Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI

STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI

postat la data 29.12.2011, ora 12:13
categorie: Opinii și păreri

Share | |


Statul

Statul este, in fapt, o comunitate de oameni. Iar orice comunitate, de la familie la stat, e structurata si functioneaza la fel. Adica are conducatori si condusi, patrimoniu de administrat, producatori si asistati, venituri si cheltuieli, traditii, reguli, dezbateri, decizie si executie, justitie si protectie. Deci, se poate administra la fel, dar la o alta scara de dificultate. Ca sa intelegeti mai usor cum se administreaza un stat, sa-l comparam cu cu o familie mare, cu bunici, parinti, unchi, matusi si copii, respectiv nepoti.

Bunicii nu au atributii lucrative, fiind batrani, si sunt protejati, dar au experienta si intelepciune si de aceea dezbat problemele aparute, cauta solutii si stabilesc regulile casei. Ei reprezinta parlamentul familiei, fiind intelepciunea ei.

Parintii coordoneaza gospodaria si asigura logistica, mama coordonand ceea ce se face in casa, avand grija si de copii si de nepoti, iar tata coordonand ceea ce se face in afara casei, inclusiv relatiile cu vecinii. Justitia o face tata, dar mama este mediatorul care poate impaca partile inainte de a ajunge la el. Ei sunt conducerea, tata fiind presedintele si mama guvernul.

Matusile barfesc, dezbat si critica tot ce se face in gospodarie, membrii si afacerile familiei, scotand in evidenta orice este sau macar pare a fi in neregula. Acestea sunt presa familiei, pentru ca ele aduc, dezbat si comenteaza atat evenimentele interne cat si pe cele externe.

Unchii administreaza averea comuna, fiecare avand partea sa de responsabilitate - adica ferma, pamantul, apa, padurea, centrala electrica sau petrolul si asa mai departe. Ei reprezinta administratia descentralizata, locala, in aceasta familie.

Copiii muncesc peste tot prin gospodarie, fiecare straduindu-se sa contribuie cu ceva la prosperitatea comuna, dar mai ales fiecare dorind sa arate ca el este demn de a fi viitorul coordonator al afacerii. Acestia sunt echivalentul populatiei statului, in familie.

Nepotii invata de la ceilalti ce si cum sa faca atunci cand vor creste mari, sunt deci in procesul educativ specific varstei lor. Ei reprezinta tineretul, viitorul tarii.

Daca familia e serioasa si cu bun simt, daca e educata si responsabila, iar toti membrii ei activi sunt motivati sa se implice in bunastarea generala si in colaborare, vor asigura fara probleme prosperitatea tuturor si protectia celor care nu activeaza - batranii, copiii, bolnavii si incapabilii - colaborand cu vecinii in interesul ambelor parti si cultivand relatii bune in toate directiile. Va fi o familie prospera, cu membri fericiti sau cel putin multumiti, cu copii activi si implicati, cu nepoti veseli si doritori de activitate. Vecinii ii vor invidia sau ii vor lua de exemplu si afacerile cu ei se vor face cu incredere si cu intelepciune.

Daca familia e dezorganizata, cu parinti care ii fenteaza pe ceilalti si se fenteaza si intre ei, cu unchi care intretin un fratricid economic, tragand fiecare spuza pe turta lui si incercand fie sa-l fure, fie sa-l saboteze pe celalalt intr-o perpetua joaca iresponsabila, atunci copiii se vor chinui sa supravietuiasca, nepotii si cei inapti de munca vor suferi de foame si boli, vor tremura de frig, vor fi nevoiti sa cerseasca prin vecini si sa fure pentru a supravietui, sau sa-i insele si ei cat pot pe ceilalti, mintea lor fiind ocupata nu cu invatatura, ci cu gasirea de solutii de supravietuire. Saracia va fi permanent alaturi de ei, iar reputatia proasta a familiei in ansamblul ei va stirbi increderea vecinilor, care vor face afaceri cu ei doar daca vor fi siguri de un castig destul de mare ca sa aiba de unde acoperi vreo teapa.

Exact asa e si intr-un stat. Daca are conducere serioasa, competenta, educata, va canaliza energiile interne catre bunastarea tuturor cetatenilor, va atrage increderea strainilor, va ridica nivelul conditiei umane a cetatenilor sai si va exporta nu doar bunuri foarte apreciate, ci si civilizatie. Daca insa are conducatori incompetenti, cu interese personale marunte, care prefera castigul doar pentru ei si imediat, in dauna investirii in ceilalti si in viitor, care exploateaza munca cetatenilor fara a-i rasplati si nu asigura protectia sociala, care risipesc resursele sau le instraineaza in loc sa le valorifice in folosul comun, statul va excela doar in saracie, incultura, ilegalitati, tare educationale, exportand - economic - doar materii prime la preturi ridicole, respectiv - moral - doar incultura si violenta, si sacrificand viitorul copiilor si nepotilor sai.

 

Economia

Sa consideram ca cei in cauza au o casa de vacanta, o gradina, o ferma la sat, animale, o fabricuta, niste exploatari, o apa curgatoare cu iesire la mare, o masina cu care transporta marfuri si alta pentru persoane, cateva surse de energie si altele, adiacente.

Casa de vacanta reprezinta afacerile in turism si, daca cel care o inchiriaza pentru a-si petrece vacanta in ea este multumit, va mai veni si altadata, si o va mai recomanda si alor sai. Daca insa este tratat cu raceala sau cu dispret, ca un strain sau ca un nepoftit, nu va mai calca pe acolo nici daca i se propune un pret mai mic.

Gradina inseamna flori si iarba verde. Daca este administrata corect nu doar ca genereaza si mentine o imagine placuta a familiei care o ingrijeste, dar poate aduce venituri si totodata poate fi o atractie pentru vecini sau trecatori. Daca este lasata in paragina nu doar strica imaginea proprietarului, ci atrage si aruncarea de deseuri, si in plus se pierd resurse neexploatate.

Ferma de la sat poate asigura atat hrana intregii familii, cat si surplusuri pentru schimb cu vecinii. Animalele pot servi si la munca, si la productia de alimente sau accesorii pentru fabrica. Daca terenul este prost administrat, culturile nu sunt ingrijite, nu se fac irigatii si nici lucrarile nu se fac la timpul lor optim, familia va avea de suferit si nici resurse de supravietuire sau pentru schimb economic nu va mai avea. Iar animalele neingrijite nu doar ca nu pot munci, dar mai aduc si boli si necazuri in loc de beneficii.

O fabrica trebuie aprovizionata cu materie prima din resurse proprii ca sa fie cat mai rentabila, dar trebuie si sa valorifice tot ceea ce nu este necesar, de la surplusuri si pana la deseuri, din gospodaria proprie sau chiar de la vecini, care pot plati pentru a le fi luate. Asta pentru a risipi cat mai putin, pentru a nu polua si pentru a da valoare maxima fiecarei resurse gestionate.

Exploatarile aduc profit cu atat mai mare cu cat ceea ce se exploateaza - minereuri, lemn, carbune, petrol etc. - este folosit ca materie prima in propria activitate, dand valoare cat mai mare produsului finit prin incorporarea de energie. Daca se vand direct materiile prime, se risipeste o sursa de venit, niste locuri de munca pentru familie, niste resurse care pot avea valoare si in viitor.

Apa curgatoare se poate folosi pentru transport, electricitate, irigatii, petrecerea timpului liber etc. Neutilizata, poate ca nu aduce pagube neaparat, dar in mod sigur nu va aduce beneficii. Iesirea la mare serveste la transport, schimburi comerciale, relaxare. Neutilizata, este si ea o resursa pierduta.

Transportul de marfa si de persoane poate usura functionarea afacerii, facand o aprovizionare si o debarasare rapida a marfurilor si asigurarea personalului odihnit acolo si atunci cand este necesar. Drumul bun scade consumul de carburant, deci reduce costurile proprii, dar si consumul de timp, facilitand activitatile de aprovizionare si multumind clientii prin promptitudine. Nici familia, dar nici statul care nu se asigura sa aiba drumuri suficiente si de capacitatea necesara nu vor excela in prosperitate.

Energia trebuie asigurata pe cat posibil din resurse regenerabile - apa, vant, soare - sau din deseuri, pentru a risipi cat mai putin. Daca se folosesc pentru a produce energie resursele din care se poate face altceva - de exemplu sa arzi lemnul in loc sa-l faci mobila sau case - se risipeste nu doar ceea ce ar putea aduce un castig azi, ci si castigul de maine, al generatiilor care vin.

Concluzia ar fi ca, daca managementul afacerii se face corect, corelandu-se resursele si forta de munca intre ele, familia va avea atat produse de calitate buna si de inalta tehnologie, care ii va ridica in primul rand ei calitatea vietii, dar va obtine si profit din valorificarea celor in exces. Va avea si mai putine deseuri, nu va fi poluata si va castiga si din munca intelectuala.

Daca insa familia va risipi resursele, vanzandu-le fara a le prelucra, daca se va limita a-si asigura doar supravietuirea, daca se va polua cu deseuri sau produse periculoase, daca va produce cu consum mare sau de calitate proasta, va persista in saracie. Iar acesta depinde doar de capacitatea celor care conduc de a organiza productia in asa fel incat sa fie optima, respectiv de a investi in tehnologii si de a motiva forta de munca, atat cea fizica, dar mai ales cea intelectuala.

 

Gestionarea resurselor

Intr-o familie educata si responsabila, fiecare din domeniile de activitate vor fi coordonate de cel mai bine pregatit si mai priceput dintre ei in acel domeniu. Rezultatul acestui mod de a gestiona si gospodari averea mostenita este prosperitatea tuturor, o prosperitate poate mai lenta in progres, dar sigura si permanenta, care conserva potentialul si il dezvolta si pentru viitoarele generatii, care acumuleaza astfel munca si cunostintele inaintasilor cu ale lor.

Daca parintii, bunicii, unchii si copiii participa la un fratricid economic, adica fiecare se zbate sa detina in administrare o parte cat mai consistenta din total si sa o valorifice exclusiv in interesul sau, alungandu-l sau obstructionandu-l pe celalalt in loc sa il ajute sa castige, daca se lupta intre ei pentru functii, avere si putere, precum salbaticiunile din haite sau turme, intregul va fi dezbinat si se va distruge repede, generatiile care vin nemaiavand din ce supravietui. Acestea vor mosteni doar acumularea de necazuri, datorii si neputinte, o educatie distructiva si manifestari originare din adancul padurilor din care se trag stramosii lor arhaici.

Nici statele nu se departeaza de aceste modele. Intr-un stat condus responsabil resursele sunt gestionate de asa maniera incat sa aduca profit maxim fiecarui cetatean, cu cheltuieli minime, fara pierderi si fara poluare, in vreme ce intr-unul cu o conducere incompetenta resursele sunt risipite si aduc mici castiguri doar celor care le controleaza. Statele in care oamenii sunt repartizati dupa competente si abilitati, respectiv sunt platiti pentru cat se implica si pentru fidelitate, fiind laudati si promovati dupa rezultatele muncii lor, au oameni multumiti si priceputi in locurile in care se iau decizii si se face managementul resurselor, obtinand rezultate foarte bune. Cele in care functiile se dau dupa criterii politice sau ereditare, iar recompensele sunt rezervate fidelilor unor ideologii vor pierde mintile destepte si spiritele constructive, pentru ca acestea fie emigreaza, fie nu se mai implica, fie chiar saboteaza din frustrare - si cel mai bun meserias sau specialist va fi intotdeauna si cel mai eficient sabotor.

 

Repartizarea bugetului

Bugetul reprezinta totalitatea veniturilor unei familii sau unui stat - dupa cum e, buget familial sau buget de stat - si a cheltuielilor planificate de detinator, intr-o perioada data. Repartizarea lor se face pentru eficienta, atat pentru consum cat si pentru investitii.

O familie care cheltuieste totul pe mancare, bautura, placeri si droguri si nu isi repartizeaza fonduri si pentru educatie, reparatii, imbracaminte si incaltaminte, mobila si electrocasnice, medicamente etc. va fi mereu vizitata de hoti pentru ca nu are gard si usa, nu va putea munci din cauza bolilor, nu va sti cum se poate face ceva mai eficient din lipsa de cunostinte, va tremura de frig si va dormi in paie. Saracia si lipsurile o va salbatici, locuinta i se va deteriora si va fi evitata de vecini.

O familie care isi dramuieste bugetul astfel incat sa aiba cate putin din toate va prospera, chiar daca incet, si in timp va acumula si cunostinte, si stima vecinilor, si valorile care se acumuleaza intr-o casa care se tot inalta cate putin in fiecare an.

Este valabil si pentru state. Cele care risipesc bugetul pe salarii nemuncite, distractii nemeritate, educatie frivola si fara efecte practice - cum e cea politica si cea religioasa, care au doar efecte distructive, propovaduind parazitismul, umilirea, intoleranta, ura, coruptia - si recompense pentru fidelitatea fata de stapani vor avea parte doar de saracie, boli, umilinta, revolte.

Statele care repartizeaza fonduri pentru infrastructura se vor innoi mereu, cand asigura educatia tehnica si stiintifica prospera prin descoperiri si aplicatii tehnice, cand recompenseaza munca si creatia motiveaza oamenii sa munceasca si sa creeze si mai mult, cand asigura sanatatea si protectia determina oamenii sa riste orice, pentru ca au incredere in siguranta lor, iar rezultatul este multumirea cetatenilor si prosperitatea tuturor deopotriva.

Imaginea unui stat este esentiala pentru relatiile cu vecinii sai. Dar imaginea nu se obtine cu publicitate si campanii de informare, ci cu rezultate concrete. Daca cel care vine la tine in vizita si vede ca esti nespalat, ai paraziti, cersesti sau furi, nu iti muncesti gradina si nu iti ingrijesti animalele, nu faci curat si iti risipesti resursele, degeaba incerci tu prin campanii publicitare sa ii explici ca nu e asa. Imaginea se creeaza prin educare, munca, investitii in cultura, tehnologizare, moralitate, securitate.

 

Bunul simt

Este acea limita a unei actiuni sub care acea actiune este benefica, la care poate fi ignorabila si peste care deranjeaza. Bunul simt este cel care guverneaza, in mod indirect, codurile de conduita morala si civica atat in familie, adica cele nescrise, cat si in stat, adica cele care reglementeaza baza legislaltiei. Limitele sale sunt dependente de conditia umana, adica de acea stare de emancipare in care se afla societatea la un moment dat si care reprezinta raportul dintre ceea oamenii ar putea face daca ar vrea si ceea ce fac efectiv, in ceea ce priveste nivelul lor de trai.

In comunitatile, familiile sau statele in care oamenii pot, fara discriminare, sa aiba acces la toate descoperirile care le ridica nivelul de trai si de confort, exista bun simt in conducere, decizie, management si gestionare a resurselor comunitatii. In cele in care accesul la resurse este restrictionat, fiind permis doar unei asa-numite elite, bunul simt lipseste. Iar acolo unde nici macar conducatorii nu vor sa acceada la confort, ergonomie si bunastare este vorba de altceva, fara nici o legatura cu bunul simt, dar foarte legat de o anume ramura din medicina umana.

 

Cum se repartizeaza banii de investitii si cei aflati la dispozitie

Banii de investitii au rolul de a asigura dezvoltarea, iar banii aflati la dispozitie, interventia in caz de necesitate urgenta. Fiecare familie serioasa are o suma de "bani albi pentru zile negre", care sa ii asigure iesirea dintr-o situatie limita, dar si o suma de bani pentru haine, bunuri, servicii planificate.

Daca acesti bani sunt utilizati pentru ceea ce s-a stabilit, cu discernamant, e in regula. La fel, daca banii neutilizati pentru interventii raman in continuare ca fond de interventie si pe mai departe, iarasi e in regula. In neregula este doar atunci cand investitiile sau serviciile se fac in asa fel incat cel care plateste sustrage, direct sau cu complicitatea prestatorului, o parte din suma pentru a o folosi in interes propriu, inseland si furand de la ceilalti, sau atunci cand sumele necheltuite din fondul de interventie sunt folosite, la sfarsitul unui interval de timp, pentru altceva decat destinatia lor initiala, regula la noi in stat fiind sa fie risipiti la sfarsit de an sau dirijati spre buzunare private.

Nu conteaza daca asa au fost facute regulile, tot in neregula este, pentru ca niste reguli care viciaza bunul simt si interesele tuturor favorizand niste interese private, cand este vorba de utilizarea banilor comuni ai comunitatii, sunt ele insesi in neregula si trebuiesc schimbate.

 

Cum se repartizeaza fondurile nerambursabile

Fondurile nerambursabile nu sunt o inventie a societatilor moderne, deoarece intotdeauna, in anumite conditii, unii oameni, fie ca actionau din bun simt sau din interes, ofereau valori materiale sau bunuri mobile ori imobile altora, fara a avea pretentii la restituire.

Moda fondurilor nerambursabile moderne, care pleaca de la un stat dezvoltat - deci bogat - spre unul mai putin dezvoltat - deci sarac - are mai multe forme de manifestare. Una este cea clasica, prin care statul acorda ajutor umanitar constand in alimente si medicamente sau in obiecte de prima necesitate in caz de calamitati. A doua este cea economica, prin care statul acorda ajutoare pentru dezvoltarea infrastructurii intr-o anumita directie, care sa il ajute ulterior sa faca afaceri din care sa castige destul ca sa isi recupereze investitia.

Iar una mai noua si mai subtila este cea prin care conducerea corupta a unui stat bogat acorda ajutoare nerambursabile unui stat sarac din banii comunitatii pe care o pastoreste, pentru a dezvolta infrastructura acelui stat, dar finantand proiecte care au costuri exorbitante si prin care se sifoneaza de fapt, prin intelegere cu autoritatile statului tinta, banii publici prin reintoarcerea intr-o cat mai mare proportie in buzunarele celui care a aprobat finantarea, prin impunerea firmelor care livreaza materiale, asigura consultanta sau realizeaza lucrarea, fiecare veriga sugand si pentru sine o parte din suma.

 

Taxe, suprataxe, accize, taxe de protectie

Taxele sunt de regula niste contributii prin care fiecare membru al comunitatii asigura existenta si functionarea unor obiective comune. De exemplu sanatatea, transportul public, comunicatiile, protectia civila si militara, justitia, cultura si divertismentul, dar si altele care se fac pentru toata lumea si nu doar pentru unii. Daca aceste taxe sunt gandite judicios si sunt folosite pentru interesul comun, cu responsabilitate, atunci nimeni nu are de cartit, pentru ca beneficiaza de rezultatul contributiei sale.

Suprataxele si accizele sunt niste contributii suplimentare, pe care le fac doar unii dintre membrii comunitatii, care beneficiaza de servicii aparte sau care produc deservicii celorlalti prin activitatea lor si trebuie sa ofere compensatii. Asta in mod normal, pentru ca se mai impun accize de catre unele state - sau familii - si pentru realizari deosebite, un fel de antipremieri menite a mai reduce din elanul celor dispusi sa se ridice deasupra majoritatii prin inteligenta si daruire.

Taxele de protectie sunt acele taxe pe care le platesc membrii comunitatii pentru a fi protejati de agresiuni sau calamitati. De exemplu, asigurarile reprezinta niste taxe de protectie, ca si majoritatea impozitelor generale. Dar daca in comunitate exista factori care creeaza in mod voit situatii periculoase, pentru a avea motive sa incaseze taxe de protectie suplimentare, si comunitatea nu intervine pentru a-i anihila si neutraliza, se risipesc resurse care, in loc sa fie destinate ridicarii calitatii vietii, se duc pe investitii in arme - deci in distrugere - si in asistenta medicala suplimentara.

 

Criza

Prin criza se intelege o situatie stresanta, care produce prejudicii materiale si morale.

Criza morala este aceea in care comunitatea este afectata datorita imoralitatii celor care conduc. Concret, atunci cand acestia se comporta pe dos decat ar fi normal sa o faca niste reprezentanti, starnind scandaluri de orice factura, iar autoritatile statului accepta - din cauza cardasiei - aceasta situatie fara a interveni ferm si eficient, se produce o criza care are ca efecte scaderea credibilitatii in interior si in exterior si declinul economic din aceasta cauza. De exemplu, la noi o criza morala a fost declansata cand partidele de dreapta s-au aliat cu cele de stanga, o alianta contra naturii, pentru a-l indeparta pe cel din centru, considerat a fi o frana in calea desantarii lor materialiste.

Criza politica este aceea in care grupurile de interese au devenit atat de orgolioase si vehemente in apararea intereselor lor, incat sacrifica populatia - pe care de altfel sustin mereu ca o reprezinta, chiar daca nu o fac niciodata - mai degraba decat sa lase ceva din castigul lor parazitar. La noi au fost mai multe crize politice, desi nu de amploare, cand partidele, nesatule fiind de avere si putere, nu s-au mai inteles in asigurarea bunastarii populatiei pentru ca fiecare era nemultumit ca nu are doar el acces la anumite fonduri si functii, care sa ii permita sa sustraga o mare parte din buget pentru uz propriu.

Criza economica este aceea in care cheltuielile sunt mai mari decat castigurile si nu ne mai ajung banii - uneori nici pentru mancare, alteori doar pentru investitii si confort. Concret, e vorba de situatia in care statul cheltuieste mai mult decat produce si se imprumuta ca sa acopere gaurile negre din buget. Si familiile care cheltuiesc mai mult decat castiga, finantandu-se din imprumuturi, patesc la fel atunci cand datoriile depasesc posibilitatile de returnare a ratelor din veniturile curente.

 

Cum se produce criza economica

Ca sa ramai fara bani de rate, poti sa iti programezi mereu sa cheltuiesti in avans banii pe care inca nu i-ai castigat, imprumutandu-te prin cardul de credit, dar nu la limita veniturilor sigure, ci mai mult decat poti castiga, ceea ce in limbajul curent economic al statelor se numeste deficit bugetar programat. La fel, completand cecuri pentru care nu ai acoperire in contul din banca, operatie care in limbajul economic al statelor se numeste inflatie prevazuta.

Asta se intampla insa doar atunci cand cel care cheltuieste nu trebuie sa si plateasca, pentru ca are fraieri care sa o faca in locul sau si nimeni nu ii cere socoteala, deci in comunitatile familiale nu se intampla, dar in comunitatile statale este o practica curenta, pentru ca de regula plateste oalele sparte cu totul altcineva decat cel care le-a periclitat, fiindca legile sunt facute pentru a favoriza astfel de practici.

Dar oare de ce statele, care au consilieri financiari profesionisti, spre deosebire de familiile care actioneaza doar din instinct, fac asemenea greseli ? Explicatia e simpla, nu sunt greseli, ci calcule. Altfel spus, crizele sunt declansate voit de catre politicieni, care stiu ce se va intampla - chiar daca de regula nu stiu si cand - dar nu le pasa, pentru ca interesul lor este sa fure cat pot si acesta e un mod de a fura. Nu de la coleg sau vecin, ci de la generatiile viitoare, pentru ca de regula criza se declanseaza mult dupa cheltuirea banilor astfel sustrasi, din sumele sustrase infruptandu-se generatii intregi de paraziti politici.

Cheltuind mereu mai mult decat castigi, te trezesti la un moment dat cu niste datorii imense, pe care nu le mai poti plati decat daca iei banii de la altii, care nu se pot opune, pentru ca tu esti mai puternic si ai legea de partea ta. In cazul crizei actuale, datoriile au fost facute de politicieni in toti acesti ani de dupa destramarea cortinei de fier, dar scadenta la rate a venit abia acum si, cum nu puteau lua banii inapoi de la cei care s-au blindat cu legi care sa-i apere de raspundere, politicienii i-au luat de la cei care nu se pot opune, neavand putere sa se apere, adica de la salariatii si pensionarii obisnuiti.

 

De ce avem criza mondiala.

Migrarea in vest a practicilor totalitariste si a naravurilor, a coruptiei, a tehnicilor de sifonare a banului public prin inginerii politico-financiare a fost cauza principala a declansarii crizei economice actuale din occident. Politicienii estici, scutiti de raspundere dupa ce au falimentat atatea economii in anii totalitarismului, nu numai ca nu au fost inlaturati de la conducere si decizie, cum ar fi fost firesc, ci chiar au fost cooptati la putere, sau chiar au preluat-o in totalitate, promovand si pe mai departe aceleasi reguli cunoscute de parazitare a sistemelor economice ca si inainte. Era normal, din moment ce aceasta era educatia lor, sa faca asa.

Economiile concurentiale, mai puternice si mai flexibile decat cele dirijate, au preluat socul o vreme, dar pana la urma au fost ingenuncheate de voracitatea parazitilor si au inceput sa dea semne de slabiciune, unele fiind chiar in pericol de a-si pierde cunostinta, cum e cea greaca. Importul de idei neconforme din est, in special a "smecheriilor" de sifonare a banilor publici prin inginerii financiare derulate intre state, intre guverne si intre servicii secrete, asimilabil cu invazia unei culturi de catre buruieni - pentru ca niciodata nu veti vedea, natural, un camp de buruieni invadat de o cultura benefica fara o interventie a divinitatii umane - au fost deci cauza declansarii acetei crize.

 

Romania si criza mondiala

La noi, criza nu s-a produs, ci s-a importat. Adica, noi eram deja in criza de mult, avand salarii si consumuri relativ reduse, dar ne obisnuiseram cu ea si in mod normal cea a vecinilor din departari nu ar fi trebuit sa ne afecteze. Dar politicienii si mafiotii economici au inceput sa o motiveze in mod artificial pentru a scadea salariile si a ridica preturile, cu gandul ca se mai imbogatesc putin.

Doar ca aceste manevre au afectat atat productia - motivarea negativa a muncitorilor reducand productivitatea - cat si consumul - economiile de siguranta limitand cumparaturile si cheltuielile majoritatii - iar rezultatul a fost ca s-a declansat criza si acolo unde nu ar fi trebuit sa se declanseze, pentru ca in mod normal noi trebuia sa o ducem mai bine in criza, avand preturi mai reduse din cauza salariilor mai mici, cum s-a vazut de exemplu la exportul de automobile.

E ca si o familie saraca de aiurea, pentru care criza petrolului e egala cu zero daca se incalzeste cu lemne, criza apei e zero daca foloseste apa de izvor, criza monetara nu o afecteaza daca traieste doar din ce cultiva in gradina si creste in batatura. Si daca familia ii vinde vecinului bogat, care nu mai poate cumpara de la supermarket marfa de import, o parte din productie, si se mobilizeaza sa faca mai multa pentru ca are pentru ce, in final castiga, la sfarsitul crizei putand fi pe picior de egalitate cu vecinul, care a decazut intre timp. Dar daca cei mari motiveaza ca e criza ca sa mai scada ratiile la copii si sa-si puna lor de o tuiculita sau de-o cruciulita de aur deoparte, pe ascuns, criza se va manifesta la fel de acut si in familia lor si ii va afecta pe cei mici.

Asa ca de aceea avem criza in Romania, in loc sa avem prosperitate - din cauza marsaviei autoritatilor, patronatului si politicienilor, care de fapt sunt totuna.

 

Solutii anticriza

Eradicarea crizei se face eradicand parazitismul si impostura.

Iesirea din criza se poate face recuperand de la cei care au sustras ceea ce au sustras, inclusiv dobanda la sume, si platind datoriile din recuperari.

Stoparea practicilor de sustragere se poate face impiedicandu-se, prin masuri administrative - reglementari, monitorizari, legiferari - planificarea unor cheltuieli peste venituri, cheltuirea unor sume mai mari decat cele planificate, repartizarea oricaror sume altfel decat transparent si justificat. De exemplu, cea mai buna cale de a repartiza sume la lucrari prin licitatii este cea prin care pretul este fix, un pret mediu pe economie stabilit intr-o perioada anterioara predeterminata - sa zicem un an - si reiesit ca atare din evidentele statistice oficiale, criteriile de departajare licitate fiind indicele calitativ al lucrarii, care trebuie sa fie cel putin mediu, dar justificat prin documente  care vor trebui sa dovedeasca si de ce nu s-a reusit mai mult.

Daca politicienii, diletanti in orice domeniu si paraziti prin excelenta - pentru ca nu au nici o obligatie sa face dovada vreunei pregatiri cand ocupa functii de coordonare, control si decizie - ar fi inlocuiti de profesionisti cu vechime, experienta si realizari anterioare, dovedite, pe masura pretentiilor asumate de a ocupa un anume post, nu vom mai avea niciodata crize de nici un fel, atat timp cat regulile nu vor permite iar ascensiunea la putere a prostiei si nesimtirii.

 

Cardasii

O cardasie este o asociere in scop distructiv dintre mai multi oameni sau mai multe asociatii, organizatii sau grupuri de interese fara bun simt. In societatea noastra, concret, cardasia se manifesta intre cele patru mari asociatii parazitare care spoliaza populatia la nivel national - respectiv cea religioasa, care este si cea mai veche, cea politica, provenita prin evolutia celei religioase, cea interlopa, la fel de veche, renascuta dupa revolutie si cea sindicala, raspandita printre cele trei.

Politicul asigura legile necesare favorizarii clanurilor si protectiei lor in fata justitiei, sindicatele si biserica asigura cetatenii ca totul e OK si le taie elanul de la proteste, iar interlopii sustrag si impart fondurile si apoi creeaza teroarea necesara impiedicarii publicitatii faptelor lor. Acolo unde toate sunt active, au suport din partea statului si libertate de actiune, statele sunt paupere, si e normal sa fie asa, deoarece orice organism parazitat este subdezvoltat. Acolo unde astfel de activitati sunt limitate prin reglementari de bun simt statele sunt prospere si cetatenii lor fericiti.

 

Tiganie si domnie, vinovati si victime

Diferenta intre un stat civilizat si cu o economie prospera si unul sarac este ca si intre tiganie si domnie. In tiganie vezi copii care plang de foame si de frig, dezbracati si desculti, care sunt repeziti sau batuti de parintii lor cand cer de mancare sau haine, fiind trimisi la cersit, la furat sau la munca, dupa caz. Asta in timp ce parintii beau, se distreaza, se afiseaza cu bijuterii sau masini, si risipesc banii ca sa-si arate prosperitatea falsa.

In casele si gradinile domnesti nu vei vedea niciodata opulenta doar la unii si nici contraste intre parinti si copii sau intre diferiti membri, dar nici discriminari generate de putere. Acolo toti au masini, chiar daca mai ieftine, si toti au ce manca, chiar daca mai modest, toti se imbraca bine si se evita risipa.

Vinovatii pentru aceasta situatie sunt conducatorii, atat cei care au facut posibila criza, cat si cei care o gestioneaza pe spezele multimilor nevinovate. Nu mai putin vinovati insa sunt si conducatorii statelor puternice si dezvoltate economic, state care ar putea limita parazitismul in celelalte zone ale planetei daca ar vrea si daca ar fi umanitari cu adevarat, prin masuri economice si politice.

In ceea ce priveste victimele, acestea sunt doar cetatenii simpli, truditorii, bieti nevinovati care au muncit o viata ca sa asigure osanza stapanilor si acum trebuie sa rabde pentru ca aceia, drogati de avere si putere, nu se mai pot stapani si inca sug, si sug, si sug ...

Uneori, cand ma uit la statul acesta si la modul in care administreaza resursele, parca vad un foc mare de tabara, in fata unui cort, si o droaie de puradei dezbracati si zgribuliti care plang de foame, in timp ce adultii se ciondanesc pe ciolane si ciosvarte, cu ghiuluri pe degete si lanturi la gat, cu burti mari si toale scumpe. Cativa puradei reusesc sa suteasca niste resturi pe care le impart cu cainii, in timp ce, dupa cort, vreo doua pirande fac troc cu vecinii de peste deal, dandu-le o juma' de berbec afumat pe o sticla de vinars si un pumn de banuti cersiti de puradei peste zi pe o naframa si un sal de matase. Fara sa le pese ca cei mici ar avea nevoie de mancare si de imbracat, macar.

Iar cand cei mici fac gura si isi cer drepturile, se aleg cu o mama de bataie si sunt trimisi la munca, la cersit si la furat, dupa care li se explica, ferm, ca e dreptul celor mari de a consuma din ce au adus ei, pentru ca altfel nu are cine sa-i conduca si sa-i ... educe. Pentru ca ei sunt prea cruzi, si habar nu au sa gestioneze resursele familiei si cum sa transforme veniturile in aur curat.

 

De ce nu se aplica legile economice

Legile economice sunt cele carora li se supun activitatile economice, nu depind de oameni si nu au fost inventate, ci doar descoperite, ele existand natural, ca si legile fizicii. In mare ele se aplica acum, dar au fost perioade destul de lungi - si unele mai dainuie inca si acum, pe ici-pe colo - in care legea valorii sau a cererii si ofertei erau inlocuite cu un dirijism ocult, condus din umbra de serviciile secrete, prin care se dispunea, exact ca si pe vremea totalitarismului, cine ofera si cine cumpara, respectiv pretul de vanzare. Astazi, aceasta metoda se vede bine in piete, unde marfurile au preturi si desfacere dirijate de centre oculte - dar nu este acesta singurul loc in care acestea inca mai dirijeaza.

Explicatia este data de faptul ca economia privata romaneasca de dupa revolutie a fost acaparata de acele servicii secrete prin repartizarea domeniilor de activitate majora ofiterilor superiori, unii inca activi, altii iesiti din sistem, care aveau la dispozitie uriasele fonduri secrete, si care au repartizat, la randul lor, atat fonduri cat si sarcini celor pe care ii controlau direct, pana la informatorii de cea mai joasa speta, care au primit si ei fie dreptul de a face o langoserie sau spalatorie, fie cel de a munci la patron sau in strainatate. Ideea era sa controleze economia pentru a controla astfel puterea, ceea ce au si facut concret si mai fac si astazi cu succes, doar ca intre timp au aparut rivalitatile si coeziunea sistemului de altadata s-a cam erodat.

Ca sa intelegeti la concret, un proprietar de langoserie nu prea stia nici de unde sa ia mai ieftin faina sau uleiul si nici unde are vad bun, neavand experienta. Dar seful sau il indruma din umbra, el avand acces la informatii si trimitandu-si agentii pe teren sa le actualizeze pe banii statului. Pentru asta proprietarul necalificat decarta o taxa de protectie, in schimbul careia i se facea publicitate prin "raspandaci" si i se asigura materia prima la pretul care ii asigura rentabilitatea. In momentul in care nu mai decarta sau nu se mai supunea, afacerea lui cadea pentru ca nu i se mai deschideau portile distribuitorilor, nu mai avea acces la pretul de dinainte iar clientii erau anuntati, prin aceiasi agenti, ca marfa lui e periculoasa.

Acelasi fenomen se petrecea si cand cate un dirijor murea natural, de infarct de exemplu, sau era indepartat din sistem pentru nesupunere, iar toata reteaua lui dadea faliment, fiind nevoie de aderarea la un alt patron, care impunea taxe de protectie mai mari noilor veniti.

Asa s-a constituit dupa revolutie mafia economica, urmata imediat de cealalta, care i-a copiat doar regulile, perfect aplicabile intr-o comunitate in care ierarhiile sunt stricte, rigide si totalitare, iar deconspirarea fara sanse, santajul tinand de riscul de deconspirare a dosarului de delator.

 

De ce avem preturi mari si salarii mici

Ca sa explicam de ce aici la noi avem preturi mari si salarii mici, trebuie sa revenim la taxele de protectie. Acestea sunt de doua feluri - de asigurare proprie si de asigurare a parazitilor.

Pentru ca cele de asigurare proprie, pe care le incaseaza toate statele - sanatate, somaj, impozit - sunt cele mai mici si au existat intotdeauna, inclusiv in perioadele de fericire economica, rezulta ca cele care ne afecteaza sunt celelalte.

Daca nu stiati cum se incaseaza taxele de protectie pentru parazitii politici si pentru parazitii mafiei - pentru ca cele pentru parazitii religiosi de regula le dati singuri, nu vi le ia nimeni din buzunar - atunci aflati ca prin preturi.

Mecanismul e simplu. Mafia cere taxe de protectie producatorilor de marfuri si comerciantilor, care platesc - altfel patesc ceea ce ati mai vazut pe la televizor, fabrici si depozite incendiate, masini vandalizate, oameni asasinati in fata casei, prin cafenele sau aiurea. Acestia introduc sumele in preturi, marind adaosul comercial, ca sa isi scoata paguba. La fel fac si cei care cotizeaza la partidele politice - altfel si ei se trezesc fara sprijin si isi pierd sursele de castig, dupa care ajung la mana mafiotilor. Aceste sume se adauga la pretul real, dar sunt de cateva ori mai mari decat adaosul comercial obisnuit, pentru ca parazitismul politic si cel mafiot este foarte extins si pretentios si cere resurse mari.

Pe de alta parte, salariile sunt mentinute scazute artificial de catre cei care reglementeaza, politicienii, pentru a nu supraincarca preturile, care ar ajunge atunci foarte mari, dar si pentru a limita forta economica a cetatenilor, care s-ar putea revolta daca ar avea prea multa libertate, limitata de grija supravietuirii. Si aceasta este explicatia ca avem preturi vestice si salarii estice.

 

Necesitatea schimbarii

Nu este doar in interesul unei familii paupere sa o duca mai bine, ci si in interesul celor prospere din vecini, pentru ca le creste securitatea, li se deschid perspective economice si nu mai trebuie sa-si faca nici pomeni din cand in cand, pe la Craciun si la Paste, pentru copiii saraci ai acestora, din motive umanitare si de imagine. Deci ar avea toate motivele sa impuna reguli de comportament social, sa monitorizeze respectarea lor, sa intervina daca e cazul.

Nu e de loc obligatoriu sa fii bogat pentru a fi fericit, asa cum nu e deloc obligatoriu sa fii fericit daca esti bogat. Intr-o familie mai saraca, daca exista buna-cuviinta si intelegere, daca este dorinta de intr-ajutorare si niste reguli de bun-simt care se respecta, dar mai ales daca se vede ca munca tuturor da roade si, de la zi la zi, se produce un progres in nivelul lor de trai, oricat de mic ar fi acesta, dar constant si datator de sperante pentru mai bine, bucuria poate fi chiar mai mare decat intr-o familie bogata care regreseaza, chiar daca nu e de loc amenintata cu recesiunea.

Rezulta deci ca prosperitatea nu este data de bogatie in valoare absoluta, ci de raportul intre ce ai avut ieri si ce ai astazi. Daca esti capabil sa iti asiguri o crestere economica, oricat de modesta, in permanenta, senzatia de multumire poate fi perpetua si motivarea continuarii pozitiva.

Comparand Romania cu o astfel de familie, care din motive de istorie si noroc a ajuns sa fie mai saraca decat vecinele ei, vom vedea ca ceea ce ii lipseste este tipul de relatie de bun-simt si buna-cuviinta intre adulti si copii, intre cei mari si cei mici, intre conducatori si condusi. Si nu din vina celor mici.

Acesta e motivul pentru care singura solutie e schimbarea. In bine, desigur, dupa retetele deja experimentate ale vecinilor prosperi si cu sprijinul lor ferm.

 

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

0 comentarii pentru STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI

Fii primul care adauga un comentariu!


Spune-ti parerea despre STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR