Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> T E A P A

T E A P A

postat la data 16.07.2012, ora 19:35
categorie: 100% real

Share | |


Inspirat de transpunerea unor intamplari cotidiene in povestiri amuzante, facuta cu succes de cateva utilizatoare ai acestui spatiu publicistic, succes care a constituit pentru mine o provocare, dar si stimulat de aparitia unui subiect cald pe ordinea de zi - deoarece nu de mult am trecut printr-o aventura neplacuta din care si altii ar avea de tras niste invataminte - am gasit de cuviinta sa incerc si eu marea cu degetul in zona aceasta de exprimare si sa povestesc cele intamplate, chiar daca inca nu au trecut cei 40 de ani - necesari pentru pastrarea unor secrete (mai putin secrete decat altele, care se pastreaza 100 de ani)- de la petrecerea faptelor sau decesul protagonistilor.

Motiv pentru care iata ca ma afisez si eu la sectiunea aceasta cu un text care sper sa foloseasca celor care se vor aventura cu aceeasi partenera, pentru a sti la ce se expun si cam ce risca.

Nu-i voi face public numele, considerand ca nu ar fi tocmai elegant din partea mea sa o fac, dar cine se uita cu atentie la detalii, adica la cum se afiseaza si la cum se exprima, va recunoaste deindata cu cine are de-a face, inca inainte de intalnire sau cel tarziu imediat dupa.

 

Criza varstei de mijloc, sau o aventura neimplinita in sezonul de primavara-vara

 

Criza varstei de mijloc e un moft, ziceam eu pana nu de mult, fiind convins ca aventurile - sau prostiile - consumate de la o anumita varsta - la care cei din jur se asteapta sa fii cat de cat intelept - nu pot fi altceva decat o etalare a lipsei acelei intelepciuni, ceea ce ar confirma ca de fapt nici nu a fost prezenta vreodata cu adevarat, eventualele actiuni intelepte anterioare fiind doar niste copiute ale altora sau niste executari de ordine neintelese, venite dintr-o apropiere inevitabila.

Uite insa ca viata m-a adus in situatia de a simti si eu binefacerile acestui moft, dupa ce m-am lansat, de bunavoie si nesilit de nimeni, intr-o aventura care mi-a confirmat niste adevaruri pe care, teoretic, le stiam de mult, fiind exprimate de vorbe pline de intelepciune din fonoteca batranilor nostri.

Si atunci mai pot eu oare veni cu pilde de intelepciune inaintea cuiva ?

“Orice sfant are un trecut, si orice pacatos poate avea un viitor” – as indrazni sa vin eu cu o scuza generala, scoasa si ea din fonoteca de aur a celor mai vechi si mai tarsiti prin de toate decat mine, ca sa mai pot scoate nasul cat de cat prin lume dupa asta.

"La pomul laudat sa nu te duci cu sacul" - spune o alta vorba din batrani. Si cum o stiam de dinainte nu m-am dus cu sacul, e drept - cu atat mai mult cu cat i-am auzit pe petitori laudandu-l exagerat - dar o traistuta acolo tot mi-am pregatit, sperand la vreo 5-10 procente din promisiuni, suficiente pentru pretentiile si posibilitatile mele, imbatranite si ele. Doar ca saracul pom avea poamele cam  ... toxice, ca sa folosesc expresia preluata dintr-o placuta expunere anterioara de la “Opinii”.

E drept ca, la varsta si experienta mea, ar fi trebuit sa stiu ca a te lansa intr-o aventura din aceasta ocazionala nu e tocmai floare la ureche si implica oarecari riscuri majore, la o adica. Si nu se poate spune ca nu am stiut, nu se poate spune nici ca nu am avut semne prevestitoare a ceea ce ar putea urma, dar am continuat - partial din curiozitate, partial din ambitia de a ma viteji cu reusite de palmares - sa vad ce poate ascunde o relatie ocazionala si pana unde se poate ajunge - fiind vorba de relatia dintre mine, un ins deja trecut prin multe experiente neplacute si ea, o partenera cu pretentii, cunoscuta in societate ca onorabila si avand o imagine exterioara agreabila. “Doar cine risca poate castiga ceva” – imi ziceam, explicandu-mi singur calea aleasa cam impotriva ratiunii.

Aici s-a potrivit de minune zicala cu "afara e vopsit gardul, inauntru-i leopardul". Si s-a mai potrivit manusa si cea conform careia "trebuie sa si poti, nu e suficient doar sa vrei". Pentru ca ...

Dar toate la timpul lor, cum se spune.

Debutul a fost relativ simplu. Ma cam plictiseam pe la inceputul primaverii, singur si nelinistit, dupa ce relatia mea anterioara s-a retras sa-si trateze o depresie trecatoare, lipsindu-mi temporar. Si, la propunerea unui apropiat, am acceptat sa ma delectez cu ceva prospatura o vreme, macar pana in toamna - ziceam eu - pentru ca vremea frumoasa a verii e propice pentru aventuri cu rod bogat, cu noutati provocatoare si cu beneficii de ambele parti.

Fiind vorba de o veche cunostinta - o iubire neimpartasita din tinerete, de care m-au despartit nedreptatile si abuzurile vremilor trecute - am zis ca hai, acum, la batranete, sa mai incerc odata, ca cine stie. Si evident ca am ignorat asa, din superficialitate, ca partenera nu era tocmai onesta inca din constructie, chiar daca nu o arata in public, ceea ce poate ca mi-ar fi cerut ceva mai multa precautie.

Una peste alta, am intrat in aventura ca intr-o aventura, adica plin de speranta, gata de actiune, pregatit de provocari si plin de elan, dispus sa arat ce pot si sa ofer satisfactii in schimbul altor satisfactii, pe deplin onest si foarte hotarat sa o inchei - daca avea sa se incheie - cu fruntea sus. In nici un caz nu banuiam ca doar dupa trei luni aveam sa ma retrag - e drept ca de bunavoie, la fel cum am intrat - dar invins, falit, dezamagit, chiar daca mai bogat cu un bagaj de cunostinte suplimentar, de povestit nepotilor, cand o veni vremea.

 

Aventura la concret.  Partenera de ocazie si surprizele ei

 

Acum, dupa ce am facut prezentarea, sa va relatez si faptele, asa cum au stat ele.

Vechea cunostinta si iubire neimpartasita din tinerete este sfera serviciilor, o ramura a comertului, in care aveam acum vreo treizeci de ani in intentie sa ma lansez - dar am fost refuzat de autoritati, care pe vremea aceea conditionau orice de mofturile lor. Obicei inca mostenit partial si de autoritatile contemporane, dar acesta este un alt subiect de discutie.

Relatia stabila, retrasa temporar, este meseria mea de care m-am despartit o vreme, fiind in somaj, situatie in care m-am lafait pana la autorizare.

Iar relatia de ocazie pe care am initiat-o este o relatie de munca - doar ce credeati ? - oarecum fireasca, relatia angajat-angajator, considerata ca fiind o aventura doar prin evadarea din cotidianul meseriei mele pentru accesarea unei meserii noi, chiar daca nu si inedite, cea de vanzator de servicii pentru un prestator. Si pe care am ratat-o, pana la urma, asa cum v-am povestit pe scurt, anterior.

Eram intr-o pauza de activitate deci, dupa ce mi s-a desfiintat postul anterior, in care activasem in jur de treizeci de ani, si pentru a continua practicarea profesiei de baza aveam nevoie de o autorizare care sa-mi certifice abilitatile si competenta. Tocmai ratasem examenul din sesiunea de toamna-iarna la mustata, afland de el cam tarziu si nemaiavand timp sa ma inscriu cu respectarea procedurilor cerute. Asa ca am intrat intr-o perioada de chiul, fiind in somaj, pe banii statului, pana la editia de primavara-vara a examenului, examen care se tine de doua ori pe an.

M-am delectat si eu cu un pic de inactivitate dupa destul de multi ani in care nu mi-am luat nici macar concediul de odihna, pentru ca nu avea cine ma inlocui, dar m-am plictisit relativ repede si, cand un apropiat mi-a propus sa ma fac agent comercial - activitate care cere multa energie, respectiv abilitati de comunicare, dar in care se spune ca se si poate castiga peste medie - am acceptat iute, eu avand peste 30 de ani de munca de teren si vreo 20 de relatii cu tertii, sanatate buna si conditie fizica satisfacatoare pentru anii mei, rezistenta la stres si fiind obisnuit cu un regim oarecum spartan, facand fata necesitatii de a manca si bea apa din mers, cate putin si in rate.

M-a atras si un oarecare spirit de aventura intr-o lume noua pentru mine - desi nu chiar necunoscuta intrutotul - cea a satului banatean. Eram stimulat si de perioada de refacere de vreo sase luni de stat acasa degeaba, si am decis ca nu ar fi rau de loc sa ma fac vanzator de servicii pe teren - adica din poarta-n poarta, pe intelesul tuturor - vreun an-doi sau chiar mai multi, dupa cat voi face fata. Cine stie - ziceam eu - poate imi schimb profesia, sau, dupa ce ma remarc in bransa, cumulez experienta noua cu cea veche si iese ceva bun din asta ...

Planuri si vise, dar animate de dorinta de a realiza ceva nou, aducator de beneficii si satisfactii de ambele parti. Aveam in fata oferta lor - munca pe branci, front de lucru deschis, plata dupa realizari - si posibilitatile mele de a ma afirma in domeniu si de a face fata provocarilor, si imi spuneam ca de aici  nu poate iesi decat ceva de la excelent in sus pentru ambele parti. Asta era teoria aplicatiei.

Chiar daca stiam din experienta vietii ca intre teorie si practica poate exista o diferenta, nu banuiam atunci ca acea caracteristica a comertului, universal valabila de la aparitia negustorilor, care este inselarea clientului prin supralicitarea fara jena a unor avantaje, va fi folosita si impotriva mea, ca angajat. De aceea sustineam, in prezentare, ca aici s-a adeverit ca "afara e vopsit gardul, inauntru-i leopardul". Pentru ca teapa dinauntru a venit, din interior, din sistem, de unde ma asteptam sa fiu sustinut in demersurile mele si eventual instigat la a insela clientii - desi eu ca si client nu m-am simtit niciodata inselat de prestatorul in cauza, despre care aveam anterior o impresie excelenta.

Daca cineva m-ar fi avertizat, in nici un caz nu as fi crezut ca o companie de valoarea acesteia ar face asa ceva cu angajatii proprii, stiut fiind ca un agent comercial care vinde serviciul pe teren aduce cu atat mai multe beneficii angajatorului cu cat castiga si el mai mult, atata timp cat e platit in functie de realizari, iar stoparea activitatii acestuia sau impiedicarea ei inseamna in egala masura si stoparea sau impiedicarea obtinerii de beneficii materiale pentru angajator.

Si spuneam, tot in prezentare, ca "trebuie sa si poti, nu e suficient doar sa vrei", pentru ca, desi eu am vrut sa muncesc si sa castig, si am investit atat energie, devotament, fidelitate, bunavointa, cat si resurse materiale proprii in asta, pana la urma nu am avut putinta sa o fac, fiind stopat din interiorul firmei. Altfel spus, 50 la suta din problema a fost rezolvata, pentru ca eu am vrut, dar restul de 50 la suta a ramas in suspans, pentru ca nu a vrut si partenera.

Revenind la inceput, iata deci ca am renuntat, de bunavoie, la viata tihnita si fericita de somer la stat, desi mai aveam dreptul la inca vreo sase luni de odihna platite, dupa care am trecut peste - oarecum uimit, cand l-am auzit - avertismentul angajatorului - "dar stiti ca daca va facem angajarea va pierdeti ajutorul de somaj ?" – eu replicand ca doar am venit sa muncesc si voi avea venituri din munca. Dupa care am facut si niste investitii din banii mei, cand am aflat ca firma nu are logistica necesara desfasurarii activitatii, punand asta pe seama crizei, si am asteptat demararea activitatii.

Nici pe departe nu puteam banui ca avertismentul-intrebare era cat se poate de sugestiv, din moment ce prima instruire a viitorilor novici in arta vandutului la domiciliul clientului includea prezentarea statelor de plata a unor agenti care castigasera zeci de mii de lei noi lunar. Desi un beculet de semnalizare mi s-a aprins dupa acel avertisment si am ramas cumva atent la ce va urma, totusi nu am fost capabil sa anticipez evenimente pe care logica mea nu le gasea nicaieri, nici in teoria si nici in practica de pana acum a activitatii economice cunoscute.

Si pentru ca am amintit aici de instruire, mi s-a parut de-a dreptul ciudat ca ni s-a cerut sa invatam – si am fost testati din asta – o oferta expirata, iar cand am intrebat de ce, am fost repezit, seful fiind cam suparat ca ... aflasem. Asa ca am devenit circumspect si atent la orice detalii, evitand sa mai intreb si straduindu-ma sa imi iau informatiile din “mediu”. Inca nu stiam de unde le au ceilalti, dar ceva mai incolo am aflat ca erau conectati, prin apropiati sau foarte apropiati, la sistem. Asta m-a facut sa cred ca se dorea eliminarea celor “neconectati” printr-un fel de concurenta neloiala. Evident ca nu inteleg de ce ne-au angajat daca nu corespundeam criteriilor, dar nu este singurul lucru pe care nu il inteleg si voi concentra toate nelamuririle mai jos.

Asa ca, iata cum ma trezesc astazi cu o experienta de viata si activitate noua, necunoscuta anterior, care confirma o alta vorba din batrani - "omul cat traieste tot invata" ...

Aventura a inceput cu prima surpriza neplacuta. Desi eram considerat incepator in meserie, fiind angajat doar de proba, am fost trimis intr-o piata urbana, in care aveau o saturatie de circa 95 la suta, iar dupa o luna de urcat in forta cate 30 de scari de bloc pe zi nu am reusit sa imi scot nici macar cheltuiala facuta cu abonamentul general de transport in comun, fara a mai pune la socoteala perechea de adidasi terminati. Astazi, judecand la rece situatia, consider ca a fost doar o rautate gratuita, un mod de a se distra al unui manager mititel cu porniri sadice, caruia ii place sa se distreze cand vede ca altii se chinuie degeaba. Asta pentru ca el stia foarte bine ca in oras singurii care mai gasesc clienti sunt cei care desfasoara in paralel activitati in sfera imobiliara, avand acces direct la cei care se fluctueaza prin schimbarea domiciliului. Eu inca nu stiam la vremea aceea, am aflat mai tarziu din investigatii proprii.

Am trecut peste asta, crezand, la timpul acela, ca o fi fost vreun test de competenta sau fidelitate, o actiune de antrenament sau cine stie ce altceva, desi normal ar fi fost sa fiu avertizat despre asta. Ma gandeam ca gata, uite ca vine luna urmatoare, in care voi avea acces la piata libera si oarecum goala din zona rurala, unde ma voi putea desfasura si voi recupera totul.

Si asa a fost, dar ... si de data aceasta doar 50 la suta, adica pentru ca eu am vrut. Dar cum "nu ajunge sa vrei, ci trebuie sa si poti" ... ajungi la vorba din batrani ... si stai.

O prima nemultumire, care mi-a sporit inca putin vigilenta stimulata de semnalizatorul aprins de la inceput, a fost ca nu mi-au dat si mie o copie dupa actele pe care le-am semnat la firma – contract de munca, angajament de confidentialitate, fisa postului, anexe la contract – desi corect si legal ar fi fost sa o faca, si s-a motivat initial ca dureaza ceva pana cand trimit actele la Bucuresti sa fie prelucrate si inregistrate si apoi sa le returneze la punctul de lucru local, unde urmau din nou a fi prelucrate si inregistrate. Am acceptat, apoi am vazut ca timpul trece si nu ni se mai dau, dupa care am inceput sa banuiesc o incercare de a ascunde ceva.

Nemultumirea a sporit atunci cand mi s-a cerut o copie dupa contractul de munca pentru a o depune la evidenta somerilor. Ajutorul de somaj imi fusese suspendat si nu anulat, din cauza ca am fost angajat de proba, pentru doua luni, si nu definitiv, deci aveau nevoie de un act oficial care sa confirme acea situatie. Iar seful meu, caruia i-am cerut copia, mi-a spus ca acest act vine de la Bucuresti si nu se elibereaza decat la trei pana la cinci luni de la inregistrarea cererii, si ca el l-a cerut deja celor de la centru. L-am crezut pe cuvant, si cum secretariatul punctului de lucru local habar nu aveam pe unde este, am tot asteptat.

Am aflat unde este ascuns secretariatul abia dupa ce mi-am depus demisia, cand, seful lipsind o saptamana, m-am dus singur, de capul meu, sa vad cand imi pot face lichidarea. Si am aflat cu aceasta ocazie ca, desi fetele de prin birouri par a fi, la primul contact, foarte amabile si saritoare, la urmatorul contact tendinta de a te duce cu vorba si a te umple de promisiuni este omniprezenta, si acolo predominand (pr)omisiunile in relatiile cu angajatii. Pentru ca odata cu depunerea demisiei nu au incetat surprizele neplacute.

Urmatoarea surpriza, la fel de neplacuta, a venit o data cu a doua luna, cand trebuia sa incep o activitate in forta pe o piata libera, in mediul rural, si a fost neplacuta pentru ca si aceasta a doua luna a debutat cu o ... pauza, si a trebuit sa treaca inca o luna ca sa inteleg rostul ei. Iar cand l-am inteles, am inceput sa imi caut de lucru in alta parte, dezamagit si totodata dezgustat de o asemenea practica, mai ales ca inca nu castigasem efectiv inca nici un ban, cu toate ca muncisem - cum se spune - mult si fara rost la un angajator fara scrupule, pentru care probabil ca adusesem si o serie de beneficii.

Pauza era "necesara" - zicea barfa celor cu vechime in firma, de pe la colturile salii agentilor de teren - din considerente de corelare. "Noi, agentii de teren" - ziceau ei - "am fost angajati sa muncim cat mai mult si cat mai eficient, fiind platiti dupa realizari, in acord. Dar activitatea noastra din teren este procesata de functionari platiti cu ora, care se considera aglomerati de activitatea noastra. Si cum camasa e mai apropiata de corp decat haina, functionarele fiind mai influente fata de manager decat agentii, managerul ne stopeaza activitatea ori de cate ori ele se cred prea aglomerate, coreland activitatea nu dupa necesitatile firmei si posibilitatile noastre din teren, ci dupa mofturile lor". Am retinut explicatia, m-am mirat de un asa management neproductiv care rezista la o firma privata, iar cand am auzit si supervizorul confirmand ca asa stau lucrurile - plangandu-se ca el nu are nici o putere in a schimba nimic in directia asta - am luat hotararea sa plec unde-oi vedea cu ochii,. ca aici nu mai e de stat, mai ales ca firma nu-i de ... stat.

Desigur ca m-am mirat cum de un asemenea management, chiar daca e doar local, a reusit totusi sa impuna pe piata de profil firma si sa o mentina la un nivel ridicat de penetrare, cu atat mai mult cu cat, din experienta mea, nu aveam nici un repros serios de facut prestatorului de servicii, desi ii sunt client de foarte multi ani. Am banuit ca e vorba doar de o actiune strict interna, care nu afecteaza clientul, dar mai tarziu am inteles ca nu afecteaza clientul existent, cel potential fiind afectat in aceeasi masura cu veniturile prestatorului, care vin ceva mai tarziu si ceva mai putine totusi decat ar permite piata.

O alta actiune manageriala impotriva eficientei muncii agentilor de teren, care a urmat acelei pauze de corelare, a fost adaugarea unor formulare necesar a fi completate pe teren, dupa ce doar cu putin timp inainte se mai adaugasera altele, niste aberatii birocratice pentru care firma nu a asigurat si logistica necesara. De exemplu, s-a cerut agentului sa aduca de la fiecare client cate o copie de buletin fara a cere clientului sa o faca si fara a-i asigura agentului mijloacele necesare, scopul probabil al solicitarii fiind reducerea numarului de clienti posibil a fi accesati de agent pe ziua de munca.

Agentii s-au orientat si si-au folosit telefoanele proprii cu camera foto, desi ma indoiesc de legalitatea si corectitudinea unor astfel de rezolvari, care mai implica si cheltuieli foarte mari pentru imprimare din partea prestatorului, si atunci manageriatul a cautat alte cai de franare. Indata au venit cu ideea ca sa se completeze o declaratie prin care clientul confirma ca este de acord cu prelucrarea datelor, desi acest lucru este prevazut in contract in mod explicit si e o conditie de incheiere a acestuia.

Urmatoarea idee a fost completarea unei declaratii stufoase de schimbare a domiciliului celui care cere instalarea la o alta adresa - desi acesta nu-si schimba de fapt domiciliul, ci doreste instalarea serviciului pentru parinti, copii sau bunici, pentru persoane aflate in ingrijire sau pentru casele de vacanta - de parca simpla solicitare a serviciului si semnare a contractului cu indicarea adresei de furnizare, prevazuta deja in contract, nu ar fi fost suficienta.

Urmatorul document necesar a fi completat a fost declaratia de cesiune a serviciului intre cel plecat, decedat, aflat in alta parte - de exemplu la serviciu - in momentul vizitei agentului si o alta persoana aflata acasa atunci. Pana de curand, in atatia ani de contractare, nu era necesar, acum a devenit deodata indispensabil.

Toate aceste documente trebuiau completate pe langa contractul propriu-zis si nu faceau altceva decat sa limiteze numarul de contracte posibil a fi incheiat in unitatea de timp si, deci, productivitatea agentului pe teren. Astfel, de la o medie de circa 12 contracte posibil a fi incheiate pe ora inainte de schimbari s-a ajuns la o medie de circa 2 contracte pe ora, fara ca si comisioanele sa creasca in vreun fel.

Urmatoarea piedica pusa in activitate, cu rol de a limita numarul de clienti accesibili pe zi, a fost trimiterea pe teren a agentilor fara harta si indicator de strazi si numere, in sate sau comune necunoscute celor care le vizitau, pentru ca agentul sa se blocheze in descoperirea lor, ceea ce s-a si intamplat, productivitatea scazand din nou. Agentii de teren au pierdut foarte mult timp si energie ca sa redescopere ceea ce angajatorul stia deja dar nu a vrut sa le spuna, si logica este foarte greu de inteles din moment ce fiecare leu castigat de un agent printr-o activitate cat mai eficienta inseamna alti cativa lei in buzunaril angajatorului, care in acest mod si-a sabotat propriile venituri.

Iar despre pierderile de incasari datorate pierderii increderii in prestator si a afectarii imaginii sale in ochii potentialilor clienti dintre locuitorii satelor, care isi formasera o imagine buna despre companie pana cand au fost inselati in asteptarile lor, se poate discuta doar dupa ce se analizeaza procentele de clienti abandonati si nevizitati din cauza lipsei timpului si a hotararii managerilor de a sista actiunile inainte de a fi finalizate, desi mai erau cereri destule la locatie.

O alta sincopa in munca agentilor a fost ca unora dintre ei nu li s-a asigurat transportul, acestia trebuind sa se descurce si sa se deplaseze pe banii lor, fie cu masina personala fie cu trenul, avand de ales intre a sta acasa sau a castiga totusi ceva in ziua respectiva.

La un moment dat li s-a cerut agentilor sa faca si munca de cartografiere a strazilor si numerelor pe o harta, munca evident neplatita, facuta probabil in locul altor angajati, platiti pentru asta, care aveau alte treburi mai urgente - activitate care a redus si ea din eficienta si din posibilitatea de a castiga mai mult a agentului de teren.

Poate nu va vine sa credeti ca toate aceste schimbari negative in activitate au fost facute doar in cele trei luni in care am activat eu, pentru ca de altele, initiate inainte sau dupa, nu am cunostinta. Si nu doar astea, ca inca nu am terminat.

La ultima intrerupere pe care am mai prins-o eu ca angajat, motivul a fost altul decat cele barfite anterior - si anume ca seful direct al agentilor, supervizorul, avea nevoie de cateva zile libere. Si, cum fara Dumnezeu nici soarele nu rasare, desigur ca nici agentii din subordinea sa nu aveau voie sa munceasca si sa-si castige existenta, respectiv sa aduca beneficii angajatorului, asa cum, pe vremuri, odata cu moartea faraonului trebuiau sa moara si servitorii lui.

Totalitarism in forma sa cea mai pura, managementul intern al punctului de lucru timisorean al acestei companii nu poate fi decat cea mai buna exemplificare a ceea ce nu trebuie sa se intample intr-o companie - si inca privata, ca la stat poate mai intelegeam cumva ! - si respectiv a cum nu se face daca vrei sa castigi bani din afacerea pe care o gestionezi.

Iar picatura care a facut sa se reverse paharul nemultumirilor mele, deja plin, si sa ma determine sa imi inaintez demisia a fost cumularea a inca doua rautati.

Prima a fost ca, intr-o zi, ni s-a spus ca ni se va prelucra un instructaj si ni s-a cerut sa semnam pe un tabel tuturor celor prezenti atunci la sediu. Dupa care s-a trecut la altele, tabelul a ramas semnat si nici astazi nu stiu ce data si ce tema s-a trecut pe acel tabel, adica la ce anume m-am angajat ca voi face sau respecta, dar nici ce raspunderi si obligatii mi-am asumat atunci, prin acea semnatura. Am fost fraieriti, altfel spus, cu tupeu si nesimtire, si m-am decis sa imi caut de lucru in alta parte. A doua a fost ca am solicitat o adeverinta de asigurat pentru medicul de familie, pentru ca un membru de familie bolnav avea nevoie de un tratament si momentan nu lucra. Dupa ce am fost amanat de pe o zi pe alta sau peste doua zile timp de o saptamana, spunandu-mi-se ca fetele sunt prea ocupate si nu au timp, pana la urma mi-a fost eliberata in trei minute, dar falsificata, pe ea scriind ca asiguratul nu are persoane in intretinere - desi nimeni nu ma intrebase niciodata daca am sau nu. Si, cum eram deja revoltat de magaria anterioara, cu tabelul semnat si apoi retras, mi-am cerut demisia cu preaviz, ca sa aiba timp sa ma inlocuiasca daca vor – dar din ce stiu eu nu au mai facut-o.

Totusi, revolta a fost interna, adica am pastrat-o pentru mine, iar pentru cei din jur mi-am pastrat calmul si nu am exteriorizat-o, continuandu-mi activitatea ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, nestiind ce patimi pot declansa si la ce pericole ma pot expune daca ma plang pe undeva.

Dar, cum spuneam, “nu e suficient sa vrei, trebuie sa si poti”, pentru ca, imediat ce mi-am inregistrat demisia, discriminarea – sau poate politica companiei fata de cei care o parasesc – si-a aratat coltii. Nu am mai primit de lucru nici pentru oras, nici pentru rural, fara a mi se spune deschis asta. Mai intai ca nu am mai fost repartizat pentru rural, apoi, cand am cerut situatii pentru cateva strazi din oras am fost amanat pentru alta zi, dupa care seful a lipsit si inlocuitorul a motivat ca nu stie sa le acceseze, apoi a venit si seful dupa o saptamana si a zis ca nu mai e cazul, nu mai pune baza pe mine pentru ca mi-am dat demisia. Si uite cum, desi in perioada preavizului ar fi trebuit sa mai muncesc si sa mai aduc beneficii firmei si familiei, in realitate am fost tinut pe tusa, ca sa imi fie de invatatura de minte ...

Nu am idee daca asta e o regula la ei, un obicei prost, un moft sau o rautate in plus. Dar e !

Pacat, pentru ca in felul acesta am pierdut cateva zile foarte bune de umblat pe teren, cu vreme frumoasa, in care puteam aduce clienti noi firmei si putem amandoi castiga bani frumosi din activitate, insa am pierdut si timpul si banii degeaba dintr-un moft, neeconomic si nepragmatic, al unui manager neinstruit sau poate rauvoitor.

Dar odata cu incetarea contractului de munca la companie nu au incetat si surprizele. Am fost chemat sa mi se faca lichidarea mai devreme decat ar fi fost normal, adica vreo doua-trei zile inainte de incetarea contractului dar, desi odata cu lichidarea ar fi trebuit sa mi se inmaneze niste documente care sa o atesteze si pentru terti, am primit doar (pr)omisiuni, ca si la angajare. Desi am cerut din nou o copie a contractului de munca, tot nu mi s-a dat. Si nu mi s-au dat nici banii, sumele care mi se cuveneau din munca depusa in acord in acest rastimp cat am fost angajatul lor. Adica, ce mai, nu mi-au dat nimic dupa incetarea contractului, asa cum nu mi-au dat nimic nici inainte.

Iar asta evident ca mi-a afectat relatiile cu urmatorul angajator, caruia eu ii aratasem ca am lucrat acolo dar nu am fost capabil sa o si demonstrez cu documente, iar el nu mi-a crezut povestea suprarealista si m-a catalogat drept neserios. Dar si cu Casa de asigurari, unde trebuia sa dovedesc stagiul de cotizare, sau cu Casa de pensii, din acelasi motiv. Si cu Fiscul, fata de care datorez sume necunoscute, pentru ca impozitul nu mi-a fost retinut la sursa si nici nu mi s-au comunicat sumele pentru care datorez impozit la stat.

Si uite pana la urma cum, dupa ce am vrut ca sa ajung si eu la ceea ce credeam a fi borcanul cu miere, si am muncit cu consecventa, atat cat mi s-a permis, am constatat ca nu am reusit, dupa trei luni de activitate, sa imi recuperez nici macar ceea ce am pierdut renuntand la ajutorul de somaj, fara a mai pune la socoteala transportul, incaltamintea si hainele uzate, folosirea telefonului personal, a unor accesorii - pixuri, stickboard-uri, folii, geanta, mancare suplimentara, apa minerala, etc.

Iar apropiatul care imi propusese sa incerc aventura varstei de mijloc mi-a facut, la final, dupa ce am analizat impreuna activitatea depusa si "castigul" generat de aceasta, o caracterizare succinta a angajatorului. "Se pare ca toti cei din comert si servicii isi fura clientii ca sa aiba ce da angajatilor, dar astia fac exceptie si isi fura angajatii ca sa aiba ce da clientilor".

Si cred ca nu a gresit, cel putin in esenta observatiei.

Dar, pentru a fi corect si cinstit pana la capat, trebuie sa readuc aminte cititorului ca am afirmat ca eu personal, cu compania respectiva, ca prestator de servicii de televiziune prin cablu, internet si telefonie nu am nimic, pentru ca sunt abonat la aceasta de foarte multi ani si in general nu am avut de reprosat nimic deosebit serviciilor oferite sau tarifelor practicate, ba chiar din contra, am fost multumit - de unde trag concluzia ca managementul general si politica firmei sunt corecte, cel putin fata de client si cel putin pana acum. Si nici acum, dupa teapa luata, nu am in intentie sa imi schimb furnizorul, pe care il consider onest fata de mine ca si client si cu un raport calitate-pret onorabil, si asta chiar daca, in ultima vreme, atat din observatiile personale cat si din nemultumirile exprimate de clientii cu care am venit in contact am observat o oarecare lancezeala in onorarea interventiilor la incidente tehnice si o oarecare scadere a calitatii acetstora, care poate fi un semn al virusarii extinse sau al plecarii valorilor si din alte compartimente.

Acest aspect, imaginea formata dinainte asupra furnizorului, increderea in companie ca e serioasa si competitiva, a si constituit in fond atractia, motivatia pentru care am acceptat aventura de a ma angaja acolo ca si agent comercial, considerand ca firma e serioasa si de incredere, avand o imagine generoasa si un credit onorabil pentru clienti. Si cel care mi-a recomandat-o a gandit si a facut la fel, dar a si patit-o la fel ca mine, in final asumandu-si esecul si orientandu-se si el catre un alt angajator. Doar ca, dupa ce am patruns in interiorul sistemului si l-am inteles cat de cat, am constatat ca managementul local intern este groaznic - cel putin pentru angajat, desi eu am convingerea ca si pentru angajator - adica varza, cum se zice, ajungand pe mana unor amatori care isi exploateaza angajatii direct productivi intr-un mod haotic, fara menajamente, la umbra unor interese obscure, umilindu-i si desconsiderandu-i, motiv pentru care valorile emigreaza, veniturile de la potentialii clienti vin mult prea lent fata de posibilitati, motivarea pentru munca a angajatilor scade de la zi la zi si in final firma pierde foarte mult, la fel de mult ca si angajatii tepuiti si potentialii clienti neserviti, daca tinem cont ca, pentru fiecare ban castigat de un agent de teren din munca sa, agentul comercial aduce alti bani angajatorului, iar reducerea activitatii sale inseamna automat si reducerea veniturilor companiei.

Iar conditiile existente implica un potential foarte mare, determinat in special de o dorinta ridicata in randul populatiei satelor de a deveni client al distribuitorului, dar si de dorinta de a munci pentru un castig generos a agentului comercial, singurul oponent al acestei intaniri intre cerere si oferta fiind,  culmea, chiar managementul local al prestatorului, care franeaza activitatea in mod artificial. Si o face, dupa parerea mea, in mod nejustificat economic, poate din lene, poate din incompetenta de a asigura o procesare actualizata dupa realizarile din teren , sau - doamne-fereste ! - poate fiind chiar platit pentru asta de concurenta afectata de expansiune.

La angajare, spuneam ca, pentru a ne convinge de posibilitatile de castig, ni s-au aratat statele de plata - desi in principiu sunt secrete - ale unor angajati care au castigat sume de mii de euro lunar, spunandu-ni-se ca si noi putem accede la astfel de castiguri. Si, desi le-am considerat oarecum nerealiste si poate depasite, peste destul de putina vreme am constatat ca in realitate asa e, sunt persoane care fac mii de euro lunar din acesta activitate, dar acestia sunt favorizatii, cei care smantanesc laptele cand se deschide sezonul, in perioada in care fraierii sunt stopati la sursa si amenintati ca, daca se duc la produs vor fi dati afara. Adica, exista persoane care au prioritate la demararea actiunii de contractare in anumite sate si carora li se asigura logistica necesara ca in fiecare zi sa incheie cateva sute de contracte, inainte ca agentii de teren sa acceada acolo. Ca nu se si inregistreaza in timp real actiunea acestora, iar agentul de teren trebuie sa mai bata o data la poarta clientului deja contactat, pierzand timp si bani, dar si alti clienti la care nu mai ajunge din lipsa de timp, asta e o alta poveste, care il afecteaza doar pe el si veniturile lui, eventual si pe potentialul client la care nu mai ajunge pierzand vremea cu batutul la porti inchise si nesemnalizate ca atare de catre managementul care trebuia sa le mentioneze, dar nu a avut chef sa o faca.

Spuneam mai devreme ca, desi le-am considerat exceptii ale unei perioade incipiente, aveam totusi o speranta de a castiga, prin efortul personal, 5-10 procente din acestea. Dar ca nu ni se va permite sa castigam, prin stopare artificiala si piedici puse de angajator, nici macar un procent, nu m-as fi gandit, chiar daca stiam, din experienta personala si din ce am invatat prin scoli, ca niciodata comertul - din care face parte si sectorul serviciilor - si conditia de fair-play nu au facut casa buna.

Stiam deci cu ce partenera am de-a face inainte de a ma lansa in aventura, dar la chiar atata nesimtire fata de partenerul din familie care iti aduce beneficii si satisfactii nu ma asteptam, totusi ...

Si, ca sa completeze palmaresul necazurilor facute agentilor, managerii au mai adaugat unul. Nu s-au platit la timp comisioanele, adica plata dupa rezultatul muncii, agentii de teren ajungand sa astepte dupa plata muncii lor de vreo patru ori mai mult decat normal, adica doua luni in loc de doua saptamani, cum ar fi fost firesc. Nu era cazul meu, care la depunerea demisiei nu aveam de incasat decat contravaloarea muncii ultimei luni, pentru ca anterioarele muncisem degeaba, fara plata, cum am aratat, dar ceilalti erau destul de revoltati si suparati din cauza aceasta.

Desi interesul firmei ar fi, teoretic si conform legilor economice, sa scoata castiguri cat mai mari avand cat mai putini angajati, la ei nu e asa, pentru ca se angajeaza personal pe promisiuni frumoase si apoi este pastrat cu aceleasi promisiuni de pe o zi pe alta, fara nici o logica decat cea de a face rau si a trage tepe, in loc sa se foloseasca personalul existent in mod eficient si sa se respecte legea productivitatii, unde o prima conditie este stimularea angajatului in scopul cresterii eficientei iar o a doua este asigurarea celor mai bune conditii de desfasurare a activitatii productive.

Stimulare se face in firma, nu-i vorba, dar negativa, in sensul ca omul este tepuit pana se satura si pleaca, ducand cu el si salba de reprosuri si nemultumiri adunate, de frustrari si invective la adresa partenerei tradatoare, facandu-i astfel publicitate negativa. Managementul este deci si antiproductiv, atata timp cat angajatilor nu li se da de lucru, desi ei abia asteapta, iar atunci cand li se da asta se face superficial si fara logistica asigurata, de parca interesul firmei ar fi sa-si chinuie angajatii si nu sa castige de pe urma lor, iar la urma nu le platesc nici amaratele acelea de comisioane care mai rezulta dupa atatea stopari si piedici..

In zona capitalei de judet, in Timisoara, cei peste 30 de agenti nu pot face mare lucru, oricat s-ar stradui, pentru ca orasul este deja acoperit cu servicii cam 95 la suta, daca luam in calcul pe cei care nici nu se vor abona vreodata din motive obiective. Pentru a respecta insa dorinta sefului ca sa te straduiesti sa faci totusi ceva trebuie insa sa mergi la firma dimineata pentru repartizarea unei zone, trebuie sa mergi pe teren, trebuie sa suni de pe telefonul personal sa dai raportul seara ce ai facut, trebuie sa duci contractul facut a doua zi la sediul firmei si sa-l predai acolo, trebuie sa faci o copie dupa buletinul clientului pe banii tai, trebuie sa cari dupa tine contracte, pliante si anexe, pixul e al tau, stick-boardul e al tau, geanta e a ta, mai trebuie sa si mananci ceva, sa te imbraci si sa faci multi kilometri pe jos cu pantofii tai, iar cand aduni ce ai cheltuit vezi ca e de cateva ori mai consistent fata de ce ai primit pentru munca depusa, daca ai reusit sa faci ceva totusi si nu mergi cu mana goala acasa.

Unde mai pui ca, de cele mai multe ori, dupa ce ai gasit unul sau mai multi clienti, i-ai convins, acestia iti cer ingaduinta sa se consulte cu familia si, a doua zi, cand revii, constati sa si-au incheiat contractul la un punct de lucru al firmei din oras, din care sunt destule. Din acest punct de vedere, consider ca este multa lipsa de fair-play in managementul intern si pentru ca acea persoana de la birou incaseaza comisionul aferent fara a misca un deget, in timp ce agentul de teren a muncit degeaba. Daca postul respectiv de la birou ar fi fost ocupat prin rotatie de agentii de teren sau daca acel comision s-ar fi repartizat agentului de zona, ori daca macar s-ar fi facut un partaj intre ei, cel care a muncit pentru convingerea clientului nu ar fi fost defavorizat.

Daca trimisul pe teren degeaba in oras nu ar fi suficient ca sa pierzi in loc sa castigi ca angajat, mai exista si obiceiul de a se convoca sedinte urgente, facandu-se presiuni si amenintandu-se cu tot felul de sanctiuni ridicole agentii care nu vin sau intarzie. Sedinta tine jumatate de ora cu tot cu prezenta, cearta si repetarea mesajelor, care ar fi putut foarte bine sa fie transmise si prin SMS ori prin mail. Iar la urma constati ca ai venit pana acolo doar ca sa afli ca nu mai ai voie sa muncesti o vreme, pentru ca s-a suspendat contractarea sau seful isi ia liber cateva zile. Iar faptul ca omul acela, somat sa faca prezenta pentru un moft al unui sef cu probleme, a platit transportul si a pierdut timpul fara nici un rost nici nu se ia in considerare, desi angajatorul nu ii ofera in compensare nici contravaloarea si nici macar oportunitati de castig pentru efortul depus anapoda. Nu mai vorbesc de pierderea inregistrata la biroul firmei - utilitati, curatenie, etc.

Desi logistica pentru marea majoritate a agentilor de teren e cvasinula, adica nu au mai nimic oferit de firma care sa le faciliteze efectuarea serviciului, exista totusi cativa agenti favorizati, cum aratam si mai devreme, carora li se asigura toate conditiile pentru a incheia sute de contracte pe zi. Nu stiu cine sunt acestia si nici in ce relatii speciale se afla cu managerii firmei, nu stiu nici daca sunt agenti de teren sau doar niste intermediari prin care firma plateste eventuale taxe de protectie catre interlopi sau partide politice, cert este doar ca au asigurata o activitate extrem de benefica, bine organizata si asigurata logistic. Asta denota faptul ca se poate, ca se stie, ca se vrea daca exista interes, dar si ca exista multa rautate daca se angajeaza in continuare oameni pentru a-i trimite pe teren fara sa aiba sansa de a-si castiga salariul, cand exista si s-au aplicat metode prin care productivitatea s-a dovedit a fi foarte mare si s-ar fi putut continua cu aceiasi oameni si metode pana la final, fara a mai fraieri si chinui pe nimeni.

Iata de ce partenera de aventura, foarte onorabila si apreciata din exterior, s-a dovedit a fi in realitate destul de afectata la interior, ca un pom cu roade dulci, dar populat cu ... viespi.

Care dau teapa !

 

Intrebari si necunoscute, chestiuni neintelese si nelamurite

 

Sunt multe intrebari pe care mi le pun in legatura cu acesta relatie ratata, pe care o analizez, pe cat posibil, la rece, pentru a trage niste invataminte atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - care pot fi eventual interesati de o asemenea meserie.

De exemplu, ma intreb de ce oare o fi angajat firma peste 30 de agenti pe care ii tine pe rand pe tusa, obligandu-i sa stea acasa, cand poate asigura o oarecare infrastructura si logistica doar pentru circa 10-12, si tot pentru atatia poate procesa activitatea in timp real.

Cand angajezi un om si ii dai ca sarcina sa faca bani pentru tine, trebuie sa il motivezi. Daca, insa, in loc sa ii furnizezi toate informatiile care l-ar ajuta sa-si creasca eficienta, tu il trimiti sa si le caute singur in natura, razand de chinul lui, te condamni singur la saracie, taindu-ti craca de sub picioare - economic vorbind. Pierzand timpul si consumandu-si resursele pentru a redescoperi ceva deja cunoscut de tine dar tinut secret din rautate sau prostie, agentul nu iti va aduce volumul de incasari scontat, ci unul mult mai redus, si daca o faci doar pentru placerea de a-l critica ca e slab si ineficient te priveste, dar odata cu el pierzi si tu. Daca el pierde din rautatea ta, tu ca angajator pierzi din propria prostie. Iar cel ce face asta, daca nu e prost, e ticalos si, in egala masura, nesimtit.

Ma intreb si de ce nu o fi angajat niste procesatori suplimentari, daca intr-adevar asta stopeaza activitatea, daca exista front de lucru si potential al clientilor atat de mare, preferand sa-i exaspereze atat pe acei clienti care inca nu s-au abonat desi abia asteaptau sa o faca, dar si pe aceia deja abonati si totusi inca neconectati, care asteapta furnizorul sa le dea servicii pentru ca ei sa-si plateasca contravaloarea acestora, pe cand el o lungeste, o lungeste, o lungeste ... de parca ar avea de platit si nu de incasat de pe urma acestora.

Ma mai intreb si de ce plateste servicii medicale pentru examinarea a de doua sau chiar de trei ori mai multi cetateni, viitori angajati, sporindu-si artificial costurile cu personalul in vreme de criza, cand real are nevoie doar de o parte din acestia.

Si ma intreb si de ce renunta asa de usor la cei deja formati si cu o oarecare experienta, in care au investit deja resurse, preferand sa angajeze altii in loc sa-i plateasca si sa-i lase sa munceasca pe aceia, cand metoda este consumatoare de resurse fara efect economic si e ilogica.

Ma intreb si de ce instruieste - asa superficial cum o face - si permite accesul la anumite date interne la atatia oameni de care stie precis ca vor pleca dupa scurt timp - din cauza conditiilor oferite intern - cand exista riscul potential ca acestia sa le foloseasca in serviciul concurentei.

Ma mai intreb si de ce prefera sa piarda cei mai buni angajati - pentru ca cei slabi evident ca nu migreaza, poate ca nici nu inteleg macar ce se intampla - cand visul oricarui angajator - cel putin in teorie - este sa-si fidelizeze angajatii si sa ii motiveze pentru a se perfectiona si a realiza productivitati record pentru ei si nu pentru concurenta.

Si ma intreb si de ce oare prefera sa aduca personal din alte judete pentru a contracta serviciile in anumite sate, cu cheltuieli mult mai mari de resurse, in timp ce ei isi tin proprii angajati acasa si nu ii lasa sa munceasca, desi acestia abia asteapta, suflandu-le practic painea de la gura fara motiv.

O alta intrebare este de ce oare nu se desfiinteaza posturile de teren din oras, daca se fac mai multe contracte la sediu decat pe teren.

Si ma mai intreb ceva - daca au incercat si au reusit sa incheie sute de contracte pe zi, in mediul rural, cu un singur om, de ce nu au extins tehnologia si nu au aplicat-o si pe mai departe. O productivitate atat de mare era de asteptat sa fie promovata, iar necesarul de agenti neproductivi ar fi fost diminuat chiar si pana la zero, daca se actiona logic.

Sa fie vorba de o actiune de sabotare voita, din interior, de catre unul sau mai multi agenti ai concurentei infiltrati in sistem, sau doar de o mare prostie, multa rautate si o doza uriasa de lipsa de profesionalism ? Greu de raspuns pentru mine si cred ca si mai greu pentru cei care se ocupa - adica pardon, sustin ca se ocupa si sunt platiti degeaba - de managementul activitatii. Cred ca nici nu se poate raspunde, de fapt, real si concret fara o analiza adecvata si obiectiva. Dar cert este ca sabotajul s-a facut, atat in dauna angajatorului, cat si a angajatilor, dar mai ales in dauna clientilor, din acesta actiune neeconomica neavand de castigat decat concurenta si eventual cei care au facut-o posibila.

Nu inteleg nici de ce amana, mai nou, aproape la nesfarsit conectarea la servicii a celor care si-au incheiat contracte – si care ne suna disperati pe noi, agentii de teren – desi ar fi putut ca, de exemplu, odata cu acel agent special care a incheiat sute de contracte zilnic sa fi trimis si o echipa tehnica ce putea rezolva pe loc toate conectarile, ridicand imaginea companiei pe plan local catre ideal. Sau de ce nu au trimis cate o echipa tehnica odata cu agentii de teren, dar nu cu doi-trei agenti cum fac acum, ci cu toti 30, care ar fi rezolvat cate o localitate pe zi si ar fi adus de doua ori mai multi clienti companiei decat s-a reusit prin metoda adoptata, deoarece cetatenii ar fi vazut ca sunt conectati la serviciu pe loc si nu ar mai fi stat de loc pe ganduri, ca acum, cand li se spune ca dureaza o luna pana la conectare dar dureaza poate si doua si oamenii sunt nemultumiti. Iar daca mai adaugau si un agent specializat in firme, care are si masina la dispozitie si ii poate duce si pe ceilalti ... Dar pentru asta trebuie un manager, evident, si nu un amator.

Nu inteleg de loc nici unde si-o fi gasit patronatul asemenea oameni care sa ii administreze afacerile. Daca eu, un om de rand, fara scoala si experienta in economie, servicii si comert, fara atestate de specialitate si diplome, sunt in stare sa inteleg problemele si sa gasesc solutii, faptul ca cei cu atestate nu le gasesc ii definesc si caracterizeaza, dar definesc si caracterizeaza inclusiv pe cei care i-au angajat si ii mentin in functii.

Desigur, stiu si eu ca, dupa afirmatia facuta de sociologul politic Brucan in ‘90, circa 80 % dintre cetatenii nostri sunt poate mai putin receptivi la educatie, sau mai putin pregatiti, cum se mai spune, dar de ce sa fie alesi administratorii unei afaceri chiar din randul acestora, lasand conducerea si decizia pe seama lor, nu inteleg. Acestia puteau fi desemnati ca si informatori, observatori, purtatori de cuvant in ambele sensuri, reprezentanti ai unei parti – patronat sau angajati – dar aministratia si managementul trebuiau atribuite, totusi, unui exponent al celor 20 % apti pentru asa ceva.

Solutii la probleme exista intotdeauna, atat la cele interne cat si la cele de relatii cu clientul, totul este sa pui omul potrivit la locul potrivit si sa existe interes si disponibilitate in rezolvarea problemelor, si nu in complicarea lor, ca sa para managerul mai ... istet.

Cu asemenea management si stil de rezolvare a problemelor, nici nu e de mirare ca se aduna si cresc reclamatiile angajatilor, ale clientilor, agresivitatea concurentei, scazand totodata calitatea serviciilor, imaginea companiei, veniturile ei si ale angajatilor si numarul de clienti.

 

Concluzii si invataminte trase in final

 

Personal, spuneam ca mi-as fi dorit ca relatia aceasta sa fie de durata, sa tina macar pana in toamna, poate vreun an-doi chiar, ba chiar in sinea mea ma gandeam, oarecum visator, si la ceva permanent, la o cariera in servicii la batranete, eventual in combinatie cu ceea ce am facut inainte, eu avand deja anterior o experienta de aproape 30 de ani in defectoscopie pe instalatii electrice. Pentru ca relatia sa dureze, am dat de la mine tot ce am putut, am investit, am dovedit fidelitate si putere de munca, am dovedit dorinta de a produce si de a excela, dar am fost oprit brutal prin dorinta unui manager si iata cum miile de euro sperate au devenit mai intai sute, apoi zeci si apoi un mare nimic in buzunarele mele, golite de zelul cu care m-am lansat in aventura.

Si uite cum poate suficienta unor functionari cu competente limitate, poate coruptia interna dintr-o firma care nici macar nu e de stat, poate incompetenta manageriala sau poate doar nesimtirea unor angajati fac in asa fel incat si clientul potential, si angajatul, si angajatorul sa piarda, singurii care eventual castiga ceva din asta fiind firmele concurente si cei doritori sa-si dovedeasca, lor si apropiatilor din sistem, ca ei sunt Dumnezeii care hotarasc castigul si pierderea pentru toti care depind de ei - patronat, subordonati, clienti.

Asa ca, desi relatiile mele cu furnizorul de servicii sunt bune si, desi am in intentie sa le pastrez si pe mai departe la fel de bune, fiind inca destul de multumit de prestatia facuta si de raportul calitate-pret al serviciilor oferite, celelalte relatii, interne, de tip angajat-angajator, au fost tepuite zdravan de managementul local, neinteresat nici de cresterea veniturilor companiei, nici de legile productivitatii, nici de umanismul relatiilor dintre oameni, ci doar de imaginea de conducatori cu puteri absolute, care incalca cu nonsalanta atat regulile omeniei cat si legile economice, afectand in egala masura clientul potential, angajatul si firma in sine, reducandu-le tuturor posibilitatea de a castiga ceva in mod cinstit din relatia benevol asumata dintre ei.

Pentru mine, aceasta experienta nu a fost apocaliptica. Poate ca experienta, simtirea limitelor si resursele acumulate anterior m-au facut sa supravietuiesc acestei tepe. Dar pentru un debutant sau pentru un amarat care se bazeaza pe castigul de la angajator pentru supravietuirea sa si a familiei sale, teapa aceasta poate insemna sfarsitul. Daca ar lucra la negru, macar ar avea din ce trai, eventual beneficiind si de ajutorul de somaj. Dar asa, lucrand cinstit la un angajator cu ceva renume si imagine, ar putea ajunge ca dupa trei luni de activitate sa fie muritor de foame, pentru ca in loc sa castige ceva ar pierde si resursele pe care le-a mai avut eventual dinainte ca si rezerve, si asta in conditiile in care si-ar face datoria si ar face si ore suplimentare, si-ar folosi logistica personala, ar investi in vederea obtinerii unui randament maxim.

Asta da, teapa !

 

Incheiere

 

Daca cineva interesat doreste sa ridice problema moralitatii aceluia care, iesit dintr-un sistem, se si apuca sa il “toarne” iute celor din jur, ca razbunare sau pentru ca e “paracios” de felul lui, ori daca aduce ca argument vreo clauza de confidentialitate care implica ascunderea realitatii pentru conservarea neregulilor si absolvirea celor implicati, raspunsul meu este deja formulat aici. In fond, eu am fost angajat ca sa muncesc si mi s-a oferit plata dupa cantitate, pe care am considerat-o oportuna si am acceptat-o. Atata timp cat angajatorul nu si-a respectat promisiunea de a-mi asigura de lucru dupa posibilitatile mele, nu mi-a asigurat conditiile necesare desfasurarii activitatii la capacitate, mi-a franat activitatea si respectiv posibilitatea de a castiga dupa cum ne-am inteles initial, adica mi-a pus piedici inn mod artificial si mi-a limitat accesul la munca si la castig din considerente imorale, eu nu mai am obligatii morale fata de el si sunt liber sa atrag atentia si altora asupra a ceea ce ii poate astepta acolo.

Spuneam ca nu voi da nume, si nici nu o voi face. Dar daca dumneavoastra, cei care cititi, fiind localnici din Timisoara sau judetul Timis, ati vazut pe bara informativa a televizorului, pe un post local de televiziune, ca un furnizor de servicii de televiziune, internet si telefonie, foarte apreciat de altfel pe piata, angajeaza personal pentru vanzari - agenti comerciali sau de vanzari, supranumiti "junior sales" -  nu va recomand neaparat sa evitati sa aplicati, ar fi poate nedemn din parta mea. Dar va recomand, la modul foarte serios, sa va ganditi bine inainte de a va hotari ce faceti, pentru ca va veti intalni cu atmosfera si neplacerile prezentate de mine in povestirea de mai sus si, mai ales, veti vedea primul vostru salariu - daca veti avea rabdarea de a-l astepta - abia dupa vreo trei-patru luni de la prima actiune majora, din mediul rural, cele de oras neaducandu-va beneficii, ci doar neplaceri la locul de munca, amenintari din partea sefilor, reprosuri din partea clientilor si investitii personale niciodata recuperabile.

Asa ca, inainte de a aplica la o astfel de activitate, va recomand sa va deschideti bine ochii, sa va verificati rezervele de prin buzunare si sa incercati sa simulati un viitor in astfel de conditii, pentru ca in nici un caz nu va puteti baza pe o supravietuire daca nu aveti resurse serioase, alte joburi, eventual sponsori si respectiv o rabdare de yoghini. Si nici sa nu va inchipuiti ca va veti mai recupera vreodata investitiile pe care vi se sugereaza sa le faceti, iar daca nu le faceti veti munci in conditii infecte, pentru ca logistica oferita de firma este apropiata de zero. Decontarea muncii voastre, oricum facuta foarte tarziu, se va face initial in proportie de vreo 30 de procente, restul dupa alte vreo trei luni iar restul, daca il veti mai primi vreodata, habar nu am cand anume.

Cei care isi doresc un castig sigur ar face mai bine daca ar alege o linie de productie, unde cel putin sunt la adapost de intemperii, au pauza de masa, nu vin in contact cu orice cetatean bolnav sau animal de curte agresiv si nici nu isi iau salariul din trei in trei luni, pe bucatele.

Pentru ca minciuna si inselatoria in relatiile interne dintre angajat si angajator sunt la moda aici, va sfatuiesc sa nu va lasati pacaliti de promisiuni, care sunt desarte, pentru ca e vorba de o teapa, o teapa care va va lasa muritori de foame si dependenti de altii, si in plus va vor lasa cu un gust amar in ce priveste relatiile de munca pentru multa, foarta multa vreme. In plus, veti face o activitate pompieristica, in salturi, cand foarte mult si cand de loc, stresanta si epuizanta fizic si mai ales psihic, fara satisfactii si impliniri care sa va multumeasca in vreun fel.

Si, cu cat sunteti mai corecti, mai cinstiti, mai fideli cu angajatorul, cu atat veti fi mai dezamagiti, pentru ca pilda talantilor din Noul testament crestino-iudaic se aplica aici cu ardoare, adica sunt pastrati nu angajatii corecti, cinstiti, fideli, ci doar fraierii, cei care sunt dispusi sa accepte orice si pot aduce profit maxim fara ca ei insusi sa castige ceva din asta, doar pe riscul lor personal.

Ar fi bine poate sa retineti, din ce v-am povestit eu aici, atat ca aventurile sunt periculoase cand esecul te surprinde nepregatit, dar si ca nu toate ambalajele frumoase contin produse comestibile, unele au otrava sau marfa expirata, altele spini care in...teapa.

Batranii nostri spuneau, in intelepciunea lor acumulata in secole de experiente diverse, atat ca "cine nu deschide ochii deschide punga", cat si ca "meseriasul bun pe dinafara intotdeauna e corodat pe dinauntru - adica e ori prea betiv, ori prea dupa muieri, ori prea bolnav".

Poate de aceea o fi corodat pe dinauntru si furnizorul acesta, pentru ca e un bun meserias pe piata serviciilor ?

Poate ... Eu unul las patronatul sa-si raspunda singur.

 

Odata incheiate – relativ, desigur, pentru ca incheiate real inca nu sunt nici acum – conturile cu partenera de ocazie, am revenit la relatia anterioara, spasit, hotarat sa nu o mai tradez si sa nu o mai parasesc pana la moarte. La moartea profesionala, fireste. Si aceasta m-a acceptat, iar ca sa uitam totul m-a invitat in Occident.

Asa ca am emigrat, de circumstanta, in Occidentul Apropiat, ba chiar foarte apropiat, adica in cel de la noi de acasa – pardon, din oras. Cum va fi aici, mai ales ca am debutat cu un statut de neserios din cauza lipsei documentelor doveditoare a sustinerilor mele din CV, dar si daca voi avea parte de experiente placute si reconfort sau voi reveni la meniul clasic, ramane de vazut. Despre asta, va voi spune cel mai devreme peste vreo trei sau chiar sase luni, functie de timp si dispozitie.

Chiar daca la analizat si criticat este de lucru o gramada, in conditiile politice si economice de astazi, iar conditia umana, contemporana si viitoare, are un disponibil imens la capitolul solutii de ameliorare, nu pot inca sa promit nimic nou din cauza stresului adaptarii la occidentul accesat si la noile conditii de munca. Aici am foarte multe de invatat si am de dat teste periodice care imi iau inca mult timp, varsta fiind principalul impediment in raport cu evolutia tehnologica, iar conditia de Moromete tehnic nu imi covine chiar de loc.

La buna vedere.

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

4 comentarii pentru T E A P A

Adauga comentariul tau
  • mulţumesc şi felicitări!
    postat de sachig-ardasuchin la data de 17.07.2012, 15:11

  • Titlul rămâne cel de sus ..
    postat de sachig-ardasuchin la data de 17.07.2012, 16:09
    să nu se înţeleagă altceva când spun cel de sus!
    Sunt foarte departe, nu am maiprins un net de luni bune, nu mai ştiu nici româna sîă o vorbesc corect, nu.îmi vin cuvintele ..
    Nu ştiu ce am făcut pe un leptop găsit printr-un miracol că am scris titlul şi mi-a sărit totul în sus şi s-a postat titlul.
    Culmea miracolului am văzut că sunt oarecum pomenită, mulţumesc.
    Felicitări pentru stilul abordat în această minunată lucrare şi recunosc cinstit că am râs de mine însămi că am că zut în capcana întinsă cu talent de dumneavoastră. Sunteţi magnific. Exact sufeream alături de sufletul dv. fără a vă acuza de nimic mai ales că un om care iubeşte, după cum îi este sortit, o zi, un an 100 de ani, nu este cu nimic de condamnat. Mi se pare cât se poate de bărbăteşte a iubi pe termen nederminat.Nu în sensul rău, aşa sunt eum, privesc bărbatul ca pe un om cu drepturi mai multe.
    Deci indusă cu abilitate şi talent în eroare tocmai mă gân deam să vă scriu o întâmplare a unui coleg de serviciu, coleg cu 2 - 3 ani înainte de pensionare, care ni s-a destăinuit nouă tinerilor colegi. Omul era îndrăgostit enorm de o colegă de facutate care îl ignora,. Visa la ea şi suferea. Au trecut anii, cam 15,, se reîntâlnesc întâmplător, tipa se simte atrasă de sl, "comunică" între ei o noapte, dar vai! Faţă de frumuseţea tipei şi iluziile erogene ale omului, mocnite 15 ani, tot ce s-a petrecut în acea noapte a fost lamentabil ...
    M-aţi prins şi surprins când am văzut despre ce era vorba , ce minunat aţi creat diversiunea!
    Atunci mi-am amintit de acel comment unde aţi scris că nu sunteţi un ---Lăcustan şi V-am cerut iertare în gând pentru gândul meu ... necurat.
    Am citit cu plăcere textul atât de bine scris şi structuratdar dar cu sufletul plin de repulsie şi mâhnire. Faptele descrise, desapre angajatori au ne dă afară de la net!


    .

  • Multumiri ...
    postat de FGH la data de 22.07.2012, 17:32
    Ma bucur ca v-a placut, asta a fost si intentia, diversiunea a fost elaborata cu aceasta intentie, de a starni hazul.
    Dar mai ales ma bucur ca va reintalnesc aici.
    Nici eu nu mai am timp acum de scris si uneori nici de citit, dar sper sa treaca repede stresul acomodarii la noul mediu si sa (imi) revin.
    La o buna revedere, pe site.

  • sunteţi magnific!
    postat de babutavesela la data de 23.07.2012, 00:56
    Aţi regizat o ţeapă a ... naibii de ascuţită pentru noi, prietenii de pe site! Deşi niciodată şi nimic nu ne-arr fi generat alte gânduri despre dumneavoastră decât acelea că sunteţi un om desăvârşit, inteligent, de o moralitate ireproşabilă, ne-aţi prins în plasa talentului dumneavoastră şi am crezut că da, totul este posibil, orice om o poate lua puţin pe alături mânat de sictir sau de căldură. Ne-aţi jucat ca pe nişte maimuţoi inflamaţi de arşiţă şi mă pregăteam să vă spun că uneori este omeneşte să greşim! Cu cât talent ne-aţi dus de nas şi în loc să ne supărăm iată, vă prezint toată admiraţia pentru talentul şi umorul Dv.
    În ceea ce priveşte experienţa amară la acea firmă, ne demonstrează că nonvalorile sunt cele care ne domină.Este inimaginabil, demn de Kafka modul de "operare" al firmei şi deşi a rezultat acest text deosebit de literar în prima parte şi cu valoare de documentar , partea doua, revenirea nu fi desigur uşoară . Pentru unii dintre noi totul este o zbatere . Vă doresc tenacitate şi voinţă şi încredere într-o schimbare favorabilă.



Spune-ti parerea despre T E A P A


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 


Arhiva texte
Un Paşte fericit !
LA MULŢI ANI !
RISCUL LUI MOISE
CONSERVATORII
SOLUTII SOCIALE. EDUCATIE, MUNCA, RESPONSABILIZARE
PROGRESUL CALITATIV – VIITORUL UMANITATII
ORGOLIUL, O FORMA DE CREDINTA, CA SI GELOZIA SAU INVIDIA …
CONCURENTA, NECESAR A FI CONTROLATA
DEGENERARE
INVESTITORII SI INFORMATORII … LOR
OMUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA
LUMEA DURA, SALBATICA SI PRIMITIVA A AFACERILOR
Ganduri … concediabile
MEDICII SI MEDICINA
REMIXURILE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
BOLNAV PE MOARTE, ÎN REPAOS TOTAL
SCRISOARE DESCHISA, CATRE AMICI SI IN-AMICI
JUSTITIE, EDUCATIE, RESPONSABILIZARE
CENTRALISM SI DEMOCRATIE, SAU CONDUCERE SI COORDONARE
VERIGA LIPSA, PREZENTA PRINTRE NOI
PLANIFICAREA DEZVOLTARII
STATIA URMATOARE - SCLAVAGISMUL
DACA DIVINITATEA CHIAR AR EXISTA
PROFETII SI FALSUL IN DECLARATII
A FI PROST SAU A FI FRAIER
NOI SI VIATA DE APOI
ADEVARATA CREDINTA
SI FARA PARTIDE SE POATE … !
CRESTINISMUL, IN TREI RANDURI. LUNGI.
PLEDOARIE PENTRU MICROSISTEMUL ECONOMIC PRIVAT
DESPRE EXTRATERESTRI SI INTALNIRILE DE GRADUL TREI
DE CE ISI INCEARCA OARE DUMNEZEU CREDINCIOSII ?
EXPANSIUNEA UNIVERSULUI AR PUTEA FI DOAR O ILUZIE ?
O MARE PRIVATIZARE REUSITA - USL-ul
PREDICĂ NETERMINATĂ
PARVENITII POLITICI – FRATRICIZII SISTEMULUI
UN PIC DE FILOZOFIE - Comunista, dar antimarxista
OM LIBER, CAUT STAPAN
LIBERAL SI COMUNIST – O ANTITEZA INEXISTENTA
VREMEA, VREMURILE SI VREMELNICIA
SAMSON SI DALILA – UN EXEMPLU DE MISTIFICARE A REALITATII
PROPUNERE SUPRA-DECENTA
O D A
OMARUL AL DOILEA
ACOLO UNDE ITI STAU PICIOARELE, ACOLO ITI VA STA SI CAPUL …
T E A P A
N O U V E L L E
G A N D A C E L U L
SA NE REAMINTIM DE EMINESCU
PLAN DE PERSPECTIVA
BLESTEM
COLINDELE
POLITICA SI ALEGERI IN 2012 - O ALIANTA CONTRA NATURII
EXCESELE DAUNEAZA …
DESPRE O ANUME VIOLENTA A LIMBAJULUI IN PUBLIC
CRITICA FARAMELOR DE VIATA
BUNATATEA DIVINA ... ?
DESPRE CREDINTA FARA DISCERNAMANT
CLASA A III-A SI LEGILE NATURII
RUGA
EVOLUTIA
LIBERTATEA
OARE DUMNEZEU DE CE N-O FI CREZAND IN OAMENI ?
DESPRE MESAJUL PASCAL AL PAPEI
REFORMA A AJUNS SI LA PORUNCA A SASEA
A C T U A L I T A T I
INTRE A CREDE SI A INTELEGE
DE CE INCA NU AM INCREDERE IN POLITICIENI
VERIGA LIPSA
EVOLUTIA LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE
DESPRE EVOLUTIA SPECIILOR
DUMNEZEU TREBUIE OARE APARAT ?
CE, TE CREZI DUMNEZEU ?
CONTRAFACEREA - LIPSA DE CALITATE SI PERICULOZITATE
DREPTUL DE A JUDECA SI PEDEPSI
DESPRE PILDA TALANTILOR
TRIUNGHIUL BERMUDELOR NOASTRE
CONDUCEREA DE STAT
STATUL SI NOI
EU SI PARAZITII
GLOBALIZAREA
CONTRABANDA
EVAZIUNEA
DREPTATEA ROMANEASCA
CRIMA INDUSA SI PEDEAPSA ERONATA
LA JUDECAREA UNOR CRESTINI
SOLUTIE DE VINDECARE
OMULUI SA NE RUGAAAM … !
DISCRIMINAREA
PARAZITISMUL ATACA DIN NOU
DE CE MI-A SUNAT CEASUL
ATEISM SI CRESTINISM
MASELE SI DEMOCRATIA
IMPOZITAREA MULTIPLA
CHIRURGIE UMANITARA
OAMENI SI MASINI
ATESTATUL DE CONDUCERE
ATESTATUL DE MATURITATE
REDIRECTIONAREA SPRE UTIL A TENDINTEI DE JOACA A COPIILOR
DACA SUNT OM ...
CHESTIUNEA TIGANILOR
CREDINTA SI STIINTA
LA JUDECATA DE APOI
NEDUMERIRE
PENTRU ZONA DE DESTINDERE
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 2
PENTRU SECTIUNEA DE POEZIE PATRIOTICA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - final
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 18
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 17
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 16
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 15
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 14
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 13
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 12
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 11
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 10
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 9
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 8
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 7
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 6
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
O PARALELA LA APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 5
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 4
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 3
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 2
Florin Gheorghian - APOCALIPSA DE CATIFEA - 1
PROBLEME DE DEZBATUT IN SOCIETATE
PRELUDIU LA LUCRAREA MEA, APOCALIPSA DE CATIFEA
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - final
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 12
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 11
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 10
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 9
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 8
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 7
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 6
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 5
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 4
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 3
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR - roman - 2
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR, roman - 1
PUBLICITATE LA ROMANUL MEU
Florin Gheorghian - IN LUMEA ZEILOR – roman
OPINIA MEA DESPRE "CIRIPITUL" CU FATA UMANA
MAFIA COMUNITARA
JUNGLA URBANA
INTEGRARE
FANTEZIE
DIALOG LA NIVEL INALT
SPOVEDANIA
STATUL, ECONOMIA SI CRIZA - PENTRU TOTI
POLITICA, RELIGIE SI POVESTI DE ANDERSEN
O PARERE DESPRE RELATIA CETATEANULUI CU DIVINITATEA
SECRETELE ZEILOR
REFORME 2011 - PAREREA MEA
ACEASTA ESTE PAREREA MEA DESPRE ...
RESEMNARE
AS VREA SI EU SA IUBESC ROMANIA
PREZENTAREA AUTORULUI
CINE SUNT EU. PROFIL DE AUTOR