PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2

IN PIATA UNIVERSITATII  -  ianuarie 2012

Azi ne plangem de mai stiu eu ce dureri sau ce pacate

Care ne apasa viata - si strigam de libertate,

Nazuind la mult mai bine si la mult mai multumit

Trai decat acesta care ne-a fost dat de l-am trait.

Nu-s nici eu mai bun ca altii, si eu plang si ma framant,

Aruncand ocheade scurte, pline de dorinti si vise,

Catre cetateni din state fara drepturi interzise,

Care au avut norocul sa se nasca pe pamant.

Dar uitandu-ma alaturi, din greseala, spre acei

Cetateni ce azi repeta ce traiau stramosii mei,

Ma gandesc acum cu jale la saracii strabunici,

Ce mai viata chinuita au avut si ei pe-aici.

Erau vremuri mult mai aspre, mai salbatice, mai crude,

Decat astazi. Cam ca cele care sunt prin Orient,

Pe acolo unde viata ta nu face nici un cent

Pentru cel ce stapaneste cu prieteni si cu rude.

Asa le spuneau prelatii, ca doar fac antrenament

Pentru viata viitoare, vesnica, pe firmament.

Si mai toti trudeau cu frica, aseptand ce-o fi sa fie,

Neputand ca sa refuze vesnicia in robie.

Inca din copilarie slujeau gratis la stapan,

Pregatind amar robia vesnica la alt hapsan.

Asta le era rasplata cand nu mai trageau in jug -

Trasi in teapa, franti pe roata, pusi pe cruce, arsi pe rug.

Si condusi de minti tembele, diavoli reimpielitati

In sutane-ntunecate de-ale lor invesmantati,

Au pornit sa schimbe lumea si s-o faca mult mai rea,

Distrugand opera Celui ce-o crease ieri asa.

Nici nu s-au gandit, saracii, cat de mult pacatuiesc

Nerespectand vrerea sfanta a Parintelui ceresc.

El a pus o randuiala sfanta-n tot ce-a construit,

Si-au venit impielitatii si au ars si-au pangarit.

Asa si-au irosit viata mosii si stramosii mei,

Pacaliti si pusi la cazne de cohorte de misei.

Ei sperau ca asa-i bine, sau nu mai sperau nimic,

Tot amestecand, cu sange, viata lor, in alambic.

Neavand, ca sa compare, vreun model deosebit,

Cu regret si compasiune-i iert. Saracii, au gresit.

Dar nu-i iert pe cei de astazi, care vad cu ochii lor,

Ori uitandu-se pe strada, ori doar la televizor,

Ca sutana nu le-aduce nici confort, nici bunastare,

Iar onor inventatorii au o altfel de purtare.

Nu biserici frecventeaza, ci doar universitati,

Caci acolo le da harul Cel ce-mparte bunatati.

Ca puteri de zei arhaici nu au popii sau prelatii,

Care doar cersesc intr-una, folosind doar ce fac altii,

Ca har si putere sfanta au doar cei cu intelect,

Care-au inventat de toate, de la scut la Internet.

Cei de azi au ce sa vada, au si unde, au si voie,

Doar sa vrea mai e nevoie. Daca n-o fac, ii priveste.

Cel de Sus inregistreaza, si pe toti ii pedepseste,

Daca strica randuiala Lui, asa, fara nevoie.

Cand ii vezi cum se inchina celui ce ieri ii ruga

Sa renunte toti la idoli si la pietre-a se-nchina,

Si cand vezi cum finanteaza raul si ticalosia,

Sustinand minciuna, ura, lacomia, trandavia,

Cand ii vezi cum crediteaza decaderea sexuala

Din lacasele menite a ascunde acea boala,

Si cum cu nerusinare spun ca El s-ar fi-ncurcat

Cu-o femeie oarecare, parca-ar fi un necurat,

Nu te miri de loc de raul care bantuie pamantul,

Sustinut de ignorarea Celui astazi ignorat,

Nici de focul care arde vreo biserica-ntr-un sat,

Dupa ce satenii-aceia I-au incalcat iar Cuvantul.

Iar cand mor mai vor ca Tatal sa le mai si rasplateasca

Marsavia de-ai reduce vrerea-n lumea pamanteasca,

Si amar or sa se mire de ce-i mana catre iad,

Cand ei spun ca lucruri bune au facut, si-acuma cad.

Lucruri bune pentru diavol, sigur, ca el i-a-ndemnat

Ca sa schimbe randuiala cu care i-a inzestrat

Creatorul cand pe lume i-a adus, din vrerea lui -

Ca doar diavolul nu face, el doar strica orice-i pui.

Inca nu-i pierduta vremea, inca este timp destul

Pentru cei ce vor de-acuma sa se dea pe calea dreapta,

Sa abandoneze cultul diavolului nesatul

Si sa crediteze numai mintea care e desteapta.

Sa aleaga libertatea, transformand pamantu-n rai,

Si sa-i puna pe nemernici sa munceasca pentru trai.

Daca nu le-a dat destula minte diavolul ce i-a dotat,

Sa suporte consecinte, el, ca el e vinovat.

De aceea va spun voua, daca singuri n-ati vazut,

Ca puterea de-a aduce cerul pana la pamant

Nu o au diavolii - care cer sau iau doar ce-i facut -

Ci aceea ce creeaza, ca si Tatal lor cel sfant.

De aceea, ca sa-ntoarceti fata Tatalui spre voi,

Dati-l focului de diavol, ca acela-i mediul lui,

Si-ascultati de creatorii ce va scapa de nevoi,

Pentru ca ei acceseaza azi puterea Tatalui.

Adunati deci invatatii, doctorii, inventatorii,

Toti cei care pot s-arate ce anume au facut,

Aparati-i de cel negru, infiltrat din Iad, stiut

Ca ar vrea sa readuca dominatia terorii,

Si o sa vedeti cum creste, chiar sub ochii vostri mari,

Pomul vietii si-al stiintei, ca-n gradina Raiului.

Veti lua din el cu sete sau cu foame fructul lui,

Si veti fi si voi atuncea daruiti la fel, cu har.

Si atunci veti intelege de ce azi avem nevoi,

Si necazuri, si durere, si dorinte, si pacate.

Si de ce strigam in piata "jos cu ei" si "libertate",

Pe cand ei nici nu se uita, nici in treacat, catre noi.

Pentru ca sunt niste diavoli, pentru care libertatea

E un termen ce-i irita, lor placandu-le puterea,

Pentru ei, asociata cu placerile si-averea,

Respingand cu-nversunare adevarul si dreptatea.

De aceea faceti roata catre Universitate,

Si le cereti celor tineri, dar si dascalilor lor,

Sa le tina un pic locul, doar vreo doua-trei mandate,

Aratandu-le ca Domnul azi vorbeste prin popor.

Nu e mare grozavie, daca pot niste codosi

Sa conduca tara asta, pot si altii, mai cu minte.

Cand poporul nou pofteste, nou sa-i fie inainte,

Si sa facem noi reforma prorocita din stramosi.

Voi sunteti acum poporul, si nu hotii dovediti.

Voi le cereti - ei sa faca. Altfel, va fi vai de ei.

Daca ieri si-au dat in petec si au fost niste misei,

Azi sa s-o stearga de acolo, pana inca nu-i trasniti.