Copiii, se stie, au un apetit pentru joaca si pentru invatare fenomenal. Cei care reusesc sa vina in contact cu un calculator de mici devin repede experti in manevrarea lui si retin multime de functii, optiuni si facilitati, utilizandu-le cu nonsalanta mai apoi.
Daca programele complexe, de exemplu cele de proiectare asistata, ar putea fi adaptate spre a fi utilizate de copii, care au o imaginatie deosebita, o rabdare de invidiat si tenacitate cat incape, iar in plus nici nu sunt presati de cineva sa termine ceva sau sa inceapa altceva, presupun ca rezultatele ar putea fi spectaculoase. Lipsa lor de prejudecati ar putea duce la inventii sau cel putin realizari deosebite, si aceasta cu atat mai mult daca li se sugereaza ca se cauta solutii pentru anumite probleme, pentru a-i stimula sa incerce temele de lucru necesar a fi dezvoltate.
Inlocuirea jocurilor violente cu proiectarea asistata - de exemplu, dar nu numai - ar fi nu doar un beneficiu moral, ci si unul social si poate chiar unul material pentru societate si pentru individ, asta cu atat mai mult cu cat cel care rezolva astfel de probleme in joaca in copilarie poate sa le rezolve si mai tarziu, la modul serios, la maturitate.











