OMULUI SA NE RUGAAAM … !

OMAGIU STIINTEI  SI  SAVANTILOR

Daca esti un om liber, si doresti ca sa te uiti atent in jurul tau,

Poti sa vezi ce minuni, dumnezeiesti, iti stau la dispozitie mereu.

Nu sunt din cele numai povestite, si care nu se pot verifica,

Ci sunt reale, pot fi si pipaite, si oricand vrei le poti utiliza.

De vrei ca sa le stii provenienta, pe Wikipedia te poti si informa,

Si nu magia sau transdescendenta sunt necesare pentru-al accesa.

Ci o alta minune performanta, calculatorul si al sau internet,

Care nu vin de pe lumea cealalta. Sunt inventate, dar nu de vreun profet.

Doar o religie din cele multe, care sunt preaslavite pe pamant,

Si doar un zeu mai sta sa ne asculte, cu rezultate vorbe-nlocuind.

E singura pentru care dorinta si visul completeaza panteonul.

Acea religie este Stiinta, si zeul ei cel mare este Omul.

Nu va-nchinati stiintei, umilinta nu va ajuta sa ajungeti zei.

Puteti sa beneficiati de dansa ori sunteti credinciosi, ori doar atei.

E de ajuns in jur sa va uitati ca sa vedeti minunile-i reale,

Si, daca vreti, puteti s-o comparati cu fanteziile credintei virtuale.

Nu preotii, ci medicii stiintei va vindeca de boli cu-adevarat,

Tenacitatii, nu bunavointei ii datorati tot ce s-a inventat.

Nu rugaciuni fierbinti, ci multa munca va poate ridica la cer,

Ce-i construit, doar, face diferenta intre ce e peren sau efemer.

Daca mai credeti ca nimic in lume nu se intampla fara Dumnezeu,

E foarte bine, dar priviti anume in cine se reflecta harul sau.

El nu e-n cei ce doar va cer de toate, caci ei nimic nu ar avea de dat,

Ci este doar in cei ce inventeaza o viata mai usor de suportat.

Din incantatii, rugi si umilinte nu s-a nascut nici un calculator,

Din acatiste, danii si dorinte nu a-nviat inca vreun muritor.

Resuscitarea, ca si vindecarea, nu preotii le fac, langa altar,

Cat despre zbor, masini, comunicatii, sa recunoastem ca nici n-au habar.

Televizorul, ca si frigiderul, nu din icoane sfinte au iesit,

Nici avionul sau elicopterul din cerurile lor nu au venit.

Centrala termica si aragazul nu sunt minuni create de profeti,

Masina, trenul, roata sau macazul nu-s psalmi sau ode scrise de poeti..

Stiinta-i singura divinitate care se poate dovedi ca este,

Minunile pe care ea le scoate le folositi, nu sunt doar o poveste.

Iar pamantenii ce slujesc stiinta sunt singurii dotati cu har,

El, omul de stiinta, e vointa celui ce i l-a dat cu-ncredere in dar.

Oglinda fermecata din poveste doar el putea sa v-o aduca-n fata,

Si prin puterea ei vedeti ce este din orice colt de lume sau de viata.

Ca gandul vorbele daca va zboara si de puteti vorbi cat de departe,

E pentru ca un basm de-odinioara cercetatorii l-au extras din carte.

Nu preotii, prin a lor rugaciune, ni le-au adus in viata, negresit,

Ei, din pacate, stiu doar sa consume din ceea ce ateii-au construit.

Ce n-au facut in doua mii de ani - nu vor mai face-n doua mii de clipe,

Si de aceea nu mai dam doi bani pe vorbele lor goale, stereotipe.

Pamantul nostru n-a vrut nicidecum ca sa ramana imobil sub soare,

Oricat ei l-au rugat pe Dumnezeu, ca sa-i sustina in vreo acuzare.

Martirii arsi pe rug de vii fiindca-au dorit sa spuna adevarul

Nu pot sa nu te faca sa nu fii oripilat de cat de crud e clerul.

.

Nici pasarea de fier, ce zboara pe cerul basmelor, cu un voinic,

Nu a venit ca din neant, in doara, adusa-n dar de vreun arhimandrit.

Carul de foc, sau calul cu jeratic, care ca vantul si ca gandul zboara,

A devenit ceva foarte pragmatic - si omul l-a creat, cu mintea goala.

De tunete si trasnete vuieste pamantul cateodata in vreun loc,

Dar nu e Dumnezeu cel ce trasneste, ci omul, manevrand arme de foc.

Balauri grei, implatosati, alearga si scuipa foc pe gura si pe nas,

Dar tot de om sunt pusi sa mearga, si nu de-un zeu sau diavol de pripas.

Pe multe zile-n fata iti prevede cum va fi vremea, buna sau mai rea,

Savantul si stiinta lui atee, nu cardinalul si religia.

Iar previziunile pe viitor, oneste, bazate pe statistica si date,

La fel, savantul ti le desluseste, nu un calugar care toaca-si bate.

Chiar si destinul, maine sau poimaine ni-l vor citi si-l vor aprecia,

O simulare computerizata pe gene, cand vor face, cui va vrea.

Si mai ramane sa ne dea si vesnicia, indata ce vor reusi sa o gaseasca,

Dar nu-ntr-o existenta viitoare, ci-n asta, de aicea, pamanteasca.

Acestea-s argumentele cu care sustin ca doar stiinta se arata

Sa poata in direct sa se compare cu lumea Creatorului de alta data.

Si numai omul de stiinta poate, cu harul lui si cu intelepciunea,

Sa-i semene celebrului sau Tata, si sa conduca tara si natiunea.

Pumnul in gura si latul pus pe gat n-au fost actiunea unui om in sine,

Ci-a institutiei, astfel incat e necesara transformarea-n bine

A normelor morale ce-au permis sa minta, sa insele, sa ucida,

Si sa le fie vesnic interzis sa mai educe sau sa mai decida.

Au ars nu numai bibleoteci intregi, ci si bibleotecarii, cu cruzime,

Si-au infranat progresul, scotand legi care sa-i protejeze de multime.

Au vrut sa ne distruga, sistematic, precum potopul biblic in trecut,

Dar au pierdut si, oarecum pragmatic, noua nu ne raman prea multe de facut.

Azi, cand aceste adevaruri sunt cunoscute si documentate,

Avem o datorie, omeneasca - martirilor sa le facem dreptate.

Nu razbunare vrem, ci o fireasca retragere din public pentru ei,

In fata Tatalui sa se smereasca, lasandu-ne pe noi cu noii zei.

De-aceea astazi omagiu stiintei vreau sa aduc, si celor pentru care

Ne datoram raiul recunostintei, fiindca s-au jertfit pe-a ei altare.

Dar n-o pot face cu deplina multumire atata timp cat inca mai profita

De jertfa lor, cu multa nesimtire, a clericismului arhaica elita.