LA JUDECATA DE APOI

Un muritor cucernic, ce-ntreaga lui viata

S-a inchinat la moaste, la cruci si la Cristos,

Si si-a donat averea bisericii din fata,

Sa fie bun exemplu de mare credincios,

Ajuns la Ceruri, crede ca toate-s ale sale,

Si ca la dreapta Celui ce lumea a zidit

E locu-i, ca rasplata la lungile-osanale

Ce-a inaltat la ceruri, dar si ca l-a platit.

In fata luminata a bunului Parinte

Se-nchina, dupa tipic, facandu-si larg o cruce.

Acela se incrunta: - Ce faci, om fara minte,

Te-nchini aici la idoli ? Ca-ti dau… de nu poti duce !

-  O, iarta-ma Tu, Doamne, dar eu credeam ca-i bine …

Ca doar de prin pruncie asa m-au invatat

Si mama, si la scoala, si popa - o multime -

Ca tot ce-i sfant de cruce ar fi cumva legat.

-  De cruce ? Ce e crucea ? Nu-i stalpul de tortura

Ce ura omeneasca de mult l-a inventat ?

Si tu te-nchini torturii ? Ai aderat la ura ?

De poruncile mele inca nu ai aflat ?

-  Ba da, le stiu pe toate, la scoala-am invatat,

Sunt zece ! Si indata le spune pe de rost.

-  Si-n plus am facut danii bisericii din sat,

Si doar prin tinerete poate n-am tinut post.

-  Si-atunci de ce ai inca alti Dumnezei ca mine,

Daca porunca-ntaia iti spune sa nu ai ?

De ce te-ai inchinat la sfinti sau la … oricine,

Daca porunca doua o stiai ?

De ce m-ai ponegrit, zicand ca i-am facut

Un prunc din flori Mariei, in Iudeea,

Daca sa nu-mi iei numele-n desert

Ti se cerea - si stii - prin cea de-a treia ?

Duminica, in ziua de odihna,

De ce la popa acasa tu munceai ?

Daca stateai acasa, pentru tihna.

Porunca patra tu o respectai.

A cincea-ti cere sa-ti respecti parintii,

Iar eu sunt unul din ai tai parinti.

Nu doar ca m-ai inlocuit cu sfintii,

Dar ai si vrut sa ma corupi cu-arginti.

Porunca sasea nu ai incalcat-o

In mod direct, pentru ca n-ai ucis.

Dar Biblia, de ce ai laudat-o,

Desi stiai despre ce  crime-a scris ?

Nici cinci porunci macar n-ai respectat,

Desi, ai dovedit, le stii pe toate.

De-aceea, nu in foc, ci in rahat

O sa innoti, in veci, pe meritate.