ofere explicatii pentru starile prin care am trecut in decursul timpurilor si sa deschida perspectiva afirmarii unor urmasi ai celebrului Nostradamus, moderni, care sa poata prevedea viitorul in mod facil si necriptat. Mai am in vedere o prezentare a conditiei umane si a evolutiei acesteia in timp, cu sublinierea accentuata a aparitiei, implementarii si expansiunii religiei crestine si respectiv a aripioarei sale ortodoxe, din perspectiva proprie, care scoate in evidenta efectele negative ale acesteia asupra conditiei umane. Disparitia misterioasa a creatorului si necesitatea ca omenirea sa-si ia soarta in propriile maini este o alta tema care ma preocupa si pe care doresc sa o aduc discutie, in paralel cu care voi propune si solutia post-judecata a instaurarii pasnice, fara violenta apocalipsei, a noii imparatii, printr-o revolutie de catifea.

Voi incerca sa fac si o prezentare a sensului existentei umane, plecand de la inceputurile umanitatii si continuand in viitor, cu insistare pe prezentul actual, foarte asemanator cu lumea divina de altadata ca posibilitati si perspective. Dar ma voi stradui in primul rand sa arat necesitatea de a fi promovat la conducerea comunitatilor omul care a facut posibil ca lumea zeilor de ieri sa devina accesibila oamenilor de azi, om pe care eu il consider ca fiind un urmas al celui creat. Pentru aceasta va voi argumenta convingerea mea - si nu credinta, sa le fie clar celor care tin sa ma coboare la stadiul de credincios - ca o comunitate umana anterioara noua a trecut pe aici pe la noi intr-o perioada oarecare din preistorie si si-a lasat urmasi, carora le-a lasat si o oarecare baza culturala, dupa care au disparut subit, din motive inca neclare.

Fiind vorba despre o colectie de observatii si convingeri personale, catalogate ca si probleme de dezbatut in societate, expunerea lor nu are valoare stiintifica si nici culturala. Dar sunt intrutotul de acord ca specialistii domeniilor intersectate de punctele mele de vedere sa colaboreze pentru elaborarea unei alte lucrari pe aceasta tema, de acesta data documentata si sustinuta stiintific, pentru a pune bazele teoretice ale fundamentului reformei pasnice si a deci a fentarii, intr-un viitor oarecare, a apocalipsei inerente.

Mesajul general pe care doresc sa il promovez se vrea a fi pacea, atat cea interna, nationala, cat si cea externa, mondiala. In numele acestui deziderat propun inlocuirea pasnica a sistemelor. In numele ei propun eradicarea violentei si limitarea puterii celor care o utilizeaza, chiar si prin izolare sau discriminare. In numele ei propun inlocuirea violentei Apocalipse biblice cu o pasnica revolutie de catifea, printr-o planificare atenta a reformelor si o integrare a tuturor cetatenilor, care trebuie atrasi si motivati pentru a o dori sau cel putin accepta.

Daca apocalipsa biblica poate fi considerata si ca fiind o alegorie care doreste sa sublinieze ca, intr-un viitor oarecare, nedefinibil, raul si binele se vor confrunta intr-o inclestare definitiva, in care binele va invinge si va reforma omenirea de asa maniera incat conditia umana va ajunge in zona idealului, necesitatea reformarii societatii umane actuale pentru a o alinia progresului tehnologic si respectiv necesitatii implementarii unei conditii umane adecvate acestuia trebuie considerata iminenta. Fiind un ideal care merita sustinut, reforma, aceasta revolutie neapocaliptica a umanitatii, poate fi inceputa de noi si continuata de generatiile viitoare.

De la Renastere au trecut deja aproape 700 de ani, si efectele ei benefice se vad, si-au spus deja cuvantul. De aceea, noi avem datoria sa continuam accentuat ceea ce, destul de timid, au facut inaintasii nostri, pentru a recupera cumva cei 1000 de ani pierduti din cauza practicarii inadecvate a unor dogme care s-au dovedit in cele din urma a fi gresite si inumane. Consider deci ca este de datoria noastra, a oamenilor lucizi si rationali, acum, ca tot ne-am desteptat din noaptea totalitarismului de toate felurile, sa blocam intoarcerea la intunericul din care abia am iesit si sa asiguram viitorului umanitatii speranta unei conditii umane cat mai bune. Pentru aceasta, sa incercam sa asiguram toate conditiile trecerii la noul tip de societate umana, fara violenta si fara confruntare armata, transformand, prin inteligenta si ratiune, apocalipsa biblica intr-o revolutie de catifea care sa permita, in cateva generatii, transformarea omului, pana nu de mult destinat deservirii unei divinitati ipotetice si imateriale, intr-o adevarata divinitate creatoare si demna de a fi deservita, foarte reala si materiala in existenta ei, iar a societatii umane intr-una pasnica, demna urmasa a celui care i-a pus bazele in preistorie, inainte de a se pierde in neantul cosmic.

In decursul vremurilor, mai multi invatati au remarcat ca ,,Viata este pe jumatate traita pana ce ne dam seama ce este" (George Herbert), sau ca ,,Invatam sa traim cand viata este pe sfarsite" (Michel de Montaigne), si desigur ca aveau dreptate. Din aceste remarci ale lor (si desigur ca si ale altor observatori atenti) rezulta necesitatea de a supune prioritizarii de catre generatiile viitoare a actiunii de a mari longevitatea omului, si implicit de a prelungi timpul in care acesta poate asimila si prelucra informatie - tineretea vesnica sau cel putin prelungita fiind necesar a fi considerata foarte importanta in asigurarea unei calitati superioare a fiintei umane viitoare – dar desigur ca acest lucru va fi valabil doar dupa ce se va putea controla in mod ferm numarul cetatenilor lumii viitorului, pentru ca altfel calitatea va fi asfixiata de cantitate.

Exista multe sanse ca in viitor, daca oamenii vor beneficia de o speranta de viata de cel putin 1000 de ani si isi vor permite sa isi dedice cate 150 - 250 de ani educatiei, iar capacitatea de retinere si utilizare a informatiei va fi imbunatatita, intelepciunea oricarui om sa fie ceva natural si universal iar partea evoluata a umanitatii sa ramana doar o amintire, fara nici un alt efort sau demers facut de cineva in acest sens.

Se vor gasi, desigur, si destui critici printre cei care se vad amenintati de ideile mele. Nu le contest dreptul la libera exprimare, singura dorinta a mea din acest punct de vedere fiind sa-si intrebe copiii daca societatea in care ar dori sa se maturizeze ar fi cea actuala sau cea schitata de mine. Iar daca nu au copii, atunci sa-i lase pe cei care au sa hotarasca viitorul. Iar daca ei considera ca nu copiii hotarasc, ci adultii, si ca parerea copiilor nu conteaza, atunci inseamna ca eu am dreptate in ceea ce sustin despre necesitatea reformarii societatii, plecand de la reforma in educatie.

Asta si pentru ca sa nu mai fim nevoiti, peste unul-doua veacuri, sa ascultam din nou acelasi discurs patetic, rostit, de la vreo tribuna din materiale compozite, de catre vreun demn reprezentant al unei formatiuni politice a acelor vremuri, care sa declare pompos unui public nepasator: ,,Ori sa sa revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc ! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele … esentiale !” (Farfuridi, “O scrisoare pierduta”de Ion Luca Caragiale).

De aceea, invit cititorii sa participe la o dezbatere de idei pentru a gasi solutia optima de reformare a comunitatilor, solutie care sa ne permita sa asiguram o pace vesnica in lume prin promovarea si instaurarea acelei revolutii de catifea care sa inlocuiasca violenta apocalipsa biblica, chiar daca pentru acesta va trebui sa lovim, in numele tatalui, coruptia si ticalosia, pentru a-i anihila exprimarea. Iar aceasta dezbatere ar putea fi exprimata in scris, prin publicarea altor lucrari care sa contina temele acestea, dezvoltate si analizate riguros, din punctul de vedere al specialistului.

,,Fara patima si ura", ,,fara manie si partinire" (Tacit), in numele tatalui creator, si al fiului sau creat, dar si in numele umanitatii, pentru a putea dainui in vecii vecilor, amin.

Cu speranta ca v-am starnit interesul, va doresc lectura placuta si va sfatuiesc sa va exprimati, la randul dumneavoastra, opiniile pe temele prezentate. Succes !

 

 

 

                                                                                                            Florin Gheorghian,

                                                                                                                Timisoara, aprilie 2011

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

0 comentarii pentru PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE

Fii primul care adauga un comentariu!


Spune-ti parerea despre PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR