Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista

UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista

postat la data 21.10.2012, ora 22:01
categorie: Opinii și păreri

Share | |


Conform teoriilor si filozofiei promovate de Marx si Engels, orice societate este caracterizata de un mod de producţie, care reprezinta o unitate dialectica intre fortele si relatiile de productie. Fortele de productie sunt definite ca fiind raporturile oamenilor cu natura si cu obiectele folosite in productie, adica munca fizica sau intelectuala, baza materiala a productiei, obiectele muncii (materii prime si materiale), mijloacele de munca (unelte, mijloace de transport, cladiri, unelte, instalatii, utilaje si altele). Relatiile de productie sunt definite ca fiind relatiile care se stabilesc intre oameni in cadrul procesului de productie, in special cele dintre muncitori si proprietari.
Conceptul marxist defineste mai multe moduri de productie, plecand de la cel al comunei primitive, urmat de cel sclavagist, apoi feudal, capitalist, socialist si la urma comunist. Conform acestei filozofii, dezvoltarea societatii omenesti ar fi avut loc datorita schimbarilor care au avut loc la nivelul modului de productie, acesta determinand schimbari in comunitati, in structura societatilor, in viata spirituala, in morala si la urma chiar in natura umana, iar un nou mod de productie reprezinta un progres al societatii, o etapa calitativ superioara a acesteia.
Eroarea de baza a acestei teorii este aprecierea ca modul de productie schimba societatile si nu invers. Analiza superficiala, sau poate doar interesata a istoriei si modurilor de productie aferente epocilor trecute nu realizeaza ca in realitate societatile se schimba natural, prin evolutie permanenta, cu toata opozitia generata de tendintele conservatoare ale autoritatilor si a materialistilor lor reprezentanti care, pentru a conserva privilegii si interese materiale care le aduc avantaje si le confera beneficii fata de masele mari subordonate lor, intarzie evolutia naturala a conditiei umane pana cand comunitatea supratensionata explodeaza, schimbandu-si conducatorii, regulile si, evident, si modul de productie, prin revolutii violente.
O observare a caracteristicilor oranduirilor anterioare, de la cea primitiva incipienta la cea capitalista actuala, scoate in evidenta faptul ca toate au fost materialiste, bazandu-si existenta doar pe obtinerea de beneficii si privilegii de orice natura fie prin exploatare, fie prin furt, talharie, inselaciune, terorism sau asuprire, adica prin actiuni specifice comunitatilor animale, regasite oricand in orice fel de turme, haite sau alte forme de asociere ale acelora, actiuni care au fost aplicate atat in relatiiile individuale cat si in cele  intre comunitati sau interstatale. Practic, toate societatile si toate modurile de productie de pana acum s-au bazat pe teorii si filozofii materialiste, care puneau pe primul plan acumularea de putere si avere de catre cei puternici si violenti pe seama celor pasnici si mai slabi, respectiv pe practici conservatoare, prin care se frana dezvoltarea societatilor prin limitarea sau interzicerea cunoasterii si a educatiei autentice, inlocuita cu propaganda interesata
Explicatia poate consta insa in faptul ca toata filozofia lumii de pana acum avea aceeasi tara profunda – lipsa informatiilor generale si universale sau inaccesibilitatea lor, ceea ce nu permitea o viziune de ansamblu asupra lumii si realitatilor ei. Azi, acest prag a fost depasit si filozofia poate fi reinventata, putand fi emise concepte noi, cu baza in informatiile accesibile astazi. Pornind de la ideile principale, fundamentale, din filozofia materialist-dialectica a lui Marx si Engels, se poate reanaliza istoria dintr-un alt unghi de abordare si se poate redefini evolutia omenirii.
Pentru ca materialismul, istoric, dialectic sau de o alta factura, tot materialism este. Iar materialismul caracterizeaza comunitatile evoluate natural, incepand de la bacterii si pana la unii oameni, care pun pe primul plan nu evolutia comunitatii in ansamblul ei, ci exclusiv ghiftuirea lor pe moment, atata timp cat ele pretuiesc clipa in detrimentul viitorului, efemerul in detrimentul perenitatii, acceptand ca sens al existentei lor doar fericirea generata de satisfacerea poftelor instinctuale sau declansate de consumul de droguri – naturale ori artificiale, dupa caz.
Umanismul este specific oamenilor si nu are in el nimic materialist. De umanism nu sunt capabile decat fiintele evoluate spiritual, oamenii care se aseamana creatorului lor. Umanismul implica exclusiv spirit si creativitate, si nu ofera nimic celui care il practica afara de satisfactia de a face bine altora si de a spera intr-un viitor de o conditie umana mai ridicata pentru urmasi. Iata deci ca umanismul nu pretuieste clipa si nici materialul, ci exclusiv spiritualul si proiectia umanitatii in viitorul mai mult sau mai putin indepartat, de care cel care aplica nu va profita niciodata ca fiinta, ci eventual ca si entitate spirituala – dar nu in sens religios, ci in sens de influentare post-existentiala a comunitatii dupa moartea fizica.

Comunitatea de fiinte care traiesc doar pentru avere si putere, pentru satisfaceri si placeri, practicand un conservatorism fortat pentru ca acele averi, puteri, placeri sa nu fie afectate de evolutia si schimbarile naturale ale vietii, ca sa nu fie ei - si nici urmasii lor - nevoiti sa se adapteze acelor schimbari trebuie considerata ca fiind de domeniul trecutului. De aceea, materialismul nu poate fi luat in considerare decat cel mult pentru prezent si in nici un caz pentru viitor, viitorul neavand relevanta in viziunea materialistilor decat daca se conserva o societate si niste relatii pentru eternitate – ceea ce in realitate este imposibil, fapt dovedit si de istorie, care arata de cate ori au incercat si au esuat religiile in aplicarea acestui mod de viata, prin totalitarism.
Materialismul include insa si activitatea nematerialista a creatorilor de nou si tehnologie pe care materialistii ii exploateaza, chiar daca acestia nu sustin niciodata materialismul si materialistii, supunandu-se acestora doar din motive de educatie, morala, datorita violentei asupritorilor sau propiei lor dorinte de a crea in orice conditii. De aceea, materialismul considera creatia ca parte integranta a sa, desi practic se opune constant acestei creatii si de multe ori cu violenta, acceptand-o doar cand masele o adopta si opozitia fatisa ar crea brese relationale sau cand adoptarea le asigura un evident avantaj material fata de mase, pe care de regula le exclud de la a se folosi de creatii.
Materialismul caracterizeaza toate religiile si de asemenea toate partidele politice, dar si multe alte organizatii si asociatii bazate pe exploatarea muncii si a naivitatii sau neputintei celor multi, liderii acestora practicand acumularile de fonduri cu unele destinatii declarate si cu alte destinatii practicate, acumularea de functii si demnitati aducatoare de beneficii personale si de putere, care de regula este  exercitata asupra celor multi prin asuprirea maselor, inselarea acestora, impunerea de adevaruri inexistente si interdictii de evolutie si cunoastere, conservarea relatiilor intre cetateni si autoritati, impunerea de taxe de protectie sub forma directa sau mascata, ereditarismul transmiterii facilitatilor si privilegiilor etc.
Marxistii sustin ca la un moment dat fortele si relatiile de productie intra in contradictie si apar miscari sociale care duc la schimbarea oranduirilor, dar exclud ca aceste contradictii apar doar atunci cand autoritatile materialiste conservatoare nu mai pot mentine controlul asupra evolutiei naturale si masele forteaza trecerea la un nivel de trai superior, la o morala emancipata si la o conditie umana superioara, acest lucru fiind inevitabil natural dar fiind intotdeauna franat de autoritatile materialiste conducatoare. Aceste contradictii de care vorbesc marxistii in filozofia lor - si care se acumuleaza in timp - nu sunt de fapt chiar de loc fataliste, adica de neevitat, ci provin tocmai din conservatorismul care genereaza opozitia lor fata de evolutia naturala si deci pot fi eliminate. Astfel, se poate asigura o dezvoltare si o evolutie continua a societatii, dar numai conditionat de eliminarea conservatorismului si materialismului din administratie, din politica si respectiv din strategia de dezvoltare pe termen lung. Deoarece ritmul de dezvoltare al fortelor de productie, ca si al societatilor in sine, este dependent de libertatea cu care cetatenii pot actiona, rezulta ca restrictionarea, limitarile si interdictiile impuse de autoritatile conservatoare actioneaza nu doar in comunitate, ci si in productie, creind in timp tensiunile care se acumuleaza si genereaza initial revolte, apoi revolutii si in final schimbarea calitativ-pozitiva a comunitatii si implicit a modului de productie care o caracterizeaza.
Conducerea comunitatii poate frana deci sau accelera oricand, prin politica adoptata si modul de coordonare a activitatii, ritmul de dezvoltare al productiei, tehnologiei, educatiei si in final al emanciparii, civilizarii, al calitatii vietii si a conditiei umane a comunitatii conduse ori coordonate.
Iata deci ca, daca societatile sunt conduse, se dezvolta lent si in trepte, pe cand daca sunt doar coordonate se dezvolta repede si continuu, imperceptibil pentru cei care le compun si foarte spectaculos pentru privitorii externi.
Asa cum aratam, daca analizam pertinent istoria observam ca toate oranduirile, toate regimurile de pana acum au fost materialiste, pentru ca putinii creatori de nou nu si-au putut impune punctul de vedere si violenta legii junglei a fost determinanta, pasnicul cedand intotdeauna in fata violentului si asteptand sa treaca furtuna pentru a cerceta, crea, invata si educa. Astazi insa, in cea mai mare parte a Europei furtuna a trecut si creatia, respectiv spiritul devin tot mai determinante in comunitati, care au inceput reformele de catifea, trecerile controlate de la un tip de relatii la altul, emanciparea acceptata si civilizarea continua, evitand astfel, prin renuntarea la conservatorism, la schimbarile rare, bruste si violente.
Pana acum, modul de productie nu contribuia doar la producerea celor necesare existentei si dezvoltarii societatii, cum sustin marxistii, ci mai ales la supraproductia necesara consumului celor care nu produc, pentru satisfacerea capriciilor lor si mai ales a dorintei lor de a fi superiori celorlalti nu prin merite si creatie, ci prin forta asupritoare si detinere de valori materiale. Relatiile teoriei marxiste sunt doar de productie, dar in realitate intre relatiile de productie si cele intersociale nu sunt diferente decat cel mult de ordin gramatical, pentru ca productia genereaza resurse care sunt redistribuite functie de politici si creeaza interdependente intre cetateni. Iar daca aceste interdependente sunt atat naturale cat si umaniste, societatea se dezvolta armonios si toata lumea e fericita sau cel putin multumita, dar daca sunt exclusiv materialiste, discriminatorii si interesate declanseaza reactii de opozitie cu multiple forme de exprimare, frustrari si revolte, dar si multa risipa care duce la franare sau stagnare a dezvoltarii.
Umanismul este o miscare relativ recenta si inca nu s-a instituit ca politica de stat niciunde, asa ca relatiile dominante sunt si astazi materialiste si de exploatare in toate statele, inclusiv in cele cu tendinte umaniste accentuate. Doar de acum incolo, si doar prin vointa impusa a celor care inteleg ca viitorul este al relatiilor de tip umanist si nu materialist, societatile si comunitatile se pot reforma in aceasta directie si pot renunta treptat - dar ferm - la materialism ca filozofie de viata si politica de viitor. Pentru a ameliora relatiile intre proprietarii de mijloace de productie, administratie si cetateni este necesara o reforma administrativa, una politica, una educationala si una economica.
Reforma administrativa va avea ca obiectiv eliminarea exploatarii si a conservatorismului din politicile de planificare a dezvoltarii comunitatii pe termen mediu si lung, respectiv eliminarea imposturii si ereditarismului, afirmarea calitativa prin practica indelungata si urcarea ierarhica in trepte, dupa stagii de pregatire si evaluare. Reforma politica se va axa in principal pe eliminarea necesitatii discriminatorii de a apartine de o organizatie totalitara si conservatoare pentru a accede la beneficiile civilizatiei. Reforma educationala va trebui sa vizeze eliminarea educatiei partinice de orice fel si evaluarea permanenta a celor educati, pentru a fi indrumati la fel de permanent inspre activitati care le fac placere si pentru care au abilitati, vocatii si pentru care pot dobandi usor competente. Iar reforma economica va urmari in special egalizarea intre macrosistemele economice de tip persoana juridica si microsistemele de tip persoana fizica, pentru a le armoniza cererile cu ofertele si dorintele cu posibilitatile, respectiv resursele disponibile, astfel incat ambele sisteme sa fie la fel de favorizate in activitate si relatii. Astfel, se pot redefini termenii modului de productie general si se poate introduce notiunea si ideea de microsistem economic pentru persoana fizica sau familia ei.
Din motivele aratate anterior, relatiile de productie, dintotdeauna si pana astazi inclusiv, nu constituiau coordonarea cererii cu oferta, ci asuprirea producatorului, a bazei societatii, de catre conducator, reprezentantul suprastructurii, care il determina prin forta fizica sau presiune morala sa produca ceea ce era necesar nu tuturor, ci in special si de multe ori exclusiv celor care detineau puterea si asigurau conservatorismul relatiilor pana la explozia sociala care le schimbau. Existenta suprastructurii conducatoare este si astazi o certitudine si a fost o realitate intotdeauna in istoria cunoscuta, si de aceea reformele trebuie sa transforme conducerea in coordonare si dirijismul in supraveghere, respectiv in ajutorare la nevoie, pentru a permite afirmarea fluiditatii actiunii naturale si descentralizate a componentelor societatii si a structurilor economice independente, dar interdependente totodata.
Noul tip de oranduire sociala postreformista, care se poate prevedea pentru un viitor relativ apropiat, este una tranzitionala, de la materialismul actual la comunismul viitorului, pentru a permite eliminarea lenta si nonviolenta a materialismului de tip animal, mostenit prin evolutie, la comunismul de un tip ideal, existent deocamdata doar in interiorul unor organisme vii. Trecerea progresiva de la materialism la comunism se poate face doar prin vointa si cu controlul umanitatii, prin ceea ce eu am definit anterior, intr-o lucrare mai ampla, ca fiind apocalipsa de catifea, in caz contrar trecerea facandu-se violent, ca intotdeauna, prin acumularea de tensiuni sociale care vor declansa, intr-un final, violenta apocalipsa biblica.
Un alt concept al teoriei marxiste, conform caruia daca vom schimba societatea se va schimba si omul este valabil, dar exclusiv pentru partea din populatie manipulabila in orice conditii si de catre oricine, adica pentru masa de manevra, formata din cetatenii care pot fi impinsi intr-o directie sau alta dupa cum sufla vantul schimbarilor de catre cei care ajung, intamplator sau conjunctural, la conducerea comunitatilor. Asta in timp ce ceilati cetateni, rationalii nemanipulabili, creatorii adica, schimba sistemele vechi cu altele noi nu prin violenta, ci prin comunicare, exprimand idei si conceptii,  argumentandu-le si popularizandu-le, astfel ca atunci cand se produce explozia schimbarii sa existe si baza filozofica a noului sistem si respectiv tinta de atins in viitorul apropiat.
Intr-o societate non-materialista productia nu are nici o relevanta, deoarece fiecare produce atat cat poate si in ce domeniu doreste, fara a fi interesat de realizarea de productii mari si castiguri materiale de pe urma acestora, consumul fiind de asemenea dictat doar de necesitatile vitale si de confort ale comunitatii. Neexistand o productie de dragul castigului, dispare si necesitatea promovarii ei sau necesitatea comercializarii de orice fel, punandu-se accent nu pe cantitate, cat pe calitate si fiabilitate. Trebuie insa sa existe un sistem de repartizare si de corelare a ofertei cu cererea, si acest sistem va indeplini rolul sistemului nervos al oricarui organism, gandirea si comunicarea fiind factorii coagulatori care vor transforma societatea si comunitatea umana intr-un organism planetar, in care cei dotati cu gandire vor gandi, cei dotati cu aptitudini de comunicare vor comunica, cei dotati pentru executie vor executa si cei dotati pentru creatie vor crea, gandirea avand si rolul de planificare a existentei in functie de necesitati, intocmai cum in orice organism celulele actioneaza in functie de necesitatile organismului. In final, noul tip de existenta a umanitatii va subordona fiinta in folosul colectivitatii, materialismul si individualismul asociat acestuia disparand ca si conceptie, filozofie si necesitate, dar subordonarea nu va mai fi in detrimentul fiintei subordonate, ca pana acum, ci in avantajul ei, societatea-organism asigurand fiecarei componente tot ce are nevoie pentru o existenta fericita.
Conceptia filozofica a comunismului autentic pleaca de la premisa ca cele trei componente care definesc existenta omului – natura umana, conditia umana si sensul existentei – trebuie sa fie superioare fata de cele ale animalului. Adica, daca natura umana poate fi determinata genetic si poate fi controlata prin vointa umana, ea poate fi altfel decat natura animala, dar un altfel superior, care poate duce la progres controlat si nonviolent. Daca si conditia umana este in permanenta evolutie pozitiva, oferind omului de la zi la zi tot mai multe facilitati si oportunitati in favoarea lui, oportunitati care ii usureaza munca si creatia, viata si existenta, oferindu-i tot mai multe satisfactii care sa inlocuiasca satisfacerile, ea va fi altfel decat conditia animala, care cere doar satisfaceri de dorinte si necesitati biologice, calitatea vietii fiind o necunoscuta in regnul animal si in orice caz ignorata. Iar daca sensul existentei omului va fi altul decat cel animal, adica se va tinde catre un sens al existentei umanitatii in viitor si nu al fiintei in prezent, atunci se va putea remarca progresul evolutiv si calitatea spirituala a celui care il adopta fata de cel dinaintea sa.
Societatile sunt formate, conform adeptilor lui Marx si Engels, din baza si suprastructura, adica din exploatati si exploatatori, iar cele doua clase se razboiesc reciproc si permanent pentru privilegii, exact ca si in lumea animala. In viitorul preconizat insa, baza si suprastructura specifice materialismului - prin baza intelegandu-se producatorii de valori materiale si prin suprastructura consumatorii acestora - vor fi constituite din executanti si coordonatori, egali in drepturi si obligatii in raport cu comunitatea, adica toti avand rolul de a fi de folos comunitatii si lor insisi fara nici o alta sarcina decat de a face ce le place si ce pot. Pentru ca de fapt nu lupta intre clasele sociale a caracterizat trecutul umanitatii, cum sustin marxistii, ci lupta intre cei care au reusit sa acumuleze resurse si putere si se asociau la rele, pentru ca voiau sa le pastreze pentru ei in detrimentul celorlalti, lupta purtata cu cei care inca nu au reusit, dar voiau sa reuseasca, asociindu-se si ei uneori pentru a reusi prin aplicarea legilor junglei, a dictatului celui mai tare. Materialismul de tip animalic era astfel exprimat in fapte, ca si egoismul si egocentrismul mostenite prin evolutie de la predecesorii necuvantatori, acestea fiind accentuate de lipsa informatiilor, care au facut ca o analiza de ansamblu a comunitatilor, societatilor, comportamentului uman si animal sa nu fie posibila, iar viziunile asupra realitatilor de tot felul sa fie foarte inguste, limitate la apropiati.
In concluzie, doar de aici incolo se poate incheia preistoria filozofiei – materialismul – prin acceptarea de bunavoie de catre comunitati a schimbarilor in pasi mici, a evolutiei continue, a progresului constant si a dinamicii societatii si moralei, desfiintand conservatorismul, acest balon artificial menit a acumula presiuni sociale si nemultumiri care explodeaza periodic si afecteaza dezvoltarea comunitatilor atat prin pierderea de vieti cat si prin pierderi materiale, franand evolutia pentru o vreme. Si doar de aici incolo se poate declansa istoria umanitatii adevarate, care sa o inlocuiasca pe cea contrafacuta – care are chip uman si comportament animal – aceasta fiind calea care va duce catre un comunism autentic, si nu doar totalitarism mascat sub forma de comunism contrafacut, cum a fost cel anterior.


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

2 comentarii pentru UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista

Adauga comentariul tau
  • felicitări pentru analiza complexă şi lecţia pertinentă
    postat de babutavesela la data de 22.10.2012, 02:37
    Am cunoscut un naiv care târziu şi-a dat seama că marxismul nu avea nimic în comun cu comunismul. dar părerea mea nu se modifică: dacă vor exista numai doi, DOAR DOI oameni pe pământ unul va vi stăpân şi unul sclav. Principiul barbar "Ce este al meu este al meu şi ce este al tău este tot al meu " va dăinui. trebuie să ne adaptăm

  • Si totusi ...
    postat de FGH la data de 23.10.2012, 20:24
    Apocalipsa lui Ioan spune altceva, si anume ca "dupa", singurul stapan va fi Dumnezeu, iar oamenii vor fi egali intre ei si buni, buuni, buuuni ...
    Eu cred in profetia lui, pentru ca e logica si seamana cu ceva natural si destul de incercat ca si perenitate - organismul viu.
    Deci, daca la un moment dat vor ramane doar doi oameni pe pamant, dar sa fie oameni autentici si nu contrafacuti, vor fi parteneri si nu subordonati.
    Pana acel principiu de care amintiti mai sus va dainui, oamenii vor fi o minoritate, ca si astazi.
    Nu sa ne adaptam lor trebuie deci, ci sa continuam sa ne afirmam ca si oameni, nu ca si urmasi ai primatelor.
    Este o parere personala, desigur, nu o impun nimanui, dar mi-o exprim ori de cate ori am ocazia.



Spune-ti parerea despre UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR